Original subtitles

HUNTINGTON BEACH, CALIFORNIA 24 DECEMBRIE 2007

Stai! Vino cu noi! Haide!

Nu!

Nu fi penibilă, Emma!

- Nu-ți da sutienul jos! - Serios!

Nu.

Nici gând. Nu cred că există ceva mai groaznic.

Tot timpul deversează ape reziduale acolo.

- Marea aia e plină de rahat. - E plină de fecale.

Aveam un amic care a înotat în apele astea,

bacteriile i-au mâncat carnea și a murit.

- Am mai auzit. Îmi pare rău. - Nu, și-a căutat-o.

Nu-mi place să risc.

Dar îmi plac piscinele.

- Sunt beton. - Da. Îmi plac.

Vrei un grog?

- E în termosul rece? - Doamne!

- Da. - Bine. Atunci, vreau.

Bine.

- Poftim. - Mersi!

- Un groggy. - Exact!

Un groggy pentru amărâți.

- Apropo, eu sunt Noah. - Eu sunt Emma.

- Emma. - Da.

Dar abia am ieșit dintr-o relație de durată.

Fiindcă l-a înfulecat un virus când înota în apa plină de rahat.

- Nu se poate! - Ba da.

A trecut un lamantin, i-a deschis gura și i-a băgat un rahat în ea.

A zis: „Lamantinii!”

Apoi...

Hai să ne lăsăm toți prietenii de aici

și să ne găsim o piscină!

Mi-ar plăcea.

La cât pleacă autobuzul?

El autobus?

Atât?

Bine. Gracias.

Bun.

Cred că am o contuzie și mi-am sucit și gâtul.

Nu știu dacă e vreo chestie, dar mă întorc

și nu am prea multă mobilitate.

Ține apăsat, da?

- Mersi. - Mulțumesc.

- Îmi place camera ta. - Mersi.

- E frumoasă. - Mersi.

O fi apartament?

Sigur. Lui taică-miu îi place să obțină tot ce poate.

- Uite-l! - Cine e Illan Iberra?

Nu!

Bun.

- Drace! Nu, e... - Ce e? E grav?

...mult sânge.

Să-mi bag! Da. Stai puțin. Îmi trebuie un prosop.

Nu doare chiar așa de tare cum te-ai aștepta.

Trebuie să mergi la spital.

- Știi ce? Nu suport spitalele. - Nimeni nu...

Lumina e nasoală și ți se pare că „groapă” scrie pe tine.

Poate...

- Bun. - Încă amețesc un pic.

- Se vede. - Și cred că-mi vine să vărs.

- Varsă încolo. - Eu mă abțin...

- Nu te uita la mine. - Dar nu exclud.

- Ține cont. - E bine?

- E bine. - Bun.

Stai să...

Uite.

Scuze, am uitat să-mi dau cu deodorant,

tu ești în pericol, așa că...

Nu-i nimic. Cred că mi-am pierdut mirosul.

Nu-i a bună.

Mi s-a spus că am capul mare în comparație cu corpul.

Așa că eu sper că am mai mult sânge de pierdut.

- Mă refer la volum. - Taci, te rog.

O să-ți lipesc capul cu lipici.

- Nu glumești? - Nu.

Ține mai bine decât firele.

- Bine. Ai mai făcut treaba asta? - Nu, dar am pățit-o.

La liceu jucam hochei

și tata mi-a lipit de o groază de ori capul cu lipici.

Numără până la trei.

Trebuie să dezinfectezi ceva înainte...?

E cam târziu, frate.

Nu-ți trebuie vreun lipici anume?

Nu. Doamne, ce lungă e! Bun. Așa.

Acum o închid.

Eu sunt Violet.

Eu sunt Sam.

Am început cu dreptul.

- Scuze dacă ți-am stricat planurile. - Mi le-ai stricat, dar nu-i nimic.

Bine. Mersi.

Auzi, vrei să-ți bagi numărul?

Ca să văd ce faci și, în caz că dai colțul, pot șterge probele.

Da, te-ai gândit bine.

Dacă-ți bag numărul în telefon, e și mai clar că ne cunoșteam.

- Nu ești obligat. - Nu!

E bine să-l ai. E...

- Ăsta e. - Ce drăguț!

