Original subtitles

Milioane de catolici din întreaga lume sunt în doliu,

după moartea Papei Francisc.

Vaticanul a anunțat că Papa a murit la 7:35, în această dimineață,

la mai puțin de 24 de ore după ce a fost văzut ultima oară în public,

binecuvântând mulțimile, de Paște.

Avea 88 de ani.

Ce se schimbă? Păi, totul se schimbă.

Pierzi pe cineva pe care îl iubești.

Dar ești extrem de conștient că tronul Sfântului Petru este gol.

Am avut un singur scop.

...să alegem un succesor al Papei Francisc.

Mii de oameni vin din întreaga lume

pentru a vedea această tradiție antică prin care se alege

omul care va deveni apoi succesorul Sfântului Petru,

omul care va ghida această Biserică universală.

Acest proces trebuie protejat.

Nu poate fi lăsat vulnerabil în fața unor forțe, interese,

sau manipulări.

Am fost izolați de restul lumii.

...Și eu Blase, Cardinalul Cupich...

Trebuia să fiu sincer cu mine însumi

și sincer cu ceea ce Biserica îmi cerea să fac în acel moment.

Nu căutam o ființă umană perfectă.

Căutam o persoană obișnuită, normală.

Cineva de aici a fost ales de Dumnezeu,

încă de la naștere, să fie Papă.

Tot ce trebuia să facem era să-l găsim.

SECRETELE CONCLAVULUI

-Subtitrare realizată de Mokus Durant-

Momentul în care un papă moare,

este, evident, unul foarte solemn.

Există un moment al incertitudinii, există un moment al așteptării,

există un moment al priveghiului.

Există, de asemenea, un moment al doliului pentru moartea acestei persoane.

Eram în doliu pentru pierderea unui prieten

și aceasta este emoția dominantă pe care o ai,

de tristețe și doliu, pentru o perioadă...

A fost...

Da, a...

A... a fost dificil...

M-a... m-a zguduit, cum se spune.

Nu a fost doar Papa,

știi... cineva pe care îl cunosc de ani de zile

cu care am avut interacțiuni foarte personale și cordiale

și cu care apoi am colaborat aici, deci...

...da, toate aceste dimensiuni ale relației

care se împletesc în acest moment, da...

Această procesiune a fost, pentru mine,

probabil, cel mai emoționant lucru

la care am participat vreodată în Piața Sfântul Petru.

Chiar dacă totul s-a desfășurat la o scară impresionantă,

în esență a fost un gest simplu purtarea unei persoane dragi

la biserică, pentru slujba de înmormântare.

După funeraliile Papei...

intri apoi într-o nouă etapă.

Atenția ta, gândurile tale, se îndreaptă spre viitor.

Conclavul este un moment foarte important

care dă sentimentul universalității religiei catolice,

și, de asemenea, al rolului global al Romei ca o capitală a creștinătății,

un loc unde vin oameni din întreaga lume.

Să fii Primarul Romei, este o slujbă extrem de dificilă,

o slujbă foarte grea, dar și foarte fascinantă,

pentru că avem Vaticanul, care, pe de o parte, este un stat,

un stat suveran care nu face parte din Italia,

pe de altă parte este parte integrală a orașului Roma.

Moartea Papei Francisc a fost un șoc teribil,

dar apoi a trebuit să intrăm imediat în etapa de organizare

a unui eveniment care a fost unic.

Ochii multor oameni vor fi îndreptați spre tavanul Capelei Sixtine,

în timp ce peste 100 de cardinali se adună pentru ritualul secret,

vechi de secole, pentru alegerea unui nou papă.

Un conclav este procesul de alegere a unui nou papă,

în acest caz, al 267-lea papă,

succesorul lui Petru, primul papă.

Toată lumea pornește spre Roma.

Încetul cu încetul, cardinalii încep să-și facă simțită prezența

Apoi, la mai bine de 20 de zile după moartea Papei,

conclavul trebuie să înceapă,

și astfel cardinalii se gândesc la acest proces,

Cine, după cei 2.000 de ani de istorie ai Bisericii,

va fi potrivit pentru această misiune? Este o întrebare foarte importantă.

De-a lungul anilor, regulile și numărul cardinalilor

cărora li se permite să intre în conclav pentru a alege Papa s-au schimbat,

iar numărul cardinalilor din întreaga lume a crescut exponențial.

Și creștea atât de mult încât Paul al VI-lea, în anul 1970,

a pus o limită de 120 de cardinali care puteau intra într-un conclav,

și le-a limitat și vârsta.

Trebuia să aibă sub 80 de ani.

Cu toate acestea, papii succesori au încălcat legea Vaticanului, în esență,

numind mai mult de 120,

iar în acest conclav, cel mai mare număr de electori cardinali

au intrat în Capela Sixtină pentru a alege noul papă.

135 de cardinali erau eligibili.

Doar 133 au participat efectiv

deoarece doi dintre ei erau bolnavi și nu au putut participa.

Mă simțeam destul de copleșit

de perspectiva întregului conclav,

pentru că este o decizie atât de importantă

și nu mai fusesem niciodată la unul,

așa că nu știam exact ce urma să se întâmple.

Dar, după funeraliile Papei Francisc,

au fost declarate nouă zile de doliu.

Asta însemna o slujbă solemnă în fiecare zi.

Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa.

Și apoi, în majoritatea dimineților,

era ceea ce se numește congregare generală,

care era o întâlnire a tuturor cardinalilor prezenți la Roma

într-un cadru foarte formal,

unde fiecare putea vorbi despre calitățile

pe care le considerau necesare la următorul papă.

A fost o perioadă în care am aflat despre toți cardinalii,

cum vedeau lumea, cum vedeau Biserica,

care credeau că sunt provocările, care erau speranțele lor.

Veneam din toate țările lumii.

Din tot felul de culturi.

Și asta a fost în mare parte, cred eu, datorită Papei Francisc,

care a ajuns în locuri care nu mai avuseseră niciodată un cardinal,

cum ar fi Teheranul, în Iran.

Așa că a vrut să aducă voci foarte diferite.

După câteva zile, o broșură foarte utilă ni s-a pus la dispoziție,

care prezenta istoricul, calificările

și fotografia fiecărui cardinal.

De exemplu, un cardinal tânăr a venit din Mongolia,

așa că am stat de vorbă cu el. "Cum e acolo",

"Ești în stepă, cu oamenii nomazi?"

"Da." A spus: "Și am o biserică care este un cort

care este împachetat și pe care îl mută oamenii."

Noi nu facem asta în centrul Londrei.

Adică, diferențele sunt uimitoare.

Contrar opiniei publice, sau poate a ceea ce vedeți la Hollywood,

nu a existat nicio campanie pe care să o fi întâlnit, unde cineva să vină

și să spună: "Ar trebui să votați cu această sau cu acea persoană."

Ceea ce am făcut noi, totuși, a fost să încercăm să identificăm

care erau nevoile Bisericii în acest moment

și calitățile persoanei

care ar putea conduce Biserica în viitor.

Capela Sixtină unde are loc conclavul,

trebuie pregătită pentru sosirea cardinalilor,

și parte din asta este instalarea unei noi podele.

Vor să protejeze mozaicurile scumpe care există acolo,

Totodată, podelele din piatră sunt destul de inegale,

și avem mulți bărbați în vârstă

care ar putea fi instabili pe acea podea,

deci construirea unei suprafețe netede pe care să meargă este utilă

în ceea ce privește siguranța și protecția lor.

Astfel, se aduc mese,

scaune, care sunt confortabile pentru ei,

apoi se aduce, bineînţeles... soba.

Conclav provine din expresia latină "cum clave",

care înseamnă "cu o cheie",

ceea ce înseamnă că ar trebui să fie complet secret.

Trebuie să fi fost mereu secret, chiar și cu secole în urmă.

Una din modalitățile prin care cardinalii au vrut să-l păstreze secret

a fost practic să ardă toate dovezile,

și astfel buletinele de vot erau arse,

notițele pe care le luau cardinalii erau arse,

dar la un moment dat, populația a vrut să știe

ce se întâmplă în interior,

așa că a fost pusă o sobă în Capela Sixtină,

cu un coș care urca într-un horn,

și în care ardeau buletinele de vot cu apă,

dacă voiau fum negru, ceea ce însemna "niciun papă",

și fără apă, dacă un papă era ales,

pentru că fumul ar ieși un fel de alb-cenușiu.

Asta nu a funcționat întotdeauna.

Acum au ajuns la o "tehnologie"

unde, în soba în care sunt arse buletinele de vot

se pune un aditiv, pentru a produce fie fum alb, fie negru,

și astfel lumea știe dacă avem un nou papă sau nu.

Nerăbdarea se simte tot mai puternic aici, la Roma

și în întreaga lume, înaintea de aceste alegeri.

Adevărul este că nu vom ști decât mult mai târziu

pe cine anume pot alege. Cursa este complet deschisă.

Totul rămâne incert până la apariția fumului.

...și câteva sondaje, de asemenea...

Deci, înainte de acest conclav fiecare dintre noi avea propriile liste.

cu principalii candidați - știți, "papabilii".

Poate Wim Eijk? Da. Wim Eijk...

Wim Eijk. Wim Eijk.

Deci, termenul "papabile"

înseamnă practic că ești unul dintre favoriți pentru a fi ales.

Ești considerat un candidat probabil pentru a fi ales Papă.

Și aveam câteva nume clare care erau vehiculate.

Cardinalul Pietro Parolin,

Secretarul de Stat al Vaticanului sub Papa Francisc,

l-am avut pe Cardinalul Pierbattista Pizzaballa de la Ierusalim.

Apoi, există întotdeauna aceste candidaturi surpriză

care sunt luate în serios, dar la care poate nu te-ai fi așteptat.

Unul dintre ei a fost Cardinalul Robert Prevost,

care avea reputația de a fi

un lider și un administrator foarte bun, foarte inteligent.

"Furbo", cum se spune în italiană, foarte priceput.

Așa că au apărut multe nume

ale persoanelor luate în considerare.

Chiar și numele meu a fost menționat. Știu sigur asta.

Te învârți prin zonă și...

...oamenii te recunosc, apoi unii te opresc

și-ți spun: "Haideți să facem un selfie."

"S-ar putea să deveniți Papă."

Și nu a fost deloc plăcut, aș spune. Pentru mine, nu.

Nu-mi place...

Cum se spune...? în centrul atenției.

