Original subtitles

O să punem reguli noi.

- Au câștigat talibanii, Fazal. - Nu dau de generalul Hassan.

Mi-a salvat viața. Trebuie să-l scoatem de acolo.

Dumneavoastră sunteți reprezentantul oficial al Italiei în Afganistan.

Nu-i putem evacua pe ăștia și tu mai aduci alții?

- Nu putem sta aici. - N-avem de ales.

Ușile trebuie să rămână închise.

Altfel, jumătate din oraș ne va bate la ușă.

Merg în Panjshir cu Suliman.

Ce faceți aici?

Inspirat din evenimente reale

Sunt acolo, nu-i lăsa să scape.

Găsim noi o soluție, frate. Ține-te bine.

Suliman, trebuie să mergem.

Du-te tu. Pentru mine s-a terminat.

O să găsim o soluție, frate.

S-a terminat.

Fugi!

Îmi pare rău.

Prindeți-l!

Mișcați-vă. Repede. Împușcați-l!

Aici Martin Cutter, lăsați un mesaj.

Sunt Fazal.

Am fost prins într-o ambuscadă pe drumul spre Panjshir.

Ajutați-mă.

Un avion a lovit World Trade Center în această dimineață.

Armata americană a lansat atacuri

împotriva regimului taliban din Afganistan.

Femeile afgane se tem pentru drepturile lor

de când americanii au decis să părăsească țara.

Statele Unite și talibanii au semnat un acord.

punând capăt unui conflict care durează de peste 2 decenii.

Ambasadele se închid una după alta.

Americanii sunt evacuați de urgență.

Nu-i afectează doar pe afgani.

Ne afectează și pe noi și securitatea noastră.

Talibanii încercuiesc capitala

și amenință să invadeze orașul în orice moment.

Oamenii din jurul Kabulului sunt panicați.

Ne pregătim de aterizare. Pista este securizată.

Aterizare fără lumini. Coborâm în două minute.

- Salut. - Salut.

Hei, uite cine-i aici.

- Mă bucur să te văd. - Mă bucur să te văd.

- Salut. - Salut.

Ai securizat drumul?

Am vorbit cu Omar, ne va da o mașină.

- Cum adică? - Nu plecăm.

Ce vrei să spui?

Forțele speciale nu vor.

Se pare că au alte priorități.

Cine e responsabil?

Biehroff.

Glumești.

Regulile s-au schimbat.

Securizarea pistelor s-a transformat într-un haos total.

Chiar și americanii erau depășiți.

Sunt zeci de morți.

Dacă armata afgană nu ar fi intervenit,

nu știu ce ne-am fi făcut.

Cer cinci oameni.

Nu, e exclus.

Nicio armată nu va trimite forțe terestre în Kabul.

sau chiar în altă parte a țării.

Ori te descurci singur,

ori te întorci la Köln, atât.

Măcar avem acces

la supraveghere aeriană americană?

Întreabă-i tu.

Dar, în caz că nu ai observat,

spațiul aerian e destul de aglomerat.

Eu am observat că avioanele noastre pleacă goale.

Nu vorbi cu mine pe tonul ăsta.

Singurul motiv pentru care ești aici,

e pentru că mi s-a ordonat.

Vrei să-ți riști viața? Fă-o.

Dar să nu te aștepți să-mi pun oamenii în pericol.

Generalul Hassan trebuie să fie ținta principală a talibanilor.

Ok, știi unde e?

Da, se pare că e în Bamiyan.

Planul tău e să-l cauți prin zonă,

în timp ce talibanii forfotesc peste tot?

Generalul Hassan a fost antrenat

de serviciile secrete sub responsabilitatea mea.

Ne-a ajutat mulți ani și a salvat multe vieți,

inclusiv pe a mea.

Avem datoria să ne plătim datoria față de el.

Am primit un "nu" categoric din partea Berlinului.

Niciun soldat sau diplomat nu va părăsi aeroportul.

Dar nu te împiedic să-ți faci datoria.

Doar îți spun că, din păcate,

forțele speciale nu te vor sprijini.

În regulă.

Omar?

Da, aseară.

Avem nevoie de o mașină. Poți să vii la aeroport?

Sună bine.

Într-o oră, două?

OK, ține-ne la curent. Mulțumim.

Deci?

Trebuie să ne descurcăm fără ei.

