Original subtitles

MIRACOLUL DE CRĂCIUN AL LUI JONATHAN TOOMEY

Traducerea: Ţuky

Mulţumesc.

- Crăciun fericit! - Şi ţie.

Puteţi merge la Staulul din Bethlehem!

Sărbători fericite, Susan!

Încet!

Bine.

Regii.

Maria cu pruncul Isus.

Iosif.

Iar aici suntem noi. Minunat. Foarte bine.

Nici vorbă. Trebuie să lămurim ceva.

- Numai una. - Dacă îmi spui ce-i asta!

- Figurină din carton. - Cum a ajuns în bolul meu pentru supă?

Am făcut la şcoală, am încercat şi acasă dar n-am reuşit.

Nu trebuie să arate aşa. Iar mama n-a fost acasă.

Are mult de lucru.

În timp ce bărbaţii sunt la luptă, femeile trebuie să preia conducerea.

- Uneori... - Ascultă!

Când eram o fetişcană, eram şi eu interesată de figurine din carton.

- Serios? - Da.

Am putea face câteva măşti sau ceva la sfârşitul săptămânii.

Ar fi minunat.

Mary, n-ai văzut ziarul de duminică? Nu-l găsesc nicăieri.

Nu l-am văzut.

De câte ori să-ţi mai spun să nu-ţi laşi paltonul pe scaun?

Scuze.

Şi fără prăjituri îţi iau pofta de mâncare. Mary, ai putea avea mai multă minte.

Agaţă-ţi paltonul!

Şi încă ceva.

Tatăl tău a trimis o scrisoare.

Ei bine, Thomas,

cum mai merg treburile?

Merge şcoala?

Mama ta scrie că la examen ai făcut bine.

Ţine-o tot aşa! Sunt încântat.

Nu e prea rău aici. Oamenii vorbesc ciudat.

Băieţii sunt în regulă. Putea să fie şi mai rău.

Cu puţin noroc ajung acasă înainte ca cineva să-mi simtă lipsa.

O-o! Trebuie să plec.

Unchiul tău spune...

că va fi o partidă de baseball, şi le lipseşte un jucător.

Ai grijă de mama ta!

Şi ţine-o pe "mătuşica" în formă.

Mă întorc curând.

Promit.

Scrie-mi, dacă ai vreo posibilitate.

Şi nu-ţi lăsa paltonul pe scaun! O înnebuneşte pe mama ta.

Cu toată dragostea: Tata.

- Scrie-i despre paradă! - Am scris.

- Scriu despre prăjiturelele tale. - Mulţumesc. Ne dificil.

- Mama nu reuşeşte. - Ea face alte lucruri.

- La care eu nu mă pricep. - Ce alte lucruri?

Conduce voluntarii comunităţii,

ajută în afaceri,

- organizează treburile casei. - Dar prăjiturile ei chiar sunt rele.

- Nu scrii asta, nu-i aşa? - Nu.

Ştii, dacă voi avea tot setul de cărţi de baseball, i le voi trimite.

Bine.

Vrei să te uiţi la cărţile mele, bunicule?

Ce fel de cărţi ai?

- Ai adunat tot setul? - Mai lipseşte una.

Charlie are două exemplare. Dar nu vrea s-o schimbe doar cu asta.

Mi-ar trebui încă una. Aş schimba cu el şi aş avea tot setul.

Dacă voi avea tot setul am să i-l trimit lui tata.

I-ar plăcea asta.

De ce nu mergem la meci în week-end?

Îmi pare rău, Thomas, eu...

- trebuie să muncesc la birou. - Tu întotdeauna doar lucrezi.

Doar până când tatăl tău vine acasă, apoi va prelua el din nou.

- Mergem la meci săptămâna viitoare? - Absolut.

- Promiţi? - Promit.

Ai terminat scrisoarea?

Încă nu.

O termin mâine.

- De ce bunicul e atât de obosit? - Trebuie să muncească mult.

- Nu e aşa de uşor la vârsta lui. - De ce?

Sunt vremuri dificile.

Vremuri dificile pentru toată lumea.

- De ce? - Nu ştiu, doar asta e.

Ai atât de multe întrebări. Noapte bună.

Noapte bună.

Nu!

Tata?

Salut.

Domnule Toomey, contractul pentru chirie.

Vreau să te întreb,

nu vrei să-mi faci nişte rame de poze.

