Original subtitles

Am întârziat!

Nu putem să întârziem.

Abia aștept să scap odată de aniversarea asta.

Mincinosule!

Poftim?

Îți place să te dai mare cu orășelul tău.

Ca un băiețel cu trenulețul.

Mă cunoști prea bine.

- Ce-ai pățit? - Nimic.

Arată-mi!

Rana ar fi trebuit să se vindece.

Sângele Mamei nu mai are efect, e…

De ce dai apă la șoareci?

Am trecut noi prin altele.

Dacă moare Mama?

Asta n-o să se întâmple niciodată.

Noul nostru doctor o s-o pună pe picioare.

Trebuia să-i ucidem amicii.

O întreagă alee dintr-odată? Ar fi iscat prea multe întrebări.

O să facem așa cum am făcut mereu.

Vom avea răbdare.

Îi vom elimina unul câte unul.

N-o să-i pese nimănui. Nu le-a păsat și nu le va păsa niciodată.

Și, după ce se va așterne praful, vom rămâne doar noi doi.

Pentru totdeauna.

CARTIERELE

Trebuie să mă scoți de aici.

În sfârșit, te-ai trezit!

- Poftim? - Îți place noua locuință?

De fapt, e fosta cameră a lui Edward.

E culmea, nu-i așa?

Cât am dormit?

Vreo trei zile, cam așa.

A trebuit să te sedăm. Pentru binele tău, firește.

- Nu mă puteți ține aici! - Ba da, Sammy. Fiica ta a semnat actele.

Sincer să fiu,

cred că a fost ușurată să scape de tine.

Bine…

Ușor, voinicule!

Capul meu…

O fi un efect secundar

după ce pierzi jumătate de litru de lichid cefalorahidian.

- Ce mi-ai făcut? - Nu…

Nu eu ți-am făcut asta, ci Blaine.

Ai încălcat înțelegerea, Sammy.

A adus vreo doi dintre copii

și ți-au dat cep la creier ca unui butoi la un chef studențesc.

O să plec de aici.

Ai rata toată distracția!

Azi e aniversarea de 75 de ani

și sărbătorim cu tort adevărat și punci în piața orășelului nostru.

Să te sparg!

Ai grijă, Sammy!

Avem mulți copii flămânzi acolo.

Pregătește-ți vocea de bariton! Avem karaoke.

Salutare! Am venit să vă schimb. Vor să dirijați traficul în piață.

- Nu ne-a anunțat nimeni. - Normal.

Cu atâția vizitatori, toți aleargă ca bezmeticii.

Cam așa e.

Ai idee de ce ne-au pus să pândim niște babalâci?

Or fi ăia care o pun de orgii la centru.

- Măcar ei se distrează, nu? - Așa e.

- Caleașca vă așteaptă, domniță. - Mersi.

Toate bune până acum. Cine vrea să-și arate bulanul?

Mai întâi eu.

Astea n-au alarme?

Am oprit sistemul de la sursă, dar cineva va observa în scurt timp.

Treci la treabă!

Cafea?

Mulțumesc.

Ai grijă, e clocotită.

Mulțumesc.

Avem rezultatul RMN.

- Și? - Nicio schimbare în degenerarea celulară.

Fir-ar să fie!

- O fi din cauza dietei Mamei. - Cum așa?

Ați îndopat-o cu lichid cefalorahidian și a început să arate ca noi.

Suntem ce mâncăm.

Știi ce aveți de făcut.

- Ce? - Să încetați să-i mai luați sânge.

Nu putem, am muri.

- Dacă moare ea… - N-avem soluție.

Ne oprim, murim. Continuăm, murim.

Pentru ciocan și nicovală!

Pentru ciocan și nicovală!

Bine.

E mai ceva decât un transplant de măduvă!

Ce-i?

Asta e!

Ce mama dracului…

Nu știam că mai e cineva aici. Credeam că ați împachetat tot.

Scuze, am rămas puțin în urmă.

Se vede.

Și ce avem aici?

Tata aproape că a construit un accelerator de particule din televizoare vechi.

Se pare că a supraîncărcat amplificatorul.

- E periculos? - Cum? Nu, pentru oameni nu e.

Dar aș vrea să știu de ce l-a construit.

Întrebarea nu e de ce l-a construit, ci de ce ar construi cineva așa ceva.

Dar nu trebuie să-l înțelegi, ci doar să-l iubești.

Ai învățat vrăjeala asta la angajare?