Nu-mi place să fiu obiectul discuțiilor și al speculațiilor..

Eu... mă consider mai mult...

...cum să spun... un muncitor tăcut.

Evident, nimeni nu știe înainte de conclav

cine va fi ales Papă,

și deci nu știi ce fel de constituție are acel om.

Poate fi scund, înalt, slab, puțin mai plinuț,

mediu... nu ai cum să știi,

deci, în esență, croitorii din tot orașul

pregătesc trei veșminte papale albe în trei mărimi diferite.

Deci, avem de realizat trei dimensiuni

O mărime mică, una medie și una mai mare, ca pentru...

Papa Ioan al XXIII-lea

Ar putea fi ca Papa Paul al VI-lea.

Și mediu?

Mediu.

Inițial ar putea fi ca Papa Francisc

dar la final era mai robust.

Chiar puțin mare.

Totuși, el era de dimesiune medie

Am trasat semnele, putem începe să tăiem.

Începem de aici.

Vrei să începi tu?

Doar asigură-te că tai drept.

Sper.

Sunt croitor de 70 de ani.

Am făcut veșminte pentru episcopi și cardinali.

Am făcut și sutane pentru ultimii trei papi.

Sper să fac și pentru următorul și poate pentru alții.

Aștept cu încredere.

Conclavul este un moment captivant în viața Romei.

și a creștinismului, pentru că există o stare de așteptare.

Nimeni nu știe ce se va întâmpla.

Nimeni nu poate prezice când va fi ales Papa.

Într-adevăr, a fost un moment foarte aglomerat

A trebuit să ne ocupăm de prezența unui număr foarte mare de oameni.

A trebuit să lucrăm împreună cu toate forțele de poliție,

cu oficiali ai securității, ai orașului și ai Vaticanului.

A trebuit să organizăm protecția spațiului aerian, dronele...

toată securitatea, dirijarea traficului,

care, din punct de vedere logistic și organizatoric,

este extrem de solicitant și este o provocare,

dar am încercat să facem tot posibilul pentru a pregăti orașul, în scopul ăsta.

Cu o zi înainte de începerea conclavului,

există acest protocol al secretului total, prin care,

împrejurimile Vaticanului, adică ale Statului Cetății Vaticanului

intră într-un fel de tăcere radio...

...deci nu există semnal sau Wi-Fi.

Am fost izolați de restul lumii.

A trebuit să ne lăsăm în urmă telefoanele

și laptopurile și iPad-urile și tot.

Chiar și Kindle-ul de pe care crezut că voi putea citi.

...mi-a fost luat.

Mi-au verificat și periuța de dinți electrică.

A fost mai rău decât la urcarea într-un avion.

Mi-am descoperit teama de…

a nu fi cu telefonul mobil, timp de câteva zile.

Atunci mi-am dat seama, Doamne, cât de dependent eram

...de telefonul mobil.

Dar trebuie să mărturisesc, după prima zi,

m-am simțit eliberat.

Am spus: "Wow!

Să fiu în acest loc,

unde pot să stau liniștit

pentru a-mi putea îndeplini misiunea..."

O altă parte a pregătirilor pentru conclav,

la Vatican, include și Casa Santa Marta,

sau Pensiunea Vaticanului.

Nu ar trebui să fie un hotel exclusivist de cinci stele,

dar este locul unde cardinalii din întreaga lume vor veni

și își vor petrece tot timpul cât ține conclavul acolo.

Există camere mai mari și camere mai mici.

Camerele au fost alese pentru fiecare prin tragere la sorți,

nu după rang sau importanță.

De fapt, am avut o cameră destul de mică,

dar la fel și Cardinalul Parolin, care este Secretar de Stat.

Dar nu era asta o problemă..

Trebuie să recunosc că, odată ce am pășit în Casa Santa Marta

s-a făcut brusc mult mai liniște.

Acum eram la început, ca să spunem așa

și complet închiși în interior.

Aici a început „conclavul” - „sub cheie”.

CONCLAVUL - PRIMA ZI

În ziua în care a început conclavul,

de la Santa Marta la Capela Sixtină,

au fost autobuze disponibile pentru cei care doreau să ia autobuzul.

Dar pentru cei care au preferat să meargă pe jos, acest lucru a fost de asemenea permis,

deoarece în zonă, totul a fost securizat,

așa că puteai merge liniștit...

Acum, conclavul pentru a alegerea unui nou papă

care să îi conducă pe cei 1,4 miliarde de romano-catolici din lume

este în desfășurare la Vatican.

Cei 133 de cardinali cărora li se permite să voteze

îl vor alege pe succesorul Papei Francisc.

Toți cardinalii se adună în Capela Paolina

care se află în apropierea Capelei Sixtine

Există un moment de rugăciune

Apoi, în timp ce cântăm Litania Sfinților,

intrăm cu toții în Capela Sixtină.

Rolul meu poate fi descris ca fiind cel de regizor.

Sunt responsabil de pregătiri,

Supraveghez desfășurarea conclavului

pentru alegerea noului Papă

Ritualurile conclavului

au fost stabilite de secole și sunt urmate cu meticulozitate,

așa că am stat mult în liniște,

așteptând ca o anumită parte a procedurii să fie finalizată.

De exemplu, fiecare cardinal, la începutul conclavului,

trebuie să depună un jurământ solemn al secretului.

Eu, Timothy, cardinalul Radcliffe,

promit și mă leg prin jurământ.

"Spondeo, voveo ac iuro."

Am jurat să respectăm confidențialitatea absolută

și să nu dezvăluim niciodată ce s-a întâmplat.

Așa să-mi ajute Dumnezeu și această Sfântă Evanghelie

Asta s-a întâmplat de 133 de ori.

Pentru mine, a durat aproximativ 30 de secunde.

Eu, Vincent, Cardinalul Nichols,

promit și mă leg prin jurământ.

Așa să-mi ajute Dumnezeu și această Sfântă Evanghelie

pe care o ating cu mâna mea

Așa că, pentru restul timpului, am stat în tăcere.

Există tăcere pentru atunci când nu ai nimic de spus

și există tăcere pentru atunci când ai de spus... totul...

Adesea, când suntem foarte apropiați de oameni,

atunci stăm cu ei în tăcere,

bucurându-ne de prezența lor.

Și cred că, pentru mulți dintre noi, a fost o perioadă frumoasă de tăcere,

încercând să înțelegem dinamica a ceea ce se întâmpla.

Apoi vine momentul când se aude anunțul solemn, "Extra omnes"

Toată lumea, afară.

Extra omnes.

Când am rostit aceste cuvinte, m-am întrebat

ce înseamnă, de fapt?

E doar faptul că închid o ușă?

Doar că îi rețin pe cardinali înăuntru?

Poate că, în realitate, îi izolez pe toți de restul lumii.

Și prin "lume"

Nu mă refer la a renunța la viață sau la lume.

Ci la a lăsa spiritul să lumineze inimile

și să ajute la alegerea celui

care poate fi păstorul de care Biserica are nevoie.

Pentru mine, "extra omnes" nu este numai despre persoane

care nu au nimic de-a face cu conclavul,

ci și îndepărtarea mentalităților, a atitudinilor.

Niciun gând care nu ar trebui adus la conclav.

-Subtitrare realizată de Mokus Durant-

Odată ce ușile Capelei Sixtine au fost închise, începe votarea.

Într-un conclav, de obicei, au loc patru tururi de scrutin pe zi

până când este ales un papă. Deci, în acest caz,

a început după-amiaza, a fost un singur tur de scrutin,

pentru că, practic, au existat câteva explicații despre cum

vor funcționa lucrurile, deoarece au fost mulți cardinali noi.

Apoi se desfășoară primul tur de scrutin și avem primul vot.

Este nevoie de o majoritate de două treimi

și matematicienii dintre noi ne-au spus că asta înseamnă 89 de voturi.

Când votează, fiecare dintre noi scrie un nume

pe un buletin de vot,

iar numele sunt extraordinar de importante pentru noi toți.

Știm că numele noastre sunt apreciate de oamenii care ne iubesc...

...așa că, atunci când scrii numele cuiva,

faci ceva foarte personal.

Apoi urci, ținând buletinul de vot drept,

astfel încât toată lumea să-l poată vedea...

...și juri că vei vota pentru persoana

despre care crezi cu adevărat, în fața lui Dumnezeu, că este persoana potrivită.

Apoi pui buletinul de vot în urnă și închizi capacul.

Și urna este pe un altar.

Acest lucru este foarte important.

Acesta a fost un detaliu pe care filmul "Conclave" l-a prezentat greșit,

unde urna era așezată pe o masă.

În conclav, niște cardinali au fost aleși să examineze

voturile și să citească numele fiecărui cardinal

pe măsură ce buletinul este scos din urnă.

Deci, în felul acesta, toată lumea din încăpere

va putea ști care este distribuția voturilor.

Am primit cu toții un fel de foaie de scor

pentru a ne putea nota

câte voturi merg la diverșii indivizi,

și astfel am putut urmări îndeaproape.

În timpul votului, am rămas afară, în Sala Regală,

lângă Capela Sixtină

și am așteptat.

Un moment dedicat rugăciunii.

Am fost împreună cu cardinalii,

despărțiți doar de o ușă.

Ne-am alăturat lor pentru a invoca Sfântul Spirit.

M-am gândit foarte des,

cineva de aici a fost ales de Dumnezeu,

încă de la naștere, să fie Papă.

Ca și cum cuvântul „papă” ar fi fost scris pe inima lui.

Și tot ce trebuia să facem era să-l găsim și să decidem cine ar putea fi.

La început, mă gândeam,

n-am putea avea un sistem cu buton aici?

Eram agitat

Dar încet mi-am dat seama. De fapt, ritmul lent

și răbdarea au contribuit la acel sentiment

de discernământ și reflecție

Conclavul este o liturghie.

Este un lăcaș de rugăciune,

de venerație,

și de supunere în fața Domnului.

Deci nu este doar o "afacere".

Nu este doar o discuție parlamentară.

Asta nu este doar...

...un scrutin unde eu voi alege...

...pentru interesul meu personal.

Ceea ce este în joc aici

nu este doar viața mea sau viața câtorva,

ceea ce este în joc aici este întreaga Biserică.

În timp ce eram în conclav, nu am avut acces la știri.

Deci, paradoxal, în același timp,

niciodată știrile nu au fost atât de concentrate asupra noastră ca atunci

și niciodată nu am fost atât de izolați de știri.

Deci nu aveam nicio idee despre ce spun oamenii.

Și asta, într-un fel, a luat o greutate

de pe umerii noștri.

...Acesta este un conclav uriaș - 133 de cardinali electori.

Și ei vor aștepta vocea lui Dumnezeu

să le spună exact unde ar trebui să meargă votul lor.

Acum, așteptăm fumul negru sau alb

aici, la exteriorul Capelei Sixtine, în următoarea oră.

În acea primă zi am simțit că este un mare privilegiu

să fac parte dintr-un moment atât de istoric din viața Bisericii.

A fost un moment de angajament foarte profund

o hotărâre fermă de a face totul în calitate de cardinal al Bisericii.

Odată ce toate voturile au fost exprimate

și numărătoarea și verificarea s-au încheiat,

Cardinalul Diacon iese din Capelă

și ne invită să ardem buletinele de vot

și distribuie altele, în cazul în care va fi nevoie de un nou vot.

Principala știre în acest moment. Un fum negru și dens s-a ridicat

deasupra coșului Capelei Sixtine, semn că membrii conclavului

nu au ajuns încă la un acord pentru alegerea unui nou papă.

Probabil ar fi fost foarte neobișnuit să fie ales cineva

la primul vot, așa că nu am fost surprins.

Dar, desigur, acest lucru ne-a oferit

o imagine asupra susținerii candidaților și ne-a dat, cred,

ocazia să reflectăm peste noapte la ceea ce s-a întâmplat,

înainte de a intra în ziua următoare

Am plecat de acolo și ne-am întors la Casa Santa Marta și am luat cina.

Mâncărurile au fost simple,

dar pe deplin suficiente.

Am avut vin, care este întotdeauna un lucru bun.

Încurajează conversația.

Și ne-am relaxat în compania celorlalți.

Discuțiile dintre cardinali din acele zile

au fost lipsite de orice ranchiună.

Nu au existat cuvinte aspre.

Toate au fost exclusiv dedicate procesului de alegere a papei.

Deci, cum facem asta ca grup?

Adică, este destul de dificil.

Aș spune că ascultând foarte atent.

Deci, s-ar putea să apară ceva într-o conversație

și creează un ecou în mine.

Te gândești: „Da, nu mă gândisem la asta.”

Ceva care seamnă cu aruncarea unei pietricele într-un iaz,

Deodată îți dai seama că acestă mică piatră

trimite unde prin tot grupul.

Și apoi începi să simți cum are loc acea mișcare

printre oamenii alături de care te afli.

CONCLAVUL - A DOUA ZI

Bună ziua și bine ați venit la Vatican.

Suntem aici, urmărind și așteptând în timp ce 133 de cardinali implicați

au intrat în a doua zi a conclavului

în Capela Sixtină, pentru a vota încă o dată

pe cel care ar trebui să fie următorul papă.

Desigur, am luat micul dejun împreună,

și apoi unii dintre noi au mers pe jos până la Capela Sixtină.

Alții au mers cu autobuzul.

Am celebrat Liturghia

și apoi ne-am reluat misiunea mergând din nou în Capela Sixtină,

și am început prin a vota.

A desfășura conclavul în Capela Sixtină

e un aspect cu adevărat important al experienței noastre.

Nu știu dacă pot să-l descriu exact,

dar aș spune că, poate, primul lucru de menționat…

faptul că ne aflăm într-un loc atât de frumos

Cred că acest lucru sporește sensul și importanța deciziilor noastre

și poate chiar liniștea

cu care ajungem la concluziile finale.

Și...

În al doilea rând, imaginea Judecății de Apoi înaintea noastră

servește ca un memento extrem de relevant

al importanței și seriozității acțiunilor noastre

și cred că nimeni din încăpere nu poate să treacă peste acest mesaj.

Acolo, în fața voastră, se află această pictură măreață

a lui Michelangelo.

Este copleșitoare.

Am găsit-o puțin deprimantă,

văzând toți oameni săraci care, fiind blestemați, coboară în Iad.

Am ajuns să o privesc într-un alt mod.

Am ajuns să o văd ca triumful iubirii asupra urii,

al vieții asupra morții.

Este victoria binelui asupra răului.

Și asta este extraordinar de eliberator,

pentru că știi că, în cele din urmă,

crezi că binele și iubirea

și viața vor triumfa.

Deci, când votezi, nu ești tentat să fii manipulator,

sau politic sau pragmatic.

Îți spui "Să alegem persoana

care este cea mai capabilă să caute triumful binelui."

Cred că există un contrast mare

între ceea ce se întâmplă în Capela Sixtină

și ceea ce se întâmpla în Piața Sfântul Petru.

În acest moment al conclavului…

Cred că făceam progrese

și cred, de asemenea, că unul dintre lucrurile care m-au impresionat

a fost că trebuia să existe un anumit moment

în care cardinalii care favorizau un alt candidat

trebuiau să-și dea seama că exista o prezență

mult mai mare decât noi înșine în cameră,

care ne mișca într-o anumită direcție.

Voturile inițiale ale unui conclav sunt de obicei foarte diverse.

Unii cardinali vor vota pentru cineva

care nu are nicio șansă să fie ales,

dar doar ca un fel de semn de recunoștință

pentru serviciul care a fost făcut pentru Biserică.

Apoi lucrurile încep să devină serioase pe măsură ce numerele încep,

știți, să crească și să scadă - să crească pentru unii și să scadă pentru alții.

Și chiar și cardinalii înșiși încep

cred, să facă calcule despre cine primește voturi

și cine nu primește voturi. Dar au nevoie de o majoritate de două treimi.

Și ultimele trei conclavuri au durat doar două zile.

Există povești frumoase potrivit cărora a existat un conclav

care s-a prelungit tot mai mult, astfel încât, la un moment dat

aprovizionarea cu alimente a fost redusă.

Apoi, se spune că a fost îndepărtat acoperișul sălii

în care se întruneau pentru a-i forța să ajungă la o decizie.

Însă noi nu am fost atât de încăpățânați.

Transmitem în direct de la Vatican, unde fum negru se ridică din coș,

ceea ce ne arată că deja au avut loc două tururi de vot

în această dimineață.

și asta înseamnă că, deocamdată, nu a fost ales niciun nou papă

E negru?

E fum negru.

...Bine…

Al doilea și al treilea vot au fost, din nou, neconcludente

s-a ridicat fum negru,

după care am făcut pauză de prânz

și ne-am întors pentru o scurtă siestă.

Când am intrat în conclav

ne-am rugat pentru călăuzirea Sfântului Spirit

iar unii ar putea crede că asta ne scutește de responsabilitate.

"Nu vă faceți griji, Sfântul Spirit va decide."

Noi credem că Sfântul Spirit

este modul prin care împărtășim viața lui Dumnezeu

care este iubire

și care este înțelegere,

Astfel, îți deschizi sufletul înaintea Sfântul Spirit

prin dragostea față de ceilalți,

dar și prin reflecție, prin dezbatere,

prin intuiția și imaginația ta.

A crede în călăuzirea Spiritului Sfânt

nu înseamnă a înceta să gândești.

Înseamnă să speri că vei gândi mai bine și mai limpede.

Cardinalii se vor întoarce în această după-amiază.

Vor avea loc încă două tururi de vot

Dacă nu va fi ales un nou papă

atunci procesul va continua și mâine.

Bănuiesc că cel ales știa,

după voturile de dimineață

că urma să fie ales și că avea deja

un număr covârșitor de voturi.

În actul foarte concret al alegerii unui nume

îl invoci pe Dumnezeu

Dumnezeul care îți cunoaște inima,

Dumnezeu care îți cunoaște intențiile.

Pentru mine, sunt repere fundamentale

Pe măsură ce cardinalii parcurg acest proces,

există o chemare constantă la vigilență personală:

ai grijă de gândurile tale, ai grijă de dorințele tale,

ai grijă de sentimentele tale.

Am fost inspirat de faptul că fiecare cardinal

a trebuit să ia o decizie renunțând la sprijinul

acordat unui candidat pe care poate și-l doreau

pentru a se alinia direcției și dinamicii care se conturau.

Și-au dorit cu adevărat tot ce e mai bun pentru nevoile Bisericii în acel moment.

Nu există nicio îndoială că votul într-un conclav...

presupune cel mai profund sentiment de responsabilitate

pe care l-am trăit vreodată.

La începutul conclavului, credeam că procesul va dura ceva timp

și am fost surprins, așa cum cred că am fost cu toții

de cât de repede am reușit să găsim un succesor.

După-amiază a avut loc un alt tur de vot,

A fost al patrulea scrutin.

Nerăbdarea se intensifica

pe măsură ce voturile erau numărate

cu senzația că ar putea fi momentul în care urma să fie ales Papa.

Cred că am ajuns la o decizie

probabil în jurul orei șase.

Sunt ferm convins

că cel mai spiritual evenimentes te, în același timp, și profund uman.

Și eram chiar lângă Cardinalul Prevost,

și pe măsură ce se apropia de numărul necesar de voturi,

l-am auzit oftând adânc…

...așa că i-am oferit o bomboană.

I-am spus: "Vrei o bomboană?", iar el a acceptat-o.

Cred că i-am dat și un pahar cu apă.

Deci, atunci când s-a ajuns la majoritatea de 89,

toți au aplaudat cu entuziasm

Cred că ne-am uitat cu toții la el.

Ne puteam da seama ce trăia în acel moment.

Imediat ce s-a încheiat votul final

și toate buletinele au fost adunate,

a ieșit fumul alb.

Eram chiar lângă buletinele de vot când a ieșit fumul alb.

...chiar lângă sobă.

Ce era extraordinar era că auzeai mulțimea strigând de bucurie

chiar înainte să știe cine a fost ales.

Am rămas, de fapt, foarte calmi și concentrați..

Fum alb!

Au spus că e alb?

Cheamă-l imediat pe primar.

Nu s-a întors...

Trebuie să-l sunăm pe primar

Atenție, toata lumea, aici Charlie 13.

Fum alb!

Toate departamentele

să fie pregătite pentru eventuale blocaje

Terminat

Da, este alb.

Atunci îl trimit jos.

Hai să mergem

Avem Papă.

Vor fi mulți oameni, multă lume acum.

Sunt deja câteva mii.

Ne așteptăm la mai mult de 80.000 de oameni, probabil,

când va ține primul său discurs.