Mă gândeam în valoarea chiriei pe o lună.

- Ce zici? Accepţi? - Da.

Foarte bine. Minunat. Am notat măsurile pentru tine.

- Când crezi că le termini dl Toomey? - Nu mai repede decât va sosi timpul.

Mulţumesc, e o plăcere să fac afaceri...

cu tine domnule Toomey.

O adevărată bucurie.

Domnule Woodman, ai aici suportul de cărţi pe care l-ai cerut.

Într-adevăr o muncă frumoasă.

Aici e ţinta, şi putem începe!

- A nimerit! - Exact la mijloc, minunat!

Da!

- Bună dimineaţa domnule Toomey. - Eu urmez.

Unde duci lemnul domnule Toomey?

- Faci ceva din el? - O cutie.

Ce va fi în cutie, domnule "Dumb-y"?

Copii neastâmpăraţi.

Dumb-y Toomey! Dumb-y Toomey!

Dumb-y Toomey!

Unde mergem?

Oriunde mergem de aici e mai bine pentru noi.

Nu vreau să plec. Îmi place aici.

- O să-ţi placă şi acolo, vei vedea. - Nu cred.

Va fi o plăcere să-l vedem pe Joan, îl ajutăm la fermă, avem crăciunul la ţară.

Crăciunul? Vom fi acolo de Crăciun?

O, Thomas.

Fără tatăl tău afacerea nu mai merge.

Bunicul tău e prea bătrân, iar eu nu pot..

Fără acei bani...

- Vom vinde casa. - Vindem casa?

Nu poţi vinde casa noastră. E casa mea!

Dacă tata se întoarce acasă?

- Thomas, el n u mai vine acasă. - Şi dacă totuşi!

Poate a fost doar rănit, sau a fost prins, sau ceva.

Nu e rănit, sau capturat, şi nu e prizonier, a plecat!

Dar viaţa merge înainte, du-te în camera ta,

şi împachetează ce vrei să iei cu tine!

- Nu vreau. - Nu, Thomas!

Nu te mai certa cu mine şi fă ce îţi spun!

- Nu vor fi probleme cu bagajele. - Mulţumesc.

Nicio grijă!

Succes, Thomas!

Urcaţi!

Veniţi!

- Bailey de ce trândăveşte tot timpul? - Îl aşteaptă pe Richard să se întoarcă.

Plânge tot timpul. De ce nu-l scoţi mai bine afară?

- Nu e în regulă. - Hai du-l afară! Explorează!

Dar să nu i se ude blana, atunci nici diavolul nu-l mai piaptănă!

De ce a trebuit să venim aici? E un loc stupid. Îl urăsc.

Se va întoarce. O va face.

Greşiţi!

Nu mă joc cu tine.

Hai!

Nu!

Hai, câine prost!

Ţi-a spus să nu-l laşi în apă. Nu o să-ţi mulţumească pentru asta.

Nu l-am lăsat. A intrat singur.

- Trebuie să te revanşezi mâine. - Cum?

Nu ştiu, ajuţi la fermă, hrăneşti puii, orice.

Nu hrănesc puii.

Nu suntem aici la mila lui tanti Joan!

N-o duce nici ea mai bine!

- Unde e geanta mea? - Acolo.

- Nu asta, cealaltă. - În camera ta.

Nu. O aveam la gară, apoi...

am intrat cu ea...

- O, nu! - Ce?

Am lăsat-o la gară. Trebuie să mergem după ea!

O, Thomas, nu putem.

Dar trebuie! Erau figurinele de crăciun în ea.

- De Crăciun? - Figurinele de Crăciun ale lui tata.

Setul cu ieslea din Bethlehem.

Rămânem aici de crăciun. O aranjăm întotdeauna de Crăciun.

Nu, Thomas, îmi pare rău, facem rost de alta.

- Dar nu va fi la fel! - Va fi. - Ba nu va fi!

Nimic nu e la fel!

Nici lucrurile, prietenii ai vândut şi casa.

- Nimic nu va mai fi la fel! - Vor fi în timp. Promit.

Nu promite nimic!

Doamna Hickey a promis că vom face nişte măşti, dar degeaba.

Bunicul promite mereu că mă duce la meci, dar nu o face!

Şi tata a promis că vine acasă, dar n-a venit.

Nu mai promite nimic! Urăsc promisiunile adulţilor.