Ți-am spus eu.

Știu.

Totul o să fie bine, da?

N-am primit alte instrucțiuni,

deci continuăm cu programul normal.

Foarte bine.

Fereidun, ce facem cu pacientul care trebuie transplantat?

E programat pentru...

Facem asta pentru numele lui Dumnezeu, ca să vă împiedicăm să păcătuiți.

Repede, construiți zidul.

Ce faceți?

Nu putem să ne ocupăm cum trebuie de pacienți în felul ăsta.

Ce fac?

Construiesc un zid ca să separe bărbații de femei.

Ce fel de oameni sunteți?

Întoarceți-vă toți la muncă. Împrăștiați-vă!

Nu vrem ca bărbații și femeile să lucreze împreună.

Întoarceți-vă la muncă!

Pacienții mei sunt dincolo.

Trebuie neapărat să ajung acolo.

- Dă-te în spate, scoateți-l afară! - Nu!

E medic, lăsați-l în pace.

Dați-vă în spate!

Aduceți cimentul înapoi.

Nu mai vreau să văd nicio femeie pe coridorul ăsta!

Cele care nu sunt voalate să se întoarcă acasă!

Dă-mi asta!

Acum, muzica e haram!

Ce faceți?

Nu-i faceți rău.

- Nooria! - Muzica e haram!

Ce se întâmplă? Nooria!

Dă-te înapoi!

Fă-o să tacă!

Sunt aici.

Mamă, nu. E doar o mică problemă, da?

Situația e tensionată, da,

dar suntem protejați de armată și nu ni se poate întâmpla nimic.

Nu, nu, nu.

Nu-mi părăsesc biroul, bine?

Ascultă, trebuie să plec. Te sun eu.

La revedere.

Am făcut o primă selecție, Domnule Consul.

O să-mi fie greu să mă obișnuiesc cu titlul ăsta.

Are un aer roman, o să te obișnuiești repede.

I-am pus pe cei cu vize lângă pistă ca să poată pleca

imediat ce avem autorizație să aterizeze avioanele.

Acum, trebuie să procesăm celelalte cazuri.

OK.

- Sunt gata, aduceți-i. - Nu pot face asta.

Trebuie să urmez protocolul de securitate,

nimeni altcineva nu poate intra în clădirea asta.

Am asta pentru dumneavoastră.

- Ar trebui să-l purtați. - Bine.

Sunt aici.

- Totul va fi bine. - Da.

Sigur.

- Mulțumesc, colonel. - Spune-mi Marco.

Doar pentru următoarele zile.

Vom relua protocolul când ne vom întoarce în Italia.

Atunci, poți să-mi spui Giovanni.

Ei bine, mergem, Giovanni?

Da.

Fără panică. Fiecare caz va fi examinat, bine?

Dați-vă înapoi!

Deschideți poarta.

Sunteți gata?

Intrați.

Mulțumesc.

Salut.

- Salut, Omar. - Salut.

- Ți-a fost greu să ajungi? - Nu.

Uite, nu pot să vin cu voi.

Am primit o viză de la americani.

Dacă totul merge bine, eu și familia mea vom fi evacuați mâine.

De ce americanii?

Germanii au închis ambasada ieri.

Nici măcar nu ne-au contactat.

Și, oricum, nu aveam cum să-i contactăm.

Ia.

Poți să păstrezi mașina mea.

Sunt parcat la 50 de metri, de cealaltă parte a barierei.

Mulțumesc.

Vino.

Mult noroc.

- Și dumneavoastră. - Vino.

Am întărit securitatea în jurul clădirii,

deci dacă talibanii încearcă să ne atace,

îi putem încetini.

Însă, dacă lansează un asalt la scară largă, suntem pierduți.

Și nici măcar nu vorbesc de scenariul

în care Statul Islamic decide să atace

chiar în fața ambasadei.

Câți oameni sunt înăuntru?

81, inclusiv copii.

Aveți urgențe medicale?

Nu în incinta ambasadei.

Nu știu nimic despre cei de afară.

Cei din afara ambasadei sunt legal sub autoritatea

Emiratului Islamic al Afganistanului.

Nu că ei ar pretinde autoritate militară și politică

asupra țării.

E mai complicat de atât.

Oamenii din fața ambasadei care au pașapoarte franceze

sunt protejați de Republica Franceză.

