Original subtitles

- Sigur nu-s periculoase? - Nu, le-am luat de la clinică.

- Ne zici ce efecte au? - Dacă-s doar somnifere, care e faza?

Aveți încredere în mine, am mai luat. Trebuie doar să rămânem împreună.

Nu pleacă nimeni.

N-o să ne codim ore întregi, nu?

Cui i-e frică, treaba lui.

Bine.

- Trezește-te! Unde e Pauline? - Ce?

Treziți-vă! Unde e Pauline?

- Ce? - Pauline!

- Pauline! - Pauline?

Pauline!

La piscină!

Pauline!

Mergem?

Nu.

Aș vrea să încerc singură azi.

Ești sigură?

Da.

Terminați!

- Ai grijă! - Vino încoace!

Ți-am zis eu. Ia asta!

- Noroc că ești aici. - Sigur!

Pauline, îmi pare tare rău!

- Pentru ce? - Că am adus pastilele de la clinică.

Glumești, nu?

Abia aștept să luăm din nou.

A fost… demențial!

ȘASE LUNI MAI TÂRZIU…

Ajută-mă, tată!

MĂ ÎNTORC PE LA 8:00. PUPICI, MAMA

Mai repede!

Fugiți! Pe aici!

Haideți, fir-ar să fie!

Repede, Seb!

Ajută-mă să-l trag!

Haide!

- Ce are? - Nimic, așa pățește. Mă descurc.

Seb!

Haide, fir-ar să fie! Nu e momentul.

Trezim tot blocul. Durează prea mult.

Chem salvarea?

În niciun caz! Mi-a dat un număr în caz de urgență.

CENTRUL DE TRATARE A TULBURĂRILOR SOMNULUI ONEIROY

Pot să merg acasă?

- Sunt bine. - Ba nu ești.

Ai avut o criză de peste o oră.

Asta îți spune ceva?

Se fură tot timpul și ți-am găsit urme din substanța asta în sânge.

Nu… nu știu.

- Poate sunt greșite analizele. - Nu mă minți!

Icelotropina se administrează doar aici și doar în anumite cazuri.

Am luat doar…

- Am luat două, să văd cum e. - Să vezi cum e?

Nu doar că ai furat, dar te-ai pus în pericol.

Mă turnați?

Nu. Vreau să te ajut, nu să-ți fac necazuri.

Dar dacă mai furi, nu pot trece cu vederea.

De ce a făcut așa?

Credeam că episoadele narcoleptice nu-s periculoase și țin puțin.

Nu știu. Cred că depinde de om.

Ce e aici, mai precis?

E o clinică specializată în tulburări de somn.

E celebră.

Raiul somnambulilor și narcolepticilor.

Ca Sébastien?

Da, ca Seb.

E de-al casei aici, iar asistentele îl adoră.

- Tu și ai tăi abia v-ați mutat? - Doar eu și mama.

Tata a murit de vreo șase luni.

- Da? Scuze! - Nu-i nimic. Nu puteai ști.

Deci de luni mergi la De Nerval?

La liceu? Da.

- În ce clasă? - A XII-a.

La fel și eu.

- Ai emoții? - E nasol să fii nou.

Fetelor, nu mai stați! Îl ținem sub observație.

Nu-l putem vedea? Așteptăm de două ore.

Se odihnește. Mergeți acasă, odihniți-vă!

Minunat!

Vrei să vezi un ciudat adevărat? Cam ca Seb, dar la alt nivel.

Hai! O să ne distrăm.

Stai! Nu putem intra așa peste el.

Stai liniștită, nu-l deranjăm.

Nu pricep ce căutăm aici.

Dacă-ți zic că doarme de zece ani?

- Da, bine. Îți bați joc de mine. - Nu.

Serios. Seb mi-a spus.

Tipul doarme de atâta timp! E incredibil.

N-a ieșit din salon, nu s-a trezit niciodată.

- Înseamnă că e în comă. - Nici vorbă.

De ce ar mai fi aici?

Doarme doar. E foarte tare, nu?

Eu și Seb venim des la el. Venim și ne speriem unul pe altul.

Romain?

Ce ai făcut?

Haide, ne cărăm! Haide!

- Oare l-am trezit? - Vrei să mergi să verifici?

Nu. Nu chiar.

Oricum, o să fie complicat acasă.

- De ce? Sunt îngrijorați ai tăi? - Nu, cu ei mă descurc.

Dar n-o să pot dormi din cauza surorilor mai mici.

Și mama ta? N-o să fie ofticată?

Încă n-a ajuns acasă.

Trebuie să fiu în pat când vine.

- Lucrează noaptea? - E stewardesă.

Și cum abia am ajuns, programul ei e vraiște.

Bine, păi… pa!

Pa! Somn ușor!

Nu trebuia să te trezesc, nu?

Iar n-ai dormit bine?

Nu-i nimic, trebuie să mă obișnuiesc.

Tu nu te-ai culcat încă?

Mâine e prima zi de școală. Trebuia să-ți iau rechizite.

- Nu trebuia să mergem împreună? - S-a rezolvat.

Voiam să evit aglomerația de pe ultima sută de metri.

Uite ce ți-am luat.

AGENDĂ HIP-HOP

- Nu-ți place? - Ba da, e marfă…

Da, cred că mai bine mă culcam.

Sébastien?

- Te deranjez? - Deloc.

Eram în zonă și m-am gândit să văd ce mai faci.

- Mai ai pe cineva aici? - Nu, dar a fost bizar ieri

și voiam să verific…

Că sunt real? Nici eu nu eram sigur că ești reală.

Dacă mă recunoști, deja e mai bine.

- Nici nu știu cum te cheamă. - Eva.

Eva.

Dar eu…

O să plec. Probabil vin ai tăi.

Nu, nu e niciun pericol.

Vrei să stai jos?

Oricum, deja m-ai văzut în pijamale.

Avem televizor.

Am cam început cu sfârșitul.

Putem zice că ne întoarcem în timp și ne cunoaștem acum.

Bine.

Bună! Sébastien Fermi, încântat.

- Eva. - Mă bucur să te cunosc, Eva.

Cu ce te ocupi, Eva?

Cu mai nimic.

Ca la fiecare început de an,

completați formularele cu numele și profesia părinților.

Mulțumesc!

Mulțumesc!

TATĂL

Mulțumesc!

NUMELE ELEVULUI

Bună ziua!

Ai un pix?

Ia să văd!

- Vrei să-mi fii model? - Ce?

Vrei să pozezi pentru mine?

- Nu fi timid! - Faci mișto de mine.

Nu, arăți super. Super bine proporționat.

- O să te fac să arăți bine. - Normal.

- Apoi mă fac model. - Clar.

Ce faci, frate?

- Înfrumusețează-l pe frate-tău. - Pe el? Să nu-l văd.

Salut, fraiere!

Nu sunt în aceeași clasă. Bieții de ei!

E grea despărțirea, dar promit că îți revii.

- Uite! - Ce mai e și aia?

Telefonul maică-sii de la 12 ani.

- Și tu ești în clasă cu Eva? - Da.

Cine e Eva?

E tipa care m-a ajutat cu Seb aseară.

- Când ai fugit cu Făt-Frumos, știi? - Da. Gura!

Mie mi-a plăcut.

Noroc că nu ne-a prins tipul cu câinele.

Mai eram și drogați.

Ce faceți? Toate bune?

- Care-i treaba? - Bine. Nu m-au ținut mult.

Nu mi-ai zis că Eva a venit iar să te vadă.

Da, a trecut.

Singură?

Putea să-mi zică și mie.

- Ce voia? - Nimic.

- Să vadă dacă-s bine. - A pus întrebări?

- Iar începe. - Ce e?

Nu știu cine e, nu pot să întreb?

N-a întrebat de icelotropină.

- Dacă asta vă îngrijorează. - Uite-o!

Mă duc să o salut.

Trebuie să vorbim despre clinică.

Stai, ea e Eva?

Ciudată, nu?

Cine nu e ciudat, după tine?

E de treabă. N-o să spună nimic.

Am petrecut noaptea împreună la clinică. Pare drăguță.

Tu o placi, nu?

- Uite! - Mulțumesc.

Ai vorbit un pic cu ea?

E treaba ta să vorbești cu pacienții, nu a mea.

Sala de scanare e gata.

Are trei tentative de suicid. O luăm ușor.

Ține!

Pastila albă te va ajuta să dormi.

Cea albastră va activa ceea ce noi numim somnul REM.

E atunci când visezi.

Aparatele astea ne ajută să vedem ce se întâmplă aici.

- V-am povestit deja visele mele. - Da, dar sunt doar amintiri.

Când îmi spui ceva, ascultându-te, eu îmi imaginez altceva.

Și pierdem lucruri importante pe parcurs.

Datorită pastilei și aparatului, avem acces direct la visele tale.

- Ca un film? - Da, cam așa ceva.

Doar că nu la fel de clar.

Acum intră în somn REM.

O să devină mai clar.

Avem ceva.

- Ce ascultai? - Ceva la care lucrez.

- Faci muzică? - Oarecum.

Pe computer.

Pot să ascult?

Încă nu ne cunoaștem destul.

Unde erai acum șase luni?

De ce? Am nevoie de un alibi?

Nu. Dar credeam că noi doi putem anula timpul.

Așa e. Bine.

Acum șase luni,

eram pe plajă, mă plimbam.

- Tu? - Să vedem, acum șase luni…

Dormeam.

La clinică sau pe holul blocului?

Nu, mai dorm și în patul meu.

La ora asta?

- N-am precizat ora. - Adevărat.

- Nu te duci la școală? - Ba da, dar foarte târziu.

Ca mai devreme.

Da.

E super tare.

N-are titlu?

E primul lucru care îmi trece prin cap.

NUMELE FIȘIERULUI: SEBASTIEN

- E… - Scuze!

- Nu e legat de tine. - Nu, serios…

Scuză-mă!

- Pot să mai ascult o dată? - Da.

Haide, mișcați!

Apărarea!

Haide! Pasează!

- Ai văzut cum te-am fentat? - Da.

Și chiar m-am străduit.

Dau lecții în particular dacă vrei. E bine 30 de euro ora?

- Nu-i nevoie. - Bine.

Poate n-ar trebui să-ți spun, dar…

Seb chiar te place.

- Voiam să știu dacă tu ești interesată. - Poftim?

Nu-i spune că ți-am zis, dar am vorbit ieri la telefon.

Părea cam dezamăgit, deci…

- Știu că nu e treaba mea, dar… - Nu, nu e.

Eu te întreb ce făceați alaltăseară?

Am mici cadouri pentru voi. Poftim!

- Mărimea 46. - Ești nebun.

- Pentru Naïma. - Da! Drăguți! Unde i-ai găsit?

Un client de-al tatei, nu dau detalii.

- Sunt beton, mersi! - Mă bucur.

- Asta-i tot? - Din păcate, da.

N-aveau modele din secolul trecut.

M-ați întristat, domnule.

Și pentru mine n-ai luat nimic?

Nu s-a jucat.

Plastic.

- Mișto zgardă. - Fantastic!

- Lipsește doar lesa. - Am față de caniș?

- Nu-i asculta, îmi place. - Stai liniștită.

- Acum așteptăm cadoul lui Seb. - Îmi pare rău, n-am adus.

- Poftim? - Cum adică?

- Ai stat două zile și nimic? - Mă bănuiesc, nu puteam lua.

Va trebui să ne ajungă ce avem.

- Cum te bănuiesc? Ce știu? - Nimic, dar sunt cu ochii pe mine.

Fricosule! Nu ești bun de nimic.

Fă tu rost! Cere-i lui taică-tău să-ți ia o clinică.

- Ce ai zis? - Cere-i lui taică-tău să-ți ia o clinică!

Nu vă certați! Calmați-vă! Mai sunt câteva. E în regulă.

Bine. Ciao, gașcă!

Asta era! Du-te la gagică, o să-ți facă bine.

Eva?

Ești bine?

Pare mișto atmosfera în gașca ta.

Nu, era Théo. Am…

Am avut o mică discuție.

Se pare că și cu Naïma discuți mult.

Ce vrei să spui?

Dacă vorbiți de mine, nu vreau să știu.

De ce îl scanăm după atâția ani?

A avut salturi ale activității cerebrale, dar nu așa.

Ce a determinat schimbarea?

Romain.

Nu știu, dar totul arată că s-ar putea trezi curând.

Ați mai văzut asta?

O imagine fixă atât de mult timp? Nu.

Și niciodată atât de clară.

- Nu e blocat sistemul? - Îl pot reporni, dar…

Priviți!

E incredibil!

Ce e asta?

Te-am văzut la gara veche.

Incredibil!

Și eu te-am văzut.

N-am zis nimănui. Vezi? Pot păstra un secret.

Ești iertat. Varsă tot, știu că abia aștepți.

Ce anume luați?

Icelotropină.

Un medicament pe care-l fur din clinică. Dă vise incredibil de intense.

În mod normal, se ia cu un somnifer.

Dar dacă îl iei fără, are un efect…

E mai mult decât un drog. E…

E o călătorie.

E o experiență demențială.

După o vreme, deși ești încă treaz,

se întâmplă ceva și visele se amestecă cu realitatea.

Lumea din jurul tău există încă, dar…

seamănă cu visele tale.

Te desprinzi de toate și în același timp, controlezi totul.

Visezi fiind treaz?

Exact.

Când ești cufundat în vis,

realitatea e…

magnifică.

- Fără tripuri nasoale? - Am avut niște rateuri la început.

Nu înțelegeam bine limita dintre realitate și vis.

- Și asta nu v-a oprit? - Contează că acum e sub control.

Serios, suntem tot mai tari.

Vreau să vin cu voi. Vreau să încerc.

- Nu știu dacă mai putem lua. - De ce?

Icelotropina e pe terminate.

Și după ce s-a întâmplat la clinică ultima dată,

nu știu dacă pot face rost rapid.

E un medicament pe care-l fur din clinică. Dă vise incredibil de intense.

Te desprinzi de toate și în același timp controlezi totul.

Nu mai pot.

Nu mai am putere.

Subtitrarea: Georgeta Huzum