Original subtitles

Columbia, aici Houston, primim vectorii de stare.

Recepționat.

Aici Centrul de Control, Houston. Transmitem în direct

de pe pista de aterizare a navetei de la Centrul Spațial Kennedy.

Era o sâmbătă. Eram acasă

și aterizarea navetei Columbia

urma să fie pe la 7:00 dimineața, ora Houstonului.

Columbia e la 283 km deasupra Oceanului Indian.

Controlorul de zbor așteaptă datele de la Columbia.

Am pornit NASA Select și știu cum sună,

știu exact cum trebuie să sune o aterizare.

Totul părea perfect normal.

Punctele coborau deasupra Texasului.

14 minute până la aterizarea la Centrul Spațial Kennedy.

Columbia, aici Houston. Verificare comunicații.

Apoi am auzit: „Verificare comunicații. ”

M-am ridicat în picioare.

Și m-am gândit imediat:

„Nu-mi place asta. Nu... Nu arată bine. ”

Cel mai rău a fost când au trecut la sistemul radio de rezervă,

cel UHF, și au spus: „Columbia. Verificare comunicații pe UHF. ”

Columbia, Houston. Verificare comunicații UHF.

Dacă totul eșuează,

încerci să-i contactezi pe radioul de rezervă.

Columbia, Houston. Verificare comunicații UHF.

E de rău. Așa că m-am ridicat și am început să mă îmbrac,

fiindcă știam că trebuie să merg la muncă.

- Ce simți? - Groază.

E cel mai rău scenariu posibil.

GC, Zbor. Încuiați ușile.

Am înțeles.

Eram la consolă, în Sala de Control a Stației Spațiale,

și ascultam pe frecvențe

și îl auzeam pe omologul meu din Sala Navetei

încercând să sune echipajul, iar ei nu răspundeau.

Era pe CNN în sălile de control,

și am văzut ce se întâmpla.

Ce vedem e de rău augur.

Acestea sunt imagini care...

spun totul. Este clar,

naveta se dezintegrează trecând la sud de Texas.

În timp ce încercam să aflu mai multe,

mă sună Ken Bowersox.

Era la bordul Stației Spațiale Internaționale. Și zice:

„Jen, după ceasul meu, echipajul ar fi trebuit să aterizeze.

Cum merg lucrurile pe acolo? ”

M-am uitat la directorul de zbor

și ea a clătinat din cap.

I-am spus: „Nu e nicio aterizare azi. ”

El a întrebat: „Cum adică? ”

„A avut loc un accident, un accident foarte grav. ”

Dragi americani, avem vești teribile.

Resturi au fost văzute căzând de pe cerul Texasului.

Naveta Columbia a fost distrusă.

Nu există supraviețuitori.

Nu ezităm să vorbim despre asta.

Sunt foarte trist

pentru prietenii pe care i-am pierdut.

Știu că acest incident are consecințe uriașe pentru NASA.

Au construit șase navete

și am pierdut două, Challenger și Columbia.

Nu ne puteam permite să mai pierdem o navetă.

Eram la jumătatea construirii stației spațiale

și aveam nevoie de navete ca să continuăm treaba.

A FOST ODATĂ ÎN SPAȚIU

CAPITOUL PATRU PRIETENI PE VECI

La 16 ani, am locuit în Finlanda ca student la schimb,

am stat cu o familie finlandeză/

Locuiam la est, în Karelia, chiar la granița sovietică.

Locuiam pe malul unui lac. Pe cealaltă parte a lacului

vedeam Uniunea Sovietică.

Aveau una dintre acele gărzi de lemn.

Un an mai târziu, când am absolvit liceul,

m-am înrolat în Forțele Aeriene la 17 ani ca să apăr Europa de ruși.

Zece ani am fost pilot de F-16,

apoi am devenit pilot de încercare

și, în final, am ajuns la NASA ca astronaut.

Când am venit la NASA, aveam o relație excelentă cu Rusia.

Tocmai terminasem programul Shuttle-Mir.

Rusia nu mai era Uniunea Sovietică

și avea un președinte tânăr care promitea reforme

și eliminarea corupției.

Am dovedit că Rusia devine

un stat democratic modern.

Stația Spațială Internațională va fi o operațiune continuă

care va orbita Pământul minimum 15-20 de ani.

Obiectivul e cooperarea, nu dominația,

un punct de lansare pentru viitorul omenirii.

Entuziasmul pentru ISS era palpabil. Toți îl simțeau.

Spuneam: „Departe de Pământ, pentru Pământ. ”

Exista un entuziasm:

„Așa pot și ar trebui oamenii să lucreze împreună. ”

Bună dimineața.

Zece. Nouă.

E sfârșitul unei ere.

Naveta Endeavour transportă ultimele componente

ale Stației Spațiale Internaționale,

într-o misiune de două săptămâni pentru a monta o fereastră panoramică în spațiu.

La primul meu zbor spațial cu naveta Endeavour,

am adus două module: Nodul 3, un modul mare de locuit,

și cupola.

Cupola e locul preferat al tuturor în spațiu.

E un modul mișto. Are șapte hublouri.

