Original subtitles

SHOREDITCH

Thomas, aş vrea să cunoşti pe cineva.

Thomas, acesta e Lord Frederick Harvey.

Freddie, acesta e Thomas Hickman despre care ţi-am spus.

El deţine localul.

Nu o lăsa pe soţia mea lângă Karl !

Plăcerea e de partea mea, domnule.

E la un dans distanţă de regalitate, Thomas.

Fii drăguţ cu el şi înainte să-ţi dai seama,

regele însuşi ar putea apărea pentru un pahar ocazional.

Întotdeauna ai ştiut cum să atragi clienţii, broscoi bătrân.

Rose, adu la această masă o sticlă de vin spumant, cel mai bun din casă.

Prietenii lui Karl sunt şi prietenii mei.

- Bucură-te de seara asta, Karl. - Mulţumesc, Thomas.

Fii cu ochii pe nemernicul ăsta de Karl. Le-am trimis o sticlă, asta e tot.

Vrei să vorbesc eu cu el despre factura lui ?

Nu, nu. Aşteaptă până se duce să urineze,

apoi spune-i că data viitoare va fi în faţa prietenului său, lordul.

Al naibii măscărici ieftin ! Cum a ajuns aşa de departe

fără ca cineva să fi băgat nişte plumb în el, n-o să ştiu niciodată.

La dracu' ! Ce vrea ?

- Dle Hickman. - Ce vrei, Albert ?

Vreau doar să petrec o seară plăcută în localul tău.

De ce nu te duci dracului cu blestematele tale de haltere

înapoi la Hackney unde e locul tău ?

- Asta e tot ce vrei ? - Nu m-am făcut înţeles.

Dacă vă pot ajuta în vreun fel, nu ezitaţi să cereţi.

Îmi face plăcere să-mi ajut prietenii.

Noi nu suntem prietenii tăi.

Scuză-l pe asociatul meu Albert. E puţin iritat.

Dar în seara asta, tu şi oamenii tăi sunteţi oaspeţii mei.

Apoi, în viitor, veţi plăti ca toată lumea.

Apreciez foarte mult.

Dacă te saturi de el vreodată, doar spune-mi.

- Ar fi trebuit să-l dai afară. - Şi să umplu covorul de sânge ?

Nu, lasă-l să stea. Linişteşte-te, ia-ţi ceva de băut.

Mă duc la birou şi nu vreau să fiu deranjat.

Deci, ce face fata mea ?

I-ar prinde bine o baie fierbinte şi un masaj pe spate,

dar în afară de asta, e bine.

- Cum e acolo ? - Aglomerat.

Ştii ceva, Maisie, nu va trece mult timp

până când eu şi cu tine o să deţinem această clădire.

Cu totul...

Absolut...

Totul.

Merită ?

Maisie, am destule probleme făcându-mi griji despre duşmanii de acolo.

Nu da importanţă

unui mic clvon din patria-mamă care ţipă cât îl ţine gura.

Ştii că jumate din mafia din capătul estic ne-a băut alcoolul pe gratis,

iar aseară rahatul ăla mic de Karl de la Ministerul de Interne

umbla pe aici de parcă ar fi fost proprietarul localului.

- N-o să fie nicio problemă, nu-i aşa ? - Nu, nicio problemă.

Deci, cum îţi imaginezi acel masaj pe spate ?

N-ar trebui să aşteptăm până ajungem acasă ?

Asta e casa noastră.

Thomas, nu aici... n-ar trebui. Ai încuiat uşa ?

- Ai idee cât de mult te iubesc ? - Şi eu te iubesc.

- Te iubesc de trei ori. - Şi eu te iubesc de patru ori.

- Eşti nebun. - Hai să mergem.

Nu, trebuie să pun asta înăuntru.

Să nu întârzii în seara asta.

S-ar putea să vreau un pic mai mult din masajul ăsta pe spate.

Ascultă, du-te acasă şi fă o baie fierbinte.

De îndată ce încui, timpul tău va fi timpul meu.

William, du-o pe frumoasa dnă Hickman acasă. N-o să întârzii mult.

Cine dracu' eşti ?

Domnul Tom Hickman ?

Dacă e vorba despre taxa la consiliu, am trimis un cec ieri.

Mă numesc Jenson Thackery, de la Thackery, Thackery, Thackery şi Mullet.

Şi Mulllet.