Ascultați, propun să ne ocupăm de detalii mai târziu.

Prioritatea noastră este evacuarea ambasadei.

Nu există nicio modalitate de a desfășura forțe terestre în Kabul,

deci nu văd altă opțiune decât pe calea aerului.

Pentru asta, avem nevoie de sprijinul forțelor aeriene americane.

Am vorbit cu generalul Ferguson,

și vă vom trimite un elicopter mai târziu.

Veți lucra împreună,

doar dacă talibanii nu decid altfel.

Am contactat emisarii Haqqani

pentru a garanta evacuarea.

Și ce facem cu afganii care așteaptă afară?

Din păcate, nu putem face nimic deocamdată.

Nu-i putem lăsa să intre,

dacă nu știm cum să-i evacuăm.

Mult noroc, domnilor.

Colonel.

Țineți-ne la curent.

Băieți, atât pentru acum.

Verifică bine geanta asta.

Mamă.

O să te ajut.

Unde mergeți? Ce-i înăuntru?

De ce e ușa închisă?

Hai.

Veniți aici. Unde mergeți?

Avem nevoie de oameni ca tine, unde te duci?

Mă duc la soția și copiii mei.

Unde sunt?

În Qala-e-Fatullah, să vizitez pe tatăl soției mele.

Du-te, treci. Drum bun, frate.

Și gândește-te. Poți să ne ajuți să reconstruim țara asta.

Cu voia lui Dumnezeu.

Mulțumesc.

Ar trebui poate să încercăm să mergem la aeroport.

Nu cred că se va schimba ceva aici.

Până la urmă tot vor deschide.

O să evacueze ambasada.

Ieșiți, ieșiți.

Ieșiți. Hai! OK, ascultați-mă.

Imediat ce elicopterul aterizează, mergem direct pe pistă.

OK, unul după altul.

Puneți-vă unul după altul.

Ce fac ăia acolo? Li s-a spus să plece.

Talibani.

Plecați!

Împrăștiați-vă! Mergeți acasă!

Toată lumea să se împrăștie! Repede!

E Mohammad.

Vino!

Stai cu mine.

Mișcă-te!

Hai, hai! Unde naiba sunt?

Habar n-am.

- Hai, hai! - Dați-i drumul!

Toată lumea se pregătește în caz că deschidem poarta.

Ce s-a întâmplat?

De unde se trage?

Talibani pe stradă, nu știu.

Ce fac ăștia? O să fie călcați.

Unii se cațără pe zid. Ordon să trag?

Ce trebuie să fac?

- Deschideți poarta! - Securitate, la poartă!

- Deschideți odată poarta aia! - A zis să deschidem poarta.

Akim, vino cu mine.

Scoateți-i pe toți în curte.

Nu vreau pe nimeni înăuntru.

Deschideți poarta. Deschideți-o!

Arătați-mi actele.

Unul câte unul.

Arătați-mi actele.

Arată actele.

Ridică tricoul.

OK, puteți merge.

Arătați actele, vă rog.

OK, mergeți.

OK, arată burta.

OK, poți să mergi. Hai!

Nu încetiniți!

OK, închidem poarta.

- Treceți. - Dă-mi actul.

Scotocește-n genți.

Deschide-o.

Verifică-i bine, s-ar putea să fie teroriști.

Ce s-a întâmplat?

Talibanii au luat iPod-ul lui Nooria.

- Pacienta ta? - Da, am încercat să-i opresc.

La ce te gândeai când i-ai înfruntat?

Trebuie să vorbești cu ei. Fata asta nu mai are nimic.

Au luat singurul lucru care îi aparținea.

Chiar vrei să le cer asta talibanilor?

- I-ai văzut? - Ce?

Amina...

Îmi pare rău, dar tocmai au preluat puterea.

S-au urcat la cap. Trebuie să fim raționali.

Trebuie să stăm liniștiți. Dar lucrurile se vor calma.

Despre ce vorbești?

Nimic nu se va calma.

Vrei una?

Nu fumez.

O să fie interzis curând, așa că mai bine termină pachetul.

Îmi amintesc prima oară când te-am văzut.

Când am leșinat în plin curs de anatomie?

Leșinai în fiecare zi.

Așa e.

Și totuși,

te întorceai în fiecare luni la cursuri.

Ca să leșini.

Am moștenit asta de la mama mea.