Intri acolo, îți bagi tot corpul înăuntru

și ești înconjurat de șase hublouri.

Și al șaptelea, mai mare, deasupra ta.

Am mutat-o în partea de jos a Nodului 3,

deci e în partea inferioară a stației spațiale,

Când te uiți în sus, vezi Pământul.

E o experiență incredibilă.

New York Times a descris-o

„o nouă fereastră care a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra Pământului”.

Ador această descriere.

„O nouă fereastră care a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra Pământului”.

Cel puție mie mi-a schimbat-o.

Cupola te face să devii emotiv.

E o experiență neobișnuită pentru un pilot de vânătoare.

Dar e o emoție intensă care te face să spui:

„E atât de frumos. ”

Vezi lucruri pe care nu le vezi pe Pământ.

Desigur că mi-a plăcut SSI.

Zboară cu mine!

Odată ajuns, am început să explorez.

Era confortabil.

Nu stăteam unii peste alții.

La început nu prea ne cunoșteam.

Dar odată ce ne-am așezat împreună,

am băut un ceai sau un pahar de coniac,

am realizat că toți: ruși, americani și europeni,

astronauți și cosmonauți, eram la fel.

Un cadou de la comandantul meu!

Înregistrezi?

Nu, desenează!

Iura, ori filmezi, ori mănânci, altfel nu mai rămâne nimic.

Vedeți? E un echipaj mixt: rus, belgian și american.

O atmosferă prietenoasă și distractivă.

Toți respirăm același aer, toți bem aceeași apă.

Suntem un singur sistem, o singură echipă.

Uneori chiar glumesc

că pentru a rezolva problemele politice de pe glob,

să-i trimitem pe liderii noștri în aceeași navă spațială.

Vă asigur, vor rezolva imediat toate problemele pământești.

Am avut, evident, câțiva cosmonauți.

Am avut un astronaut japonez.

Am avut și o cină internațională,

când am împărțit mâncare din toate țările.

Mâncare japoneză, rusească și creolă din Alabama.

A fost o perioadă distractivă. A fost grozav.

Da.

- Ăla e sushi? - Sushi spațial. Cu somon.

- Sushi gătit în spațiu. - Da.

Toți am crescut în timpul Războiului Rece, nu?

A durat să clădim încredere, să clădim relații,

să depășim bariera lingvistică,

care a fost foarte reală, mai ales la început.

Și a funcționat. Am crezut că vom fi prieteni pentru totdeauna.

Bună dimineața, Janet și restul echipajului.

Sper că ați avut un somn bun.

Pare o zi frumoasă pentru o plimbare.

Neața. Vom încerca să-i scoatem afară

- și să montăm sasul pe stație. - Fantastic.

După ce am terminat de antrenat astronauți pentru ISS,

mi-am luat un timp să reevaluez ce urma pentru mine.

M-am dus să vorbesc cu șeful meu de atunci, și el zice:

„Știi unde ți-ar sta bine?

În Sala de Control, ca CapCom. ”

CapCom e prescurtarea de la Comunicator Capsulă.

E persoana care vorbește cu echipajul.

Cum sugerat asta, l-am crezut nebun și am spus:

„Randy, nu pot fi CapCom”...

„Cei din CapCom sunt mereu astronauți. ”

Și el a spus: „E o stație spațială nouă,

și ești una dintre puținele persoane

care cunosc stația spațială în profunzime. ”

„De ce nu încerci? ”

Am fost onorată, desigur, să fiu prima,

dar există și multă presiune când ești primul care face ceva.

N-o da în bară, Ginger.

M-am antrenat asiduu.

În prima zi la consolă eram atât de emoționată.

Intru, mă așez, echipajul sună...

Era prima dată când vorbeam cu cineva din spațiu.

Mă uit la directorul de zbor, îmi dă undă verde și răspund echipajului,

și apoi, deodată, auzi:

„Ginger, tu erai? Doamne, felicitări!

Am auzit că e prima ta zi și suni foarte profesionist. ”

Mă gândeam: „spre deosebire de cum suni tu acum, Frank,

dar mersi. ” Directorul de zbor se uita la mine

și zice: „De unde-l cunoști? ”

Așteptăm o zi bună de transfer și predare-primire.

Aveți întrebări sau comentarii pentru noi?

Nu cred că avem întrebări. Ne bucurăm să fim aici.

A fost o noapte frumoasă pe stație

și suntem gata să începem treaba.

Ca parte din CapCom, ești și legătura lor cu Pământul?

Da. Și cu cât te cunosc mai bine,

cu atât se simt mai confortabil.

Și știi cum să prezinți informația.

Poate fi într-un fel pentru un membru

și în alt fel pentru alt membru.

Am simțit mereu că e treaba mea să mențin o atmosferă relaxată,

să-i distrez. Mulți membri ai echipajului sărbătoresc

ziua de naștere în spațiu, și merită și ei o petrecere.

La mulți ani, tati!

Te iubim, tati...

La primul zbor al lui Ghenadi Padalka,

i-am adus asta la prima lui petrecere.

E un crocodil pe nume Ghena.

Face parte dintr-o poveste rusească pentru copii.