- Suntem o firmă de avocaţi. - Numele nu sugerează asta.

Ce-am făcut ?

Dumneata n-ai făcut nimic, dle Hickman. Bunica dumitale a făcut.

- Bunica mea ? - Da.

- Ce-a făcut ? - A murit.

- Tom ! - Deci tu eşti...

Abbi... iubita lui Tom.

Mă tem că dl Hickman a avut un şoc destul de dur.

- Abbi, bunica mea a murit. - Bunica ta a murit când erai copil.

Da, se pare că aţi nimerit un alt Tom Hickman.

Transmite-le salutările mele celorlalţi doi Thackery şi lui...

- Mullet. - Da, lui.

Deci spui că era bunica mea din partea tatălui ?

Dna Maisie Hickman.

Credeam că a dat colţul cu secole în urmă.

A murit luna trecută în Australia.

Dumneata eşti principalul beneficiar al testamentului ei.

- Biata bunică bătrână... ? - Maisie.

Maisie... bunica Maisie.

Am nevoie de o dovadă a identităţii, un paşaport sau aşa ceva.

Abs ! Poţi să-mi aduci paşaportul ?

E pe şifonier, lângă lucrurile mamei mele.

Bine !

Deci, ce mi-a lăsat ?

O mâţă bătrână mâncată de purici, dacă judecăm după norocul tău !

A lăsat o pisică... da.

A lăsat-o Ligii Pisicilor împreună cu 50.000 de lire pentru întreţinerea ei.

Glumeşti !

Ultima dorinţă şi testamentul nu sunt glume, dle Hickman.

50 de bătrâne ?

Unde ?

Sunt nişte filme vechi de familie. Lângă ele !

Deci nu ştiai nimic, nu ?

Nu ştiam despre nimic care să nu fie din familie.

Totuşi, m-a menţionat într-un testament, nu ?

Deci, ce i-a lăsat lui Tom ?

O clădire de birouri în Shoreditch.

Glumeşti ?

Ce e cu zgomotele astea sexuale, omule ?

Încerc să acumulez nişte somn pentru rezervorul meu de energie.

Trei etaje de spaţii de birouri şi o zonă de subsol.

Tot ce trebuie să faci e să semnezi aici, şi sunt ale tale.

Milionari, omule !

De fapt, preţul de piaţă n-a fost atât de mare.

Adică nu e ceva care să-ţi aprindă nările nu ?

Păi, nu... nu poţi să le vinzi, cel puţin nu până în 2039.

A fost obţinută printr-o achiziţie obligatorie în timpul războiului.

Are un contract de restricţionare de 100 de ani până la revânzare,

adică până în 2039.

Putem măcar să intrăm acolo ?

Poţi să faci ce vrei, e clădirea dumitale.

Mulţumesc foarte mult.

O să trimit... restul de hârtii curând. Bună ziua.

Ai văzut priveliştea asta ?

Spectaculoasă !

- Ar trebui să o... să o sărbătorim ? - Chad e aici.

Ca şi cum nu ne-ar mai fi văzut înainte.

Căpitane, am localizat sursa de energie. Acum aveţi curent şi...

Păi, eu mă duc să văd dacă se trage apa la toaletă, da ?

- Locul acesta e fantastic, nu ? - Da... e al naibii de electrizant !

Sunt împovărat cu o clădire pe care nu pot s-o vând, n-am chiriaşi

şi acum sunt şi racordat la nenorocita de reţea naţională,

şi el consideră că asta e fantastic.

Ai idee care sunt preţurile în locuri ca acesta,

ca să nu mai vorbim de întreţinere ?

Ce dracu' o să fac cu asta ?

Tom, dacă voiai un sex tăcut tot ce trebuia să faci era să spui.

Nu-mi place aici.

Fato, după ce am văzut eu sus, ţie îţi place oriunde.

- Mai taci, Chad. - Te prinde Bau-bau !

Încetează.

N-am fost eu... Trebuie să fi fost... Bau-bau !

- Iisuse ! - Ce s-a întâmplat ?

- Nici n-am atins-o. - Ceva s-a mişcat.

Probabil e un şoarece.

Niciun şoarece care se respectă nu s-ar lăsa prins să moară aici !

Acum, dacă e un şobolan, asta e altă poveste !

Doamne !

Stai aşa ! Hai să vedem dacă asta funcţionează.