Nu, eu am scris vrăjeala de la angajare.

Uite cum facem… Te las până mâine-dimineață.

Dar să știi că am o prezentare la ora 10:00, așa că te rog să pleci…

Bravo, tată!

Ce spuneam?

Nimic important.

Doamne… Nu mă simt prea bine.

Mai bine revin mâine-dimineață, dacă nu te superi.

Sigur că da.

Îmi plac pantofii tăi.

A 75-A ANIVERSARE A CARTIERELOR!

Mulțumesc.

Poftim!

Te cunosc.

Cred că ești confuză.

- Pe naiba! Nu uit niciun chip. - Nu te cunosc.

Ești amicul lui Edward. L-ai vizitat, țin minte!

- Nu te băga în față! - Mai taci, Gary! Lumea urăște turnătorii.

Pe onoarea mea, toți cei de-aici sunt uși de biserică.

Cel puțin Edward mai avea oarece zvâc. Evada tot timpul.

- Pezevenghi bătrân! - Cum reușea?

Habar n-am.

I-a spus ducesa.

- Ducesa? - Da.

Știe chestii.

- Trebuie să-i vorbesc. - Nu! E o doamnă și tu ești un fitecine.

- O să mă port frumos! - Mă îndoiesc.

Te rog!

Trebuie să scap de aici.

Bine, dar ai grijă cum te porți!

Ia două felii de tort și vino după mine!

Nu te mai holba la mine, Gary, că te calc pe puță!

Bună, scumpa mea!

Ți-am adus o felie de tort și un bou.

Sam, ți-o prezint pe ducesă.

- Bună ziua. - Nu-i distinsă?

De 55 de ani suntem colege de cameră.

Cine naiba ești?

- Sunt… - Stai, te cunosc!

Ești amicul lui Edward.

Nu uit niciun chip.

Așa-i, sunt Sam. Mi-ai zis că ducesa știe cum evada Edward.

Iar mi s-a resetat creierul.

Nu mai sunt…

ca pe vremuri.

Nimeni nu mai e.

Dacă vrei ajutorul ducesei, are nevoie de un stimul.

Un stimul?

Da, ceva care s-o trezească la viață.

Unii dintre cei de aici reacționează la muzică sau la un anume parfum.

Și ducesa?

O țigară are efect întotdeauna.

O țigară?

Adu-i o țigară ducesei și îți va spune ce vrei să afli!

Gardianul Toby are mereu un pachet în sertar.

Respirația e stabilă.

Gata, e sedată.

Începem!

E o mostră din sângele Mamei, de azi-dimineață.

Se vede degradarea celulară avansată. Dar…

după o mică transfuzie de sânge de la copilul ei,

aceleași celule…

Priviți și voi!

La ce mă uit?

Regenerare celulară spontană. O minune!

- Ai reușit! - Mă rog, teoretic.

Vom fi siguri abia după alte analize.

Și cât ar dura?

Săptămâni? Luni?

Vom face transfuzia azi.

Nu, nu se poate.

- Sunt multe variabile. - Doctore Mansour?

Ar putea avea efect, dar, dacă ne pripim, Mama poate muri.

Îmi pare rău, e prea riscant.

Bis! Bis!

Liniștește-te, Ben! Nu vreau să agiți pe toată lumea.

Vreau să cânt.

Sigur că da. La ce te-ai gândit?

- E vreun fan al Șefului aici? - Bruce!

Bruce!

Da, Bruce era și preferatul soției mele.

Piesa asta e pentru ea.

Încet, Ben!

Reveniți în camere, vă rog!

Reveniți în camere, vă rog!

Ce faci? Ia-i de aici!

Ce faci, Sammy?

Să nu-mi mai spui „Sammy”!

Hainele astea sunt cam sinistre, dar sunt foarte comode.

Bine. Renee, vorbim prin astea cât ești înăuntru cu Judy.

Sunt cu circuit închis. Nu aude nimeni ce vorbim.

Art, distragi paznicii cât mă infiltrez.

- Bine. - Zăpăcește-i!

Le am cu zăpăceala.

E timpul să-l eliberăm pe Sam!

Auzi…

Ai grijă.

CONACUL

Bună ziua. Salut!

Treceam cu mașina și era să dau peste un bolnav de aici.

Mă îndoiesc, băiete.

Fir-ar să fie!

- Cum s-a întâmplat? - Erai iar cu ochii în telefon!