E un cântec foarte special

în această poveste, pe care l-am învățat în rusă

și i l-am cântat lui Ghenadi.

Asta a fost acum câțiva ani,

așa că o să văd dacă mi-l mai amintesc, dar e...

Din păcate, ziua de naștere vine doar o dată pe an.

Încercăm să ne asigurăm că pot ține pasul cu noi.

Am trimis brazi de Crăciun

ca să poată să-și expună bradul.

Nu-i rău.

Încercăm să ne asigurăm că nu se simt izolați,

că se simt parte din ce se întâmplă pe Pământ,

fiindcă psihologic, cred că asta îi ajută

să se dezvolte în acel mediu.

Dincolo de a-i face să se simtă conectați la Pământ,

a trebuit să le dai vești proaste?

Da, uneori a trebuit să dau vești proaste.

Era decembrie. Eram pe ISS de vreo două luni,

și tocmai vorbeam cu Jane la telefon,

cum făceam de obicei. Era cam...

...ora 22:00 sau puțin după, ora mea.

Era o zi normală cu „tata în spațiu”.

Dan mă suna

seara la el, înainte să se culce.

Tocmai vorbeam cu Jane despre ziua respectivă,

și din sistemul de comunicații, CapCom zice:

„Stație Houston pe Spațiu-Sol Unu. ”

Ăsta-i canalul. „Vom stabili

o convorbire privată pe Spațiu-Sol Doi pentru Dan. ”

În primul rând, n-ar trebui să fii sunat când intri în perioada de somn.

Se întâmplă ceva. Nu există motiv să sune.

Sunt niște vești groaznice.

Slavă Domnului că eram la telefon cu Jane.

Dacă n-aș fi vorbit cu Jane, aș fi înnebunit.

Aș fi crezut că e vorba de Jane sau de copiii mei...

Chiar și zece secunde

până să aflu dacă era bine, ar fi fost terifiant.

Telefonul meu personal a început să sune.

Era medicul nostru de zbor de la NASA,

și mi-a spus: „Ar trebui să vii. ”

Am intrat într-o cameră mică la Centrul de Control,

și îmi pregătiseră o conferință.

Dan era deja pe ecran.

A trebuit să-i spun ce s-a întâmplat.

A fost un accident.

I-am spus că mama lui a murit.

Da.

Mama astronautului Daniel Tani, în vârstă de 90 de ani, a murit

după ce un tren i-a lovit mașina la o trecere de nivel.

Mama lui a oprit în spatele unui autobuz școlar,

apoi a ocolit autobuzul, ignorând bariera coborâtă.

A fost declarată decedată la spital.

Tani își jelește mama în spațiu.

Pur și simplu...

Nimeni nu e antrenat pentru asta.

Nimeni nu e antrenat să-și piardă mama.

Stăteam ore în șir la telefon, vorbind cu familia, cu Jane.

Asta mă făcea să mă simt mai bine,

să ajut la organizare... Felul în care

familiile se ajută reciproc

în astfel de momente de criză.

Atunci vrei doar să vă îmbrățișați

și să vă țineți în brațe și să vă sprijiniți.

Dar nu puteam face asta.

S-a pus vreodată problema să coboare?

Nu. Nu. Nu.

El n-ar fi vrut asta. Nici eu n-aș fi vrut asta pentru el.

Era misiunea lui.

Nu, deloc.

Bună ziua.

Dintotdeauna mi-a fost frică de asta.

N-am bănuit niciodată

că va trebui să vorbesc cu această ocazie printr-o înregistrare video.

Sună ciudat, dar, la 90 de ani,

cred că am pierdut-o pe mama în floarea vârstei.

Toți știm cât de activă și implicată și pasionată era

și părea să devină tot mai bună cu trecerea anilor.

Vreau doar să spun că mama a fost și va continua să fie

eroina mea,

modelul meu ca cetățean,

ca prietenă și ca părinte.

Mamă, te iubesc mult.

Cum te simți? Ești prima persoană care trebuie

- să treacă prin asta. - Primul american.

S-a întâmplat și unui rus.

Deși programul rusesc a ales să nu-i spună

că tatăl său a murit timp de un an.

A fost o poveste foarte diferită.

Avem Stația Spațială Internațională

pentru că vrem să învățăm cum e să trăim în afara planetei.

Dar dacă trăiești în afara planetei,

toate aspectele vieții tot vor avea loc.

Vor fi lucruri minunate

și vor fi lucruri teribile. Trebuie să acceptăm

că nu va fi totul ușor,

și nu doar ratăm zile de naștere.

Misiunea mea cu naveta, STS-130,

a fost, de fapt, zborul final de asamblare.

Se numea 20A în secvența de asamblare.

Am terminat de construit Stația Spațială Internațională.

Odată finalizată, naveta spațială urma să fie retrasă.

Minunat.

Puteți vedea în spatele meu laptopul...

A fost apogeul carierei mele

să fiu pilotul navetei spațiale Endeavour.

Mi-a plăcut s-o pilotez. Peste sute de ani, oamenii se vor uita în urmă

la navetă. Nu vom mai construi niciodată așa ceva.

Săptămâna aceasta marchează începutul sfârșitului unei ere.