De ce-oi fi zis așa?

- Bine. - Mersi.

Mersi.

Pa!

Rahat! Unde mi-e skateboardul?

Bun, primul SMS. „Ăsta e numărul meu.”

- Putem să citim? - Sigur că da.

- Bine. - Bun.

Bine. „A rămas la tine skateboardul meu?”

„Nu e, m-am uitat.”

„Ciudat! Cred că mi l-a furat careva.”

Multe întrebări! Skateboardul lipsă...

- Continuă. - Bine.

„Nasol! Da, nu eram atenți.”

„Da, a fost distracție.”

S-au cuplat imediat.

- Da. - Bine.

„Scuze, nu mă pricep la lipeli.”

- Direct sex. - Da.

- Bravo ei! - Bravo lui!

Bine. „S-a uscat?”

„Da, dar am părul un pic lipicios.”

- Ce? - Doamne!

„Scuze că am lăsat scârboșenia aia acolo.”

„Am mult pe mine și un pic pe canapea.”

Nu! „Am un pic și în ochi.” Doamne!

Hai să nu mai citim.

Doamne! „Părea adâncă.”

„Da. Îmi venea să vărs.” Ce perverși sunt ăștia”

- Da. - E ciudat că pare pornografie.

Nu mă așteptam să fie așa deocheați.

Nu cred că-mi plac.

Ai scris vreodată asemenea mesaje?

- Nu. - Bine.

Pleci de la ideea că ți le citește cineva.

- Prima poză. Ești pregătit? - Da.

Nu! Scuze, copii.

Ce dracu' e asta?

„Mă doare capul, dar lipiciul a dat roade.”

Frate! Pare un craniu, un...

E craniul lui Sam, murdar de sânge și prins cu lipici.

- Da. - Se leagă.

- Da. Deci noi suntem perverșii. - Da.

- Bun. - Bine.

„Vezi dacă-mi găsești skateboardul. Cred că e la paznicul la patru ace.”

Paznic. Deci e suspect?

- Da. - Bine.

„Vrei să dai de el?”

„Nu pot azi. Mâine?”

Apoi ea nu răspunde. Ce ciudat!

Apoi ea îi scrie abia pe 26, la ora 04:00.

Zice: „Ferește-te de șarpele galben. Are patru nări.”

RUINELE DE LA TULUM

Bun, deci sunt vipere galbene aici, dar n-au patru nări.

Dar există Porthidium yucatanicum,

care are patru nări, dar nu e galbenă.

Poate că Sam și Violet or fi dat

peste vreun șarpe galben hibrid, cu patru nări, dar m-aș mira.

- Ce faci? - Sun la poliție.

- Parcă nu voiam. - Nu.

Nu spun nimic.

Poliția Playa del Carmen.

Bună ziua!

Mă numesc Maya Ruins și sun de la New York Times.

Aș vrea să vorbesc

cu det. Silverio Narro despre un caz vechi.

Nu mai e aici de 15 ani.

De 15 ani?

- Nu mai e de 15 ani. - Despre ce e vorba?

Da. Mi-ați putea spune unde îl găsim acum?

Știu că avea o barcă în Punta Venado.

Punta Venado?

Punta Venado?

Vă mai pot ajuta?

Nu. Mulțumesc pentru ajutor.

De fapt, mai am o întrebare.

Vă spune ceva: „Ferește-te de șarpele galben. Are patru nări”?

Alo!

A închis.

- Raul! Ești Raul, da? - Da.

Sunt Noah. Pot să te întreb ceva?

- Sigur, de-aia sunt aici. - Bine.

Ai auzit vreodată: „Ferește-te de șarpele galben. Are...

„Patru nări”?

- Da. - E Frías.

- Ce e Frías? - Da.

Frías e șarpele galben.

- Nu înțeleg. - Scuze, nu înțeleg.

- Stați să vă arăt. - Frate!

- Nu! - Nu, uitați. Vedeți?

- Șarpele galben. - Vedeți?

- E o marcă de chiloți? - Nu. Frías e un imperiu.

Nu numai haine, de toate.

Politică, imobiliare...

Și de ce să te ferești de șarpele galben?

Da.

Tu vrei să ți-o tragă un șarpe galben?

