Original subtitles

Armata otomană asediase cetatea Vienei.

După luni întregi de asediu, cetatea încă rezista eroic.

În iureşul bătăliei, o unitate specială de ieniceri

a găsit o cale de a pătrunde prin ziduri.

Erau pe cale să deschidă porțile din interior

şi să schimbe cursul războiului.

1683, ultima zi a celui de-al doilea asediu al Vienei

Stai pe loc !

Că de nu, mă vei ucide ?

Nu îi ucidem pe cei nevinovați şi lipsiți de apărare.

Adevărat.

Pe cei nevinovați şi lipsiți de apărare

îi luați de lângă familiile lor şi îi aruncați în flăcări.

Arată-te ! Cine eşti ?

Îți voi spune cine suntem.

Suntem doi băieți care împart un singur pat,

aproape ca doi frați.

Cine ?

Salutare, frate !

Mete !

Mete, trăieşti !

Eşti cu adevărat tu ?

Mete, frățioare...

Mete, ce faci ?

Ce fac eu se cheamă răzbunare, frate.

Mete...

Ucideți-i pe toți !

Episodul 3

Trebuie să te întreb ceva.

Bărbatul acela, stăpânul, este cel care ți-a întins capcana ?

Da, el este.

Pentru el ai rămas ?

Nu ştiam că va fi aici. Am rămas pentru tine.

Ei bine, n-ar fi trebuit. Nu degeaba ți-am spus să pleci.

Şi te aşteptai să ascult ?

Nu mă cunoşti deloc.

Nici tu, pe mine. Nu sunt una dintre femeile acelea.

Care femei ?

Femeile care stau în spate, care aşteaptă să fie salvate.

Îmi iau singură hotărârile.

Nu-mi spune niciun bărbat cum să trăiesc.

Aşteaptă !

Nu aştept. Nu pot să aştept. Pentru nimeni.

Ia mâinile de pe mine !

De ce ți-e atât de frică ?

Nu mi-e frică de nimic. Jos mâinile !

Îți citesc teama în privire. De ce ți-e frică ? De mine ?

Unde sunt frații mei, Hasan ? Unde sunt unchii mei ?

Unde e tatăl meu ?

Căci trebuie să fie pe undeva. Nu i-am cunoscut niciodată.

Nu mi-am văzut niciodată tatăl plecând.

Tata trebuie să fi plecat într-o bună zi.

Trebuie să mă fi privit pentru o ultimă oară.

Şi apoi, să fi ieşit pe uşă.

Nu mi-e frică de tine. Doar că ştiu că vei pleca.

E cineva acolo. Nu te mişca !

Dă-mi naibii drumul !

Dă-mi drumul !

Ce să fac cu femeia asta ?

Hasan !

Hasan !

Îi vei da drumul.

Dobitocule !

Opreşte-te !

Îmi place fata asta.

Băieții ăştia sunt frații mei !

Decebal, Guido, Yedder.

Aşadar, sunt frații tăi de arme

şi au fugit din armata otomană, ca să vină să te caute.

L-am găsit pe unul dintre frații noştri.

Ne-a mai rămas unul.

Dacă e cel pe care l-a văzut Balaban, pesemne că nu mai e fratele nostru.

În urmă cu două luni, voi aşteptați la porțile cetății.

Urma să trec prin tunel,

să mă strecor înăuntru şi să vă deschid poarta.

Ăsta era planul.

Iar planul s-a dus pe apa sâmbetei.

Pentru că, în noaptea aceea, morții au hotărât să reînvie.

Mete, Mete al nostru...

Nu mai e Mete al nostru.

Poate că l-au forțat să facă toate acele lucruri.

Decebal, nu l-a forțat nimeni să facă nimic.

A strâns toată ura aceea în toți anii petrecuți alături de noi.

Niciunul dintre noi nu i-a băgat de seamă ura.

Marco ăsta sau Mete... A făcut parte din echipa voastră.

