Original subtitles

Watch any video online with Open-SUBTITLES Free Browser extension: osdb.link/ext

Bună !

Lângă mine se află extraordinar de talentatul Omar din...

Qualqilya... Qualqilya.

- Cisiordania. Iar eu sunt Shira. - Shira Halevi.

- Cea mai frumoasă fată din lume. - Din Tel Aviv.

Mamă, tată, sunt bine, fiți fără grijă. Nu mă întorc pentru că o iubesc.

Da, ne iubim. Iubirea ne face puternici, ura ne slăbește.

Poate că nu e cel mai bun moment, dar noi ne dorim acum !

Tată, nu te teme. Trebuie să fac asta. Nu fi supărat.

Pa !

Holger ? Ne lipsesc doi copii.

Rămâneți pe loc ! Vă rog !

- Ce-a spus ? - Tu ar trebui să știi. Mâinile sus ?

Nu vă facem nimic. Veniți spre mașină !

Număr înapoi până la zero și fugim.

Trei... doi... unu ! Start !

CRESCENDO

FRANKFURT PE MAIN În urmă cu șapte săptămâni

Doamnă de Fries, ați bătut degeaba atâta drum.

Nu mai lucrez la Pult. M-am pensionat.

Sunteți profesor, lucrați cu studenții.

Vreau să alcătuiesc o orchestră împreună cu dv.

- Tineri din Israel și din Palestina. - Să cânte împreună ?

Vorbiți serios ?

Numele dv. îi va reuni. Pentru un concert.

Fundația pentru Altruism Eficace. Dv. sunteți ?

În Tirolul de Sud încep în curând

noi tratative de pace între Israel și Palestina.

UE ne-a delegat patronajul.

Tocmai Tirolul de Sud !

Politică... Nu mă amestec.

E vorba despre cultură. Concertul trebuie să fie imboldul

pentru fondarea unei școli de muzică în Cisiordania. Ar fi prima.

Sunteți o altruistă ?

Fundația mea oferă ajutor pe criterii raționale.

- Nu emoționale. - Donez la Crucea Roșie.

Pe cine ați salva ? O sută de copii săraci sau pe mama dv. ?

Copiii. La ce mamă am avut, decizia e ușoară.

Vedeți dv., Dohnányi, Blomstedt, Zubin Metha... toți lucrează la Tel Aviv.

Apelați la ei, sunt mai indicați.

- Dar eu vă întreb pe dv. - Pe mine ? În Israel ?

- Cu istoria familiei mele ? - Deci 100. Bine, vi-i aduc.

Și cei o sută vor atrage atâta atenție, încât vor mai veni o mie după ei.

- Noi suntem capitaliștii cei buni. - Credeți că banii pot salva lumea ?

Cred că trebuie să profităm de bani, nu să-i urâm.

Deci ?

QALQILA, MALUL DE VEST

TEL AVIV

- Layla ? Ce faci ? - Micul dejun.

- La miezul nopții ? - N-o trezi pe mama !

Vreau să ajung devreme la punctul de control.

- Te duci la audiție ? - Trebuie să ajung la timp la Tel Aviv.

- Ai destulă vreme. - Vreau să fiu prima.

Layla, scumpo, gândește-te bine.

M-am gândit, nu-mi pasă de ce zice mama.

Ia asta, să nu ți se facă rău la coadă.

Pune sticla într-o pungă. Și vezi că ei consideră că vioara e o armă.

- Chiar este ! - Cine te-a crescut așa ?

- Comoara mea ! - Și eu te iubesc !

Către toate femeile și fetele !

Nevasta lui Marwan Salameh vă invită la logodna fiicei lor, Saida.

Mâine-seară, la șapte și jumătate, în casa fratelui Mahmoud Atran.

Toată lumea e bine-venită. Va cânta formația Trei Frați și Omar.

Fadi spune că sunt un trădător.

Fadi nu te-a învățat să cânți la clarinet, nu-i așa ?

Vei deveni muzician. Nu vei cânta veșnic la nunți.

Sporck e cel mai bun. Dacă vrei să te specializezi, du-te la el.

Nu contează că sunt și evrei.

Bine, puteți trece.

Hai !

- Încotro ? - Tel Aviv.

- Ce cauți acolo ? - Am aprobare pentru o audiție.

Încet, nu te grăbi.

Nu te înțeleg.

- Ce ai acolo ? - O scripcă.

- Ce ? - O vioară.

O vioară ? La ce îți trebuie ?

- Citiți asta. - Ești obraznică ?

- Nu. Citiți aprobarea. - Nu-mi spui tu mie ce să fac !

- Ai priceput. - Dar nu fac asta...

Vino cu mine !

Udi ? Sunt sus.

- Am permis. - Hai !

Vino !

Următorul !

Pune totul pe masă.

Fă un pas înapoi.

Înapoi ! Mai mult ! Bine.

Vă rog, e important. Citiți permisul.

Stai aici cât consider că e nevoie. Ai înțeles ?

- Ai înțeles ? - Da.

Mult mai bine.

- Actele de identitate. - Poftiți !

- E fiul dv. ? - Da, scrie acolo.

- Încotro ? - La Tel Aviv.

- Are o audiție cu Sporck. - Cum... la Tel Aviv ?

La casa de cultură. Trebuie să cânte acolo. Arată-i.

- Acolo, jos. - Dă-o încoace !

Da, văd.

E o problemă. Doar el poate trece.

- Dar nu știe drumul. - Asta e situația.

Îl conduc și mă întorc.

- Mult noroc ! - Se teme, doar vedeți.

- Vă dau actul meu de identitate. - N-am nevoie de el, mulțumesc !

- Îl însoțesc până la ieșire. - Așa e regulamentul.

- Apoi, mă întorc. - Nu se poate.

Bine, nu trece niciunul.

E în regulă, am înțeles.