Nu.

Dacă superi șarpele galben, te adulmecă și-ți bagă venin.

Aveți grijă.

Aici scrie că Frías e o familie de croitori și designeri

de patru generații, din Yucatán.

Uite ce-am găsit eu!

E schema a detectivilor...

Nu trebuie să căutăm cum lucrează ei. Ar trebui să ne urmăm instinctul.

Bine. Și ce-ți spune ție instinctul?

Știm că Sam nu-și găsea skateboardul.

Știm că erau în camera altcuiva la ora 05:30

și că aveau o obsesie cu șarpele galben.

Cred că ăsta ar trebui să fie indiciul.

Poate ar trebui să ascultăm avertismentul și să ne ferim.

Nu. De-asta par vinovați.

- Doamne! - Ce e?

Bun!

Cred că stațiunea e a familiei Frías.

- Ce? - Sunt sigură.

I-am văzut pe o reclamă de la Oceana Vista azi-noapte.

Stai puțin.

Emma, ai mers singură la o stațiune părăsită din Mexic noaptea?

- Nu singură, cu taximetristul. - Doamne! Glumești?

- Ce idioțenie! - N-am intrat!

Emma, suntem turiști, nu detectivi!

Atunci, fă excursia.

Bun. Încă două tequila, te rog.

Știi ce cred eu?

Cred că trebuie să vorbim cu familia Frías.

- Da. Sunt de acord. - Da?

E o idee super.

Să vedem ce e cu șarpele galben!

Vreau să știu de ce trebuie să te ferești de el.

Și dacă are patru nări.

- Da. - Da?

- Sunt aiureli. - Nu?

- Dar hai să vorbim cu ei. - Bine.

Bun. Haide!

- Ești pregătit? - Da.

Bine.

CASA DE MODĂ FRÍAS PLAYA DEL CARMEN

- Hola. Gracias. - Hola.

Ăsta e magazin sau muzeu?

O legendă din Izamal vorbește despre întâlnirea lui Aureliano Frías

cu un șarpe galben, rar, cu patru nări.

Frías era cunoscut în toată regiunea drept regele fibrelor de henequen.

Dar singura fiică a lui Aureliano, Beatriz Frías,

a creat imperiul din domeniul modei,

combinând lâna Pashmina și fibrele de henequen.

Ea a creat colecții unice, introducând emblema Frías

în istoria peninsulei,

de la costumul în care a fost învestit guvernatorul

până la rochia purtată de Miss Yucatán

când a ajuns Miss Univers.

Frías e pretutindeni și pretutindeni e prima.

Frías e pretutindeni. Vă ofer ceva de băut?

Cu complimente, de la disteleria noastră, Frías Añejo.

- Da. - Ne-ar plăcea.

Gracias.

Aveți întâlnire?

Doamne! Ce bun e!

Întâlnire? Nu, dar știi ceva?

Îmi place la nebunie rochia asta.

Vreți să vă ia o croitoreasă măsurile ?

Știi ceva?

Vrei să mi le iei tu?

Sigur.

Scuze că mă mișc încet.

- Încă învăț. - Te descurci, Cesar.

Bun.

- Auzi? - Bine.

Știi ceva despre Oceana Vista?

Nu... Nu știu.

Eu cred... Eu cred că știi.

Primești comisioane?

Întoarce-te.

Dacă vorbești cu noi, cumpărăm rochia.

Da.

Sunt mai mult zvonuri.

A avut loc un conflict între Frías și stațiune.

Poate ați auzit că Frías sunt răzbunători.

Și mereu trag cu urechea.

Ce conflict?

Un membru al familiei Frías lucra în stațiune.

Cine?

Dacă veți căuta poze cu familia Frías,

nu-l veți vedea pe fiul mai mic al lui Beatriz.

Dar îl veți vedea dacă veți căuta fotografii cu Oceana Vista.

Nu prea vorbim despre el.

Era un croitor excelent.

Cel mai bun, chiar mai bun decât Beatriz.

Dar a renunțat la tot.

Cum îl cheamă?

Cesar!

Dă-ne un nume!

Spune-ne numele lui!

Numai unul! Hai că poți! Spune-ne cum îl cheamă!

Baltasar.