Am crescut împreună.

Dar mi-ai spus că, în urmă cu mulți ani,

a făcut să pară că a murit.

A făcut-o pentru a putea veni aici ? De ce ar face asta ?

Tu îl urmăreai şi l-ai găsit aici. Dar de ce e aici ?

Nu ştiu ce vrea.

Ştiu doar că, de-a orice s-ar juca, acum facem şi noi parte din joc.

Cui îi pasă ce vrea el ?

Am străbătut munții şi dealurile astea,

dar, în cele din urmă, ne-am găsit comandantul.

E teafăr şi nevătămat.

Să mergem !

Să mergem să punem mâna pe trădătorul acela

înainte să-şi schimbe din nou numele !

Să-i luăm capul şi să-l înfigem în fața cetății Harput !

Tata... Tata e teafăr ?

A vorbit despre mine ? A spus ceva ?

Ne-a eliberat din slujbă.

N-a zis nimic, dar e limpede că îți duce grija.

Guido are dreptate.

Să-i luăm capul lui Mete şi să-l ducem în fața tatălui tău !

Apoi îl poți întreba dacă te-a iertat.

Nu, nu !

Un lucru trebuie să fie foarte limpede pentru voi doi.

Acesta este teritoriul duşmanului.

Cetatea aceasta este o cetate inamică.

Această doamnă încântătoare,

căci trebuie să recunosc că eşti o doamnă încântătoare,

este inamicul nostru.

- Guido... - Suntem războinici otomani.

Suntem ieniceri. Suntem regimentul Gheara.

Bărbatul acesta de aici ne conduce.

I-au întinat numele. Iar pata o vom curăța împreună.

Şi, după ce o vom curăța, ne vom întoarce acasă

şi ne vom alătura oştii.

Ştiu că mi s-a dus buhul că am dezertat de câteva ori,

dar ce-mi spui tu de fiecare dată, frate ? Zi fățiş !

Spune !

Ce iubeşti în pribegie...

Ce iubeşti în pribegie...

Este doar o nălucă.

Este doar o nălucă.

Ca să te întorci acasă, trebuie să te trezeşti din visare.

Ca să te întorci acasă, trebuie să te trezeşti din visare.

Rudolph !

Mă bucur să vă văd, domnule judecător !

Părinte...

Carevasăzică, s-a strâns tot consiliul aici,

mai puțin eu.

Ați uitat să mă poftiți.

Nu mai faci parte din consiliu, Gunther.

Nu mi-am dorit asta.

Şi eu aş fi preferat să te avem la masă cu noi

şi să spui ce ai de zis,

dar a fost decizia majorității.

- Ai ieşit. - Să nu îndrăzneşti...

L-ai ajutat pe turc, Gunther. I-ai dat arme.

După ce ți-au smuls brațul...

Gunther !

Gunther ! Nu face asta !

Ce anume ?

Avem neînțelegerile noastre, mereu le-am avut.

Dar am clădit acest oraş împreună.

Eşti unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei.

Ca aproape orice altceva, Rudoph, şi prieteniile se sfârşesc.

Am hrănit caii, i-am potcovit şi putem face un plan pe drum.

Te putem aştepta mai în față.

Nu mă aşteptați.

Nu vă pot însoți.

Ce tot spui ?

N-ai auzit nimic din ce am spus înăuntru ?

Am auzit tot.

Atunci, să purcedem !

Nu pot lăsa copilul ăsta singur. N-o pot părăsi pe femeia aceea.

Nu vă pot spune despre ce e vorba,

pentru că nici mie nu mi-e clar.

- Dar... - Niciun "dar", Guido.

Nu pot pleca de aici.

Nu ştii prin ce am trecut până am ajuns aici.

Am sacrificat prea multe. Dar tu...

Nu e vina ta, Hasan.

E vina celor care nu ne-au învățat să rămânem.

A venit cineva.

