Original subtitles

O producție BAE YONG-KYUN Film

DE CE A PLECAT BODHIDHARMA CĂTRE EST?

Imaginea: BAE YONG-KYUN

Muzica: CHIN KYU-YOUNG

Scenografia și montajul: BAE YONG-KYUN

Producția, scenariul și regia: BAE YONG-KYUN

Ucenicului care căuta adevărul, el îi arăta o floare,

fără a spune un cuvânt.

Haejin!

Haejin!

Nu există nici început

și nici sfârșit.

Nimic nu este

imuabil.

Ceea ce nu se naște, nu moare.

Vindeți lucrurile vechi!

Vindeți lucrurile inutile!

Cumpăr televizoare defecte,

ceasuri vechi...

Acolo, la poalele muntelui, este un templu mare.

Dar dincolo de el, mai jos, ce se află?

Lumea lucrurilor pământești.

Lumea lucrurilor pământești?

Și tu...

Ai venit din lumea aceea?

Bineînțeles!

De acolo ai venit și tu, Haejin.

Și Maestrul?

Și el.

Și de ce am părăsit, noi toți, lumea?

Pentru că în lume

nu-ți găsești pacea, libertatea inimii.

De ce?

Oamenii nu au o inimă atât de mare

ca să încapă în ea toate bunurile lumii.

De fapt, loc ar avea destul,

dar sunt prea plini de ei înșiși.

Mai sunt pe lumea asta

copii care n-au părinți, așa ca mine?

Desigur.

Ți-o amintești pe mama ta?

Ești trist pentru că nu ai mamă?

Nu.

Nici nu mi-o mai amintesc.

Cum poți să fii trist,

pentru ceva ce nu-ți amintești?

Sentimentele lumești duc la legături și pasiuni.

Sfârșim prin a pierde ce iubim. Așa ajungem să simțim durerea.

Tu, Haejin, nu suferi pentru că nu ești legat de nimic.

Omul trebuie să-și golească inima pentru a-nvinge suferința.

Adu-mi o ață!

Au! O să mă doară.

Dacă nu scoatem dinții de lapte la timp

ai să te procopsești

cu niște colți de mistreț.

Crezi că ți-ar plăcea?

N-o să te doară deloc.

Hai! Deschide gura. Gata!

Ia uite, ce avem aici?

Haejin, te simți mai bine?

Acum trebuie să-l aruncăm pe acoperiș, da?

Așa e obiceiul?

Da, așa e!

Tu ești?

Ar fi trebuit să te adăpostești de ploaie.

Mi-a fost sortit

să duc povara familiei mele.

Am săvârșit oare

un mare păcat

eliberându-mă de acest destin,

ca să merg pe calea mea?

Eram însă așa de însetat de libertatea sufletului meu.

Și nu mi-a stat în putere să fac...

două lucruri în același timp.

Trebuia să mă-ndepărtez de calea îngustă

pe care, asemeni prafului, se așterne suferința,

ca să-mi regăsesc sinele, în lumea asta mare.

Lumea, morala, iubirea familiei,

le-am simțit ca pe niște legături

pe care trebuia să le rup,

la fel ca pe toate dorințele și plăcerile lumești.

Tânjesc

să ajung la Iluminare cu orice preț,

ca să pot urma calea libertății totale.

A sosit o scrisoare pentru tine.

A-nțelege nimicnicia lucrurilor,

înseamnă să pășești

pe calea care duce către Buddha.

Acum ascultă în liniște.

Te voi îndruma către un Maestru înarmat cu puterea adevărului,

care-ți va deschide sufletul și-ți va arăta calea de urmat.

Dacă urci pe Muntele Cheonan, urmând firul văii,

vei ajunge la o mănăstire veche.

Se află în grija unui călugăr bătrân

dedicat practicii Zen.

Numele călugărului este Hyegok.

Deși este atât de departe de noi, în munți,

el este asemeni luminii unui far.

Căci, pentru a lumina calea,

nu trebuie să te afli sus, și departe?

Călugărul acesta s-a statornicit acolo,

și e de neclintit,

hotărât să nu mai coboare niciodată,

până nu va fi descoperit Calea.

Nu l-am mai văzut de cinci ani,

iar atunci când l-am întâlnit

a fost doar din întâmplare.

S-a dedicat cu totul meditației,

zi și noapte.

Ca să învingă somnul,

stătea sprijinit de un perete de gheață

și s-a ales cu niște degerături groaznice.

A fost nevoit să coboare de acolo,

pentru a-și îngriji rănile.

Am vrut să-i plătesc eu costul spitalizării,

dar nici n-a vrut să audă de asta.

Socotea că rănile sale sunt rezultatul

fervorii sale ascetice imperfecte.

Timp de o lună de zile,

a cerșit din sat în sat ca să adune bani

și să-și plătească datoriile.

Chiar glumea, spunând că i-au tăiat doar o jumătate de kilogram de carne.

S-a întors purtând în spate un copil de vreo doi-trei ani.

Când l-am întrebat cine este

mi-a spus că e un copil orfan, abandonat de oameni

și că are-n gând să se ocupe de creșterea lui.

Un călugăr bătrân, celibatar, ducând un copilaș în spate,

trebuie să fi fost o priveliște amuzantă

pentru cei care-i vedeau trecând.

După cum povestesc

oamenii care ne furnizează cerealele,

copilul a crescut destul de mult.

Dar călugărul suferă în continuare

de pe urma degerăturilor.

Acum, că e bătrân, ar avea nevoie

de cineva care să aibă grijă de el.

Mi-e frică! Mi-e frică!

Mi-e frică!

Când vei face să irumpă luna dinlăuntrul tău,

ca să lumineze cerul și pământul,

strălucirea ei va alunga

toate umbrele universului.

Dacă ajungi să-nțelegi un singur lucru,

atunci vei putea înțelege totul.

Dacă ajungi aici,

vestea bună își va găsi ecou în întreg universul.

Când vei vedea Unitatea,

tu însuți vei deveni Unitatea.

Vei dobândi un univers în care

ziua va deveni totuna cu noaptea.

Această Unitate este absolut perfectă

și totul se va putea-mplini.

Vor dispărea toate obstacolele

și va domni libertatea totală.

Iată întruchiparea asta din lemn,

cu cap de cocor, cu coadă de dragon,

cu spatele de căprioară și cu pieptul de șopârlă.

Nu are un nume pe care să i-l spui.

E chipul tău înainte de a te naște,

e corpul tău, înainte de nașterea părinților tăi.

Cu aceste date trebuie să deslușești

misterul nașterii și al morții.

Când inima absoarbe lumina spiritului,

unde se duce stăpânul ființei mele?

Kibong! Îți las acest Kôan. (Kôan: enigmă, parabolă)

Fii nerăbdător și perseverează cu ardoare

ca să-i descoperi înțelesul și să mi-l dezvălui.

Dacă te vei gândi la acest Kôan zi și noapte,

dacă te vei concentra doar asupra meditației,

în cele din urmă vei înțelege și vei ajunge la Iluminare.

Acest Kôan e un mijloc prin care

te eliberezi de pasiuni și iluzii,

și ajungi să te cunoști cu adevărat.

Ce ai acolo, Haejin?

O, bietul meu copil!

Dintele ăsta s-a rupt din corpul tău,

dar ești încă atașat de el,

pentru că a făcut parte din tine?

Să știi că nu este nicio diferență între acest dinte

și pietricelele de pe drum.

Care e legătura cu faptul că nu există

nicio diferență între naștere și moarte?

Sau că nu e nici o diferență între mine și altcineva?

Ar trebui să vă odihniți o vreme.

Pot să mă ocup eu de cultivarea pământului.

Corpul pe care nu-l pui la treabă se uzează rapid.

E rușinos să mănânci fără să muncești.

Încă nu am ajuns cu un picior în groapă!

Dar nu stați deloc bine cu sănătatea.

Chiar dacă nu vă plângeți niciodată,

eu văd în ce stare vă aflați.

Trebuie să vă-ngrijiți rănile,

altfel se vor agrava.

Inima și corpul meu sunt în stare proastă

pentru că nu m-am pătruns îndeajuns de fervoare.

Vă rog să-mi permiteți să vă adresez o rugăminte.

Aș vrea să cobor muntele, să fac rost de medicamente.

Îți pierzi timpul!

E timpul să mă eliberez de acest corp.

Și-a îndeplinit menirea.

Te-ai întors deja, Yong-nan?

Așa curând?

Yong-nan!

Încă nu.

Tu ești, Yong-nan?

Yong-nan?

Nu! Nu!

A părăsit palatul regal și a plecat singur în pădure.

Plecarea lui s-a petrecut acum mai bine de 2500 de ani.

Putem spune oare, că astfel a părăsit lumea?

Nu, plecarea de acasă însemna

aflarea căii veșnicei reîntoarceri.

În fapt nu a plecat, ci s-a întors către noi.

Nu știați că scopul plecării sale a fost acela

de a se putea întoarce cu totul către noi?

M-am făcut călugăr ca să mă eliberez

de toate impuritățile lumii,

încercând să ajung la perfecțiune.

Am înțeles însă că era imposibil

fără a iubi cu smerenie, rușinea,

praful și chiar murdăria lumii, și patimile vieții.

Perfecțiunea poate fi obținută prin acceptarea tuturor lucrurilor.

E ușor să te revolți contra realității și destinului,

dar nu e simplu să le iubești.

Ce frumoasă poate fi lumea,

pentru cei care știu s-o iubească!

Lumea nu este, în nici un caz, imperfectă.

Cred că imperfecțiunea stă în rostirea noastră,

cunoștințele, gândurile și conștiința noastră.

Iluminarea nu este oare un vis?

Am părăsit lumea

crezând că pot s-o ating.

Dar când privesc înspre lucrurile sacrificate,

mă simt parcă înconjurat de ranchiuna lor

și mă tem că am să cad în iadul remușcărilor.

"Să salvezi toate ființele simțitoare"?

Dar ce înseamnă asta?

Ce poate însemna pentru cei care-și lasă

tatăl, mama, soția și copiii,

pentru că tind să devină Buddha?

Cine e Buddha? Sau cine nu e?

Nu se spune că la începuturi

nu era nici Buddha, nici vreo făptură?

Mă întorc în lume, în vârtejurile vieții!

De ce rămâneți aici, în munți?

O, tu, rândunică ce ai venit din sud,

pe unde-ți trece calea către casă?

Și-au deschis narcisele petalele de aur,

spre a primi grăunțele de-orez, ce le purtai în zbor?

Stelele țin cerul în echilibru, acolo, departe.

Nebunule!

Trebuie să rămân în munți pentru proști ca tine,

care vin să mă caute.

Trebuie să te ții cu dinții de Kôan,

chiar de-ar fi să cazi în foc!

Omul care a ales să părăsească lumea

trebuie să meargă până la capăt!

Ajungând la Iluminare, te vei putea bucura

de o libertate ca o briză de pe vârful muntelui,

de o pace ca o stâncă neclintită-n furtună.

Iar locul în care te afli astăzi

ar putea deveni tărâmul pur al beatitudinii.

Așadar, ce vei face?

Când le privești prin ochii tulburați de lume,

infernul și paradisul sunt ele diferite?

Răspunde! Răspunde-mi!

Când inima absoarbe lumina spiritului,

unde se duce stăpânul ființei mele?

Frate!

Frate!

Frate!

Frate Kibong!

Maestrul?

În sala de meditație.

E foarte bolnav.

A-ncercat să te salveze.

Suferiți mult din cauza rănilor.

Și totul din cauza lipsei mele de prudență.

Stai liniștit.

Nu e deloc vina ta.

Legăturile corpului meu cu lumea încep să se rupă.

Și când sosește momentul,

corpul lipsit de substanță își urmează drumul lui.

Mai bine... spune-mi, cum stai cu Kôan-ul?

Trebuie să rămâneți mai mult cu noi.

Nu spuneți astfel de lucruri.

Încă nu înțeleg nimic din Zen.

Vreți să plecați mai înainte

de a-mi fi arătat Calea?

Cine altcineva m-ar putea învăța

pe ce drum să apuc?

Munții, râurile, plantele, universul.

Aici și acolo, totul e cuprins laolaltă.

A pleca

înseamnă a veni.

A veni înseamnă a pleca.

Nu suflă vântul în toate direcțiile,

după cum îi este voia?

Pe măsură ce corpul meu se-ntoarce la starea sa inițială,

sângele și puroiul din rănile mele,

vor cădea ca roua din cerul nopții.

Corpul meu nu va mai exista nicăieri în univers

și totuși, în univers,

nu va fi nimic din ceea ce nu sunt eu.

Ascultă-mă cu atenție, Kibong!

Trebuie să-ndeplinești cu strictețe

ceea ce-ți voi spune acum.

Îți încredințez rămășițele mele,

din ziua când nu voi mai fi.

Kibong, trebuie să le restitui

locului de unde s-au zămislit.

Maestre!

Ascultă până la capăt!

Nu le spune călugărilor de la templu, nu-i tulbura.

Trebuie să faci totul singur, cu mâinile tale.

Nu ține seama de nici un ritual.

Lasă-mă îmbrăcat așa cum sunt.

Știi cufărul pe care-l avem, acolo, în spate?

E numai bun de coșciug.

Să ai grijă să nu provoci un incendiu în munți.

Kibong!

Totul trebuie îndeplinit

în numai o zi și jumătate.

E foarte important

să respecți asta cu strictețe.

Consideră această misiune

ca pe un alt Kôan ce ți-l încredințez.

Va fi pentru tine

un exercițiu indispensabil.

Apucă-te de treabă

de îndată ce voi fi mort.

Când încep să slăbească legăturile

ce țin părțile corpului laolaltă,

când corpul începe să se descompună

în pământ, apă, foc și aer,

unde se duce stăpânul ființei mele?

Sunetul unui clopot

biruie pasiunile,

ducând la mai multă înțelepciune

și, în cele din urmă, la Iluminare.

Se vor elibera din iad și din cele trei tărâmuri ale iluziei,

cei care fac jurământul

să ajungă la Iluminare și să salveze toate viețuitoarele.

Formula magică

ce distruge iadul este:

Om Karajya

Svaha.

Om Karajya

Svaha.

Om Karajya

Svaha.

Kibong!

Îmi faci și mie un serviciu?

Vezi cum arată părul meu?

Nu e chiar așa de lung,

dar din moment ce vă simțiți un pic mai bine...

Hai să mergem la râu.

Se pare că va avea loc o ceremonie,

în această seară, la templul din vale.

Așa? Vom dansa în sunet de chimvale?

Și vestea asta a adus-o vântul, de la poalele munților?

Ești foarte bine informat!

Am aflat zilele trecute, când am coborât.

Mă gândeam că Haejin ar fi foarte încântat să meargă.

O idee excelentă!

Și un pretext asemenea!

Corpurile ce se vor întoarce în neant,

dansează într-o armonie de sunet și culori

asemenea baloanelor de spumă.

Să fie doar un vis

sau e realitate?

La începuturi...

nu exista nimic în acest spațiu.

Atingerea Iluminării nu este altceva decât trezirea din vis.

E lună plină și drumul va fi destul de luminat.

Aveți grijă, totuși, să nu vă rătăciți.

Îmi fac griji în legătură cu medicamentele.

Nu te gândi la asta.

Pot să-mi pregătesc și singur decoctul.

Atunci, mă duc să pun oala pe foc.

Ai grijă să aduci suficient petrol.

Să nu uiți!

În noaptea asta vom avea lună plină.

De ce trebuie să așteptăm atât de mult,

până când luna se ridică, deasupra munților întunecați?

Acum că universul se scaldă-n întuneric,

aprinde fitilul inimii tale,

ca să-ți luminezi singur drumul.

Hai mai repede!

Se simte un miros de medicamente arse!

Frate!

Fiertura s-a evaporat complet!

Maestrul a plecat. Eu am rămas.

Iarna avansează prin pădurea cea deasă

pe când vara se apropie

de ramurile goale.

În ciclul etern care n-are nici început, nici sfârșit,

se spune că a trăi înseamnă a muri, iar a muri înseamnă a trăi,

dar viața aparține celor care rămân.

În această curgere fără sfârșit,

nu este nici naștere, nici moarte,

dar pentru cei care rămân,

moartea este o problemă insolubilă.

Sunt lucrurile Maestrului.

Ți le încredințez.

Am să trimit pe cineva de la templu, să mă înlocuiască.

Frate!

Unde te duci?

Hyegok: Pan-Yong Yi

Kibong: Won-sop Sin

Haejin: Hae-jin Hwang

Superiorul: Su-myong Ko

Traducerea Vântul prin sălcii