Mersi.

Unde mi-e telefonul?

- Stai... - Nu e la tine?

Vezi în geanta mea. Unde e?

- Cred că e afară. - O fi acolo.

Mulțumesc.

Nu știu. L-am pus aici. Unde e?

Se ocupă Cesar de dv.?

Ar vrea să cumpere La Reina de la Cueva.

Da, vreau s-o iau.

- La Reina de la Cueva? - Da. Cât costă?

E 450.000 de pesos.

Cât înseamnă 450.000 de pesos?

Înseamnă 22.000 de dolari.

Americani?

Nu avem atât.

Știu.

Atunci, ce căutați aici?

Îmi dai geanta, te rog?

Mulțumesc.

Dă-i aia.

- Da, mersi. - Doamne!

- Nu te opri. - Ce mama dracului?

Cred că ne-am pus cu șarpele galben.

Ce mă-sa?

Ce mă-sa? Individul ăla ne-a făcut poză?

- Care? - Ăla.

- Ne urmărește. - Hai să fugim!

Am băut prea mult ca să fug.

- Doamne! - Bine!

Dumnezeule! Fugi!

- Toate bune? - Fugi!

Uite-l! E iute!

Scuze!

Nu!

Noah!

Scuze. Mulțumesc. Gracias. Muchas gracias. Hola.

Sunt excitată.

Ce dracu' vrea ăsta?

E tot. Poți...

Rahat!

Dumnezeule!

Răspunde!

Mulțumesc. Scuze.

Emma, unde ești?

Nu mă căuta! Rahat!

- Emma! - Doamne!

- Ce? Unde ești? - Întoarce-te în magazin!

- Nu te văd. - La dracu'!

Fugi!

Bine.

Nu!

Ce naiba se întâmplă, de fapt?

- Simt că trăiesc! - Poftim?

Mie nu mi-a plăcut deloc.

Niciun pic. Sau poate că da.

Cine dracu' e?

N-ar fi trebuit să beau tequila!

Suntem în pericol? Nu vreau să fiu în pericol, deloc.

- M-am interesat. - Bine.

- Nu pot... - Mă ocup eu.

Trebuie să ne dăm seama care dintre ei e Baltasar Frías.

E cel în costum, nu?

- El trebuie să știe ceva. - Stai!

Ăsta nu ți se pare cunoscut? Ăsta?

Da.

- Doamne! - Da.

- Nu se poate! - Da.

- Cred că da. - Ne urmăm instinctele!

- Asta e o pistă! - Bine.

- Toate bune? - Da.

- Pe ea! - Stăm de vorbă.

- Bine. - Este! Haide.

Bine. Gracias.

Soții Reed! Mă bucur să vă revăd.

- V-a plăcut...? - Tu ești?

- Poftim? - Tu ești, nu?

Nu cred. Bun. Nu!

Tu ești, nu?

Da.

Da. Am lucrat în multe stațiuni.

Emma a găsit în junglă telefonul unui puști care a dispărut și...

Ăsta e Baltasar Frías?

Cel de aici?

Nu știu.

Eu cred că da, fiindcă stai chiar lângă el.

Cred că știi că e el și știi în continuare.

Da. Lucra la pază.

Alo!

- La pază? Serios? - Mă scuzați.

Da.

- Chiar sună cineva? - Ce naiba?

Unde e barca detectivului? Am avansat binișor.

BARCA DETECTIVULUI SILVERIO NARRO PUNTA VENADO

Nu sunteți primii care întreabă de cazul ăla.

Dar pun pariu că suntem primii care au găsit ceva, nu?

Mai bine mănânci trecutul.

Să... mănânci trecutul?

Vă spune ceva numele Baltasar Frías?

Nu aici.

Urcați la bord.

- Bun! - De-aia e...

Nu știu. Crezi că faci față?

Aveți grijă.

Din asta o să i se tragă. Sau poate ție.

Stați aici.

Ce energie ciudată!

Nu, pare totul normal. Vrei să plecăm?

Nu. Știe ceva. Și eu știu că știe. Vreau să știu ce știe.

Dar nu face concurs de băute.

- Amețesc. - Tu chiar bei?

- Noah, doar nu bei! - Tu nu be...?