Salut. Locuiţi la ferma doamnei Tyler?

- De unde şti? - Mi-a spus tata.

Ce fel de fermă e? Sunt purcei?

Pui.

Pui nu se cresc. Sau cel puţin aşa cred.

Numele meu e Celia. Al tău?

Thomas McDowell.

- Tata vrea să plecăm acasă. Tu cine eşti? - Thomas McDowell.

El e fratele meu şmecher Edward. Iar el e Bobby Clarke.

- De unde eşti? - Din oraş.

- Ea e mama ta acolo? - Da.

- Ai învăţat să citeşti în oraş? - Da.

- Să scrii? - Bineînţeles.

Atunci de la profesorul nostru nu ai ce "preda" altceva.

Deşi după cum observ, vei încerca.

- Învăţa. - Ce? - Va învăţa, nu va preda.

Gura Bobby!

- Cum a fost? - Au râs de hainele mele.

Poţi să le schimbi.

Câţiva au întrebat dacă nu vreau să mă joc cu ei.

- Asta ar fi drăguţ. - Nu-i cunosc.

- Ai fost la gară? - Da. Îmi par rău, a dispărut.

- Ştiam! - Nu-ţi fă griji!

Găsim altele. Promit.

- Ce atârnă din coş? - Ace de croşetat.

Mă gândeam că aş putea croşeta, acum că am devenit o gospodină bună.

Tomas!

Le-ai hrănit Tomas?

Nu aşa dur!

Ceea ce e important este să aibă încredere în tine. Mai finuţ!

Dacă pui sunt neliniştiţi, sunt speriaţi, nu se ouă destul.

Cum de nu există o vacă?

Cu vaca e mult de lucru.

Trebuie dus la păscut, trebuie mulsă zilnic.

Ar fi greu fără unchiul tău.

Aşa că am trecut la oi. Cu oile e mai uşor.

Îţi lipseşte?

Mă înnebuneşte.

Nu vorbeşti niciodată de el.

Nu prea are sens să mă plâng, dacă asta oricum nu schimbă nimic.

Dar ce se vede în exterior,

nu e întotdeauna acelaşi lucru cu ce se întâmplă înăuntru Tomas.

Sunt sigură că şi la tine.

Uneori sunt foarte supărat înăuntru.

Aş fi vrut să moară altcineva, nu tata.

Şi eu simt la fel, dacă văd un bărbat care nu s-a dus la luptă.

Cred că e ceva natural.

Suntem la fel.

Doamna McDowell?

Ce să vă dau? Suport de cărţi?

Sculpturi foarte frumoase.

E munca unui localnic.

E foarte priceput.

Deşi e destul de singuratic acum. Băieţii îi spun Dumb-y.

Dumb-y Toomey!

- Cum de tatăl tău nu e la război? - Ochii lui nu sunt prea buni.

Dacă ar primi o puşcă ar fi mai periculos pentru noi decât pentru duşmani.

- E norocos. - Ştiu.

Hei, McDowell, să vedem ce faci cu asta! Arată-i, Bobby!

Atât, vezi? Joacă de copii.

Pentru un orăşean eşti destul de prost.

- Edward! - Ce?

- Ştiai că voi face asta. - Nu ştiam.

Credeam că ai trecut de faza asta. Uneori poţi fi atât de copilăros.

Eşti bine Tomas?

M-am distrat doar.

Cred că numele lui e Toomey. Închiriază casa unde stă de la Hardwick.

- Edward spune că e un răpitor de copii. - De ce ar fi?

Face o cutie să pună copii în ea.

Edward crede că a stat în închisoare.

Băiatul acela are prea multă imaginaţie. Eu nu cred. Omul doar prelucrează lemnul.

Cred că am văzut lucrările lui la magazin. Sunt minunate.

- E înfricoşător. - Nu este.

E puţin irascibil poate, dar nu e înfricoşător.

- Ce înseamnă irascibil? - Neprietenos.

- Asta e foarte bun! - Mulţumesc.

- Categoric începi să prinzi ideea. - Mulţumesc.

- E înăuntru? - L-am văzut intrând.

- Nu de mult era încă în oraş. - Sigur e înăuntru.

- Nu trebuie să faci asta. - Ba da, dacă vrea să fie cu noi.

- Şi noi am făcut-o. - Cum adică noi? Tu nu ai făcut nimic.

- Eu da. - Am făcut-o mereu.

