Original subtitles

Ce naiba vreți de la noi? N-am făcut nimic!

Ce alegi, Wally?

Wally!

- Ai cinci minute. - Bine.

Bine.

- Wally… - Ce dracu' se întâmplă?

Vă rog să tăceți cu toții!

- Ne-au propus un târg. - Un târg?

- Da. - Cu cei care au vrut să mă omoare?

- Insistă că Hank a acționat singur. - Dacă insistă…

Ce vor în schimbul eliberării noastre?

Conform înțelegerii, ne putem relua viața obișnuită

în schimbul respectării unor condiții.

Care condiții?

În primul rând, trebuie să renunțăm la vânătoarea de monștri.

În al doilea rând, nu dezvăluim nimănui ce am văzut.

Nici rudelor, nici amicilor, nimănui, fiindcă ei ascultă și ne urmăresc.

În al treilea rând, deocamdată, nu putem părăsi Cartierele.

Cine încalcă aceste condiții va ajunge înapoi la Conac, definitiv.

Ce ne ascunzi?

Ultima condiție e să lucrez pentru ei.

- Ce ai de făcut? - Nu știu.

Nu știu.

Cineva a fost impresionat de momeala creată de noi.

Ne reluăm viața,

prefăcându-ne că acei monștri nu ne sug creierul în somn?

Am fost asigurat că, dacă acceptăm, ne scot de la recoltarea prin rotație.

- Rotație? - Și restul vecinilor noștri?

- Nu accept. - Sunt de acord cu Sam!

Wally, n-o să lucrezi pentru lipitorile astea!

Am acceptat.

De ce?

Uitați-vă în jur! Am pierdut!

Cu cât aflăm mai mult despre Cartiere, cu atât am fi crezuți mai puțin.

Tragedia e că suntem destul de senili să credem că-i putem opri. Fiți sinceri!

Suntem prea bătrâni, iar ei sunt prea puternici.

Acceptați târgul!

Jucați tenis! Urmați un curs!

Mâncați bine! Bucurați-vă de restul vieții!

Acceptați oferta!

Dacă nu, singurul cer pe care îl vom vedea va fi cel pictat pe acești pereți.

CARTIERELE

CARTIERELE

Mama voastră!

Sunt directorul Blaine Shaw.

Bunicul meu a pus bazele acestui mic colț de rai în 1950.

Mama voastră!

Îi menținem pe vârstnici sănătoși și fericiți de aproape 75 de ani.

Așa că relaxați-vă și vă promit că veți trăi viața din plin.

Mama voastră!

Încă ne blochează internetul.

La ce te așteptai? Au trecut doar trei zile.

- Merge Snood. - Cine mai joacă Snood?

Eu.

Vrei să mergem azi la plimbare?

- Nu pot azi. - Ai ceva de făcut?

Ce să am de făcut?

Trebuie să facem ceva.

N-ai decât să faci ce vrei.

Eu mănânc brânză și fumez iarbă!

Wally!

Salut, Wally!

Mă bucur să te văd, amice!

Prima zi e extrem de interesantă.

Deci ești unul dintre ei?

O spui de parcă ar fi de rău.

- Ce caut aici? - O să vezi.

De ce ai fața asta de Ozempic?

Mă deranjează cufureala de la Ozempic.

Faci caca? Norocoaso!

Eu nu mi-am mai făcut nevoile de anul trecut, de când îl iau.

- Ești în regulă, Renee? - Da, n-am dormit ca lumea.

Ți-ar trebui un generator de zgomot alb.

Am primit unul de la nepoata mea. Mi-a schimbat nopțile.

Ce-a apucat-o?

Paz! Mă bucur să te văd.

Nu m-ai căutat. Am crezut că…

- Toate bune, Paz? - Da, Maddie.

O să am grijă ca raportul să fie înaintat.

- Perfect. - O zi bună!

Mulțumesc.

Wally! Bun-venit, poftește!

Poftește! N-avea grijă, nu mușcăm!

Ia spune, ce părere ai de noul tău laborator?

Laboratorul meu?

Al tău și al doctorului Mansour.

- Și ce să fac cu el? - Mai întâi trebuie să cunoști echipa.

Salutați-l pe Wally!

Salut!

După toate cele întâmplate…

nu-mi imaginez ce crezi despre noi.