Du-te după el, prostule!

Mai bine vă duceți amândoi. Pare sprinten.

Vă acopăr eu la recepție. N-aveți grijă, nu spun.

Mersi, ești un înger!

Domnule, veniți înapoi!

Am intrat, iubito!

Le-am adus.

Te cunosc, ești amicul lui Edward. Nu uit niciun chip.

Așa e. Ducesa urma să-mi spună cum evada Edward.

- Pentru asta, o să aibă nevoie… - De un stimul. Poftim!

- Iar mi s-a resetat creierul, nu-i așa? - Mă tem că da.

Bună, scumpa mea!

Bună, dragă!

Ai un vizitator.

- Îl cheamă… - Sam.

Te cunosc.

Nu… Nu cred.

Ea mi-a spus totul despre tine.

- Cine? - Asta-i întrebarea.

Le apare sub diferite forme celor care o văd.

Întotdeauna e cineva din trecutul nostru, o fiică, o soră…

O soție?

El avea impresia că vede o fantomă.

- Și atunci ce e? - Nu știe.

Nu știe cum o cheamă.

Cei care îi beau sângele îi spun Mama.

- Poți vorbi cu ea? - Firește.

Avem multe în comun. Amândouă suntem prizoniere.

Eu, în mintea mea, ea, în cușca ei.

Dar aude totul.

Ce vrea de la mine?

Vrea să o salvezi.

Timpul ei e pe sfârșite.

Strigă după ajutorul tău. Până și păsările o aud.

Dar tu ești prea căpos ca să asculți.

De ce eu?

Nu ai fost prima ei alegere.

Dar, până acum, singurii care o auzeau erau cei ca mine.

Cei pierduți în timp. N-avem forța necesară să facem ce trebuie.

Dar ai apărut tu. Pierderea soției ți-a scindat mintea.

Atât de mult ai iubit-o.

Jumătate din tine e acum aici, cu noi,

iar cealaltă jumătate e în ziua în care ea a murit.

Nici Mama nu percepe timpul în mod liniar, Sam.

Nu-mi pasă.

N-o s-o salvez. L-a omorât pe Jack.

A fost un accident.

Suferă la rândul ei, la fel ca tine.

Vrei să îți ajuți prietenii?

Salveaz-o!

Alegerea îți aparține.

Ori furia, ori iertarea.

Alege!

Vreau doar să scap de aici.

Autobuzul de la 17:15 te va duce acolo unde vrei să ajungi.

Așteaptă în stația de autobuz!

N-o să dureze mult.

Care stație?

Cea din mijlocul pieței.

- E o stație în realitate? - Da.

Realitatea e de mai multe feluri.

Liber!

Renee?

Sam e în camera 157.

Camera 157.

Numere impare.

Locul ăsta are o vibrație puternică.

STAȚIE DE AUTOBUZ

Aștepți autobuzul de la 17:15?

Așa cred.

N-avea grijă!

Nu întârzie niciodată.

Patruzeci și trei…

Patruzeci și cinci…

- Ce faci? - Mă amestec printre ei.

Împinge-mă!

De ce să împing eu?

Bine, o să te împing eu.

Așază-te!

- Ești gata? - E chiar confortabil.

Patruzeci și cinci, patruzeci și șapte…

Fii degajată!

Sunt degajată mereu. 51…

Parchează!

Sam!

E goală.

Nu e în camera lui.

Ce facem acum?

- Te apelez eu. - Stai…

Bună! Am venit să-l scot pe tata.

Regret, nu cred că putem face asta.

Ba o să puteți!

Îi țin locul unui amic la recepție. Poate dacă revii…

În niciun caz!

Te duci acolo și mi-l aduci pe tata, altfel sun la poliție.

Bine, uite ce e…

Eu sunt poliția aici.

Pleci în vacanță?

- Da. - Ce frumos!

Eu îmi aștept cel mai bun prieten.

Nu l-am văzut pe Charlie de un car de ani,

dar, atunci când ne întâlnim, parcă am fi iarăși copii.

Cât de ciudat e timpul!

Toate junghiurile și durerile dispar.

La fel ca nasul meu.

A fost nevoie de un alt carcinom…

Ajutor! Ajută-mă, Sam!

Îmi fac rău.

Nu mai am mult timp.

Uite, vine autobuzul de la 17:15!

La țanc!

Charlie vine sigur cu următorul.

Drum bun!

Sam!

Sam!

Sam!

Acolo!