Nu se poate altfel. Du-te !

- Tată... - Du-te !

- Ce faceți ? Am spus că... - Bine, am înțeles.

Cum ajung acolo ?

Tată, ce să fac ?

Închide ochii și spune "Alhamdulillah".

Următorul...

- Omar ? Spre casa de cultură ? - De unde știi...

Hai ! Repede ! Scârbe de evrei !

Hai !

- Am ajuns la timp ? - Da.

Dă-mi actele, haide !

Du-te și începe să repeți !

- Ce instrumente ? - Vioară. El, clarinet.

Ia uite ! E Ron Kaminer !

- Nu e drăguț ? - E OK...

La naiba ! Dacă nu mă admite, mă împușc.

- Hai să repetăm ! - Acum ?

Prefă-te măcar interesată. Eu mă duc la ceilalți.

- La ce te uiți ? - Poftim ?

- Ce "poftim" ? - N-am mai văzut așa ceva.

- Ce e... - Un corn.

- De la părinții tăi ? - Nu.

Era singurul instrument rămas în orchestră și e bun pentru stângaci.

- Cânți la el ? - De-asta suntem aici.

Nu, scuze... Cânți acum ?

- Da. Dar nu sunt prea bună. - Nici eu.

Pot să aud cum sună ?

Da.

- Și cine începe acum ? - Dv. sunteți altruista.

Mulțumesc.

Bună ziua !

Vă mulțumesc pentru prezență !

Sunt Karla de Fries și răspund de toată tărășenia asta.

Mulți dintre voi au putut veni cu autobuzul sau cu bicicleta.

Alții au trebuit să treacă granița în altă țară.

Lăsați politica, am venit aici pentru muzică !

Nu are importanță de cât curaj ați avut nevoie ca să veniți aici.

Și israelienii au avut curaj, fiindcă fac față situației de aici.

Numele meu e Eduard Sporck.

Cine susține o audiție cu mine are mult curaj.

Karla, cu mintea ei ascuțită, vinde acțiuni la Bursa din Frankfurt,

dar inima ei bate pentru acest proiect.

Dacă aveți vreo problemă, dacă vă preocupă ceva,

mergeți direct la ea, la Zâna cea Bună.

Asta ar trebui să vă facă să înțelegeți cine sunt eu.

Să începem cu audiția, să cântăm !

- Mulțumesc ! Interpretați bine. - Mulțumesc, maestre.

- Știți germana ? - Am rude în Germania.

Hassan Bakri ?

- Cum vă numiți ? - Basil.

- A fost binișor, mulțumesc. - Și eu !

Sunteți în orchestră.

Felicitări, Hassan ! Mulțumesc.

- Avem nevoie de dv. Mulțumesc. - Mulțumesc.

Da ! Binișor.

Mulțumesc.

Mulțumesc !

- Sunteți cu noi. - Mulțumesc.

Mulțumesc.

Shira, vă dau o partitură să exersați și decidem mâine.

- Sunteți admisă. - Mulțumesc !

Layla Hamiz ?

Mulțumesc ! A fost bine. Sunteți admisă.

- Pot să încep din nou ? Am emoții. - Nu. Îmi pare rău.

Vă rog, lăsați-mă să termin. Pot să interpretez foarte bine.

În timpul concertului, nu vă puteți opri. Îmi pare rău, următorul !

Vă rog, lăsați-mă să repet ! Știu bucata foarte bine.

Îmi pare foarte rău. Următorul, vă rog.

De ce vorbești așa ? Ticălosule !

Mulțumesc.

Veniți în față, vă rog !

Haideți !

Omar ! Hai, mișcă !

- Bună ! Cum te numești ? - Omar.

- Ce ai cântat adineauri ? - A fost...

Ceva scris de mine.

Dumneata ai compus bucata ? Frumoasă !

- Ați luat lecții de clarinet ? - Da, de la tata.

Cunoașteți concertul de Mozart ? Știți să citiți partituri ?

Da, știu să citesc partituri. Și nu, nu cunosc concertul de Mozart.

Așezați-vă lângă fata cu cornul.

Vă dau o partitură, să exersați, și vă mai ascult mâine.

Bine.

Liniște, vă rog !

- E un ticălos. - Eu sunt admisă.

- Liniște, vă rog ! - O clipă !

- Suntem în autobuz ? - Tăceți dv. ! Eu plec !

- Ieși și închide ușa ! - Gura !

Încă o dată, de la început !

Nu ajunge. Nu.

Nu.

Bine. Sunteți admis.

- Da. - Mulțumesc.

Mulțumesc. Admisă.

Da ! Mulțumesc ! Mulțumesc !

Mulțumesc ! Veniți în față.

- Sunteți cu noi. - Mulțumesc, maestre.

- Cum vă numiți ? - Jonathan.

Jonathan. Da, ultimul. Bine...

Cum a mers întâlnirea cu amicii tăi responsabili cu siguranța ?

Numai amici nu sunt. După ei, n-ar mai exista niciun concert.

- Care e problema ? - Menținerea siguranței.

Fanaticii se înfurie.

Reguli de purtare pentru orchestră și pentru noi.

- Acum trebuie să fiți viteaz. - Dv. să fiți vitează.

Aproape că nu avem palestinieni în orchestră.

Nu sunt suficient de buni. A trebuit să elimin mulți.

Ne-am înțeles că orchestra va fi jumi-juma.

Când interpretezi după paravan, contează doar calitățile muzicale.

După paravan ? Nu așa ne înțeleseserăm.

Eu așa lucrez.

Toate orchestrele mari lucrează așa. Și noi vom fi una.

Maestre ? Scuzați-mă, nu vreau să deranjez.

Cânți bine, prietene, sper să revii.

Sigur că da. Dacă mai aveți nevoie de muzicieni buni...

... v-aș face o propunere.

Am observat că arabii nu prea interpretează bine.