Nimic bun.

Corect, dar am credința

că vei constata că nu suntem chiar atât de răi.

Phillis s-a străduit să pregătească acest mic bufet

în onoarea primei tale zile.

Brioșele sunt făcute de ea. A adăugat și puțină lavandă.

Te rog să încerci măcar una, Wally. Îți va schimba viața.

Nu, mersi.

Dacă nu-ți plac brioșele…

îți ofer ceva mai dulce.

E vorba de…

- Da. - De…

Ce să zic, sunt…

Mă va scăpa de cancer?

Firește.

Ai scăpat de orice grijă, amice.

Dacă rămâi cu noi, nu mai îmbătrânești nici măcar o zi.

O să te simți de milioane veșnic.

Atât timp cât bei.

Nu pot.

Nu ne indispune, Wally!

Wally!

Wally!

Wally! Wally!

Wally! Wally!

Wally! Wally!

Wally! Wally!

Wally! Wally!

Wally! Wally!

Wally!

Ura!

Așa!

Așa te vreau!

Bun-venit în echipa învingătoare!

Beți cu toții!

Dacă mai treci prin cuptor, te prăjesc!

CLAIRE

Sam!

Te rog, ajută-mă!

Sam, mă poți ajuta?

- Unde sunt? - Lilly…

- Sam, unde sunt? - Te rog!

- Sam! - Ia-mă de mână…

Sam!

Îmi pare rău!

Nu!

- Sam! - O să fiu cuminte.

- Ce vrei? - Sam!

Sam, ajutor!

Nu! Încetează!

Destul!

Sam!

Ți-e bine?

Poftim?

Ți-e bine?

Nu.

Tragi un fum?

Nu cred că m-ar ajuta.

Probabil că nu.

Dar ce te-ar ajuta?

Mă tem că-mi pierd mințile.

„Nebunia e singura reacție sănătoasă la o societate nebună.”

Iar aici e nebunie cât cuprinde.

- Nu pot trăi așa. - Ai de ales?

Ne-au marcat ca pe animale și supraveghează toate ieșirile.

Nu supraveghează deșertul.

Sunt malefici, dar nu-s proști.

Sunt 32 km până la civilizație.

La vârsta noastră, un așa drum ne-ar fi fatal.

Mai bine decât la Conac.

- Nu te duce în deșert, Sam. - Trebuie să ajung la restaurant.

O sun pe Claire și cer ajutor.

Mă întorc cu cavaleria și ard din temelii locul ăsta.

Sau ai putea să joci golf.

Ai o anumită satisfacție

când lovești mingea aia albă în toate direcțiile.

Jack mi-a sugerat același lucru.

Da.

Uite ce e… Asta e situația, n-ai ce-i face.

Încearcă să te împaci cu ideea.

Psihedelic, nu?

Scuze!

Spectacolul de lumini.

Se estompează cu cât bei mai mult, așa că bucură-te cât poți.

Regret că n-am făcut-o.

- Ernest. - Salut!

Scuze, eu sunt Wally.

Mă bucur că am un nou coleg. Echipa nu s-a înnoit de vreo 20 de ani.

Câți ani ai?

Am 62 de ani.

La fel ca mine! Suntem de-o seamă!

Îți place să joci pickleball?

- Pickleball? - Da, pickleball.

Știu că e la modă acum, dar joc din 1986.

Sunt bunicel.

Și…

cu ce te ocupi aici, Ernest Neeman?

Am fost șef la IT.

O mare parte a infrastructurii de aici e din anii '50 și pică des.

Cicatrice, unul dintre copii, a evadat acum câteva săptămâni.

A fost nasol.

Dar acum sunt noul șef al pazei,

după ce Hank a fost aruncat în prăpastie de amicii tăi.

„Copii”?

Așa le spunem arătărilor ca aia ucisă de voi în tunel.

De ce „copii”?

Fiindcă orice mamă are copii.

- Ernest… - Da?

- O ajuți pe Kayleigh la împachetat? - Desigur, domnule Shaw.

Te distrezi?

Ce naiba caut aici?

Sarcina ta e să salvezi un bolnav aparte.

Doctorul Mansour se străduiește,

însă, din păcate, strădania lui nu mai e suficientă.

Are nevoie de ajutorul tău.

Noi avem nevoie de ajutorul tău.

Și, dacă dai greș, murim toți.

Dar îți promit că tu și amicii tăi

veți muri primii.

Ar trebui să văd bolnavul.

Bună idee!

Wally,

ți-o prezint pe Mamă.

Nu-i așa că e frumoasă?

Lăsați mesaj pentru…

- Sam Cooper. - …după semnal.

Bună, tată! Tot eu sunt.

Sună-mă, te rog! Nu vreau să dau buzna peste tine.

Nimănui nu-i place să dea buzna.

Ce faci?

Repar hoverboardul Ellei.

Bine.

Tu ce faci?

Mă lupt cu o dilemă.

Vezi tu, soția mea e un geniu.

- Sexy și deșteaptă! Cred că ți-e greu! - Nici n-ai idee!

Proiectează avioane. Sfidează gravitația zi de zi.

Face posibil imposibilul.

E ingineră, ca tatăl ei.

E dură, tot ca tatăl ei, dar,

fiind dură, îi e cam greu

să-și arate slăbiciunile.

Prin urmare, când se confruntă cu imposibilul,

îi vine greu să ceară ajutor.

Și dacă ar putea cere ajutor?

Ce i-ai spune?

Ei bine…

i-aș spune

că unele chestii nu pot fi reparate.

Pot fi doar simțite. Și știu că va face alegerea corectă.

Oricât de imposibil ar părea,

fiindcă nu-i place să recunoască, își iubește familia.

Altă moștenire de la tatăl ei.

- Ești jalnic. - Știu.

Dar sunt al naibii de chipeș.

O să-i gătesc soției mele niște macaroane cu brânză,

fiindcă am vaga bănuială că n-a mâncat nimic toată ziua.

Să fie cu tăieței ondulați sau cu fundițe?

Cu tăieței ondulați.

- Salut! - Nu!

Paz, iartă-mă!

- Mă sufoc! - N-am știut că tu erai…

Nu te furișa pe lângă femei!

- M-ai lăsat fără aer. - N-ai pățit nimic.

- Mi-a fost dor de tine. - Și mie, dar nu putem apărea împreună.

Oamenii ăștia sunt periculoși, dar am un plan să vă scap pe toți.

În weekend e aniversarea de 75 de ani.

Vor veni mulți oaspeți. Paza va fi insuficientă.

E șansa noastră să evadăm.

Le spun tuturor și îi cooptez. Vom fi pregătiți.

Sunt microfoane în case, telefoane și mașini, dar puteți vorbi afară.

Nu pot supraveghea tot orașul.

Ia asta! E setată pe o frecvență nefolosită.

Perechea ei e la mine, dar trebuie să vorbim cât mai puțin.

Bine, terminat!

Se spune „recepție”. „Terminat” înseamnă că închei.

- Ești drăguț când faci pe deșteptul. - Știu.

Fir-ar să fie!

Perfect, acum am dat foc la casă!

- E vreo problemă, doamnă? - De parcă ți-ar păsa!

- Aveți nevoie de pompieri? - N-am nevoie de nimic de la tine!

Cum doriți. Să aveți o zi minunată!

Chiar îți face plăcere, nu-i așa?

Mulțumim că ați ales Cartierele, unde viața e trăită din plin.

Știi ceva? Chiar trăiesc din plin!

Trăiesc de mă găsesc dracii!

Trăiesc din plin… Știi ce?

Trăiesc din plin.

Fii atent aici! Uite!

Așa trăiesc eu din plin!

Poftim!

Te simți bine?

În regulă.

E din aia de soi?

Da, așa că ai grijă.

Tu să ai grijă!

Nu aveți astâmpăr? Încercați unul dintre zecile de cursuri!

Învățați ceva nou, faceți-vă un nou prieten!

Vă e foame?

O gamă largă de preparate delicioase sunt pregătite chiar acum pentru dv…

APĂSAȚI „SCANARE”

CĂUTARE SEMNAL

BRUIAJ DETECTAT

Te-am găsit!

Puteți juca golf pe unul din cele trei terenuri premiate.

Sau mențineți-vă forma la noul centru de fitness…

Pa și pusi, ticăloșilor!

Bun-venit acasă, Ward!

- Mă bucur că sunt acasă, June. - Arăți nemaipomenit.

Eu…

- Mulțumesc. - Bei ceva?

Cu mare plăcere!

Și ce te-au pus să faci?

- Nu știu cu ce să încep. - Cu începutul.

Bine.

În primăvara lui 1949,

Marcus Shaw, un miner localnic, a găsit în subteran un ou ciudat.

Drace, deci de când era bunica fată!

În regulă, povestește-mi!

Din ou a ieșit o creatură numită de ei „Mama”.

Dacă bei sângele Mamei, rămâi tânăr.

Nu îmbătrânești.

Nu te îmbolnăvești.

Și nu mori niciodată.

Poate să se aleagă praful de lume, dar tu rămâi la fel.

Aveam dreptate, ei chiar beau sânge.

În păhărele de carton.

Cum e?

Ca și cum ai gusta din soare.

Dar Marcus, pe care îl știți ca Blaine,

avea nevoie de o sursă constantă de lichid cefalorahidian pentru creatură,

mai ales după ce a început să facă pui.

Așa că el și Anneliese au înființat Cartierele.

CARTIERELE

Paravanul perfect.

Au închis Mama în birourile lor,

iar pe copiii ei i-au încuiat în tuneluri.

Dar noaptea, copiii sunt lăsați să se târască prin tuneluri

și să ajungă prin cuptoare în dormitoarele noastre,

unde sug lichid cefalorahidian pentru Mamă,

astfel încât soții Shaw și amicii lor să păcălească moartea încă o zi.

Partea cea mai rea e meschinăria.

Idioții ăștia au descoperit secretul tinereții veșnice.

Au primit darul nemuririi. Și știi ce fac cu el?

Joacă pickleball și fac brioșe cu lavandă.

Mucoși care se bat pe o jucărie pe care n-o înțeleg…

În mâini potrivite, jucăria ar putea schimba lumea.

- În mâinile cui? Ale tale? - De ce nu?

Aș putea eradica bolile.

SIDA, bolile cardiovasculare…

- Cancerul de prostată. - Întocmai!

Fiindcă am pierdut destule.

Prieteni, pacienți, iubite…

O întreagă generație s-a dus!

Dar nu și acum. Câștig eu de data asta!

Acum îi salvez pe toți.

Ori devii monstru la rândul tău.

Moartea e adevăratul monstru.

Restul sunt umbre.

Wally, nu face asta!

Paz are un plan ca să evadăm toți.

Nu…

Plecați voi.

Eu am treabă mâine.

Wally…

Mersi pentru băutură, Re-Re.

Am găsit niște batoane KitKat rămase de la Halloween.

Batoanele KitKat se strică?

Nu.

Și, pentru mine,

camembert.

Merg la fix cu biscuiții mei buni,

cei cu semințe.

Iar pentru tine…

Prinde!

Știi burrata de la nunta Nayerei?

Era senzațională.

Am încercat diferite mărci săptămâni la rând.

N-am reușit să dăm de ea.

Am putea încerca din nou. Avem timp berechet.

Da, poate.

Unde te duci?

La mine în birou.

Pentru ce?

Să-mi fac treaba.

Treaba ta e să te droghezi și să mănânci brânză.

Judy, n-am chef de asta.

Zău așa! Suntem împreună de 44 de ani.

- Știu să număr. - Le-am trăit pe toate.

Pe dracu'!

Diagnosticul lui Spencer, casa din Ivyhurst…

Asta e altceva.

M-am îndrăgostit!

Îmi pare rău, n-a fost cu intenție.

- Am încălcat regula. - Și nu e un fleac!

Nu-i un capăt de țară.

Suntem o familie, Art.

- Nimic nu schimbă trecutul. - Nu, dar afectează grav viitorul.

- Musai? - Deja l-a afectat.

Renunț, Judy.

N-ai decât, renunță!

M-am săturat, Judy.

M-am dedicat cu adevărat căutării sufletești pentru ceva mai mult.

Ceva divin.

Ceva diferit.

Și n-am găsit decât mii de păsări moarte, un monstru care a încercat să mă omoare

și cămașa unui mort pe fundul șifonierului tău.

Iar burrata aia

era de la Costco, în pana mea!

Dar n-am îndrăznit să-ți spun.

- Bună, Judy! - Bună!

Ăsta e vasul tău.

Vasul meu?

Da, de la grătarul lui Jack.

Nu e…

nevoie.

- Mi-am zis că poate îți trebuie. - Bine.

LA JACK MIEZUL NOPȚII

- Mersi, Renee, ești o scumpă! - Bine, pe curând!

- Salut! - Hristoase! Era să fac pe mine.

Încercam să mă furișez.

Ai reușit.

Și ce facem aici?

Mi-am zis că n-ar supraveghea o casă goală.

- Bună idee! - Salut!

Bună!

Salut!

- Unde-i Art? - Nu vine.

Dar Sam și Wally?

Sam nu era acasă, iar Wally a ales altceva.

Suntem doar noi trei.

Pentru ce anume?

Am un plan ca să vă scot de aici.

De fapt, schimb planul.

- În ultima clipă? - Da.

Wally zice că Blaine și Anneliese beau din sângele mămicii-monstru

și de aceea rămân tineri.

- Gelul auriu pe care-l bea Hank. - Piesa lipsă din puzzle.

Așa că profităm de haosul aniversării de 75 de ani,

ne furișăm și o ucidem.

Nu, trebuie să ieșim, nu să intrăm.

Fără găina lor cu ouă de aur, Blaine și acoliții lui sunt morți.

E o idee proastă.

Dacă fugim, fugari rămânem. Mai bine lupt.

Vreau să caftesc, să fac mormane de cadavre.

- Mormane de cadavre? - Întocmai!

Așadar, vă băgați?

Sau nu?

- Eu mă bag. - Să mori tu!

- Nu-i las să scape basma curată. - Așa e.

Dă-o dracului, mă bag și eu!

Începe Răscoala Cărunților!

- Așa cum e ea. - Da.

Un telefon?

Alo?

- Claire? - Tată!

- Unde te afli? Ești bine? - Claire, ascultă-mă!

Ascultă-mă cu mare atenție!

Viața ta și a noastră, a tuturor, e în pericol.

- Tată? - Cartierele, Blaine…

Toți sunt implicați.

Tunelurile…

Monștrii…

Sunt în cuptoare, Claire.

Ce tot spui, tată?

Ascultă, trebuie să vii să mă iei!

Am ajuns la localul de pe Route 25, dar să nu mai spui la nimeni!

Nimănui! Ai înțeles?

Bine.

- Bine. - Promite-mi!

Da, îți promit.

- O să plec, vin acolo. Bine? - Bine.

- Te iubesc! - Bine.

Bună, ursulețule!

- Ce naiba, tată? - Știu.

- Ți-e bine? Cum ai ajuns aici? - Am mers pe jos.

Prin deșert, în toiul nopții?

Au loc lucruri groaznice, Claire. Promit să-ți explic totul.

O să-ți explic după ce ne îndepărtăm de Cartiere.

- Tată, nu… - Te rog!

N-am dormit de 24 de ore.

Vom fi în siguranță la tine. Du-mă acasă!

Te rog!

- Bine. - Mulțumesc.

Tată?

Tată, trezește-te!

Am ajuns?

Te iubesc.

Ce-ai făcut?

Îmi pare rău.

- E în regulă. - Nu știam ce altceva să fac.

Nu-i nimic.

Tată…

E în regulă.

Te iubesc, Claire.

Stați!

- Așteptați! - Liniștește-te!

E în regulă, acum e în siguranță. Nu-ți face probleme, vom avea grijă de el.

CARTIERELE

Salut!

Să fi văzut ce față avea…

Nici măcar n-a opus rezistență, era calm.

E în regulă, hai aici!

Ai reușit.

Mă scuzați…

Îmi cer iertare că vă deranjez. Sunt vecinul, prietenul lui Sam.

A pățit ceva?

A trebuit internat la Conac.

- La Conac? - Da.

Rătăcea prin deșert și vorbea despre monștri.

Doamne…

Da.

Erați cumva foarte apropiați?

Poate ați observat că avea probleme sau…

Nu, nimic.

Vă las cu treburile voastre. Îmi pare rău!

L-au prins pe Sam.

Puteam să-l opresc, dar n-am făcut-o.

O să-l scoatem de acolo, apoi facem ce trebuie făcut.

Bine zici!

Subtitrarea: Adrian Oprea