- Eşti cel mai tare ! - Mie nu-mi place aici.

Eşti cel mai tare.

Asta e ciudat.

Ce anume ?

Mă uit în jur şi mi se pare cam mic, nu-i aşa ?

Asta e o clădire mare, nu ? Deci, unde e subsolul ?

Arătaţi de parcă tocmai aţi văzut o fantomă. N-aţi văzut, nu-i aşa ?

Am doar acest sentiment ciudat că am mai fost aici.

Deja vu. Urăsc rahaturile astea.

Nu-mi place aici.

Deja vu... Urăsc rahaturile astea.

Te rog, hai să plecăm ! Haide !

Thomas e cineva pe care e musai să o cunoşti.

Thomas, aceasta e o prietenă dragă. Fluture.

E cântăreaţă, ar trebui să o laşi să-ţi cânte... cândva.

Fluture... Acesta e un nume diferit.

Şi eu sunt o persoană diferită. Dansezi ?

- Îţi aparţine ? - Ce să-mi aparţină ?

- Clubul ăsta.... îţi aparţine ? - Da, mie şi soţiei mele.

Aha, soţie... N-am văzut-o pe soţia ta.

- Unde e ? - Acasă.

Unde ar trebui să fie orice soţie bună la ora asta din noapte.

Atunci să înţeleg că tu nu eşti o soţie bună ?

Vrei să ştii dacă sunt soţie sau dacă sunt soţie bună ?

Ar avea vreo importanţă pentru tine dacă aş fi soţie ?

Chiar eşti cântăreaţă ? Ştii, Karl spune asemenea poveşti.

- Cânt. - Poate ai putea cânta cu băieţii mei.

- Nu. - Atunci poate altă dată.

Am spus "nu". Mă poţi duce acasă ? Simt că mă încearcă o durere de cap.

- La revedere, dle... - Thomas. Mă numesc Thomas.

La revedere. Mă duc să-mi iau haina.

Da, dragă. Ce părere ai ? Nu e rea, nu ?

- E căsătorită ? - Nu. Dar tu eşti !

Ar trebui să fii atent cu ea, prietene. Are reputaţia că înnebuneşte bărbaţii.

Ţi-ai plătit deja factura ?

Încă o săptămână bătrâne, asta e tot. Încă o săptămână.

Rahat !

Chiar acolo !

Nu simt certitudine în vocea ta, tinere Tom !

- Doar loveşte-o ! - Bine, la o parte din drum.

N-aş vrea să sparg ciocanul în capul tău !

- Atunci, după tine. - Ai grijă, Tom.

- Vezi ceva ? - Iisuse ! Uită-te la toate astea !

- Ce crezi că e ? - N-am nicio idee.

Locul acesta... e ireal. Absolut ireal.

- E incredibil ! - Dă-mi asta.

- E cam înfricoşător. - Ia uită-te.

Tom, mi-e frică.

O fată mare ca tine... De ce ţi-ar fi frică ?

- Ce părere ai... se poate bea ? - E vin. Ce, crezi că s-a trecut ?

Asta trebuie să valoreze o avere !

Dacă ai vrea s-o vinzi sau ceva... ştii că e... e istorică, nu-i aşa ?

Nu, e vintage, tăntălăule.

Clădirile sunt istorice, vinurile sunt vintage.

Tom !

Tocmai am găsit ceva de care să-ţi fie frică.

Deci spune-mi tu, tontălăule, ăsta intră în categoria istorică sau vintage ?

O să-i punem pe băieţii de la Criminalistică să se uite la asta.

N-ar trebui să vă faceţi prea multe griji.

Aţi fi surprinşi să aflaţi câte clădiri din East End

aveau cadavre care trăiau în ele.

Asta n-are niciun sens... Cadavrele nu pot să trăiască.

Spui că eşti proprietarul acestei clădiri de o săptămână ?

Da, mi-a lăsat-o bunica mea.

Deci n-ai idee cine ar putea fi ?

Nu.

Oricum, aşa cum am spus, nu vă faceţi multe griji.

O să luăm legătura de îndată ce aflăm ceva.

Acesta pare să fi fost un loc frumos. Ar trebui să te gândeşti să-l refaci.

Am face treabă cu un club de jazz aici.

Am închis.

- Ai auzit ce-am spus ? Am... - Închis.

Văd că ţi-a trecut durerea de cap.