Numărătoarea inversă finală pentru programul navetelor spațiale american.

Naveta spațială Atlantis se află în ultima misiune

din programul de 30 de ani al NASA.

Kristin Fisher, reporterul nostru din Washington,

nu numai că a relatat istoria, ci a făcut parte din ea.

Se află la Centrul Spațial Kennedy din Florida.

Kristin, bună dimineața.

Bună dimineața, Russ. Pentru generația mea,

programul navetelor e ceva firesc.

Eram unul dintre ei. Am crescut la cinci minute

de Centrul Spațial Johnson din Houston, Texas,

și toți din cartierul meu lucrau pentru NASA,

inclusiv mama și tata.

De la prima mea experiență psihedelică cu ciuperci

din facultate...

...am fost obsedată de spațiu.

M-a prins microbul spațiului, dar n-am simțit niciodată...

...chemarea de a fi astronaut, ca părinții mei.

Dă-i un pupic lui tati.

Drăguț!

Cred că e ceva psihologic, de copil,

când crești toată viața cu oameni care spun:

„O să te faci și tu astronaut? ”

Anna, mă întrebam dacă i-ai recomanda o carieră de astronaut

fiicei tale, Kristin.

- Cu siguranță, dle președinte. - Minunat.

E o experiență incredibilă

și i-o voi recomanda cu căldură.

Președintele Statelor Unite întreabă dacă mă fac astronaut.

A fost ceva de genul:

„Toți credeți că asta ar trebui să fac? ”

Nu știu de ce, m-a făcut să vreau să fac altceva.

M-am îndreptat spre jurnalismul politic.

Fie că președintele își promovează planul de sănătate

în persoană sau online,

face același lucru: îl vinde.

Știrea principală de pe site-ul Casei Albe...

Cu cât înaintam în vârstă, simțeam tot mai mult

o atracție primordială către spațiu.

În zilele de dinaintea ultimei lansări a navetei,

m-am dus la directorul meu de știri

și l-am implorat. Am zis:

„Te rog, trebuie să relatez asta. ”

„Dacă nu mă plătești să merg,

îmi iau o săptămână de concediu și merg pe cont propriu. ”

Atlantis, în numele echipelor de lansare de la KSC, trecute și prezente,

să aveți o misiune excelentă și mult succes.

A fost o experiență specială să fiu acolo cu mama mea.

E trist. E foarte, foarte trist.

Dar e timpul să trecem la următorul program.

Dar nu va mai fi nimic ca naveta spațială.

Toate cele trei motoare funcționează.

Decolare. Ultima decolare a lui Atlantis.

Incredibil.

Am fost ultimul director de zbor

certificat pentru operațiunile cu naveta.

Zburasem în trei misiuni cu naveta,

dar nu am fost repartizată la ultima.

M-am dus la Centrul de Control, în camera de vizionare de la etaj,

așteptând oprirea roților.

După ce a captat imaginația unei generații,

o navă unică, cu locul ei asigurat în istorie,

naveta spațială aterizează pentru ultima oară,

încheindu-și călătoria.

Am vrut doar să fiu acolo. Nu aveam responsabilități,

dar, ca director de zbor, puteam fi acolo.

Am ajutat la închiderea programului pentru ultima oară.

Ce simțeai?

Simultan

mândrie, tristețe

și îngrijorare.

Naveta a zburat din 1981 și a rezistat 30 de ani.

În sensul ăsta, eram mândră.

Eram și îngrijorată, pentru că nu mai puteam lansa rachete.

Nu aveam nicio modalitate ca națiune,

ca națiune foarte mândră de explorarea spațiului,

nu puteam duce un echipaj pe orbită dacă mi-ai fi cerut-o mâine.

Ani la rând, am fost pionieri.

Țara care l-a trimis pe John Glenn.

Țara care a pășit prima pe Lună.

Au ridicat steagul

și puteți vedea steagul american pe suprafața lunară.

Am avut toate aceste premiere, eram lideri în industria spațială,

dar acum începeam un capitol nou.

Naveta era atât de importantă în industria spațială,

fiecare țară știa că avem acea capacitate

și sunt sigură că știau că am pierdut-o.

În această dimineață, China a pășit unde foarte puțini alții au ajuns.

A devenit a treia țară care a trimis un om în spațiu.

Faceți cunoștință cu Yang Liwei,

primul astronaut chinez și viitor erou național.

Nu voi dezamăgi patria.

Voi aduce onoare națiunii chineze.

Trei, doi, unu, zero.

Pornire.

A durat ani de planificare

și a costat 80 de milioane de dolari,

dar India a lansat cu succes o misiune pe Lună.

E un moment istoric pentru India.

Ne-am început călătoria spre Lună.

China a făcut primul pas spre a construi o rivală pentru ISS.

O rachetă cu laboratorul spațial Tiangong-1

a fost lansată azi din Deșertul Gobi.

Misiunea este o piatră de hotar

pentru programul spațial al Chinei.

A fost un moment de cumpănă

pentru zborurile spațiale umane.

Dar, foarte repede, a apărut ideea că cel mai imediat plan

era ca guvernul SUA să-și asume un risc

pe care nu și-l mai asumase.