Nu, doar mă fac că beau.

- Nu! - Nu bea!

Nu știi ce e. Nu-i nimic.

- Stai liniștit. - Nu!

- Mă ocup eu. - Bine.

Nu poți să bei.

În caz că vine să ne omoare, la mulți ani!

- Poftim? - La mulți ani!

E 23. Doamne!

- Nu-i nimic. - Doamne, scuze!

- Scuze. - Nu-i nimic.

Noah, de ce n-ai zis nimic?

Voiam să zic mai devreme, când erai în duș, dar erai distrată.

Apoi a fost faza cu telefonul.

- Scuze. - Apoi a fost misterul ăla.

Și nu voiam să pun presiune pe tine.

Trebuie să-mi spui.

- Nu poți să ții în tine. - Nu-i nimic.

Am găsit skateboardul băiatului în camera lui Baltasar.

Drace!

- Era suspectul principal. - Serios?

L-am interogat pe Baltasar Frías. Era un om cu obsesii și un mincinos.

- Peniche? - Și-a schimbat numele.

Știu că el e vinovatul.

Dar furtuna a șters toate probele.

N-am renunțat.

Dar peștii mari îi mănâncă pe cei mici.

Frías sunt peștii mari.

- Unde e acum? - Unii zic că a murit.

Alții, că și-a schimbat identitatea și locuiește la Buenos Aires.

Eu cred că e pe undeva.

Stai puțin. Aici scrie ce cred eu?

- E... - Numărul camerei lui.

Acolo stătea când s-a întâmplat?

Acolo stătea. Avea o cameră vopsită în galben.

Ca Izamal, de unde sunt Frías.

- Doamne! - Galben.

Bine. Asta e camera lui?

- Poate. - Ora care apare e 05:30.

Nu? E gol până-n brâu.

Nu și-o trăgeau în camera părinților. Dacă erau în camera lui?

Sam și Violet s-au dus să caute skateboardul lui Sam

în camera lui Baltasar?

A dat peste ei și i-a omorât pe loc?

Trebuie să stabilim dacă în poza asta apare camera lui, care e galbenă, nu?

- Ar trebui să-mi dai mie telefonul. - Nu.

E spre binele tău.

Îți place viața ta?

Ce întrebare e asta?

Mie îmi place viața mea.

Peștii, barca...

Dar nu asta am vrut.

Crede-mă.

Chestia asta o să te scoată din minți.

Sunteți în vacanță. Vedeți-vă de ea.

ÎMI GĂSEȘTI SKATEBOARDUL? CRED CĂ L-A LUAT PAZNICUL.

Dacă vedeai cum am evitat delfinii!

Voiam să călăresc pe plajă, dar nu mai aveau cai.

Mi-au dat un catâr, Esdel.

Crezusem că îi zice Estelle.

Credeam că e femelă, dar probabil era mascul.

- Cui îi scrii? - Poftim?

Stai pe telefon.

În fine, m-am dat cu o navă spațială.

Cine e norocosul?

Nu e nimeni.

Ți-am spus că ți-am luat ceva.

Crăciun fericit, puștoaico!

Mașina mamei...

Știu că ar vrea s-o iei tu.

NORTHVILLE, MICHIGAN CU UN AN ÎNAINTE

Ușa asta sigur nu e mai mică decât trebuie?

Garantez, nu e mai mică decât atunci când a sosit patul.

Împingeți! Când zic eu, la trei!

Unu, doi, trei, împingeți!

Jur că a fost mai simplu când l-ați adus voi.

Așa. Când porniți, nu vă pierdeți elanul.

- Îți trebuie ceva? - Nu.

Eu...

Vi, ne vedem aici. Cu drag, mama, 13.12.2006

Capitolul 22, Trecerea

Mâine vrei să-i găsești camera tipului, nu?

Da.

Eu știi ce vreau să fac?

Vreau să intru dracului în piscină!

Ce rece e!

Doamne, parcă-s un lamantin!

Ce de ciudățenii sunt aici!

Așa.

Gracias.

Baltasar...

Ce cauți aici?

Niște americani întreabă de tine.

Zic că au găsit un telefon în junglă.

Era al lui Sam Lawford.

Nu se poate!

Traducerea: Mariana Piroteală