- Mai vrei să mă auzi cântând ? - Formaţia a plecat acasă.

Păi, trebuie să ne facem propria noastră muzică.

Ştii cum să faci muzică, nu-i aşa ?

Abbi !

Abbi !

Chad...

Chad !

Ne-am certat. Pot să dorm în patul tău ?

O, scumpo... O, scumpo...

O, scumpo...

La dracu' ! La dracu' cu "O, scumpo" al tău !

Să nu-mi spui mie "O, scumpo" !

- Visam ! - Păi, visează la tine în pat !

Domnişoara ta îmi monopolizează salteaua !

Am crezut că eşti Julia Roberts.

Poponarule ! Arăt eu ca Julia Roberts ?

N-am ştiut ! Te-am luat pe la spate, nu ţi-am văzut faţa !

La mulţi ani.

Ţi-am zis aseară că nu vreau nici o ziua mea.

- Despre asta vă certaţi voi doi ? - Spune-i că e un prost !

Deci, nu-l deschizi ?

Acum mă bucur că nu i-am cumpărat nimic.

Aşa, Doris... continuă, fii ca ea, bate-ţi joc.

Voi nu ştiţi cum e.

Nu-mi fac ziua !

Deci ar trebui să anulez micul dejun special de aniversare ?

N-o să mai ai altă zi de naştere ?

Bineînţeles că o să am alte zile de naştere, doar că nu asta.

- În regulă, la anul o să am două. - Da, ca şi Regina.

Taci ! Tu eşti "regina" ! Ştii că a încercat să mi-o tragă ?

N-am încercat să ţi-o trag. Doar... te-am mângâiat mai apăsat.

Scumpule, înţeleg, chiar înţeleg. Şi Chad înţelege.

Doar că pare chiar... Ar putea fi doar o coincidenţă.

Bunicul meu a murit la 32 de ani. Tatăl meu a murit la 32 de ani.

Eu nu o să am 32 de ani. Eu o să sar de la 31 la 33.

Cocotă ! Am spus eu că te transformi.

Te rog ! Imaginează-ţi că nu e un cadou de aniversare, ci...

- Un cadou de miercuri. - Un cadou de miercuri. Pentru mine !

E Super-8 din şifonier. L-am transferat pentru tine.

- Tu eşti ? - Eşti drăguţ !

- Pentru un copil alb ! - Doamne, îmi amintesc asta.

E mama ta ?

Era pe coastă, în grădina din spate a bunicii mele.

Spune "brânză" !

Nu spune "brânză", nătărăule, spune "când" !

În regulă, atunci spune când !

- Idiotule ! - Scuze, dle Hickman.

Haide, Thomas, doar una pentru mine, te rog. Niciodată nu-ţi faci poze.

Maisie, ştii că nu ies bine în poze. Altă dată.

Sunt nişte oameni cu care trebuie să vorbesc. N-o să dureze mult.

- Ce repede aţi revenit ! - Da, sigur.

- Ţi-o aminteşti pe Fluture, nu ? - De aseară. Ce mai faci ?

- Aceea e soţia ta ? - Da, frumoasa Maisie Hickman.

Singura femeie cu care aş fi vrut să fi fost căsătorit.

O femeie ca asta nu s-ar mărita cu o reptilă ca tine, Karl.

O, fermecător !

Mizerabilii ca tine sunt meniţi pentru femei ca mine.

Fluture după nume, scorpion după natură.

N-ar trebui să-ţi spun asta, dar cred că ai dat lovitura, prietene.

A insistat să o aduc înapoi la clubul tău.

Nu e clubul meu, e clubul nostru. Al meu şi al lui Maisie. Ai înţeles ?

Thomas, Fluture tocmai îmi povestea despre seara trecută.

Probabil nu-şi aminteşte. Îţi aminteşti, Thomas ?

Îţi aminteşti cântecul acela pe care l-am cântat cu tine ?

Să nu-mi spui că a cântat şi el.

Cântatul nu e unul dintre punctele lui forte.

Ba a cântat chiar frumos. Haide, Thomas, trebuie să-ţi aminteşti asta.

Da... îmi amintesc.

Thomas, tocmai îi spuneam lui Fluture

că poate ar putea cânta pentru noi aici, la club.

Putem aranja asta, nu, dragule ?

- Hai să facem o poză ! - Nu, Thomas nu...