Să intre într-un parteneriat

cu companiile spațiale comerciale.

După jumătate de secol de zboruri cu astronauți,

NASA speră că firmele comerciale vor fi curând gata

să preia responsabilitatea de a transporta astronauți și marfă

pe Stația Spațială Internațională.

Mai multe companii dezvoltă rachete comerciale.

SpaceX e cea mai avansată.

Sper ca SpaceX să fie unul din principalele mijloace

prin care astronauții NASA vor ajunge în spațiu.

Dar lipsa de experiență a SpaceX îngrijorează unele legende NASA,

precum astronautul Apollo, Gene Cernan.

E momentul să anulați

angajamentul acestei administrații față de mediocritate.

Gene Cernan a depus mărturie împotriva zborurilor comerciale

în forma în care le dezvoltați.

Am fost foarte trist să văd asta, fiindcă acei oameni sunt... Da...

Sunt eroii mei, deci e foarte greu.

- Ei v-au inspirat să faceți asta, nu? - Da.

Să-i vedeți atacându-vă...

E dificil.

Vă așteptați să vă încurajeze?

Speram.

SpaceX erau încă la începuturi

când a fost retrasă naveta spațială,

și NASA era reticentă la titlurile negative

din cauza eșecurilor sau exploziilor.

SpaceX era la ani distanță de a transporta oameni în spațiu.

Răspunsul pe termen scurt a fost să plătească Rusia

până la 90 de milioane de dolari pe loc

ca să ducă astronauți americani cu o rachetă rusească Soyuz,

apoi să facă autostopul cu cosmonauți ruși

către și de la Stația Spațială Internațională.

Asta a fost soluția pe termen scurt.

Astronautul american Dan Burbank

va fi lansat cu o rachetă rusească duminică noaptea,

fiind primul american care urcă la bordul unei Soyuz pe orbită

de când flota de navete a Americii a fost retrasă în iulie.

SUA se confruntă cu perspectiva de a se baza pe ruși

timp de mai mulți ani pentru a ne duce astronauții în spațiu,

NASA neavând un înlocuitor pentru naveta spațială.

Parcă nu-i mai păsa nimănui de programul spațial.

Asta era senzația.

Nu cred că trebuia s-o facem. Nu renunți la o capacitate

înainte să ai ceva în loc.

Am ajuns într-o situație foarte delicată.

A fost o zi tensionată în Ucraina,

în special în peninsula sudică Crimeea.

Aproximativ 20.000 de soldați ruși

au traversat Crimeea în ultimele 24 de ore.

Mulți din această regiune nu se simt deloc ucraineni.

În 2014, îmi terminam antrenamentul.

Mă pregăteam pentru un zbor de 169 de zile

pe Stația Spațială.

În lunile premergătoare lansării, Rusia a invadat Crimeea.

Erau mândri de asta.

Colegul meu de echipaj, Anton Șkaplerov,

alerga de colo-colo și spunea: „Krîm naș! Krîm naș! ”

Însemna „Crimeea e a noastră”.

El e din Crimeea, din Sevastopol,

și era entuziasmat de ce făceau.

Ce-ai simțit?

Nu înțelegeam pe deplin situația.

Fiecare rus pe care îl cunoșteam avea prieteni în Ucraina.

Aveau veri sau unchi

sau se născuseră în Ucraina sau soția lor era ucraineancă.

Erau conectați. Și m-am gândit:

„Oamenii ăștia sunt cam la fel,

limba e cam aceeași. ”

Acum învăț să vorbesc ucraineană. Nu e rusă.

Dar nu înțelegeam nimic atunci.

Eram orbit de entuziasmul de a avea parteneri ruși,

și nu am înțeles amploarea situației.

La Moscova, astăzi, pur și simplu,

Vladimir Putin a semnat un document și a oficializat totul,

și, începând de azi, Crimeea aparține Rusiei.

Astăzi, Statele Unite impun sancțiuni noi în sectoare cheie

ale economiei ruse. Sancțiunile majore anunțate azi

vor continua să crească presiunea asupra Rusiei,

inclusiv asupra acoliților și companiilor

care susțin acțiunile ilegale ale Rusiei în Ucraina.

Eram conștienți că s-au impus sancțiuni.

De fapt, în acea perioadă,

l-am sancționat pe un tip numit Dmitri Rogozin,

șeful programului spațial rusesc.

Dmitri Rogozin e doar un fanfaron.

E echivalentul rusesc al unui extremist MAGA.

Ne-am avertizat prietenii americani

că dacă atacă industria aerospațială rusească,

ar trebui să folosească trambuline pentru a-și duce astronauții pe SSI.

Gospodin Trambulină. Gospodin înseamnă „domnul”.

Îi spuneam Domnul Trambulină.

Ne era amenințat accesul la spațiu.

„N-o să zburați cu nava NOASTRĂ.

Vă puteți lansa cu o trambulină. ”

Când urmează o lansare, ești în costumul spațial,

cari aparatul de răcire,

te apropii de rachetă, ca John Glenn în anii '60,

și cineva merge cu tine.