Nu abandonez niciodată.

Mi-e atât de frică.

Frică să stau aici,

frică să plec.

Știi, acum,

sunt supărată pe toată lumea.

Sunt supărată pe talibani

că sunt înapoiați.

Pe guvern că e corupt.

Pe americani că nu ajută să schimbe țara asta.

Sunt supărată și pe europeni că i-au susținut.

Și chiar dacă sunt supărată pe toată lumea,

nu va schimba absolut nimic.

Suntem neputincioși.

- Spuneați mereu că... - Nu mai contează ce spuneam.

Nu mai e nicio speranță, Amina.

Nu mai e deloc.

Poftiți, astea sunt pentru dumneavoastră.

Bună ziua, doamnă, domnule.

Foarte bine.

Domnule Consul?

- Da. - Avem o problemă mare.

N-am timp.

Mă tem că nu poate aștepta.

- Asta-i pentru dumneavoastră. - Vă rog.

Bine, așteptați un pic, da?

Și luați asta.

Să mergem.

Ce se întâmplă?

Căutăm găleți, dar nu vom rezista mult așa.

N-o să putem respira cu căldura asta.

Și săracele femei nu pot ieși afară.

Cel puțin, nu aici.

OK, trebuie să mutăm oamenii ăștia de aici. Nu pot rămâne acolo.

Organizează un drum până la toaletele din cazarmă

pentru femei și copii.

Nu se poate, domnule. Trebuie să rămână afară,

e un ordin.

- E vreo problemă? - Da, una mare.

Dacă drumul e liber, putem ajunge la Bamiyan

în trei ore de aici.

Am vorbit cu Mustafa. Ne așteaptă acolo.

- Are vești? - Nu.

În afară de faptul că batalionul lui a fost dislocat

să apere orașul.

E Hassan.

Hassan? Am încercat să te contactez de sute de ori.

Îmi pare rău, eram în munți.

Am scăpat de talibani și acum încercăm să ajungem la Kabul.

Mă auzi? Hassan?

Pierd semnalul, poți să oprești?

Sigur.

Hassan?

Mă auzi?

Unde sunteți?

Nu departe de Akhakel. Nu mai suntem mulți.

- Suntem epuizați. - Venim să vă luăm.

- Mă bucur să vă văd. - Mă bucur și eu să vă văd.

Ați venit din Germania?

Da, abia am ajuns.

Hans și Bastian erau încă în Kabul. Sunt cu mine.

Comandantul german a abandonat pe toată lumea. E tragic.

La Bagram și Bamiyan, talibanii au arestat mulți oameni.

- Știu. - Ne-am luptat până la capăt.

E o tabără abandonată în Surubi. E la o oră de mers pe jos.

Vă trimit coordonatele unei tabere vechi în Surubi.

Ne întâlnim acolo ca să mergem la aeroport.

OK.

Aștept coordonatele.

Ai grijă de tine.

Sunt o grămadă aici.

Bună ziua, scuzați-mă.

Sunt consulul italian

însărcinat cu evacuarea afganilor din Kabul.

Sunt vreo sută de persoane pe pistă

care nu au acces la toalete.

- Mă gândeam deci... - Înțelegem,

dar toaletele mobile sunt proprietatea armatei americane.

Știu, dar nimeni nu le folosește.

De unde știi tu asta?

Cer doar una singură

până găsim o soluție.

Cereți autorității dumneavoastră diplomatice

să facă o cerere către superiori.

Eu sunt autoritatea, și în numele NATO,

cer o nenorocită de toaletă.

Îmi pare rău, dar nu am primit niciun ordin de genul ăsta.

Veniți cu un document semnat și veți avea ce doriți.

Mergem.

Hai.

Oricine ar putea fi un terorist.

Știu.

Poți da zoom pe el?

Uită-te la geantă.

Un copil. La naiba.

O nenorocită de ciocolată.

Se uită la camerele noastre?

La naiba.

Încearcă să repereze locul.

- Unde-i Gilles? - Nu știu.

Vino cu mine.

Alex, vino cu noi.

Mișcați-vă, mișcați-vă! Aplecați-vă!

Puneți-vă pe genunchi! Aplecați-vă!

- Actele! - Sunt artist.

Am avut o expoziție la Marsilia anul trecut.

Ți-am cerut actele!