Nu, e în regulă. Vino şi stai lângă mine pe partea asta.

Aşa, Tom, şi ce ? Avem nişte lipsuri. Aruncă toate lucrurile astea,

opreşte-te la IKEA şi ia nişte echipamente.

Eşti nebun ?

Eu vreau să restaurez locul ăsta la starea lui originală. Totul autentic.

Abbi ?

Păi... nu ştiu. Tot pare puţin înfricoşător.

Ce crezi că s-a întâmplat cu el ?

Lasă-l. N-are nicio legătură cu noi.

De-a ce dracului crezi că te joci ?

Înţeleg că a trecut ora de culcare a soţiei tale ?

E în birou.

Foarte curajos.

Nu o lăsa să ne prindă în timp ce stăm de vorbă,

altfel vei avea probleme când te întorci acasă.

Nu juca jocuri cu mine, Fluture.

Nu o să intru în probleme nici acasă, nici aici, nicăieri, ai înţeles ?

Seara trecută a fost o greşeală. O greşeală.

Iar eu am crezut că ţi-a plăcut micul nostru... cum i-ai spune ?

Duet... ? Sau doar simplu sex ?

Iar eu speram mai mult în seara asta.

Nu e nimic, îl iau pe Karl să mă scoată undeva...

şi să văd dacă găsesc pe altcineva cu care să cânt.

Stai. Te rog, vreau să stai. Nu pleca nicăieri.

- Şi soţia ta ? - O să plece curând.

Ţi-am luat asta.

Ia te uită la voi, foarte intimi. Ăsta e al meu ?

Fleacuri Din ce gaură a ieşit asta ?

Vino aici, draga mea, şi lasă un bătrân murdar să ţi-o prindă.

S-ar putea să nu mai am altă şansă

să mă mai apropii aşa de tare de sânii tăi.

Îmi pare rău, cred că am greşit uşa.

Thomas, poate că ai vrea să stai de vorbă puţin cu mine

după ce... îţi închei treaba.

- Chestia asta e incredibilă ! - Ce e ?

Sunt registrele clubului.

Uită-te la asta. Trompetist... 2 lire şi 4 şilingi.

Fluture... 8 lire ! Ce înseamnă "fluture" ?

Orice ar fi, e aici din nou. Uite, şi acolo.

E o istorie completă a clubului.

Ultima înregistrare, 20 decembrie 1939.

Trebuie să fie atunci când acest local a fost distrus.

E de la o firmă de construcţii. "Harris şi Stern".

Aici e chitanţa pe numele Maisie Hickman.

"...ridică un zid de cărămidă"

"la intrarea în subsolul clubului 'Say When'."

Clubul "Say When"... firma de afară.

Poate că de asta l-a închis. Din cauza bombardamentelor.

Vreau să spun că nu se mai făcea nicio înregistrare

când îţi cădeau gângănii în mâncare. Ăsta a fost raţionamentul.

Probabil registrul acesta a fost completat de bunicii tăi.

Da. Ştiu, e chiar ciudat.

- Cum erau ei ? Ştii ? - N-am idee.

Uită-te la asta, prietene.

Thomas, văd că ţi-ai terminat treaba.

Termină cu prostiile, Karl.

Cântă bine, nu-i aşa ?

Ţi-am spus că e o femeie periculoasă.

Dar acum, că tu şi cu mine ne cunoaştem puţin mai bine,

poate că mă poţi ajuta într-o mică problemă.

Vezi tu, un om cu poziţia mea,

un funcţionar al Ministerului de Interne,

n-ar fi bine văzut dacă ar fi suspectat de...

hai să spunem deţinerea de substanţe recreaţionale.

Totuşi, ca o gazdă admirată şi un obişnuit al petrecerilor,

mulţi dintre prietenii mei, oameni cu influenţă,

se aşteaptă ca eu să furnizez astfel de substanţe.

Ce vrei, Karl ?

Ce vreau ? Păi, vreau ca acest club să fie foarte... Cum să spun ?

Un adăpost sigur pentru prietenii mei,

astfel încât ei să se bucure de petrecerea timpului

fără Comisariatul Majestăţii Sale.

Dacă tu crezi că eu am să transform clubul ăsta într-o vizuină de drogaţi...

Thomas, ce vizuină de drogaţi ?

Faci să sune de parcă ar fi casa de opiu de la Soho !

Nu, nu, nu.