Gunther !

Strânge-ți lucrurile ! Plecăm din sat.

Sau lasă-ți aici lucrurile. N-avem nevoie de nimic.

Uşurel ! Ce se petrece ?

M-au dat afară din consiliu. Ştii ce înseamnă asta.

O să vină după tine.

Să plecăm naibii de-aici !

N-are legătură cu ea.

Dobitocule !

Nu contează dacă pleci sau rămâi.

O să sfâşie satul ca o haită de lupi înfometați.

Ți-ai pierdut mințile ?

Vino cu mine !

I-ai salvat viața Gloriei.

E singurul motiv pentru care eşti încă în viață.

Şi cam cât timp îmi câştigă treaba asta ?

Nu eşti războinic, turcule ? Vei şti când ți-a sunat ceasul.

Nu te-am mai văzut niciodată, bătrâne.

Ce-am făcut să merit atâta dispreț ?

Pe meleagurile acestea,

nu putea nimeni să dea viață fierului aşa cum o făceam eu.

Eram cel mai bun fierar din armată. Eram un ticălos încrezut.

Vezi asta ? Cavalerii Teutoni. Cei mai buni dintre cei buni.

Înfumurați ca naiba.

Ne-au pus să ne aliniem.

L-au întrebat pe ostaşul din fața mea: "Care ți-e priceperea ?"

Era un flăcău din Bexton.

"Jur că n-am făcut nimic ! Nici măcar n-am o armă la mine."

"Sunt doar o garnizoană."

Dar i-au scos ochii.

Eu eram următorul. "Care ți-e priceperea ?"

Le-am zis că sunt fierar.

Apoi m-au întrebat: "Cu ce mână bați fierul ?"

După ce mi-au smuls brațul, s-au temut să nu se infecteze.

L-au curățat.

L-au oblojit bine şi m-au lăsat pe marginea drumului,

ca să mă pot duce acasă.

Mi-au văzut tatuajul

şi, după ce mi-au tăiat unul dintre brațe, asta au făcut.

Mi-au tăiat unul dintre brațe şi m-au lăsat pe marginea drumului.

Am mers zile întregi şi am ajuns acasă.

Dar, când am ajuns,

nu mai rămăsese nimic din mândrul fierar de odinioară.

Ce-ai făcut ca să-mi meriți disprețul ?

Eşti turc. Pentru mine e de-ajuns.

Mi-au răpit puterea şi fala.

Nu te urăsc.

Dar mă rog lui Dumnezeu

să-mi dea înapoi ce mi-au luat flăcăii tăi,

dacă va fi să te ucid vreodată.

Ce vezi, fierarule ? Spune-mi !

Săbii, sulițe, arcaşi, lăncieri. Tot soiul de războinici.

Lănci, scuturi, berbece, arbalete, arce lungi.

Construiesc turnuri şi ziduri.

N-au venit aici pentru Gloria sau vreun turc.

- Au venit... - La război, da.

E un asediu.

Vino !

Ce mama dracului ?

Rudolph, idiotule ! Nu putem scăpa de asta stând de vorbă.

O să ne omoare pe toți din cauza ta, dobitocule !

Haide, vino ! Mişcă-te !

Haideți ! Aici !

Vino !

Faină sabie !

Şi voi cine mama naibii mai sunteți, paiațelor ?

Noi suntem "Gheara", ofițeri ai oştii otomane.

Şi de ce avem ofițeri ai oştii otomane aici ?

Nu ştiu. De ce avem ?

Pentru că aici ne e locul. Alături de fratele nostru.

Ce nebunie ! Fix pe inima mea !

Spune-ne să rămânem, şi vom rămâne, spune-ne să plecăm, şi vom rămâne.

Spune-le oamenilor ce ai văzut.

Vom rămâne peste noapte în partea de miazănoapte a râului.

Vă vom lăsa să hotărâți dacă rămâneți sau plecați.

Iată-l pe Rudolph că vine !

Iată-i că vin ! Slavă Domnului !

E Gunther.

E vreo problemă, Angelo ? Pari dezamăgit.

Rudolph s-a dus să stea de vorbă cu aşa-zisul stăpân.

Oamenii aşteaptă veşti bune.

N-au despre ce sta de vorbă. Oştenii şi-au aşezat tabăra.

Şi nu e orice tabără, ci una de război.

Poftim ? Cum aşa ?

- De unde ştii ? - Mi-a arătat turcul acela.

Aveau acareturi de război peste tot.

Au construit un turn.

Aveau arme şi unelte peste tot.

Au venit să ne invadeze pământurile.

Ai fost cu turcul ?

Cu turcii. Da, ortacii lui erau cu el.

Turcii sunt aici ! O să murim !

Încetați !

O să murim !

Ajunge, am zis !

E Gunther. La fel ca noi toți, şi el e puțin nelămurit.

Să aşteptăm întoarcerea lui Rudolph !

Sunt sigur că va apărea de data asta.

N-avem nicio legătură cu barbarii ăştia.

Nu sunt nelămurit. Cască ochii !

Oştenii aceia...

Aceia sunt oştenii noştri, fierarule !

Foc ! Câmpurile !

Pârjolesc câmpurile !

Ard câmpurile !

Foc !

Foc !

Stați ! Sunt încă acolo !

Oameni ai Moenei ! Ați făcut o alegere.

Ați ales vrăjitoarele şi turcii, iar nu pe domnul vostru !

Am încercat să vă spun, dar nu m-ați ascultat prima dată.

Şi, de vreme ce ați venit la noi să cereți îndurare...

Spune-le dumneata, domnule judecător. Poate că aşa vor înțelege.

- Tati ! - Sophie !

- Tati ! - Sophie !

Sophie !

Să mergem !

De ce a trebuit să te lupți cu ei ?

Mi-ai ucis soțul ! E vina ta, Gunther !

Mi-ai ucis soțul !

Ajunge !

Gunther, nu ! Te implor !

Nici să nu-ți treacă prin minte ! Nu vom...

Toată lumea, către biserică ! Închideți uşile !

- Nu ! - Aşteptați-mă !

Gunther !

Domnule comandant, vor veni la noi cu coada-ntre picioare.

În seara asta, am învățat Moena ce înseamnă frica.

Şi acum trebuie să-i învățăm ce înseamnă respectul.

Sunt fermieri, nu războinici.

O să ne țină piept o zi sau două, nu mai mult.

Dar îl au în frunte pe turc.

A încercat măcar să-l salveze pe omul acela ?

Nu era acolo.

Domnule comandant, a sosit un sol din sat.

Zice că va sta de vorbă numai cu Domnia Ta.

Aşa a zis dobitocul ăla ?

Cuvintele lui au fost:

"Față-de-var ăla să stea departe de mine."

"O să discut cu stăpânul, nu cu lacheul."

Acest viteaz fârtat are şi un nume ?

N-a spus, domnul meu. Îi lipsea un braț.

Pari însetat. Vrei nişte apă ?

Lasă-i pe săteni şi pe Gloria în pace şi ți-i voi da pe turci.

Ce-ar fi să-ți zdrobesc mutra ?

Ai spus "turci". Mai mulți.

Patru. Şi n-au mutre prietenoase.

Continuă !

Gloria şi satul, în schimbul turcilor.

S-a făcut !

Turcii au părăsit satul.

Au campat în vale, la nord de râu.

Sunt treaba ta de-acum.

Îmi amintesc de tine. Ai fost şi tu la mlaştină.

Spune-mi ce s-a schimbat.

- Îmi aduc aminte. - Ce îți aduci aminte ?

Îmi aduc aminte că, în război, nu puterea aduce victoria.

Cruzimea învinge.

Iar tu, cavalere, eşti un nemernic crud.