Eşti gata să faci asta? Sau vei fi un laş?

- O fac. - Bine.

În regulă, te ajut.

Nu trebuie să baţi, doar intră în casă şi adu ceva dovezi!

A ajuns al uşă!

E de treabă, nu-i aşa?

- Aia e bună. - Adu-o!

Ce vrei?

Ce vrei?

Thomas!

Thomas?

- Te simţi rău? - Nu.

- Eşti sigur? - Pozitiv.

Mi-a venit o idee cu ieslea de Bethlehem.

Omul pe care l-ai văzut la pârâu e tâmplar.

- Pe nume Twomey sau aşa ceva. - Toomey. - Exact.

Lui Joan i se pare că e foarte priceput

Am putea să-l rugăm să ne facă un set nou.

Am putea merge la el mâine, ce zici?

Hai Tomas!

Hai!

Ce faci în spatele meu?

Mă scuzaţi pentru deranj. Sunteţi domnul Toomey?

Ce vrei?

Numele meu e Susan McDowell iar el e fiul meu Thomas.

Noi locuim la sora mea, doamna Tyler.

Ce vrei?

- Putem intra? - Nu.

În cazul acesta m-ar interesa dacă ne-aţi putea ajuta cu o problemă.

Am pierdut ceva. Un set cu ieslea din Bethlehem.

Era sculptat din lemn, era foarte special pentru noi.

Speram ca printr-un miracol să reapară dar...

Miracolele sunt un slogan.

Probabil ai dreptate.

Totuşi am vrea s-o înlocuim iar întrebarea e,

dacă vrei să ne sculptezi una nouă.

Nu. Sunt prea ocupat.

Nu lucrez pentru oameni care nu-i respectă pe ceilalţi.

Ce vrea să însemne asta? Thomas? Thomas?

Am vrut să bat la uşă apoi să fug.

- Era un test. - Test? - N-am făcut nimic rău.

Îmi pare foarte rău domnule Toomey.

Îmi cer iertare dacă fiul meu te-a supărat.

Nu e băiat rău, dar la fel ca ceilalţi băieţi,

uneori acţionează de parcă ar fi.

Îmi pare rău că v-am deranjat. Hai!

Câte piese?

Aş fi bucuroasă să plătesc pentru comandă.

Câte piese?

Doi miei, o vacă, îngerul,

cei trei magi, Iosif şi Maria cu pruncul Isus.

Te rog domnule Toomey, e foarte important pentru noi.

Acceptaţi comanda?

- Cinzeci de cenţi piesa. - Mulţumesc.

Nu trebuie să mulţumiţi, asta mi-e meseria.

Desigur.

Domnule Toomey, încă ceva.

Credeţi că există vreo şansă să le terminaţi până în ziua de Crăciun?

Crăciun?

Pe când va sosi timpul.

A fost bine, cred.

Dacă mănâncă asta, nu-şi poate face lucrul.

Încerci?

- Am doar această carte. Nu risc. - Cum vrei!

- N-ar trebui să ne comportăm aşa cu domnul Toomey. - De ce nu?

Nu cred că arată chiar aşa de rău.

Mă surprinzi cu ce spui, dar nu mă interesează ce crezi.

Dacă vrem să râdem de Dumb-y, o vom face.

Acum... baţi din gură sau joci?

Domnule Toomey!

Domnule Toomey!?

N-am întâlnit niciodată un om mai dificil ca ăsta.

Ce vrei?

Vroiam doar să ştiu dacă aţi început să lucraţi la setul cu Naşterea Domnului?

Nu. Dar voi începe.

Mă întrebam dacă Thomas ar putea veni să te privească în timp ce munceşti.

Nu.

- Nu v-ar deranja. - Îmi place să fiu în linişte când muncesc.

Am să-l rog să respecte regulile tale.

De ce îmi ceri asta?

A fost întotdeauna un copil creativ. Era interesat să facă diferite lucruri.

În luna trecută a fost foarte dificil pentru el,

şi m-aş bucura să pot face orice ca să-i reactivez interesul.

- Nu mă pricep la copii. - Aş veni cu el.

- Nu-mi place agitaţia. - Stă cuminte.

Sculptez la ele o oră pe dupămasă. Adu copilul la ora 5!

- Mulţumesc. - Nu-i nevoie să-mi mulţumeşti.

Pentru mine e indiferent, ce v-ar plăcea.