Nu, prietenul meu este video artist,

nu vorbește engleză.

- Actele. - Da,

o să vă arăt actele.

De ce ați fotografiat sistemul nostru de securitate?

Voiam să documentăm vizita noastră aici,

dar vă putem da tot.

Uite, nu suntem talibani nici membri ai Statului Islamic.

Vrem doar să părăsim țara asta înainte să fim aruncați în închisoare.

- OK. - Ce s-a întâmplat?

Suntem în zonă de război și ei fac poze de vacanță.

Sunteți bine?

Îmi pare rău pentru asta. Poftiți.

E apă acolo dacă vreți. E totul bine?

- O să fiți bine? - Da, mulțumesc.

OK, super.

Scuzați, știu că aveți multe de făcut,

dar știți când vom putea pleca de aici?

Facem tot posibilul.

Îmi fac griji pentru soția mea, e în pericol.

E procuror la tribunalul din Kabul.

Un taliban pe care l-a condamnat se află

în afara ambasadei.

Negociem cu armata să trimită elicoptere.

De ce nu folosiți autobuze?

Sunt mulți care transportă copiii la școală.

Și sunt mulți șoferi.

Căutăm o soluție

ca soția dumneavoastră și ceilalți afgani să fie în siguranță.

- Aveți încredere în noi. - Bine, mulțumesc.

- Nicio veste încă? - Nu.

Probabil bruiază semnalul aici.

Îmi fac griji pentru Fazal.

Nu-ți face griji,

e bine.

Martin.

Am reușit să intru în Kabul, în Araban.

Nu știu dacă pot merge mai departe. Sunt talibani peste tot.

OK, îți trimit coordonatele.

OK, sper să pot rămâne aici.

Hei, opriți!

Ce se întâmplă?

- Am autorizație de la NATO. - O aveți pe hârtie?

De la Ministrul italian de externe, da.

Arătați-mi-o.

Da.

E în italiană.

La cererea NATO,

Ministrul italian de externe,

conform acordurilor cutare și cutare

și bla-bla-bla, autorizează

Consulul italian și reprezentanții armatei

să intre în posesia grupurilor sanitare

din motive de igienă publică.

Mai continui sau e bine?

Te crezi șmecher?

Ce o să faceți? O să mă arestați?

Să provocăm un incident diplomatic?

Nu trebuie să respecți niște reguli stupide

doar pentru că există.

Faceți ce vreți. Sunați-vă prietenii, colegii,

sunați Casa Albă, dar eu îi iau cu mine.

Haide, să mergem.

OK, te las, trebuie să plec.

OK.

Talibanii neagă că au deschis focul.

Atunci cine a făcut-o?

Un grup de călugări franciscani corupți?

Oricum, americanii

au închis spațiul aerian deasupra Kabulului.

Deci evacuarea cu elicopterul nu mai e o opțiune.

Din păcate, nu avem undă verde pentru forțele speciale.

Și-atunci ce facem?

Avem peste 100 de oameni care se tem pentru viața lor.

Nu știm cum vor arăta următoarele ore.

Îmi pare rău.

Talibanii pot ocupa ambasada

în orice moment.

Avem doar...

11 oameni și nu avem destule muniții să rezistăm mai mult de-o oră.

Există o soluție.

Dar e riscantă.

Să evacuăm ambasada cu autobuzul.

- Cum adică cu autobuzul? - Cu autobuzul.

Aveți o soluție mai bună?

OK, dar va trebui să le cerem

americanilor să ne livreze autobuze blindate.

Asta ne-ar transforma într-o țintă ușoară

și nu vreau să repetăm situația cu elicopterele.

Ce sugerați?

Sunt multe companii de transport în Kabul.

Trebuie doar să găsim una

care să accepte să ne dea vreo zece.

Și să convingem talibanii să ne lase să ajungem la aeroport.

Nu putem face asta fără aprobarea Președintelui.

Nici fără supravegherea video americană.

Contactez Palatul Élysée. Ne auzim în 30 de minute.

Vă mulțumesc tuturor.

Ești sigur cu autobuzele?

Nu sunt sigur de nimic.

Și trebuie ca talibanii să accepte să ne lase să trecem.

- Câți sunteți, domnule? - Doi.

Mulțumesc.

Cum vă simțiți?

Obosită.

Dacă aveți nevoie de ceva,

nu ezitați.