Tot ce-ţi cer e să asiguri puţină distracţie suplimentară

pentru prietenii mei selecţi, de elită...

şi, desigur, mă aştept ca orice datorii pe care le-aş fi acumulat până acum

în splendidul tău imperiu, să fie prescrise.

Vrei să mă şantajezi, la dracu' ?

Minunata doamnă Hickman, ce radioasă sunteţi !

E o plăcere să te văd, ca întotdeauna.

Eu şi soţul tău discutam despre acest excelent club

şi despre încântătoarea muncă a amândurora de a-l administra.

Calde mulţumiri pentru că ne aduci atât de mulţi oaspeţi.

Da, da... oaspeţii mei.

Vezi, Thomas, soţia ta înţelege valoarea bunelor relaţii cu clienţii.

Ar fi păcat să-l pierd ca partener.

În fine, trebuie să mă întorc la oamenii mei.

Ce e asta cu pierderea partenerului ?

Nu-l băga în seamă. De ce te-ai întors ?

Mi-am lăsat cheile în birou.

Asta nu înseamnă fluturi în stomac ?

- De ce te-ai fotografiat cu ea ? - E o clientă şi n-am vrut s-o supăr.

Maisie, tu ai fost acolo, ai spus că vrei o poză cu noi.

Da, cu noi... nu cu ea.

E drăguţă.

Stai puţin. Crezi că... Şi de aceea te-ai întors ?

- Maisie, se întâmplă să fie o clientă. - Vii acasă devreme în seara asta ?

Da, o să vin devreme.

Crezi că ei sunt ?

- Uite ! - Ce e ?

Tom... un seif în perete.

Şi ce... nu eşti interesat ? Ar putea fi o mulţime de bani acolo !

O să aducem un lăcătuş.

Tom !

Te rog, spune-mi că asta e combinaţia seifului.

E de la Ministerul de Război.

"Îmi revine dureroasa sarcină de a vă informa că s-a primit un raport"

"în care se anunţă decesul soldatului Thomas Hickman".

Datată 18 decembrie 1939.

Asta e cu câteva zile înainte ca clubul să fie zidit.

E romantic sau ce ? A închis afacerea pentru că i-a murit partenerul.

Deci cu siguranţă nu e combinaţia, nu ?

Stai să văd dacă înţeleg.

Vrei să te aprovizionez eu cu anumite bunuri ?

E pentru un client. Maisie nu trebuie să ştie. Ai grijă.

Nu-mi place ce aud.

Acesta e un loc frumos, cu o atmosferă prietenoasă...

De aceea am venit aici.

Iar acum tu vrei să umpli de rahat localul ăsta !

Ascultă, facem afaceri sau nu ?

Sunt dezamăgit de tine... de tine, mai presus toţi.

M-am menţinut pe gaşca obişnuită cu care fac afaceri,

dar nu văd de ce te-aş lăsa să negociezi cu unul dintre competitorii mei.

Dar o să-ţi spun asta:

dacă intrăm în afaceri împreună şi rămâi în urmă cu plăţile,

o să fie foarte incomod pentru tine. Înţelegi asta ?

Da, ştiu cum funcţionează.

- În regulă, mâine ai prima livrare. - Dar nu ştii ce am nevoie.

Ba ştiu.

O să primeşti orice îţi dau eu.

- Putem lua ăsta în apartament ? - E murdar, probabil are purici !

Şi Chad are... şi-l lăsăm să stea !

O să-l recondiţionez şi o să... te las să faci dragoste cu mine, pe el.

A mai rămas vreo piesă de mobilier pe care nu i-ai tras-o ?

L-ai cumpărat pentru mine sau pentru ea ?

- De ce ai pune o asemenea întrebare ? - De-aia.

L-am cumpărat pentru tine.

M-am gândit că meriţi mai mult

decât să faci dragoste pe biroul ăla vechi şi sordid, asta e tot.

Şi un şezlong ponosit în fundul unui birou merit eu, nu ?

- Nu asta am vrut să spun. - Dar ce ai vrut să spui ?

Ce însemn eu pentru tine ? Sunt doar sexul de noapte din dosul unui club ?

Sigur că nu.

Ah, Fluture...

M-am îndrăgostit de tine.

Dovedeşte.

Dă-mi un loc de muncă aici, cu normă întreagă. Cântăreaţă.