Proiectul este despre unitate. Vrem să demonstrăm că se poate.

Conduc un ansamblu cameral

și câțiva dintre ei chiar au fețe de arabi.

- Nu acesta e sensul evenimentului. - Dar care ? Să sune ca naiba ?

Mulțumesc pentru propunere, dar o rezolvăm cumva.

A fost doar o idee.

Poate vă audiez ansamblul.

Bine. Mulțumesc frumos.

"Israelieni cu fețe de arabi". Nu se poate așa ceva.

- Trebuie să abordăm altfel situația. - Aduceți arabi care știu să cânte.

Citiți dosarul !

Am reușit, tată ! Cânt în orchestra lui Sporck !

Bravo !

- Omar a fost și el admis. - Și Omar ? Felicitări !

E tare de tot, Halima ! Înțelegi ? O performanță.

Și cui trebuie să-i mulțumim ? Fiicei tale. Ei !

Ce s-a întâmplat ?

Au năvălit în casa lui Mahmud Atran și au distrus totul.

Acolo cântăm mâine, la petrecerea de logodnă.

Numai la petreceri ți-e gândul ! Mai bine v-ați ruga !

- E cineva rănit ? - L-au luat pe Mahmud.

Totul e distrus în casă. Dumnezeu îi va ajuta.

Mă duc imediat acolo. Mâine-dimineață, la cinci ?

Cum mâine ? Eu și frații tăi avem nevoie de tine aici !

- Renunță, Halima... - Du-te. Aranjez eu.

Cât o să mai meargă așa ?

Concertul e peste trei săptămâni, apoi, fac ce vrei.

- Bucură-te și tu un pic ! - Să mă bucur ?

Vin cu tancurile peste noi, iar ea cântă cu ei la vioară !

- Iar tu stai și te uiți ! - Ce vrei ? Să cânte la vioară ?

Sau să ajungă la închisoare, ca fratele ei ?

Ce faceți aici dis-de-dimineață ?

Voiam să fiu prima, îmi doresc să mă perfecționez.

Dacă exersezi prea mult, o să ai crampe în brațul drept.

- Le am deja. - În brațul cu care mânuiești arcușul ?

- Da. - La "détaché" ?

Arată-mi.

Mai cântă o dată.

Poate că e prea tensionat umărul.

Plimbă arcușul de la bază la vârf pe coarda mi liberă.

Lasă cotul să conducă mâna...

Așa... Jos umărul...

Cotul conduce mâna.

Da, acum, coarda sol.

Nu e o pușcă. E o parte a corpului tău. Încă o dată !

- Se simte mai bine, nu ? - Da.

Le poți arăta și celorlalți ?

Vă salut, maestre ! Ei sunt colegii mei: Benny...

- Salută ! - Bună, maestre !

- Am adus muzicieni adevărați. - La ce instrumente cântă ?

Instrumente de suflat: clarinet, oboi, corn...

- Fagot ? - Da. Tocmai lucrăm la Dvorák.

Serenada, opus 44, dacă doriți să ascultați.

Sigur că da !

Mergeți pe scenă și acordați-vă instrumentele.

Maestre...

Doamnă de Fries, nu e corect !

Noi am cântat după paravan, iar evreii intră așa de ușor... De ce ?

- Layla, ce s-a întâmplat ? - Întrebați-l pe el !

Stai un pic.

Ce s-a întâmplat ?

Noi am trecut prin furcile caudine, iar el aduce aici tot Tel Avivul !

Nu-i așa, și pe ei trebuie să-i ascult. Și sunt buni. Fiți atentă !

Pentru că știu să dea bine din coate, nu ?

În timp ce ai mei nu trec de punctul de control ! El știe foarte bine !

- Nu există permis special ? - Credeam că există.

Aici are dreptate. Știam că pe ambele părți vom găsi standarde diferite.

Nu putem face din orchestră un eveniment israelian.

Nu e vorba de calitate, trebuie să am cu cine să lucrez.

Pierdem timpul. Câți interpreți avem până acum ?

Puțin peste 20, inclusiv cei care lipsesc acum.

Atunci, să facem o orchestră de cameră.

Modific programul, și putem lucra.

Sun la agențiile de securitate.

De ce nu exersezi ? Ți-am dat o partitură.

- Clarinetistul nu a apărut. - Poți exersa singură până vine.

- Și dacă nu mai vine ? - De ce să nu mai vină ?

Poate că l-ați speriat.

Dacă vrei să cânți în orchestră, trebuie să exersezi șase ore pe zi.

- Șase ore ? - Da, șase ore.

Dacă exersezi doar cinci, vei remarca d-ta. Dacă sunt doar patru, remarc eu.

Și, dacă exersezi și mai puțin, vor remarca toți ceilalți.

Cum vă place octetul meu ?

- Buni muzicieni. Felicitări ! - Mulțumesc.

Aș vrea să vorbim despre poziția de concertmaistru.

Am nevoie de un violonist bun, care se stăpânește bine în situații grele

și îi are pe muzicieni de partea lui.

O aleg pe...

Layla.

Scuze... De ce ?

- Am motivele mele. - Motivele dv...

Felicitări, Layla !

Ai meritat-o !

- Dar de ce ? - De ce ?

După cum vezi, a fost decizia corectă. El a fugit.

Dar Ron e mult mai bun decât mine.

Ca violonist, poate. Dar eu am încredere în d-ta.

Mulți interpreți sunt studenții lui. Mă vor urî !

Oricum vă urâți reciproc.

Fă un efort. Poți face față.

Sunt sigur !

Acum pregătește repetiția.

- Mulțumesc. - Profită de șansă, Layla.

Profită !

În regulă... Liniște, vă rog ! Începem repetiția.

- Unde e Ron ? - Poftim ?

- Unde e Ron ? - Nu știu.

- Atunci, așteptăm. - Maestrul dorește să începem.

- Nu începem fără Ron. - Începem cu Brahms.

- Nimeni nu ascultă de tine. - Liniște, vă rog !

Dansul Maghiar nr. 5. Așezați-vă și scoateți-vă instrumentele.

- Uite că a venit ! - Șalom...

- Acum toată lumea e fericită. - Salam, Layla !

- Ți-a fost dor de mine ? - Foarte mult. Uite un loc liber.

Dă-te la o parte ! E locul meu.

Mută-te, te rog !

Te rog... Mulțumesc.

Începem cu Brahms, Dansul Maghiar nr. 5.

Scuze, Layla, nu am înțeles ce ai spus.

- Vorbesc engleza. Liniște, vă rog ! - Vorbește mai tare, Layla !

- Maestrul dorește... - Mai tare ! Condu orchestra !

Maestrul dorește un sunet diafan. Concertul nostru e despre pace.

- Despre ce ? - Ia loc, Ron, te rog.

Începem. Ia loc !

Stai jos ! Încetați !

- Stai jos. - Fă-mă să stau !

Stai jos ! Care-i problema ta ?

Nicio pace cu arabii !

Sioniștii, afară ! Palestina e arabă !

Nu are niciun sens.

Orice am face e inutil.

Ierusalim ! Ierusalim !

Al Quds ! Al Quds !

- Cum v-ați decis ? - Dacă îl acceptă, îl las.

Îl trimiți în străinătate ? La vârsta lui ? Singur ?

Eu văd așa lucrurile, Halima... Peste tot e mai sigur decât aici.

- Mai ales, acolo unde e Porsche. - Porsche ?

Maestrul Sporck. Și ei plătesc totul.

Cât timp va fi plecat ? Mai întâi era vorba doar despre concert.

- Acum repetă săptămâni în șir. - Nu săptămâni, mamă.

- La Tel Aviv nu s-a putut. - Dacă ați ști ce era acolo...

Eu vreau totuși să merg.

De ce te-ar urî mai puțin acolo ? Pentru că sunt munți ?

Vă vor urî oriunde veți fi. Cine spune că va fi mai bine ?

- Maestrul o spune. - Maestrul o spune !

Layla, eu te-aș lăsa.

Dar ce va spune lumea ?

Las-o să vorbească. Va deveni muziciană. Ce e rău în asta ?

Vă rog ! Tata mă lasă numai dacă vine și Layla.

- Vom zbura ! - Ce e rău în asta ?

Layla are 24 de ani și nu e măritată. N-are în cap altceva decât muzică !

Nu e niciun mire cât vezi cu ochii !

Mamă, asta e tot ce-mi doresc. N-o să mai am o asemenea șansă.

- Ai îndatoriri aici. - Mă întorc peste trei săptămâni !

Și după aceea ? Fii sinceră, Layla. O să-ți urmezi cariera.

- Ce îți va aduce asta ? - Respect !

Armata nu va mai intra peste noi noaptea, în casa noastră !

- Ce legătură are una cu alta ? - Ea va fi cântat cu Porsche.

Trădătoare ! Asta va crede lumea.

Vor da peste noi în casă alți oameni.

Porsche. Sporck. Maestrul. Toți sunt nebuni !

Layla ? Se teme. O să văd ce pot să fac.

- O să ai grijă de tine în Austria ? - În Italia. Normal că da.

Știu că m-am purtat urât și îmi pare foarte rău.

Nu-i nimic.

Eu mi-am dorit atât de mult să merg, iar ție ți-a fost indiferent.

- Acum, tu pleci, iar eu rămân. - Da, și mie îmi pare rău.

- Nu-i nimic. Să nu mă uiți ! - Nu. Îți trimit poze în fiecare zi.

Atunci, va fi ca și cum ai fi și tu cu noi în Austria.

Italia, dragă.

Nu. Italia e la mare. Noi mergem în munți.

Serios ?

În stânga e masivul Langkofel, în dreapta e Plattkofel.

Au peste 3 000 de metri.

Ați crescut aici, de-asta cunoașteți împrejurimile.

Am cules informații despre dv. Am aflat multe.

Da ? Cum ar fi ?

Că părinții dv. s-au ascuns aici câțiva ani după război.

Țăranii de aici au făcut afaceri bune cu naziștii.

Mai întâi i-au ascuns, apoi i-au ajutat să treacă în Italia.

Mai întâi mergeau la Genova.

De acolo, în America de Sud.

Mulți lideri naziști au reușit să scape așa: Barbie, Eichmann, Mengele...

- Nu și părinții dv. - Nu. Ei, nu.

Aici se poate respira. Păcat că trebuie să plec mai departe !

- Cât trebuie să stați la Bruxelles ? - Depinde de sponsorii noștri.

Dar mă întorc cel târziu la repetiția generală.

Mai e mult până atunci.

Soarele, munții vor ridica moralul tuturor.

Dacă indivizii se înțeleg, și grupul va deveni unit.

Aerul curat nu va fi suficient, Karla.

Trebuie să învețe să colaboreze în loc să se bată.

Și va trebui să lucrez cu ei în acest sens. Pa !

Pa !

Nu !

Pardon...

- Scuze, trebuie să mă îmbrac. - Fă-o liniștit.

Sunt frumoase hainele.

Oare de ce ni le-au dat ?

Ca nimeni să nu observe diferențele dintre noi.

Arăt rău ?

Mulțumesc.

Am vrut să le arăt și părinților mei, dar... cum se spune...

- Rețeaua ? - Telefonul meu nu se poate conecta.

N-ai cartelă Prepay pentru UE ?

Nu. Ce-i aia ?

Poți s-o iei pe a mea. Skype funcționează.

Voi aveți așa ceva ?

Mi-l dai înapoi la prânz. Salut-o pe mami.

- Mulțumesc. De ce mă ajuți ? - Pentru că ești dulce.