Dmitri Rogozin, cel care vorbea de trambuline,

m-a condus la rachetă.

Era o situație de-a dreptul paradoxală.

- Decolare. - Motoarele primei trepte.

Eram entuziasmat de misiune și bucuros să zbor cu rușii.

Într-o noapte, în ianuarie 2015,

eram cu Sașa Samokutiaev, cosmonaut rus.

Priveam Europa în timp ce o survolam,

și am trecut peste Ucraina.

Trecând peste estul Ucrainei, deodată au apărut puncte roșii.

Priveam cum explodează bombe.

Efectiv, priveam din spațiu cum erau uciși oameni.

Priveam cum ucrainenii sunt uciși de ruși.

A fost un moment profund. N-am zis nimic.

Îmi amintesc că mă gândeam:

„Nu pot să cred ce văd. ” Sașa a văzut și el.

A fost cea mai emoționantă clipă trăită în spațiu.

N-am vorbit despre asta. Am presupus

că dacă vezi așa ceva,

oricărui om normal i s-ar părea greșit

și că nu ar trebui să se întâmple.

Am realizat că o țară distruge o altă țară,

sau cel puțin se află la început.

Atunci mi s-a spulberat inocența.

Acum totul avea sens.

Da, există geopolitică pe Pământ

care până atunci nu afectase Stația Spațială.

Mi-am dat seama că asta va afecta spațiul.

Va trebui să ne lansăm propriii astronauți,

să nu mai depindem de Soyuz-ul rusesc.

Ne pregătim să intrăm în istorie.

NASA și SpaceX vor lansa o pereche de astronauți americani în spațiu

în mai puțin de 48 de ore,

primii astronauți care decolează de pe sol american în nouă ani.

2020. Anul în care totul s-a schimbat.

Anul în care SpaceX

a redat capacitatea de a lansa astronauți americani din USA,

pentru prima dată în aproape un deceniu.

O nouă eră a călătoriilor spațiale a început astăzi,

când doi astronauți NASA au fost lansați cu o rachetă

construită de o companie privată.

Cinci, patru, trei, doi, unu, zero.

Aprindere. Decolare.

Falcon 9 și Crew Dragon. Hai, NASA! Hai, SpaceX!

Drum bun, Bob și Doug!

Suntem în continuare America, suntem puternici.

Putem depăși provocările și să mergem înainte.

Eram la Casa Albă pe atunci și îmi amintesc că din nou

i-am implorat pe șefii mei să mă lase să relatez asta.

Ce zi pentru NASA, SpaceX și Elon Musk.

Ce a reușit în doar câțiva ani...

Mulți nu credeau că va reuși. Compania sa a devenit prima

care a trimis astronauți din orice țară pe orbită.

Sunt mândru de oamenii de la NASA.

Toți cei care au lucrat împreună, public și privat.

Când vezi așa ceva, e incredibil.

E un motiv de bucurie pentru întreaga omenire.

E un lucru fundamental pozitiv.

Ați primit vești de la omologul dv rus?

Dmitri Rogozin e șeful Roscosmos în Rusia.

Ei cred în parteneriat. Cred că va rămâne puternic.

Trambulina funcționează.

Exact.

- E o glumă de-a noastră. - Știu la ce vă referiți.

Suntem la sub 10 metri. Nu distingem ținta de andocare,

dar vedem conturul.

Recepționat și de acord. 10m.

Contact inițial confirmat. Așteptați retragerea și andocarea.

SpaceX permite Statelor Unite

să lanseze astronauți americani de pe sol american în 2020,

o etapă absolut critică

de care Statele Unite avea nevoie.

Dar, privind înapoi, a fost un noroc incredibil.

Priviți ce s-a întâmplat la doar doi ani după.

Oficialii americani estimează că Rusia a adunat până la 190.000 de soldați

în și în jurul Ucrainei.

Rusia este pregătită

cu forțele sale militare să invadeze în orice moment.

În orice moment.

Forțele ruse atacă Ucraina din aproape toate direcțiile.

Vladimir Putin i-a avertizat pe oricine îi va sta în cale.

„Oricine încearcă să se amestece

sau să ne amenințe țara, să știe că răspunsul Rusiei

va fi imediat și va duce la consecințe

cum nu s-au mai văzut niciodată. ”

Când Rusia a invadat Ucraina,

la început nu mi-a venit să cred.

Nu-mi venea să cred că cineva pe care îl cunoșteam

avea să fie afectat de război.

A fost casa mea timp de patru ani.

Cunosc oamenii de acolo.

Îi iubesc pe oamenii de acolo.

Nu poți pur și simplu să spui

când se întâmplă ceva atât de rău

că toată lumea din țară e de vină.

Când auzeam acel discurs,

mi se întorcea stomacul pe dos.

Putin e agresorul.

Putin a ales acest război.

Acum, el și țara lui vor suporta consecințele.

Astăzi, autorizez sancțiuni suplimentare puternice.

În această seară, Kremlinul acuză SUA de un război economic împotriva Rusiei.

Noi sancțiuni zilnice, pe măsură ce efectele celor occidentale

se resimt în economia rusă, moneda prăbușindu-se.