Thomas!

- Trebuie să stai în linişte. - Da, mamă.

- Şi fără agitaţie. Zice că nu-i place asta. - Bine, mamă.

- Adică serios. - Da, mamă.

- Suntem norocoşi că ne lasă să venim. - Şi dacă nu e bine să fim acolo?

Nu asta e esenţial.

- Hai, nu vreau să întârziem! - Da, mamă.

Intră.

Aveţi o casă foarte drăguţă domnule Toomey.

Nu-mi place să fiu distras. Nu-mi plac discuţiile.

Nu te agiţi, nu chicoteşti, nu faci gălăgie.

Nu acolo! Pe celălalt!

Nimeni nu se aşează acolo.

Domnule Toomey?

Mă scuzaţi, domnule Toomey.

- Pot să vă întreb ceva? - Dacă trebuie.

Acela e mielul meu pe care-l sculptaţi?

Şi al cui miel ar fi?

Domnule Toomey, mă scuzaţi dar sculptaţi mielul meu greşit.

Nu parcă nu ar fi frumos domnule Toomey.

- Frumos? - Foarte frumos.

Dar?

- Nu arată... - Nu arată ce?

Fericit.

Fericit?

Fericit?

Prostii, e un miel!

E un miel şi gata! De ce ar fi fericit?

Fiindcă mielul meu era fericit.

De ce?

De ce era fericit?

Ştia că e cu pruncul Isus.

Cred că e timpul să plecăm acum.

Mulţumim domnule Toomey că ne-aţi lăsat să venim în vizită.

Sper că putem veni din nou.

Am adus asta pentru dumneavoastră. Poftim.

O las aici, sper să vă placă. Putem pleca!

Ai spus rugăciunea?

N-am nimic pentru ce să mă rog.

Ai putea să te rogi să nu-l mai superi pe domnul Toomey.

Nu-i plac oamenii care încearcă să-i dea instrucţiuni.

Nu i-am spus ce să facă.

Dar mielul din setul meu era fericit.

Doar se preface că e posac.

În cazul ăsta să rămână aşa, în regulă?

- De ce nu? - Pentru că eu nu cred că a fost la închisoare, de aia!

- Thomas crede că e de treabă. - Tomas crede că e de treabă?

Eu spun că nu e.

Eu tic să ne furişăm înapoi la casa lui, şi când pleacă...

- să căutăm dovezi. - Ce dovezi?

Habar n-am. Dovezi.

Trebuie să fie ceva. De unde e.

De ce nu are prieteni, sau familie.

Cum reuşim să intrăm?

- Ce-i asta? - O cheie.

- Ştiu asta, dar ce fel de cheie? - E cheia de la uşa lui.

- De unde o ai? - De la tata.

E casa noastră, Dumb-y doar o închiriază.

- Salut băieţi. - Bună ziua domnule.

- Săptămâna viitoare cândva. După şcoală. - Ce se întâmplă săptămâna viitoare?

- Ce-i aia? - Nimic.

Doar... mergem în excursie cu tata.

- Pot veni? - Nu.

Îmi pare rău, trebuie să plec. Hai!

- Ce faci cu sticla aceea? - Fac caş.

Ce?

Pui lapte în sticlă, aştepţi puţin şi se face caş.

Dar trebuie mestecat mult altfel nu funcţionează.

- Vrei să încerci? - Da.

- Aşa? - Da.

- După cât timp se face caş? - Nu ştiu.

- De ce nu? - Niciodată nu s-a făcut.

Domnule Toomey, mă scuzaţi.

- Sculptaţi vaca mea? - Da.

- De ce întrebi? - Fără motiv.

E o vacă foarte frumoasă domnule Toomey.

Doar că nu e ca vaca mea.

Păi... fiecare vacă e diferită.

Dar vaca mea părea aşa...

Era mândră.

Mândră? Prostii.

- Vaca e vacă. Ele nu sunt mândre. - Vaca mea era.

Ştii, Isus s-a născut în grajdul ei. Era mândră de asta.

Ei bine, asta nu e o vacă reală. E o sculptură.

O sculptură făcută din lemn. Sculpturile nu au sentimente.

A mea avea.

Cred că o să-l rog pe domnul Toomey s-o lase şi pe Celia să vină cu mine şi Tomas

să ne uităm cum sculptează după masa.

Nu cred că ar fi o idee bună.

Nu e aşa de morocănos cum spun oamenii. E drăguţ mai degrabă.

Nu e rău, mai exact...

Uită,Susan tu ai venit de la oraş, noi suntem altfel.

E un om de unul singur Se descurcă.

Toomey n-are trecut, n-are familie.

Nu vrea să fie prietenos. Are motivele lui pentru asta.

O doamna McDowell! Vreau să vorbesc cu dvs despre săpun...

Săpun? Nu mulţumesc am intrat doar pentru lână.

- Totul e în regulă? - În regulă.

Doar cineva tocmai mi-a spus ceva, şi mi-am amintit

cât de dificili pot fi oamenii.

Priviţi orizontul doamnă McDowell! Întotdeauna se apropie ceva bun.

Thomas.

Doamna McDowell!

Eşti în linişte azi. E neobişnuit.

Din cauza tatălui meu.

La ce te gândeşti?

Că oamenii nu îşi vor aminti de el, că războiul s-a terminat.

Tu îţi vei aminti.

Ştii, cred că pentru el e destul atât.

Adu scaunul aici!

- Ce are? - Nimic domnule Toomey.

Bine.

- Doar... - Da?

- E doar... - Da?

Îngerul meu,

cel original arăta... cumva...

important.

Important?

Prostii, desigur că e important doar e un înger.

Cum aş putea să-l fac să arate mai important?

Nu ştiu cum domnule Toomey, dar sunt sigur că îl faci.

Cum ai făcut cu mielul şi vaca.

Domnule Toomey, mă scuzaţi dar...

Nu ţi-a spus nimeni cât de valoroasă e liniştea?

- Mama. - Ce a spus?

Speră că voi învăţa de la tine.

Ce?

- Pot sculpta ceva? - Nu.

- De ce? - Pentru că probabil te-ai tăia.

- Aş avea grijă. - E ultimul cuvânt al multor oameni.

Dar serios!

Nu pentru că eu nu sunt profesor.

Nu trebuie să mă înveţi. Îmi dau seama singur.

Din păcate încape doar un singur sculptor pe această banchetă.

Poftim.

Ce să sculptez?

Păi... o pasăre.

Ce fel de pasăre?

Un prihor?

Îmi place pasărea asta.

Bine.

Cuţitul e foarte ascuţit, ai mare grijă cu el.

Voi avea.

Bine. Aşa!

Între degetul mare şi cel arătător.

Niciodată să nu sculptezi spre corpul tău, aşa nu te vei înţepa!

Bine.

Asta e.

Puţin înclinat, ca şi cum ai ascuţi un creion!

Acolo va fi capul şi ciocul.

Merge?

- Domnule Toomey. - Da Tomas?

Când va fi sculptura mea gata?

Va fi gata, când va fi gata.

E timpul să plecăm Thomas.

Mulţumesc domnule Toomey.

Thomas, ia astea cu tine!

Şi mai exersează! Te va ajuta să afli valoarea liniştii!

Hai!

Mulţumesc pentru daltă domnule Toomey. E foarte frumoasă.

- A fost foarte frumos din partea lui. - Da, bineînţeles

Hrănesc pui, apoi mai exersez sculptatul.

- Dar nu prea târziu! - Eu nu cred că e Dumb-y.

Dar nu înţeleg de ce vorbeşte despre valoarea liniştii.

Vezi puişorii ce au ieşit din ou? Sunt aici.

Vedeţi?

Am reuşit.

E minunat.

Ascultă!

Unu,

Doi...

Da!

Ia să vedem!

În ziua când te-ai născut...

m-am trezit foarte devreme.

Era vară, era cald peste tot, totul strălucea,

auzeam ciripitul păsărelelor.

Doar stăteam acolo culcată şi ascultam.

Apoi l-am trezit pe tatăl tău şi i-am spus că va fi curând timpul să te naşti.

S-a uitat la mine,

şi mi-a spus, nu contează ce se întâmplă,

asta va fi întotdeauna cea mai bună zi din viaţa lui.

Şi ştii ceva?

E şi din a mea.

A fost un om minunat.

Cu inima blândă, totuşi foarte puternic.

Avea grijă de noi.

Nu te mai îngrijora!

Avem grijă unul de celălalt acum.

Aşa va fi.

Deci, sunteţi gata?

Eu nu mă duc.

- De ce nu? - Nu e corect.

- Ai făcut pe tine! - N-am făcut pe mine, dar nu e corect!

Atunci rămânem doar noi doi, ha? Doar ne-ar fi stat în cale oricum.

- Nu mă duc nici eu. - Ce?

- Nu mă duc. - De ce?

Conform constituţiei consider că individul are dreptul la viaţă privată.

- Ce? - Salut.

- Unde e Edward? - Cu botul pe labe deocamdată.

- De ce? - Nu contează!

- Spune-mi! - Mai bine nu vreau să-ţi spun!

De ce nu, unde s-a dus?

S-a dus al casa domnului Toomey, să caute dovezi.

Dovezi? Dovezi pentru ce?

Nu ştiu, doar dovezi, spunea.

- Cum va intra? - A furat o cheie de la tata.

Trebuie să-l opresc!

Spune-i mamei că m-am dus la casa domnului Toomey.

Edward!

- Ce naiba faci? - Ce e cu tine?

Nu poţi sparge casa cuiva!

Nu e a cuiva. E a familiei mele. Şi nu e treaba ta.

Toomey ascunde ceva, voi descoperi ce este.

Lasă-l pe Toomey în pace Edward!

Că ce?

Ce e cu tine de altfel, ha? Cum de îţi place de el aşa de mult?

Vrei să se căsătorească cu mama ta sau cam aşa ceva? Nu-i aşa?

Vrei un tată nou, şi acest Dumb-y ar fi potrivit?

- Ai noroc că l-am luat de pe tine. - Taci Bobby!

Ce s-a întâmplat cu tine?

- M-am certat cu cineva. - Te-ai certat?

De fapt m-am bătut.

- Te baţi des? - Uneori trebuie.

Nu trebuie, se bat cei cărora le place să se bată.

Uneori se bat şi cei cărora nu le place să se bată.

Când?

Când trebuie? Nu ştiu. Am 10 ani.

M-am bătut pentru prima oară.

- Dumneata eşti adult, ar trebui să şti. - Nici adulţii nu ştiu toate lucrurile.

Domnule Toomey?

Domnule Toomey?

- Ce sculptăm azi? - Azi?

Încep s-o sculptez pe Maria şi pruncul Isus.

Vrei să-mi spui cum arată, înainte să fac vreo greşeală?

E uşor domnule Toomey.

Se iubeau unu pe celălalt mai mult decât orice din întreaga lume.

Se vede pe ei.

Nu aveai niciun drept.

Căutam doar vază pentru ilice.

Ca să arate bine pe masă.

- Îmi pare rău n-am vrut să fac nimic rău. - Nu aveai dreptul.

Azi s-a supărat foarte tare pe mine.

Nu, Thomas, doar pe mine.

Nu e vina ta.

Acest Crăciun nu va fi la fel, nu-i aşa?

Nu ştiu.

Am să mă rog.

Asta e o idee foarte bună.

Îmi cer iertare.

Şi vă rog nu-l pedepsiţi pe Thomas pentru greşeala mea.

Nu e nevoie.

Eu simt că da.

Oricine eşti sau orice ţi s-a întâmplat, ai dreptul la intimitatea ta.

Nu aveam niciun drept să te deranjez.

Crăciun fericit domnule Toomey!

Nu vreau cadouri.

Crăciunul e o prostie.

Nu pentru noi domnule Toomey. Pentru noi Crăciunul e foarte special.

Crezi că va termina?

Nu ştiu, mama spune că e nevoie de un miracol.

Şi nu cred că domnul Toomey crede în miracole.

Se iubeau unul pe celălalt mai mult decât orice din întreaga lume.

Thomas, trezeşte-te!

Să-l bulgărim!

Dă-i!

Crăciun Fericit!

- Nişte plăcinte? - Dumneata le-ai făcut?

Ce ai în ea?

Brânză.

O, e îngrozitor!

Sunt într-adevăr foarte frumoase, domnule Toomey. Mulţumesc.

Cu plăcere.

- Domnule Toomey? - Da?

- Pot să vă pun o întrebare? - Dacă trebuie.

- Credeţi că Crăciunul e "pish posh"? - Nu nu cred.

Nu cred că Crăciunul e o prostie.

Fiecare Crăciun e... foarte special.

- Domnule Toomey? - Da?

Ce înseamnă "pish posh"?

Traducerea: Ţuky

CRĂCIUN FERICIT!