Și Roma este un pic centrul lumii. Simțim asta.

Trăiască Papa!

E un moment încărcat de emoții.

După fumul alb, urmează un moment în care aștepți

și toată lumea din piață ascultă sau privește.

Nerăbdarea crește în intensitate până la momentul

când va fi anunțat Papa, și apoi îl vom vedea efectiv

și îl vom saluta pe Papă pentru prima dată.

Protodiaconul, unul dintre cardinali,

iese la balcon și spune:

"Vă aduc o veste de mare bucurie", în latină,

"Avem Papă."

Ajută-mă...

Foarte bine.

Vă aduc o veste de mare bucurie.

Avem Papă!

În acel moment, nu contează

dacă vorbești latină, înțelegi latină sau orice altceva.

Toată lumea ovaționează și toată lumea este atât de entuziasmată,

pentru că este o expresie pe care toată lumea o cunoaște

în întreaga lume, indiferent de limba pe care o vorbești.

Prea-eminentul și prea-reverendul Domn

Domnia Sa, Robert Francisc

Cardinalul Prevost al Sfintei Biserici Romane...

Nu pot să cred, e clientul nostru.

Incredibil!

Chiar e o surpriză. Sunt singurul care am prezis asta.

Nici măcar nu a fost pomenit

Doar i-am zis lui Lorenzo...

...care și-a ales numele de Leon al XIV-lea.

Este din Chicago.

Și a stat mult timp în Peru. Atât știu.

Cred că vorbește italiană. Dar vom vedea acum.

Alegerea Papei Leon al XIV-lea

ne sugerează va fi dedicat

problemelor precum justiția socială,

așa cum a făcut Leon al XIII-lea, în timpul domniei sale.

După alegeri, l-am condus pe noul Papă

în Sala Lacrimilor

Este o sală mai mică

care e în stânga frescei Judecata de Apoi

Acolo, echipa mea pregătise

toate veșmintele necesare noului Papă, în diferite mărimi.

Erau cămăși,

trei tunici albe,

o sutană albă,

mantaua roșie

crucea pectorală

și stola care urma să fie purtată la prima apariție publică.

În acel moment eram doar noi doi.

Un papă proaspăt ales este adesea copleșit de emoții,

ațât de intense încât ar putea să lăcrimeze.

Chiar și mie mi-au dat lacrimile

A fost un moment intens să fiu acolo cu el,

să văd cât de profund simțea responsabilitatea

care îi fusese încredințată de cardinali

și prin voința Domnului

A fost unul dintre acele frumoase și importante momente.

Am fost prima persoană care și-a petrecut timpul cu Papa.

Vorbind cu el, i-am cerut imediat binecuvântarea.

Apoi i-am prezentat veșmintele

și ce trebuie să facă

și l-am ajutat să se îmbrace și să se pregătească

Odată îmbrăcat în veșmintele Sfântului Părinte,

Papa Leon și-a început călătoria.

A trebuit să părăsească Capela Sixtină

și apoi să facă dreapta și să intre în Capela Paolina,

unde putea petrece cât timp dorea în rugăciune.

Noi eram deja în balcon, dar el era încă în capelă.

Ne-am întrebat: "Oare ce face în capelă?

"Plânge iar?" Știi, noi... Noi eram...

Glumeam unii cu alții.

Dar cred că în acel moment, în timp ce se ruga,

s-a gândit și la ce ar trebui să le spună oamenilor, acum.

Deci, l-am așteptat.

În acest moment, oamenii erau deja liberi să râdă,

să vorbească și să glumească.

Și apoi, în sfârșit, a ieșit noul Sfânt Părinte,

acum îmbrăcat ca un nou papă.

-Subtitrare realizată de Mokus Durant-

Apariția Papei la balcon este momentul final al conclavului

Deznodământul acestui extraordinar eveniment

Deci, apariția noului Papă

s-a simțit...

și eu am simțit asta, stând chiar lângă el...

ca o sărbătoare.

Bucuria oamenilor care se adunaseră jos.

Cântau și strigau

Trăiască Papa Leon!

Era poporul lui Dumnezeu

manifestându-și recunoștința

pentru darul noului Papă

Pentru mine personal,

acel moment a fost foarte emoționant, în sensul că

îl cunosc pe Robert Prevost de mai bine de un deceniu.

Este o prietenie frumoasă,

și am fost foarte mândru, de asemenea, că cineva

născut în Chicago a fost ales să fie succesorul lui Petru.

Pacea fie cu voi toți!

Și cu spiritul Vostru!

Dragi frați și surori,

Acesta este primul salut

al lui Hristos cel Înviat.

Am fost surprinsă într-o anumită măsură, nu foarte surprinsă,

pentru că noi, cei care urmăream îndeaproape situația,

știam că este un posibil candidat

și știam că este serios luat în considerare.

Știți, marea întrebare era:

originea sa americană îi va sta în cale?

Până la urmă, nu a contat.

Dumnezeu are grijă de noi.

Dumnezeu ne iubește pe toți

Mulți oameni au crezut

că nu vom putea alege niciodată un papă american.

Și am făcut-o. Așa că, atunci când a apărut la balcon,

mulți dintre noi s-au gândit: "Nu e ceva minunat?