Și McDonald's își închide temporar peste 800 de locații.

Lumea își dă seama treptat

că 30 de ani de progres s-ar putea să se încheie.

Vom discuta despre viitorul Stației Spațiale Internaționale.

Controversatul șef al programului spațial rusesc amenință

să pună capăt cooperării pe ISS, dacă sancțiunile nu sunt ridicate.

Au apărut știri că: „vom anula programul Stației Spațiale. ”

Acum sunt îngrijorată:

va distruge oare asta ce-am creat?

Va veni cineva să ne spună

că, deoarece țara cu care am fost parteneri

atâția ani, în mod pașnic,

a declarat război unei alte țări,

nu vom mai putea lucra împreună?

Nu oamenii cu care lucrez eu au declarat război.

Ni se va mai permite să continuăm cercetările pe Stația Spațială,

sau cineva neimplicat ne-o va lua?

La câteva luni după invazia din 2022,

rușii au făcut o ieșire în spațiu

și au desfășurat steagul sovietic pe exteriorul segmentului rusesc,

un gest teribil.

Ceva desprins din Războiul Rece.

Mesajul este că Rusia s-a întors.

Ne reamintesc de perioada când erau puternici

și pe picior de egalitate cu Statele Unite.

Vor să-și facă țara măreață din nou.

Rusia a revendicat controlul total asupra Luganskului,

una dintre cele două regiuni din Donbas aflate în centrul războiului.

Rușii îi copleșesc pe ucraineni în est.

Ce e cu poza asta?

E steagul Republicii Lugansk.

Ce părere aveți despre politizarea ISS în acest fel?

S-a luat decizia politică că acea regiune face parte din Rusia.

Asta nu decid cosmonauții.

S-a trimis un steag și li s-a spus să-l desfășoare.

Cosmonauții trebuie să asculte de șefi.

Dacă astronauții americani se lasă afectați de asta, este problema lor.

Întrebarea devine: ar mai trebui să fii astronaut?

Du-te acasă și ajută-ți nevasta să facă ciorbă de varză.

După ce Rusia a invadat Crimeea,

a fost o perioadă ciudată pe ISS.

O numesc disonanță cognitivă. Pe de o parte,

îmi iubesc colegii. Pe de altă parte,

guvernul lor face lucruri oribile.

Pe ISS, există un segment rusesc și unul american.

Astronauții americani nu lucrează mult pe segmentul rusesc,

dar uneori trebuie să faci anumite lucruri.

Îmi amintesc, era 2015

și a trebuit să merg acolo într-o zi.

Când am ajuns acolo, laptopul era deschis.

Pe laptopurile noastre

avem un software care ne spune unde să facem fotografii,

„acolo e un vulcan, fă o poză”.

Rușii lăsaseră laptopul deschis pe Baza Aeriană Aviano.

E o bază americană de F-16 din Italia.

Am văzut asta și am zis: „Serios?

Avem sateliți care fac poze la așa ceva. ”

N-am făcut niciodată poze de spionaj de pe Stația Spațială.

A fost urât din partea lor.

Scopul meu era doar să supraviețuiesc.

Suntem într-o situație foarte periculoasă, trăind în spațiu.

Am făcut tot posibilul să nu las asta să-mi afecteze relațiile.

Cum sunt acele relații acum?

Toate relațiile mele cu rușii s-au încheiat.

A fost, probabil, mai enervant decât orice, dar și dezamăgitor.

De la Shuttle-Mir,

America și Rusia s-au înțeles bine.

Dar cu războiul din Ucraina, situația a degenerat.

De ce mă întrebi pe mine?

Nu eu am început războiul.

Am fost mult mai afectat când americanii au bombardat Libia.

Avem știri de ultimă oră din Libia,

unde asaltul asupra lui Gaddafi se intensifică.

Bombardierele americane sunt gata să participe la asaltul aerian

asupra forțelor militare iugoslave...

Când americanii au bombardat Iugoslavia,

m-a afectat profund, am fost foarte îngrijorat.

Dar îngrijorările mele nu i-au făcut pe americani să se retragă.

Acum americanii au năvălit în Ucraina și ne spun cum să ne iubim Patria.

Unde e Ucraina și unde e America?

Să aplicăm aceeași logică pentru Cuba.

Cum le-ar plăcea americanilor să ne desfășurăm arme nucleare în Cuba?

Ne-ar aplauda?

Mă îndoiesc.

Câte războaie a început America?

De ce și-au asumat rolul de polițist al lumii?

De ce au ei voie să înceapă războaie și alții nu?

Cel puțin 12 persoane au fost ucise, printre care și copii,

după ce Rusia a lansat peste 20 de rachete de croazieră

- asupra Kievului... - Ucrainienii au găsite sute de cadavre

- și gropi comune în oraș... - Se fac noi eforturi

pentru a găsi supraviețuitori

după bombardarea unui teatru în orașul asediat Mariupol.

Am păreri împărțite despre cariera mea la NASA,

care s-a axat pe Stația Spațială.

Sunt foarte mândru de ce am făcut ca țară, America și NASA.

Am construit o stație spațială incredibilă,

un parteneriat uimitor, și sunt mândru de asta.

Sunt dezamăgit...

ca să nu zic mai mult, de ruși.

Cum vedeți viitorul ISS?

ISS nu va dura la nesfârșit. Vrem să facem și alte lucruri.

Vrem să ne întoarcem pe Lună și, sperăm, în final, pe Marte.

Ar trebui să fie deorbitată în 2030.

Atunci, cooperarea cu Rusia se va încheia

după programul Stației Spațiale Internaționale.

Sper să se încheie,

dar nu pot spune cu certitudine.

E absurd să spui: „Sper să se încheie. ”

Ca un comandant de ISS lansat cu o Soyuz să spună așa ceva.

Dar asta e situația.

Aș vrea să fie cel mai rău lucru pe care l-aș putea spune,

doar că nu e, și e adevărat.

Dar în ce hal am ajuns.

Statele Unite se vor considera din nou

o națiune în creștere,

și ne vom urma destinul printre stele,

lansând astronauți americani

care să planteze steagul american pe Marte.

Bună dimineața, Texas.

Va fi o zi frumoasă în Boca Chica.

Conduceți pe autostrada spre Marte?

Pentru că azi, Elon Musk și echipa de la Starbase

urmează să lanseze Starship 7.

Cele mai noi știri spațiale. Mai multe după pauză.

Boca Chica e Vestul Sălbatic.

Poți să te apropii de rachetă.

Aici. Întoarce-te și uită-te. Despre asta e vorba.

Poți să fii atât de aproape de rachetă.

N-aș fi prima care sugerează

că rachetele erei moderne

sunt precum catedralele de acum sute de ani.

Desenez o rachetă. E o ocazie rară.

Vin mulți oameni aici să se închine,

să reflecteze la sensul vieții lor.

De ce sunt aici? Ce înseamnă totul? ”

Se simte ca viitorul. Ca rampa de lansare,

baza - Starbase, cum îi spun ei -

de unde oamenii vor deveni multi-planetari.

Mi-ar plăcea să trăiesc pe Marte.

Mi-ar plăcea să lucrez și să rămân acolo.

Nici nu trebuie să mă întorc, și știu că e greu.

Pământul are un sfârșit.

Singura noastră șansă e Marte.

Pot merge cu un bilet doar dus.

Cred că simbolismul aterizării pe Marte

ar fi unul dintre acele momente din istorie

întipărite în conștiința unei națiuni.

Întrebare este: cine ajunge primul?

În această seară, astronauții chinezi fac istorie

în cea mai lungă misiune a lor,

o ședere de șase luni la bordul stației spațiale a Chinei.

Taikonaut Song Lingdong.

Taikonaut Wang Haoze.

Toate semnele indică o nouă cursă spațială,

doar că, în loc de Rusia,

marele adversar al Statelor Unite este China.

Sunt foarte conștient

că cele două puteri care concurează

sunt China și America.

Pe baza ritmului de dezvoltare chinez,

viitorul aparține Chinei.

Câștigătorul acestei curse va obține dominația mondială.

Cine stăpânește spațiul, stăpânește lumea.

Așa! Așa! Haide!

Separarea treptelor.

Așa! Da!

Haide, haide!

Am reușit!

Întoarce-te, întoarce-te.

Așa.

Vine. Vine, băieți.

Da! Așa!

Doamne!

Doamne. Doamne.

Haide! Hai!

Da!

Da! Da!

Da, am reușit!

Sunt un optimist.

Privesc viitorul cu speranță.

Mai devreme sau mai târziu, ne vom da seama că e prea greu

ca o singură țară să exploreze singură spațiul îndepărtat.

Trebuie s-o facem împreună, ne va apropia și ne va uni.

Lumea noastră e prea vulnerabilă la bătăliile politice încrâncenate.

Nu poate duce la nimic bun; vom sfârși prin a ne ucide unii pe alții.

Nu știu de alte programe

în care plănuim să fim parteneri.

Dacă mă întrebați,

ar putea fi sfârșitul parteneriatului nostru.

Sper din suflet că nu,

fiindcă nici nu-mi pot imagina

ca tot ce am învățat în toți acești ani să se irosească.

Dacă putem realiza asta împreună,

alături de celelalte țări cu care am colaborat,

gândește-te ce am putea face împreună pe Lună,

sau pe Marte.

Dar știu că nu trăim în acea lume.

Pornești știrile și auzi lucruri oribile peste tot.

Și...

oamenii obișnuiau să facă mișto de mine pentru că,

în bula mea utopică, iată ce am făcut azi.

Nu le vine să creadă.

Liderii mondiali nu sunt interesați

de lucruri care aduc beneficii rasei umane.

Sunt interesați de lucruri ce aduc beneficii țării lor.

Dar pentru o scurtă perioadă am trăit într-o lume

care nu funcționa așa, și a fost frumos.

Și oricare dintre noi care a trăit acea viață

crede că putem realiza mai multe împreună.

E greu de explicat.

Dar e real.

Am trăit-o. Știm despre ce vorbim.

S-a întâmplat.

Da.

Și ar fi o tragedie

să nu consolidăm această relație.

Traducerea și adaptarea: jarvis