Hristoase!

Rahat!

- Trebuie să trecem de ușa aia. - Da.

- Dar ne trebuie o cartelă de acces. - Așa e.

De unde luăm o cartelă?

Renee, ține-mi isonul!

- Ce faci? - Ține-mi isonul!

- E totul în regulă? - Pe amica mea o doare rău mâna.

Chem o infirmieră?

Da, vreau o infirmieră. Mă doare foarte tare mâna.

- Imediat! - Mersi.

- Stați aici! - Da.

- Altă dată acționează singură! - Vino!

- Salut, șefule! - Bună, Wally!

Ce faci?

O schimbare de personal.

Preiei atribuțiile doctorului Mansour.

Și doctorul Mansour?

Zace mort la picioarele mele.

Speram să fie o metaforă.

Mă tem că nu e.

Așa că, de mâine, o să-i îngrași pe copii.

Mărești frecvența hrănirilor, îi sleiești pe rezidenți

și pregătești Mama pentru transfuzie.

Vor muri oameni.

Mama va muri.

Suferința…

Nu știi ce-i suferința.

Soția mea…

Soția mea știe.

Era foarte tânără când s-a îmbolnăvit de poliomielită.

Dar a supraviețuit, cu greu.

Însă membrele ei au rămas paralizate și sfrijite.

Ea a suferit

cât pentru o mie de vieți.

Da.

Așa că noi doi, Wally,

o să zâmbim

cât ea bea ultima picătură de la toți.

Da.

Bine.

Și acum, te rog să mă scuzi, trebuie să mă pregătesc de o aniversare.

Bună încercare, Sam!

Dar n-a ținut figura.

Ai auzit-o?

A fost o zi grea pentru toți, Sam.

Amândoi am dat greș.

Așa că o luăm de la început!

Ce zici? Apăsăm butonul de reset!

Uite la ce m-am gândit!

Îi aduc pe toți copiii… De data asta nu te mai sedez.

Vreau să fii treaz până îți sug ultimul strop de…

Sam!

Ești teafăr?

- Ați auzit-o? - Pe cine?

- Suferea cumplit! - Trebuie să te scoatem de aici.

Să mergem!

- Te simți bine? Poți alerga? - Da.

Bine.

Nu e chiar morman, dar e un început.

L-am găsit pe Sam. Cum ieșim de aici?

E o ieșire de incendiu pe hol, în dreapta.

Am găsit-o.

Am declanșat alarma! Am pus-o!

Care-i treaba?

Drace! Intră în lockdown.

- Ne vedem la dubă! - Am plecat!

Unde pleci? Te sun eu mai târziu.

- Suntem încuiați aici? - Pe bune?

Nu! Fir-ar să fie, stai!

- Nu! - Alo!

- Încerc să-ți vorbesc! - Regret, mi-am dat demisia.

Mă scuzați!

De ce mă apelezi? Ziceai că ne monitorizează.

Nu contează. L-au găsit pe Sam.

Clădirea e în lockdown. Ne-au imobilizat duba.

- Cum? - Sam?

- Ți-am zis… - Sam Cooper?

Deci nevastă-mea e blocată?

Ce se întâmplă cu tata?

- Stai… Sam Cooper e tatăl tău? - Da!

- Alo, te-am întrebat ceva! - Toți suntem blocați.

Felicitări, ești noul șofer de fugă!

Fir-ar să fie! Mașina mea e pe alee.

Contăm pe tine.

Vreau să știu ce se întâmplă cu tata!

Posibila mea iubită și o parte dintre amicii ei

încearcă să-ți salveze tatăl de monștri și treaba scârțâie.

Nu sper să mă crezi, dar asta se întâmplă.

- Oprește-te! - Ce mai vrei?

E geam securit. Nu-l poți sparge prin forță brută.

Îți trebuie ceva ascuțit.

Avem o problemă.

Cine imobilizează o dubă a pazei?

- Cartierele. - Nu pot să cred!

A venit cavaleria! Urcați!

Și Paz?

Claire, ce faci aici?

Te salvez, nu vezi?

Fugiți, că vin!

Stau în față!

- Scuze că nu te-am crezut! - Nici eu nu mă credeam.

Regret, mergeți cu următoarea!

V-am pupat, agaricilor!

Și care e planul?

Acum ucidem un monstru.

Nu.

Acum salvăm un monstru.

E timpul să plecăm.

Subtitrarea: Adrian Oprea