Layla ! Te rog !

Ron, te rog, vino aici !

Și aici apartheid ? Așa, nu ajungem departe.

Noi, cei din Tel Aviv, ne cunoaștem. Din păcate, nu vorbim araba.

Știați în ce vă băgați. Unele lucruri au mers bine,

dar periclitați proiectul dacă nu vă dați tot interesul.

Tot interesul ? Serios ? Ne riscăm viața ca să fim aici

și ca să trecem prin punctele de control !

De ce ne trebuie punctele de control ? Din cauza sinucigașilor cu bombă.

Stop ! Nu suntem la Tel Aviv !

Ca să putem ține concertul, trebuie să cooperați.

- Eu cooperez... - Și să vă asumați riscuri.

Să vorbesc cu ea e un risc în sine...

Să aveți încredere cinci zile în "dușmanii" voștri.

Atunci, poate că se va schimba ceva. Aici, sus.

Reușiți să nu vă omorâți până la următoarea repetiție ?

Da.

Bine.

Felicitări, Layla !

Dacă vrei să afli cum a fost în realitate, vizitează-mă. Valentina

Bună dimineața tuturor !

Așadar... Bine ați venit în Sterzing !

Văd că unii dintre voi au îmbrăcat deja costumele pentru repetiție.

- Dacă le veți purta tot... - Mi-am efectuat deja stagiul militar.

Nu e o uniformă, ci o expresie a solidarității.

Apropo, ar fi bine dacă unul dintre reprezentanții ambelor grupe

ar împărți câte un portativ.

Nu merge la toate instrumentele.

De exemplu, dumneata și dumneata. Vă rog !

Și... poate, Yazid ?

Alegeți-vă voi !

Da, foarte bine.

Acum, să cântăm !

- Layla, Ron ! - Da !

Canonul.

Layla...

Ron...

E bine ?

E corect, dar nu e frumos.

Ron, de ce interpretează Layla atât de inexpresiv ?

Nu știu. Poate că nu-i iese mai bine de-atât.

Poate. Și de ce nu o întrebi ?

Layla, Ron de ce interpretează "espressivo" ?

- Nu știu. Asta a făcut ? - Da.

Cântați unul împotriva celuilalt.

Fiindcă nu vă ascultați unul pe celălalt. Se vede în ochii voștri.

Nu există comunicare. Și ce spun e valabil pentru toți.

Deci să vedem...

Hai să ne reîntâlnim aici în patru ore !

Exersați-vă partiturile. Iar voi vorbiți între voi.

După aceea, putem lucra.

Bine, dă-mi voie să te întreb... De ce ai cântat tema inexpresiv ?

Fiindcă muzica e deja destul de expresivă.

- De când cânți la vioară ? - De opt ani.

- Înseamnă că nu poți mai bine. - Mulțumesc. Nici tu nu ești rău.

Eu sunt bun ! Am cu zece ani mai multă experiență decât tine.

Tu nu știi cum e să fii închis toată copilăria în cameră cu o vioară !

Știu cum e să fii închisă în cameră !

Cânți vioara întâi doar pentru că ești palestiniană !

- De-aia te dai așa de mare ? - Ce ai cu mine ? Fii sinceră !

Ești invidioasă pentru că sunt mai bun, pentru că sunt solist ?

Ești solist pentru că a fost ideea mea !

Eu i-am spus maestrului că tu trebuie să fii solist !

E evident, dacă tu nu ai fi aici, nu aș fi nici eu.

Avem nevoie de tine.

Bine. Nu am intenții rele. În regulă ?

Da.

Pentru următorul exercițiu, avem nevoie de această linie.

În regulă.

Israelienii, pe partea asta, palestinienii, pe cealaltă.

Hop ! Mișcați-vă !

Formați un șir, două șiruri !

Da... Acum faceți toți un pas înapoi !

Maestre, ce facem ? "Riverdance" ?

Pentru ceea ce va urma, există numai două reguli. Prima...

Rămâneți unde sunteți.

A doua... Nu vă atingeți.

Iar acum țipați.

Spuneți ce gândiți și ce simțiți unii despre alții.

- Ce să strigăm ? - Ce vreți să le spuneți celorlalți.

Deschis și sincer ?

Așa sper ! Ați început diferendul cu Ierusalimul.

Strigați către ceilalți ce a rămas de spus !

Aveți cinci minute.

Începeți !

Teroriști !

Ucigași.

Sinucigași cu bombe.

Teroriști.

Mi-ați împușcat vărul.

Ne distrugeți țara. Ne urâți. Vreți să ne omorâți.

Aroganță tipică israeliană. Nesimțit.

Ucigași.

Vă urâm.

Ești un nenorocit !

Ne urâți ! Doar pentru că sunt arăboaică !

Israelianul arogant ! Tipic !

Am un străbunic. Locuiește cu noi.

În fiecare zi stă afară

și privește în direcția în care era orașul lui natal.

Lod.

E orașul din care a fost deportat

acum 70 de ani.

I-au... ucis tatăl în moschee.

Mama lui a murit de sete, încercând să ajungă la graniță.

Înainte să moară, i-a dat o cheie.

Cheia casei ei.

Iar străbunicul meu încă poartă cheia în buzunar.

Și nu poate muri...

... până nu va deschide ușa casei lui cu această cheie.

Cred că a uitat că, de atunci, israelienii locuiesc în casa lui,

crezând că e casa lor.

Bunica mea are încă tatuajul din Buchenwald.

Știu povestea de când eram un băiețel:

cum a fost când s-au deschis ușile vagonului de marfă,

strigătele, haosul de pe rampă,

cum au smuls-o pe bunica de lângă părinții ei.

O jumătate de oră mai târziu, nu mai exista nimeni. Toți erau morți.

Mi-a spus această poveste de un milion de ori.

Mereu și mereu... până am simțit-o în inima mea.