"Avem un papă care vorbește engleza, în special pentru englezi,

care nu sunt foarte buni la limbi străine."

Dar nu a vorbit în engleză de data asta.

Aceasta este pacea lui Hristos cel Înviat...

A vorbit în trei limbi.

A vorbit în latină, pentru că așa e obiceiul.

A vorbit în italiană, pentru că este Episcopul Romei.

Și a vorbit în spaniolă.

Și mi s-a spus că a vorbit într-o spaniolă peruviană foarte distinctivă.

Dacă îmi permiteți, aș vrea să spun câteva cuvinte de salut

tuturor celor prezenți.

Deci nu putem spune pur și simplu: "Iată un om din America de Nord."

Cred că, în mod deliberat, nu a vorbit în engleză.

Aș vrea să le mulțumesc

tuturor fraților cardinalilor

care m-au ales să fiu succesorul Sfântului Petru

și să pășim împreună

A fost un discurs foarte frumos cel pe care l-a ținut,

O parte din mine și-a spus: "Ei bine...

"Doamne, îți mulțumesc că m-ai făcut părtaș la acest mare eveniment."

Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost să văd...

...oamenii din piață până spre Via della Conciliazione.

Pentru mine... mi-am spus: "Am studiat,

munți de cărți,

de articole și istoria papalității.

"Aici vedem mărturia oamenilor,

ce rol are

pentru ei Episcopul Romei, succesorul lui Petru."

Bună dimineața, tuturor și bine ați venit la Vatican

Este o plăcere să vă salut pe toți la această ultimă etapă a Turului Italiei.

Papa Leon al XIV-lea își începe prima săptămână completă ca pontif,

întâlnindu-se cu jurnaliști, diplomați și cu înalți oficiali ai Vaticanului.

Cred că ceea ce căutam erau genul acela de daruri

de care biserica are nevoie pentru a fi rodnică.

Și Cardinalul Prevost

a avut o gamă remarcabilă de daruri și experiență.

Știți, este o persoană foarte umilă,

este un om modest.

Nu e o persoană care și-ar face simțită importanța,

sau care să le reamintească altora cât de mult contează el.

Nu, este o ființă umană obișnuită, știi?

Vă mulțumesc pentru această primire minunată.

Se spune că atunci când aplauzele sunt la început,

nu contează prea mult.

Dacă mai sunteți treji la sfârșit și încă vreți să aplaudați,

vă mulțumesc foarte mult.

Un alt lucru pe care îl apreciez la el este că știe să asculte

și apoi cântărește lucrurile.

Studiază problema, sau întrebarea, înainte de a lua o decizie.

Este o persoană echilibrată, care analizează și discerne

înainte de a lua o decizie.

Prima mea impresie despre el a fost aceea a unui om cu o liniște interioară enormă

calm, așezat.

Avea această blândețe surprinzătoare.

Și aveai pur și simplu sentimentul că este un om capabil să-și împărtășească viața

și să primească viață de la ceilalți oameni.

Ei bine, Papa Leon al XIV-lea și-a asumat oficial rolul

de lider al Bisericii Catolice

printr-o slujbă inaugurală celebrată în Piața Sfântul Petru.

onform tradiției și regulilor,

în timpul slujbei de inaugurare a pontificatului

Sfântului Părinte i se oferă un inel.

Acesta este un semn al angajamentului său,

la fel ca o nuntă, o căsătorie,

al păstorului față de Biserică,

care este trupul lui Hristos.

Eu am ales și am proiectat inelul Papei.

I-am dat o formă de cruce

ca a acestuia pe care îl port acum

Am vrut ca modelul să amintească

simbolurile Sfântului Petru,

cheia și plasa de pescuit

Inelul papei, numit Inelul Pescarului,

trebuie să fie oferit noului papă

de un cardinal episcop.

Și mi s-a spus: "Tu îi vei dai inelul."

La început, mi-am zis: "De ce eu? De ce eu?"

Preafericite Părinte...

...episcop și păstor al sufletelor noastre...

Petru a fost însărcinat de Isus, nu-i așa, pe Marea Galileei

cu această misiune. Acum tu, Sfinte Părinte,

îi urmezi acum lui Petru.

Acum, eu chiar încercam să-mi controlez emoțiile,

pentru că doar spunând asta...

...adresându-mă Sfântului Părinte...

M-am întrebat iar: "Cine sunt eu?"

Și apoi spunând asta în numele...

...nu doar al cardinalilor, ci al bisericii...

...și amintindu-i de misiunea sa.

A fost emoționant pentru mine,

dar m-am simțit cu adevărat emoționat când i-am văzut reacția...

...pentru că s-a uitat la inel și probabil și-a zis: "Asta e...

"...Inelul ăsta chiar pecetluiește...

...pecetluiește misiunea mea..."

În timpul conclavului,

toată lumea era foarte conștientă că premiul

pentru câștigarea acestei alegeri este crucea.

Viața acestei persoane se schimbă total.

Deci nu va mai putea ieși pentru o pizza.

Nu va mai putea să se întoarcă acasă.

Este o dăruire totală de sine,

și, prin urmare, este o... povară...

Și cred că de aceea este atât de important să o vedem

ca pe un discernământ al voinței lui Dumnezeu...

...și nu ca pe un aspect al ambiției umane.

-Subtitrare realizată de Mokus Durant-