- Poftiți, apă. - Mulțumesc.

- Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. - Da, sigur.

Avem nevoie de autobuze pentru a evacua ambasada.

Sper să se țină de cuvânt, altfel nu știu ce o să fac.

Sunt talibani peste tot, nu pot scăpa.

Dacă a zis că vine...

Nu știu dacă pot să am încredere în el.

Știu.

- Tu? - Nu știu ce să fac.

- E Ghulam, pacienții mei... - Trebuie să pleci.

Dacă nu pleci acum, te vor forța la un moment dat.

Amina,

alătură-te lui tata și mamei la ambasadă.

N-am făcut toate studiile astea ca să fiu femeie de serviciu în Europa.

Poți să-ți reiei studiile oriunde.

Nu credeam că se va întâmpla așa repede.

Trebuie să te las.

E totul bine?

Totul e bine, te sun eu mai târziu.

- Ăsta e. - Urmează-ne.

Fazal Nazany.

Mă bucur să te revăd.

Martin.

Unde mergem?

La aeroport?

Unde vom fi în siguranță.

La naiba, fiți pregătiți.

- Nu trageți. - Apleacă-te!

- Nu trageți. - Ieși! Lasă arma jos!

Vă rog.

Sunt unul dintre oamenii generalului Hassan. Vă rog.

Dă-mi telefonul.

E telefonul lui Hassan.

Vă rog.

OK, ridică-te.

- Ce s-a întâmplat? - Talibanii.

Au venit când am ajuns noi.

M-am ascuns, erau mulți.

- Și generalul? - L-au luat cu ei.

- Unde? - Nu știu.

Nu știu.

OK, lasă mâinile jos.

Nu putem rămâne aici, Vera. S-ar putea întoarce

dintr-un moment în altul.

Urcă în mașină.

Mă întorc.

Cum te simți?

Obosit.

Trebuie să te odihnești și să te schimbi.

Am sunat la ambasadă pentru actele tale.

Până atunci, am nevoie să-mi faci o favoare.

Talibanii au eliberat toți prizonierii din Pul-e-Charki,

inclusiv pe Ainullah Bakash.

Din câte știm,

Statul Islamic va ataca în timpul evacuării.

Ne-am pierdut sursa infiltrată, nu știm nimic.

Nu pot face asta.

Ainullah nu știe că ai lucrat pentru noi.

Avem nevoie doar să te apropii de ei,

să-ți faci contacte și vedem noi.

- Nu pot. - Suntem în rahat, Fazal.

Tu ești singurul care ne poate ajuta.

Gândește-te la părinții tăi.

La sora ta.

Au plecat deja din Kabul?

Președintele a fost de acord.

Acum, trebuie să accepte și talibanii.

Totul e pregătit.

Deci?

Caut, n-o să fie ușor, dar o să găsim noi ceva.

- Mă bazez pe dumneavoastră. - OK.

Am pus doi lunetiști pe acoperiș și doar unul lângă zidul din stânga.

El va avea cel mai bun unghi în caz de probleme.

Echipa va fi pregătită să te scoată de acolo dacă se complică.

Dar nu o să te mint...

Nu suntem capabili să-i înfruntăm.

Nu cred că-și vor asuma riscul ăsta.

Dacă vrea Dumnezeu.

Plecam în 20 de minute.

Dragă mea,

suntem la ambasadă.

Nu știu dacă mai ești la spital.

Încercăm să găsim o cale

să ajungem la aeroport.

Trebuie să vii la noi cât mai repede posibil.

Nu ai niciun viitor aici.

Știu că e greu de auzit.

Știi cât de mult credeam

că vom reuși.

Că vom putea să ne găsim locul.

Dar tot ce văd e reapariția

aceleiași brutalități, încă o dată.

Viața noastră în Franța va fi probabil complicată...

dar viitorul nostru ne va aparține.

Mereu am crezut că putem reconstrui

un Afganistan liber.

Mereu am crezut că vom avea un viitor

în țara asta.

Dar m-am înșelat.

Dați-vă înapoi, dați-vă înapoi.

Ce vrea francezul ăsta?

Nu trageți, lăsați-l să vină.

Ce doriți?

Sunt responsabil cu securitatea ambasadei.

Aș vrea să vorbesc cu comandantul vostru.

Eu sunt comandantul.

Ce vrei?

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania