Original subtitles

Ecaterina cea Mare Marina Alexandrova

Ecaterina - Impostorii, Sezonul 3, Episodul 7

Majestatea Voastră, portretul impostoarei este aici.

Adu-l în cabinet şi pune-l alături de portretul Elisabetei.

Aşa vom face.

- Cine sunteţi? - Dna Elisabeta Draganova locuieşte aici?

- De ce vă interesează cine locuieşte aici? - Este acuzată de fraudă,

folosirea numelui altcuiva şi jefuirea dlui Wallace, un negustor englez.

Domnilor, acest britanic mă calomniază pentru că i-am refuzat intimitatea.

Tribunalul să decidă. Urmaţi-ne.

- Monsieur Lefebvre? - Domnilor, lăsaţi-mă cu acuzata

pentru de câteva minute.

Aşteptaţi afară.

Ce-i asta, monsieur Lefebvre? Sunt nişte comedianţi?

Sunt nişte paznici adevăraţi, mademoiselle. Negustorul a depus o plângere

împotriva dvs. Când aţi ajuns la Veneţia,

datorită relaţiilor mele, i-am oprit, dar pot să-i asmut din nou

dacă lucrezi cu ruşii pe la spatele meu!

- Monsieur Lefebvre! - Tăcere!

Cine sunteţi voi să-mi spuneţi ce să fac?

Sunteţi nişte clovni fugari în slujba unei escroace.

M-aţi insultat pe mine şi acum pe partenerii mei. Cereţi-vă imediat scuze.

Sau ce? Mă vei priva de vreun favor regal?

Dacă vreau, mâine pot să aduc pe altcineva care să stea în acest loc

iar tu vei putrezi în temniţă. Acum trăieşti, respiri în libertate

şi aştepţi să iei tronul Rusiei numai datorită mie.

Datorită mie şi coroanei Franţei. Eu alerg încoace şi încolo,

vorbesc cu toţi cei de la Versailles ca să le cer bani pentru tine,

iar tu, în lipsa mea, îl contactezi pe contele Şuvalov pe ascuns?

Ce părere ai? Seamănă?

Nu, Majestatea Voastră, nu văd nicio asemănare.

Majestatea Voastră, domnilor, sunt mulţi oameni care arată la fel.

Uitaţi, aici Elisabeta îmbătrânise. Iar aceasta este o fată tânără.

Nu le putem compara aşa. Trebuie să chemăm un specialist.

Îi cunosc pe artişti: unul va exagera, altul te va picta astfel încât

nici măcar mama nu te va recunoaşte. Nu, nu e bine.

Maestrul Francesco Guardi. Este destul de celebru în Italia.

- Preţuri mari, reputaţie pe măsură. - Şi?

- Şi el ţi-a dat originalul? - I l-am cerut frumos, Majestate.

Trebuie să invităm nu artistul, ci pe altcineva.

Am pe cineva în minte.

Cineva a furat portretul neterminat de la Guardi.

Mulţumită ţie şi nepăsării tale. Nicio întâlnire fără permisiunea mea.

Nu vei face decât ceea ce îţi spun eu să faci.

Acum vei adresa o scrisoare

împărătesei Ecaterina.

În curând voi merge în Rusia şi îi voi înmâna personal mesajul.

Scrie-o singur.

Nu, doamnă, scrisoarea trebuie să fie scrisă de mână, în rusă.

- Ca să nu trezească bănuieli. - Oricum vor fi bănuitori.

Plecaţi.

Fără scrisoare - nu mai exişti.

Bună dimineaţa! Ce mai faci?

Nu eşti îmbrăcată prea gros? Nu-ţi este cald în asta?

- Cald? Nu. - E cald afară!

Cald? Nu, e frig.

În Darmstadt... înfloresc cireşii.

Pentru tine. Nu este floare de cireş, dar miroase bine.

- Pentru mine? - Pentru tine, da.

Mulţumesc.

- Cine ţi-a făcut asta? - Nimeni, am căzut.

Înălţimea Sa? Ce femeie crudă.

Nu mi-a făcut nimeni nimic. Nu poţi să spui nimănui.

Ştiu cine este acest „nimeni”.

- Ia o înghiţitură. - Asta-i vodkă?

- Nein, nu pot. - Haide, doar o înghiţitură.

Dacă îţi faci griji pentru miros, am eu o modalitate sigură să scapi de el.

După ce bei, mestecă imediat seminţe de floarea soarelui prăjite.

Şi atunci mirosul se duce. Ţine.

Şi atunci nimeni nu va şti că noi doi am băut ceva.

Bine? Haide...

Vezi? Cu coajă cu tot.

Dacă le mesteci bine, nu-ţi fac probleme la stomac.

Şi miros mai bine. Odată am mestecat chiar scoarţă de pin de foame,

iar burta mea este în regulă.

- Pin? De ce? - Am evadat dintr-o urdie de muncă forţată.

- Urdie? - O să-ţi spun mai târziu.

Petru al III-lea a apărut la Orenburg. Ei bine, cel adevărat fusese ucis,

dar era un cazac care spunea că era el.

Iar oamenii l-au urmat şi el le-a dat frâu liber oamenilor ca să revolte.

El i-a luat pe aceşti "nimeni" şi...

Spune-mi, voi aveaţi acolo un astfel de om, care nu se temea să taie

pe moşieri şi pe generali?

- În orice moment al istoriei? - Da.

Nu.

- Trebuie să plec. - La revedere.

Ei bine, aici, în Rusia, noi avem unul.

Deci ai înfometat un regiment întreg cu o singură liniuţă trasă cu pana.

- Nu ai dat făcut destule greşeli? - Îmi pare rau.

- Optzeci de butoaie, nu opt. - Optzeci.

Asta nu-i singura greşeală pe care am făcut-o.

Errare humanum est. Oamenii tind să greşească.

- Poate că nu va fi proces? - Procesul nu poate fi evitat,

dar nu mai pot servi după asta. Voi fi trimis în Siberia

sau poate chiar voi fi spânzurat. Am ucis un om.

Cariera mea s-a terminat, la fel şi viaţa mea.

Andrei Kirilovici, nu te îngropa înainte de vreme

Tatăl tău este un om puternic. El te va ajuta.

Tata nu va mai ridica un deget pentru mine. I-am făcut prea multe probleme.

Încetează. Lenevia este un păcat mortal, du-te acasă.

Te concediez temporar.

Altfel, vei fi tentat să faci alte greşeli, pe care le vom repara cu greu.

Te aştept după proces. Fie ca Dumnezeu să te ajute.

Majestatea Voastră, generalul Semion Kirilovici Narîşkin.

Lasă-l să intre.

Majestatea Voastră, sunt măgulit de atenţia acordată.

Semion Kirilovici, să trecem direct la afaceri.

Ştiu că sunteţi un mare amator de picturi şi le cumpăraţi fără să vă târguiţi.

Uitaţi-vă la acest portret.

Opera unui adevărat maestru, doar că a umblat cu penelul

pe portretul terminat. Şi se pare că nu era pe deplin convins.

Artiştilor nu le place când un client le cere să îmbunătăţească ceva,

aşa că a făcut asta fără aă mai pună suflet. Se vede aici şi aici.

Blana de hermină este desenată prost, a fost pusă

după ce s-a făcut tabloul.

Dacă aş fi dorit o analiză critică, i-aş fi invitat pe Leviţki sau Rokotov.

Recunoaşteţi trăsăturile împărătesei Elisabeta în ea?

Majestatea Voastră, acesta este un portret ceremonial.

Oamenii din aceste portrete nu arată aşa cum sunt în viaţa reală,

pentru că artistul nu pictează liber,

aşa că este greu de judecat cu privire la asemănări doar pe această bază.

Semion Kirilovici, vreau să te duci şi să cunoşti originalul.

Să vă uitaţi la trăsăturile ei, la maniere, la mers.

Poate veţi găsi o asemănare cu împărăteasa Elisabeta, sau poate nu.

Sunt gata să plec, Maiestate, dar pot să vă rog ceva?

- Da, poţi. - Am nevoie de 200 de ţărani.

Majestate, pun în scenă o piesă în teatrul meu despre victoria iminentă

în războiul ruso-turc. Nu am destui oameni

pentru armata otomană. Va fi un spectacol măreţ.

Şi o voi dedica Majestăţii Voastre.

Să nu-l mâniem pe Dumnezeu! Această zi glorioasă nu a venit încă.

Când va fi o victorie, atunci vor fi şi piese de teatru.

Ţăranii sunt nişte păpuşi pentru tine?

Îmi cer iertare dacă v-am supărat Majestate.

Îţi voi da nişte ţărani. Dar nu ar trebui să fie mai mult de 30

şi nu mai puţin de 22. Acum du-te acolo, Semion Kirilovici.

Prieteni! Dansul cimpoiului!

Prieteni, astăzi deviza noastră este să bem, să bem şi să bem!

Excelenţa Voastră, nu mai este şampanie.

Au fost doar 12 sticle.

Să nu mă minţi. Ştiu că tatăl meu avea o sută de sticle

de care nu se atinsese nimeni. Adu totul aici.

- Kiril Grigorievici a interzis asta. - Fă cum spun eu!

Andrei Kirilovici, tatăl dvs. o să vină mâine.

Mi-e teamă să mă gândesc ce se va întâmpla.

Atunci nu te mai gândi.

Asta va fi mâine. El mă va ierta, sunt sigur.

O să fiu la birou. Dacă întreabă cineva, spune că mă întorc curând.

De ce mai stai aici? Adu sticlele şi multă mâncare!

La revedere, tată.

Ţinteşte în cap, Andrei, în cap.

Eşti fără inimă. De ce ţi-ai abandonat oaspeţii?

Tu?! Cum ai ajuns aici?

Cu mâinile astea tremurând, n-ai fi reuşit să nimereşti capul.

De ce ai încremeni, dragul mea?

Nu te-ai împuşcat şi nu nici măcar nu m-ai îmbrăţişat.

Nu mă privi de parcă sunt o fantomă. Vreau să-ţi fac un serviciu.

Un serviciu care te va scuti de datorii.

Mă vei sluji pe mine şi pe nimeni altcineva.

Îţi voi plăti 20.000. Am la mine un avans de 1.000.

- Ce trebuie să fac? - Nu-ţi face griji.

Serviciul este periculos, dar o să-ţi placă.

Hai să nu mai pierdem timpul.

- Narişkin ne va ajuta? - Cine ştie, dar acum

este foarte interesat de identificarea pe care i-aţi cerut-o.

Sigur că este. Ar putea fi fiica lui.

O să meargă în Europa şi se va asigura că fata este o pretendentă.

Dar, Majestate, adevărul este că s-ar putea ca el să nu fie tatăl.

Şi când va vedea fata, se va convinge singur

că este fiica lui. Ei bine... sau îl vor convinge.

- Să-l convingă? - Eu îl înţeleg bine pe Narişkin.

Este bătrân, fără familie, fără copii. Este un om singur.

Asta-i şi povestea mea. Şi acum, i se oferă şansa

să-şi găsească o fiică. Nu mai contează dacă ea este a lui.

Dacă impostoare îl va fermeca, el va spune foarte uşor

că este fiica lElisabetei şi nepoata lui Petru cel Mare.

Să ne imaginăm ce este mai rău. Dacă acolo îl întâlneşte pe contele Şuvalov

şi se aliază sau fac o înţelegere, atunci nu va conta a cui fiică este,

a lui Narişkin sau a lui Şuvalov. Amândoi sunt nobili.

Aşa că tânărul Louis o va ajuta să strângă o armată şi bani.

Turcii nu vor rata această şansă. Deci ne vom lupta cu rebelii,

turcii şi Franţa.

Pretendenta, din neamul Romanovilor, are soarta mamei sale.

Nu, poziţia ei este mai stabilă. Mama împărătesei Elisabeta nu era nobilă.

Încă nu ştim care-i prenumele ei şi de unde era.

Găseşte-l pe Şuvalov. Oamenii tăi să plece în Europa.

Sigur, Majestatea Voastră. Pentru că a venit vorba de Europa,

lăsaţi-mă să merg la Leipzig să-l văd pe Alioşa. Sunt îngrijorat pentru el.

Trebuie să văd dacă e în regulă. O să cercetez şi pe unde este Şuvalov.

Nikita Ivanovici, am nevoie de tine aici.

- Oamenii tăi pot să-l caute pe Şuvalov. - Cum doriţi.

Ivan Iakovlevici, nu te-ai săturat să călătoreşti în condiţiile astea?

Ba da, Gavril Romanovici. Dar mi-aş fi dori să nu pierzi caii noştri.

Totul a rămas în trecut.

Azi mă simt norocos.

- Gavril Romanovici, azi nu se bea. - Ivan Iakovlevici...

Bună ziua.

Frumoase spade, domnilor.

Este periculos să mergi la drum fără armă.

Ai absolută dreptate. Apropo, domnilor,

ce se aude despre pretendent?

Unul din pretendenţi merge spre Kazan cu o armată mare.

Al doilea este Kazan, în închisoarea poliţiei secrete.

Mai este şi un calmic din stepele Salsk.

Nu latră decât obscenităţi în rusă,

dar s-a autointitulat împăratul Petru al III-lea.

- Domnilor, care din ei este mai aproape? - Cele mai puţine verste sunt până la Kazan.

Deci mergem la Kazan, Gavril Romanovici?

Până atunci, miza este de zece ruble. Sau puteam juca pe spade.

Domnilor...

Haide. Hotărăşte-te!

- Ai vrut să vorbeşti cu mine. - Aş vrea să vă cer ceva.

- Contele Andrei Kirilovici Razumovski... - A ucis un nobil într-un duel.

A fost un accident, Majestate, şi el însuşi a fost rănit grav.

Duelul este interzis. Doar simpla prezenţă acolo

ca să nu mai vorbim de participare, este pedepsită sever.

Majestatea Voastră, dar s-a duelat pentru onoarea unei domnişoare nobile.

- Fiţi milostivă. - Eu am auzit şi alte lucruri.

Nu-i pasă de onoarea Ielaghinei aau onoarea doamnelor căsătorite.

- Atunci de ce îmi ceri asta? - Este prieten cu Pavel Petrovici.

Fiului dvs. i se va frânge inima dacă Razumovski este trimis la ocnă.

Da, i se va frânge inima... Du-te, o să mă gândesc la asta.

- Aşa mai merge. - Gavril Romanovici...

Am avut o sabie „Damasc”. 1200 straturi.

Şi bucata asta de fier este un gunoi. Când loveşti pe cineva cu ea, se va rupe.

Încă vorbeşti despre lupte. Nu, o să facem altfel.

Gavril Romanovici, i vom speria pe rebeli cu versurile tale?

Nu, vom merge la ei şi le vom oferi bani.

- Gavril Romanovici... - 500 de ruble.

Şi ţărănoii ni-l vor da pe impostorul ăsta.

Pe o tavă şi cu un măr în gură.

500 de ruble unor ţărănoi? 100 de ruble.

Şi noi vom cheltui restul de 400. Ce zici de asta, frate Derjavin?

Ai dreptate. Unde-i vizitiul?

Ia calul.

Ce ziceţi, mai jucăm o rundă? Eu simt că ar trebui.

Da, ar trebui.

Deci...

Domnilor, este adevărat că rebelul a fost prins la Kazan?

Este unul din poliţia secretă, cunoscut sub numele de Mantis nemuritorul.

El s-a închis de trei luni şi, imaginaţi-vă, tot timpul ăsta

nu a mâncat nicio coajă de pâine.

- Nu se poate. - Mantis.

O fi amuzant pentru tine, dar oamenii din fortăreţele vecine

vin să vadă această minune.

Domnilor... victorie.

Nu sărbătoriţi încă. L-am urmărit pe acest om.

- Isteţ om. - Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva.

Domnilor, sunt nişte trişori!

Vizitiu!

- Dă-i drumul! - Haide, haide.

Mai repede!

Acum zece ani nu era nimic aici.

Grigori Grigorievici şi cu mine am discutat despre un arhitect şi despre proiect.

- Am visat să trăim aici. - Da, palatul este frumos.

Grigori Grigorievici l-a construit repede. Este impresionant.

- Eşti pentru prima dată aici? - Desigur.

Mi-aţi ordonat şi am venit aici. Ce trebuie să fac aici de unul singur?

Majestatea Voastră...

Ar trebui să fiu supărată pe tine, Katia, pentru că nu m-ai invitat aici.

Iertare, Majestatea Voastră. Dar lucrările nu s-au terminat.

Planurile includ un grajd pentru trăpaşii Orlov, o pistă de curse,

palatul de vară, fântâni.

Alexei Grigorievici, ţi-ai descoperit talentul de constructor.

Eu sunt doar un observator, fratele meu este constructorul.

Reşedinţa este construită pe gustul lui Grigori Grigorievici.

Palatul are forme stricte, un parc simetric, un iaz.

- Stricteţe şi ordine militară. - Un teren de paradă militară.

Aşa a fost planul, Majestate. Slujitorii noştri poartă uniforme militare,

primesc ranguri şi promovări în serviciu.

Bucătarul nostru este colonel de artilerie. Majordomul este brigadier.

Grigori s-a pregătit pentru întâlnire. de abia aşteaptă.

- Unde este? - Va fi aici în curând.

Va fi o surpriză.

Legea interzice purtarea neautorizată de uniforme militare.

De unde concluzionez: dacă Grigori Grigorievici

ar fi fost în toate minţile,

nu ar fi permis aşa ceva.

Judecând după primire, îl aşteptăm pe general.

- Grigori! - Bună ziua, Majestate!

Bună ziua, draga mea! Te aştept de o veşnicie!

Dragul meu camarad!

Ura pentru Majestatea Sa!

Ura!

Mă tem că nu va aprecia darul nostru.

Va crede că i-am dat o jucărie.

Fratele meu nu este întotdeauna aşa.

Nu mai vreau să mă despart de tine.

Grigori, dragule! Felicitări de ziua numelui.

Îşi dau în dar un proiect. Poţi să-ţi construieşti palatul.

Cel mai bun teren din Sankt Petersburg, cu vedere la Câmpul lui Marte.

O donaţie pentru tine.

Un palat minunat. Şi ce ferestre!

Şi acoperişul... Nu este un palat, ci harul lui Dumnezeu.

- Şi este o donaţie... - Sunt atât de fericit, Majestate.

Fundaţia este gata, puteţi începe construcţia.

În formaţie!

De trei ori ura pentru Majestatea Sa!

Ura!

Doamne...

Grigori Grigorievici, aceasta este donaţia pentru dvs.

Omul ăsta este îmbrăcat prost. Aduceţi-i o uniformă.

- Grişa! - Plecăm, Majestatea Voastră?

Nu.

- Îl calmez eu. - Să mergem în grădină.

- Dragă Katia. - Vai, Doamne.

Mă bucur mult să te văd, Grigori! Mă bucur că putem vorbi.

Când vorbeşti cu împărăteasa, comportă-te cât mai amabil,

dacă este nevoie, poţi să o întrerupi,

deşi nu prea des. Fii cât mai reţinut.

Împărătesei îi plac temperamentele pasionale, dar şi umile.

- Te gândeşti vreodată la Alexei? - Sigur că da.

Îmi fac griji pentru Alexei Grigorievici mai mult decât pentru mine.

- Îl vrei înapoi? - Acum?

Nu acum, puţin mai târziu. Îl vrei pentru totdeauna?

Vreau asta mai mult decât orice. Îl vreau lângă mine,

ca să nu înceapă să facă tot felul de prostii.

Îl voi ţine sub control. Acum el este cu mine şi sunt calm,

dar o să-mi fac griji când va pleca. Nu-l lua, matuşka.

- Fratele meu trebuie să stea cu mine. - Nu vorbeam despre fratele tău.

- Vorbeam despre fiul tău. - Şi eu vorbesc tot despre fiul meu.

El este fiul tău, matuşka.

Bună, fiule!

De ce eşti atât de apatic, nu-ţi place să te baţi?

- Me îmi plăcea să mă bat când eram copil! - Şi nu te-ai schimbat de atunci.

Uite pumnii!

Teokla, ia-l pe Alexei Grigorievici şi prezintă-l lui Pavel Petrovici.

- Alexei Grigorievici, hai să mergem. - Alexei...

Uneori, aici este îngrozitor de trist fără tine.

Ţi atunci încep să plâng. Vino mai des aici.

Ce trebuie să fac pentru asta?

Să mergem.

Dacă vrei să obţii ceva,

comportă-te ca un vânător în pădure.

- Deci sunteţi un vânător experimentat? - Nu, eu sunt mai mult un pădurar.

- Vă rog să luaţi masa cu noi. - Din păcate, nu pot, Katia.

În rai, sufletele se hrănesc cu ambrozie, iar noi avem carne pe masă.

Trebuie să plec.

- Vă mulţumesc pentru serviciul vostru! - Ne bucurăm să vă servim, Excelenţă!

- Mai tare! - Ne bucurăm să vă servim, Excelenţă!

Grigori Grigorievici, ai înţeles cine erau ăştia?

Bineînţeles, Katia. Ei erau părinţii noştri,

mama Lukeria Ivanovna şi tata Grigori Ivanovici.

Mi-au adus în dar o jucărie. Până acum, credeam că sunt morţi.

Părinţii tăi sunt fericiţi, au văzut că fiul lor este general,

Ordinul Sfânta Ecaterina la gât, o cască aurită...

inimile lor erau pline de mândrie.

S-au bucurat şi pentru fiica lor, ea a crescut atât de frumoasă.

E timpul să te căsătoreşti, Katia, cu toate că eşti prea pretenţioasă.

Promite-mi că vei spune „da” primului care va veni să-ţi ceară mâna.

Îţi promit. Acum ar trebui să te odihneşti, dragul meu.

Te iubesc, surioară. Mica mea soţie.

- Să mergem. - El este nebun.

Îşi îmbracă servitorii în uniforme, le dă medalii...

- Cu ce pot să vă ajut? - Vă mulţumesc, Majestate,

dar fratele meu a fost deja examinat de mulţi doctori.

Toţi spun că eforturile sunt zadarnice.

- Vino la Petersburg. - Sunt iertat, Majestate?

I să vii să mă slujeşti pe mine sau eşti prea ataşat de acest loc?

- Inima mea este liberă. - Atunci vino mâine.

Nu, vino săptămâna viitoare.

Voi fi liberă de la 7 la 9. Pe curând, Alexei Grigorievici.

Pe curând, Majestatea Voastră.

Este grosolan din fire dar, în acelaşi timp, este ferm şi loial,

ceea ce este extrem de important. Extrem de activ şi cu sânge rece.

Ei bine, mi se pare că ar trebui să termin cu enumerarea calităţilor lui.

Ştiţi că a slujit cu credinţă ţara şi pe dvs.

de mai multe ori.

Cred că în perioadele dificile trebuie să-i ţinem aproape pe astfel de oameni.

- Cânţi ca o privighetoare. - Ei bine, omul nu este foarte educat,

dar are un suflet puternic.

Voltaire a scris că sufletele puternice se întâlnesc mai des decât minţile luminate.

De ce v-aţi amintit de asta?

Eu îi alung de la curte, iar tu îi aduci înapoi.

Majestate, fac asta doar pentru binele ţării.

Şi tu? Pot să am încredere în tine?

În întregime, Maiestate. Deşi este o întrebare ciudată.

- Mi-aş dori să nu mă îndoiesc. - Nu vă voi da niciun motiv.

Aici este fluviul. Acesta este un munte, cu o cetate pe el.

- Ăsta este un râu? - Acesta este un drum!

Ce naiba, Ciumak. Nu pot face asta dacă nu beau ceva.

Ustinia, unde eşti?

Ei bine? Îţi place fata?

- E arătoasă. - Atunci însoară-te cu ea.

- Ea nu se va mărita cu mine. - Ustinia!

M-aţi chemat?

Spune-mi, iubeşti pe cineva?

- Îl iubesc pe tatăl meu. - Este lăudabil.

- Îţi place pe cineva din armata mea? - Nu, Înălţimea Voastră.

Cunosc un om care este de rang înalt şi nu este urât, care te place.

- Te vei căsători cu el? - Da.

- Vezi, Ciumak. - M-aş căsători cu dvs. chiar acum.

Nu vorbeam despre mine, prostuţo. Cică să se mărite cu împăratul.

- Ciumak e destul de bun pentru tine! - Nu vă mai bateţi joc de mine.

- „O să mă mărit cu dvs.” - Mulţumesc pentru nimic, Emelian.

- Ce s-a întâmplat? - Eu plec.

- Unde? - Acolo.

„O să mă mărit cu dvs.”.

Mai sunt şi alţi pretendenţi la tronul Rusiei?

Într-o săptămână, patru Piotr Fedorovici au apărut în locuri diferite.

Cel din Tsaritsyno adună oamenii în pieţe şi le arată gâtul,

spunând că este o cicatrice de la o frânghie şi că permite necredincioşilor să o atingă.

Trei au fost prinşi, acum îl căutăm pe acesta.

Ce înseamnă un număr atât de mare de pretendenţi?

Puterea slăbeşte! Aceasta este vina ei!

- A cui? - A Elisabetei Petrovna.

Ori vede mai departe decât mine, ori mi-a trimis salutări din mormânt.

Nu poţi înşela un nobil, dar oamenii vor cădea în plasa asta.

M-am înşelat, am crezut că a fost ultima lovitură de stat din Rusia,

că va veni o nouă eră. Dar nu, continuă acelaşi lucru.

Elisabeta, am fost prea dură pentru tine în această lume,

Şi cu siguranţă nu mă vei primi în cealaltă.