Ce s-a întâmplat, fierarule ?

Ai suferit un mic accident la braț ?

Dreptatea era de partea noastră.

Eram mai puternici decât ei, totuşi, am pierdut.

- În fața cui ? - A blestemaților de turci.

Pregăteşte-te ! Plecăm în zori.

Caută un cort aici pentru fratele nostru !

Asigură-te că are tot confortul până ne întoarcem noi.

În valea aceasta în care v-ați aşezat tabăra, noi obişnuiam să vânăm.

Erau căprioare pe-atunci.

Era un băiețandru nu mai înalt de-o şchioapă.

L-am luat la vânătoare cu mine, dar n-a nimerit nimic.

Nu pentru că nu ştia să tragă, ci pentru că era mai moale.

Oşteni, descălecați ! Cercetați prin jur !

Ultima dată când l-am văzut...

... nu ne-am despărțit prieteneşte.

Mi-a spus să nu las lucrurile să intervină între noi.

Şi ultimul lucru pe care şi-l dorea era să-mi facă rău.

Ştiam că tot ce a făcut, bun sau rău,

a fost pentru satul nostru.

Şi eram furios. Voiam să-l rănesc.

Ultimul lucru pe care i l-am spus a fost că nu-i mai sunt prieten.

E ultimul lucru pe care l-a auzit de la mine.

Omul acela a fost ucis. Rudolph.

Ți-a cerut îndurare.

A implorat... A urlat.

Dar nu te-ai îndurat de el.

Pentru că, la fel ca mine, nici tu nu ai milă.

Unde sunt, domnule comandant ?

Nu sunt aici. Ne întoarcem !

Ajunge !

Nu aici, maimuțe neghioabe !

Destul !

Cu şapte ore în urmă

Gunther, nu ! Te implor !

Nici să nu-ți treacă prin minte ! Nu vom...

Toată lumea, spre biserică ! Închideți uşile !

- Nu ! - Aşteptați-mă !

Gunther !

Tatăl nostru Care eşti în Ceruri, sfințească-se numele Tău,

vie împărăția Ta, facă-se voia Ta...

Precum în Cer, aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiților noştri.

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Amin !

Amin !

Cu patru ore în urmă

Nu puteți intra aici !

Vă temeți de mine !

Mă urâți. Şi sunteți îndreptățiți.

Am ucis sute ca voi.

Cartea voastră Sfântă spune:

"Ori de câte ori diavolul spune o minciună,"

"el vorbeşte despre el, căci e mincinos şi tatăl minciunii."

Diavolul există.

Şi în seara asta i-ați văzut adevăratul chip.

L-ați văzut ?

L-ați văzut ?

Ani de zile ne-au învățat să ne ucidem între noi.

Nu mai vrem să ne dăm viața pentru ei !

Să ucidem împreună adevăratul vrăjmaş !

Nu v-a ajuns ?

- Nu ne-au luat destule ? - Ba da !

- Ce mai aşteptați ? - Da !

Le-ați dat tot ce ați avut ! Şi încă vă ascundeți aici.

S-au folosit de voi ! V-au dat uitării, v-au ucis.

De ce vă mai e teamă ? Nu au făcut destul ?

Destul !

Aşa că treziți-vă, grăiți, răsculați-vă !

Împotriva regilor, a domnilor, a lupilor, a şacalilor,

împotriva tiranilor de pretutindeni ! Destul !

Destul !

Destul !

Destul !

Destul !

Cu două ore în urmă

Atât ? Ăştia-s toți ?

Acum vreau să te aud cerând îndurare.

Îndurare !

- Cere-mi îndurare ! - Îndurare !

Îmi pare rău, dar nu te-am auzit !

Şi ştii prea bine de ce.

Destul !

Destul !

Ne trezim !

Ne revoltăm !

Ne răsculăm !

Destul !

Destul !

Traducerea şi adaptarea BIANCA ROMAN

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 3