A vrut să conștientizez că a fost și familia mea.

Când țara noastră a fost întemeiată, au crezut toți că gata, am reușit !

O zi mai târziu ne-au atacat toate țările arabe. Toate.

Au vrut să ne distrugă pe loc. Vă sună cunoscut ?

Bunica mea a supraviețuit din Buchenwald cu sora ei.

Dar sora ei n-a supraviețuit Războiului de Independență.

Se predase arabilor.

Știți ce le-au făcut celor care s-au predat ?

I-au împușcat.

Un enunț

și două posibilități de răspuns.

Partea asta... Da.

Partea asta... Nu.

Enunțul este... Vreau pace.

Bun, opriți-vă !

Fiecare să aleagă o persoană din celălalt grup.

Israelieni și palestinieni. Așezați-vă câte doi, spate în spate.

Da, așezați-vă. Toată lumea, jos !

Așa, spate în spate !

Asta e !

Observați-vă reciproc.

Nu treceți unul pe lângă altul fără să vă percepeți.

Iar acum salutați-vă.

E suficient un semn din cap.

Salutați-vă respectuos.

Iar acum arătați-i celuilalt că îl și vedeți.

Faceți un gest... Da, te văd !

Da.

Observați că acolo e o persoană. Nimic mai mult.

Și arătați-i respect.

Ce ședință de terapie vom avea azi ?

Am dubiile mele, dar sigur suntem aici cu un scop.

Și care ar fi scopul ? Suntem într-un lagăr de reeducare.

Ron, după părerea ta, care e problema principală ?

Cred că problema principală e...

- Dvorák, partea a doua, nu e în regulă. - Da. Exact.

Bine. Dvorák, partea a doua, vă rog.

Și am nevoie de un palestinian care să-și pună această kipa.

Va deveni, pentru câteva minute, evreu.

Nu ?

Nu vrea nimeni să ia locul celuilalt ?

Doar pentru câteva minute.

Ia uită-te la tine, arăți ca un evreu get-beget !

Un copil gata de bar mitzwah.

Hei, lăsați telefoanele !

Terminați ! Fără telefoane !

Gata !

Da, pot să merg unde vreau.

Dar la ce mă ajută dacă mă duc să mănânc înghețată în piața Sarona,

dacă cineva vine și trage cu pușca ?

Nu e corect. Înțelegi ? Voi aveți atâtea avantaje...

Pe lângă tine, eu nu sunt nimic.

Avem aceeași vârstă și țara noastră e ocupată...

Nu avem aceleași drepturi, iar asta doare...

Apoi, mai e chestiunea respectului.

Cum pot să respect un arab care mă urăște și vrea să mă omoare ?

Și cum să respect un israelian care nu vrea să-și apere țara ?

- Poate că au motivele lor. Întreabă-i. - Să-i întreb ?

Maestre, sunt dușmanii noștri, câtă vreme ne ocupă țara.

Un dușman e un om a cărui poveste nu ai ascultat-o !

Le-am ascultat poveștile. Am CNN.

Nu încerc să-ți fiu dușman !

Să zicem că e problema guvernelor, un conflict politic. Ce schimbă asta ?

Conflictul există, iar noi suntem în miezul lui.

Ne opresc apa, ne răpesc țara și libertatea...

Nu ne putem separa de conflict ?

De pildă, pentru că noi, ca orchestră, avem un interes comun.

Asta nu va învia niciun mort.

- Câți morți jelești ? - Nu vrem să-i numărăm pe cei morți.

Bine. Să vă spun ceva...

Pot să stau cu voi, poate, și să vorbesc cu voi,

dar nimeni nu-mi va schimba părerea, nici măcar dv., maestre.

Eu voi încerca totuși s-o fac.

E inutil. Nu va fi niciodată pace între evrei și arabi !

Așa am crezut și eu, că nu va fi niciodată pace între evrei și germani.

O să vă spun povestea mea.

Părinții mei au fost medici în lagărul de concentrare Birkenau.

Au fost responsabili pentru mii de morți.

La terminarea războiului, au încercat să fugă.

De aici, din Sterzing, spre Argentina.

Pe drum au fost împușcați de cei care îi ajutaseră.

Nu meritau altceva.

A fost destinul meu să trăiesc ca fiu al unor ucigași în masă.

Mă simt pătat cu sânge.

Am încercat totul ca să mă curăț de sânge.

Am dedicat acestui scop jumătate din viață. Am vizitat toate monumentele.

Acolo mi-am blestemat părinții și ceea ce au făcut.

Și prin organizația Aktion Sühnezeichen

am înfruntat ura supraviețuitorilor și a familiilor lor.

Dar nu voi scăpa niciodată de rușinea de a fi un copil de naziști. Niciodată.

Ieri am vizitat o țărancă.

Mama ei m-a salvat de ucigașii părinților mei.

A existat o vreme în viața mea când am urât-o pentru asta.

Pentru mine ar fi fost mai simplu

dacă aș fi fost împușcat împreună cu părinții mei.

Nu... Pace între evrei și germani... De neînchipuit.

Am crezut că nu voi putea niciodată să merg în Israel.

Niciodată în viața mea.

Dar apoi am acceptat acest proiect.

Și a trebuit să plec în Israel. Și am făcut-o.

M-am dus la Tel Aviv, în bârlogul leului. Și a fost posibil.

Dar, maestre... ați fost insultat.

V-au întâmpinat cu ură, v-au împroșcat cu noroi.

E adevărat, așa e viața. Ne insultăm.

Mâncăm, lucrăm împreună... Și voi puteți face asta.

Israelienii și palestinienii pot trăi împreună. E posibil.

Poate că nu azi sau mâine, dar e posibil.

Dacă faceți voi începutul.

Nu copiii sau nepoții voștri, ci voi.

Maestre... știu că e trist, dar e de domeniul științifico-fantasticului.

De ce e de domeniul științifico-fantasticului ?

Acționați acum ! Nu mai stați. Vreți să fiți muzicieni ?

Ce mai așteptați ? Profitați de moment !

Lăsați pesimismul pentru câteva zile !

Puneți mâna pe ce se află chiar în fața voastră !

Trebuie doar să luați decizia și să faceți începutul.

De aceea vă mai întreb o dată.

Eu întreb, voi decideți: da sau nu !

Voi decideți.

Faceți un început și decideți.

Muzica e foarte importantă pentru tine, nu-i așa ?

Tata m-a învățat să cânt. Cântăm într-o trupă în fiecare weekend.

Abia aștept weekendurile !

- Ce fel de trupă ? - Muzică de nuntă.

Cântați la nunți ?

Tata mă ia cu el, să cânt, de când aveam zece ani.

Toată lumea spune să mă ia cu el când merge să cânte.

Îți place ?

Da. O nuntă e un moment minunat de fericire.

Da, și pentru noi. Oamenii dansează, se sărută...

Ce ? La voi nu e așa ? Mirele nu sărută mireasa ?

Da ?

Nu vrei să mergem acolo ? E mai liniște.

Cred că e mai bine să stăm aici, cu ceilalți.

Ți-e teamă ? Ai auzit ce a spus maestrul, să trăim clipa !

Haide !

Nu vrei să săruți mireasa ?

Omar ! Ai grijă ! Nu te duce prea departe cu ea.

- Bine. - Trebuie să am grijă de tine.

Suntem prieteni. De-aia suntem aici, nu ?

Peste doi ani e la punctul de control și nu-l lasă pe tatăl tău să treacă.

El ce ar spune ?

Ce a spus ?

- Să am grijă de tine. - Fă-o !

- Maestre... - E în regulă.

- Ce-a fost asta ? - Eu n-am pățit nimic.

Ce-i asta ?

E rănit cineva ?

Da ? Intră !

- Bună ziua, maestre ! - Bună ziua !

Markus Bellmann, de la agenția de pază.

Doamna de Fries ne-a informat despre incident.

Da, m-a împroșcat cu vopsea. Mi s-a mai întâmplat.

N-ar trebui să subestimați incidentul.

Ați fost atacat. Ați putut identifica mașina ?

Nu. Totul s-a petrecut mult prea repede.

Mă întreb doar de unde au știut oamenii unde să mă găsească.

În vremea Twitterului și a Snapchatului nu mai există secrete.

Cel mai bine ar fi ca muzicienii să șteargă postarea până după concert.

Asta nu propovăduiește iubirea față de aproape.

Altfel, s-ar putea să fim nevoiți să sistăm evenimentul.

Să sistăm totul din cauza unor idioți ?

Dle Bellmann, pot să am foarte bine grijă de mine.

Îmi pare rău că asta îi afectează și pe alții.

Acești extremiști nu se lasă.

Am câteva gărzi de corp, le trimit să vă protejeze.

- Nu. Nu vreau asta. - De ce nu ?

Pentru că nu vreau să trăiesc într-o astfel de lume.

Acum scuzați-mă, trebuie să mă pregătesc pentru repetiție.

- La revedere ! - Pe curând !

Doar cu asta ai putea fi admis la orice școală de muzică.

Deci ce spui despre oferta mea ?

- Frankfurt e în Germania, nu-i așa ? - Da. În Germania.

Avem câțiva studenți palestinieni.

- Și evrei ? - Da.

Tata nu m-ar lăsa să studiez în Germania.

- Dar dorește să studiezi, nu-i așa ? - Da.

Dar are nevoie de mine pentru trupă, suntem săraci, din asta trăim.

Da, dar există burse pentru studenții ca tine.

Dacă îi povestesc tatălui tău cât de talentat ești...

Trebuie să învăț de la dv., nu să plec cu dv.

Ca artist, vei învăța că trebuie să iei propriile decizii.

- Bună dimineața tuturor ! - Bună dimineața !

Așadar... începem cu Vivaldi.

"L'inverno". De la început.

Mă deranjează încă unele detalii.

Fiecare dintre voi știe la ce mai trebuie să lucreze.

Dar sunt mulțumit că ați înțeles ansamblul.

Pentru că ați devenit o echipă. Pentru că interpretați împreună.

Vă ascultați unul pe altul, iar asta e bine. Nu mai facem repetiții.

Poimâine avem concertul.

În seara asta... relaxare.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic.

- Ești trist. - Tu, nu ?

Mai avem trei zile împreună și pe urmă nu ne mai vedem niciodată.

- Cum să nu ne mai vedem ? - Da ? Dar în curând te înrolezi.

Și poate vei sta la punctul de control și n-o să mă lași să trec dincolo.

- Cum ? Cine ți-a spus asta ? - Layla.

Ce naiba știe ea ?

Spune că, imediat ce împlinești 18 ani, vei purta o armă.

Nu. Nu plec nicăieri.

Layla spune că suntem dușmani.

Eduard vrea să plec la studii în Germania...

Nu știu. Și nu înțeleg, trebuie să fiu bucuros sau nu ?

Închide ochii !

Te iubesc !

HEI, CE S-A ÎNTÂMPLAT ? AI UITAT DE MINE ?

CUM AȘ FI PUTUT ?

ATUNCI ?

UITE CUM ARATĂ FERICIREA !

Omar ?

- E Layla. - Ce nenorocită !

- Layla ? - Orit !

A trimis totul părinților mei: pozele, filmulețele...

- Ce poze ? Ce filmulețe ? - De la petrecerea de aseară !

Ne-au spus să nu facem poze.

I-am promis că va fi ca și cum și ea ar fi aici, cu mine !

Ai trimis și o poză cu...

Îmi pare atât de rău... Am stricat totul !

- Mă vor ucide. - E în regulă, nu-ți face griji.

Nu-i cunoști pe părinții mei, pun ceva la cale !

Oameni buni, ascultați ! Azi avem ultima repetiție.

Ron se întâlnește la 10 cu partida de lemne, iar eu, cu partida de coarde.

- Și alămurile ? - Voi sunteți fără speranță.

- Unde ai fost ? - Când ? Sigur eram în baie.

Nu la Shira ?

Ți-am spus să nu mergi prea departe cu ea ! Ai grijă !

Cum așa ? S-a întâmplat ceva ?

Oameni buni ! Suntem la televiziune !

Da ! Ne difuzează mâine concertul, pe Canalul 1 !

Omar ? Hei...

- Ce s-a întâmplat ? - Vin să mă ia.

- Părinții ? - Nu, unchiul de la Berlin.

Ce facem acum ?

- Să fugim ! - Împreună ?

- Mă iubești ? - Da.

- Vrei să rămânem împreună ? - Da.

- Atunci, să fugim ! - Încotro ?

Am o verișoară la Paris. Tu poți studia la Frankfurt, nu-i așa ?

La Paris ? Cum ajungem acolo ?

Mergem pe jos până la Innsbruck și acolo facem autostopul.

Shira...

Părinții mei...

Nu știu...

Shira ! Omar ! Haideți ! Începem repetiția !

- Eduard ! - Da !

Omar a cedat. E copleșit.

- Haideți ! - Doamne !

Bună ! Layla, ne lași singuri câteva minute ?

Omar, ce ți-am spus ieri...

Nu am vrut să te presez.

Oricum vei deveni un muzician foarte bun.

Tu decizi încotro să te poarte drumul.

Nu contează dacă rămâi la ai tăi sau dacă vii la Frankfurt.

Orice ar fi, tu decizi ce e bine pentru tine.

Cum ? Cum fac asta ?

Faci asta tot timpul.

Închide ochii și privește în interior.

Totul e acolo.

Totul e în tine.

- Domnule ! Bună ziua ! - Bună ziua !

- Sunt Karla de Fries. Dv. ? - Unchiul Shirei.

- Am venit s-o iau. Unde e ? - De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Sodoma și Gomora, asta se întâmplă aici !

Nu merge așa cum credeți.

Așteptați aici, vă rog. Mă duc s-o chem.

- În regulă. Deci... bună ! - Bună !

Lângă mine se află extraordinar de talentatul Omar din...

Qualqilya... Qualqilya.

Cisiordania. Iar eu sunt Shira.

Shira Halevi. Cea mai frumoasă fată din lume.

Din Tel Aviv.

Mamă, tată, sunt bine, fiți fără grijă. Nu mă întorc pentru că o iubesc.

Da, ne iubim. Iubirea ne face puternici, ura ne slăbește.

Poate că nu e cel mai bun moment, dar noi ne dorim acum !

Tată, nu te teme. Trebuie să fac asta. Nu fi supărat.

Pa !

Pa !

Nu vreau să fiu dur cu el, vreau să știe doar ce simțim.

Da. Știi ce simt eu ?

- Te iubesc ! - Și eu te iubesc !

Doi instrumentiști au dispărut, trebuie să-i găsim urgent.

Îmi trimit oamenii.

Rămâneți pe loc ! Vă rog !

- Ce a spus ? - Tu înțelegi mai bine. Mâinile sus ?

Nu vă facem nimic.

Veniți spre mașină !

Haideți !

Număr înapoi până la zero și fugim. Trei, doi, unu...

Start !

- Omar, stai ! - Shira, haide !

De ce fugiți ?

Rămâneți pe loc ! Nu pățiți nimic !

- Shira ! - Stați !

Omar, ai grijă ! Atenție !

Negocierile de pace riscă să fie sistate din cauza unui incident fatal.

Îi dăm legătura lui Assaf Shalev în Tirolul de Sud.

Ce ne poți spune ?

Sunt multe speculații.

Nu există indicii asupra unui atac terorist.

Ce fel de zvonuri circulă pe WhatsApp și pe Instagram ?

Nu știm multe.

Conform poliției, acum două zile grupul a fost atacat dintr-o mașină.

Către toți oamenii din sat ! Mă auziți ?

Auziți această muzică divină ?

Muzica celor trei frați, cu Omar la clarinet.

Cel mai bun muzician din oraș.

Omar...

Omar, băiatul meu.

Cel mai bun muzician din lume !

Îl auziți ?

Ascultați-l !

Omar nu va mai cânta niciodată.

Omar, copilul meu, e mort.

Shira ! Scoală-te, mergem acasă.

Aici erați...

Am avut intenții bune, nu-i așa ?

Dar intențiile bune nu sunt suficiente.

Nu trebuie să pregetăm în a încerca, Eduard.

Dar, cum ai spus și d-ta, trebuie să existe un sens.

Iar aici nu mai are niciun sens.

Și atunci ?

Reevaluăm pentru viitor. Vă sun când mă întorc.

De unde vă întoarceți ?

Din Sudanul de Sud. Avem acolo un proiect de combatere a malariei.

Pe curând...

Javre de evrei !

Layla, nu, oprește-te !

Javre nenorocite !

Layla, nu !

Las-o în pace !

Stimați pasageri, zborul Bozen-Palermo are 15 minute întârziere.

Vă mulțumim pentru înțelegere.

Vă rugăm să nu vă lăsați bagajele nesupravegheate.

CONCERT PENTREU PACE ANULAT DUPĂ MOARTEA UNUI PALESTINIAN.

UN SEMN RĂU PENTRU CONFERINȚA DE PACE.

Ați urmărit filmul CRESCENDO

Traducerea și adaptarea GRETE MÜLLER

Vă rugăm să evaluaţi această subtitrare la adresa www.osdb.link/pmtqh Ajuta alţi utilizatori să aleagă cele mai bune subtitrari