Nu, nu, Fluture. Ştii asta...

Trebuie să o întrebi mai întâi pe soţia ta.

Ştii că nu trebuie să fac asta.

Dacă aş lucra aici, ar fi mai convenabil.

Scuze. Thomas, ar fi mai bine să pleci de aici.

- Ce e ? - Karl.

Nu pleca.

Se dă în spectacol.

Noroc tuturor ! Şi încă o sticlă la fel, te rog, dragă !

Omul în persoană ! Thomas! Eu şi prietenii mei vrem să sărbătorim.

Se pare că aţi sărbătorit destul, Karl.

Nu, nu, nu... Vrem să mai sărbătorim puţin !

- Datorită dlui Hitler ! - Şi ce anume merită sărbătorit ?

Păi, vezi, ticălosul ăsta fascist şi prietenii lui care mărşăluiesc

au luat guvernul într-o clipită !

Aşa că un grup de oarecare ca noi, din Ministerul de Interne,

am fost recrutaţi şi transferaţi la Ministerul de Război,

în aşteptarea momentului când Freddie Krautz o să traverseze canalul,

şi ne-au dat tot felul de împuterniciri.

Ştii, pot să cumpăr din impuls orice clădire din Londra

în numele efortului de război !

Da, prietene, aceşti gentlemani rafinaţi...

scuze, şi doamna... noi deţinem puterea, Thomas.

Ar trebui să fii foarte amabil cu noi.

O promovare... asta înseamnă că poţi să-ţi plăteşti factura ?

El... glumeşte.

Nu, mai degrabă speram că ai putea să dai oaspeţilor mei ceva în plus

ca să-i stimulezi, dacă înţelegi ce vreau să spun.

William, vino aici.

Ce mai face încântătoarea ta soţie ?

Ne vedem la bar în 5 minute.

Unde e şampania aia ? Mersi, dragă. Cine mai vrea ?

- Probleme ? Thomas ? - Ce ?

- Cu Karl... aşa a spus William. - Nu, nu e nimic.

- Îţi place ? - Îl ador.

M-am gândit că ar fi timpul să încetăm să mai facem dragoste pe birou...

să adăugăm puţin confort.

Vino repede înapoi !

Văd că mi-ai urmat sfatul: renovezi localul.

Da, dacă nu rămân fără bani înainte.

Ce faci cu acel spaţiu de birouri de sus ?

Băncile o să sară la tine.

Am făcut... am făcut ceva progrese.

- Ştiţi cine e ? - Nu, nu e asta.

Dar ştim că n-a fost crimă. Mai mult ca sigur a fost sinucidere.

După unghiul rănii de ieşire, pistolul a fost aproape sigur în gura lui.

Altfel dacă ar fi fost crimă,

ucigaşul ar fi trebuit să fie ghemuit la picioarele victimei.

În plus, sinuciderea e mult mai convenabilă.

Înseamnă că nu avem încă un caz "nerezolvat" printre dosarele noastre.

- Nu ai nicio idee cine era ? - E puţin mister.

Un bărbat bine îmbrăcat, fără acte de identitate, portofel,

fără nimic care să ne arate cine era. Omul acela a vrut să moară anonim.

Trebuie să puneţi nişte estrade aici. Toate cluburile aveau, la vremea aceea.

- Şi ? Cum se face că acesta nu avea ? - Nu ştiu.

Ce cred eu că s-a întâmplat a fost cam aşa:

a construit zidul din interior, după ce, în prealabil,

plătise un constructor să vină la o dată ulterioară

şi să dea un strat proaspăt de glet pe exteriorul unui perete.

Am găsit aici o placă cu ciment uscat.

Am găsit chitanţa pentru constructorul care a făcut lucrarea.

Caz dovedit ! Da, şi se potriveşte foarte frumos.

"The Duke"... Asta e muzica pe care vreţi voi să o cântaţi aici.

Ei cântau mult Ellington atunci.

Oricum, secţia încearcă să identifice pistolul.

Pot să arunc o privire ? Chitanţa constructorului.

Da, sigur.

- L-ai văzut ? - Nu, e încă acolo !

De ce la bănci durează atât de mult ?

Nu ştiu, n-am avut niciodată un cont bancar !

Uite că vine. Doamne, sper că i-au dat banii.

- Ai obţinut împrumutul ? Deci ? - O nimica toată !

Corect. Care e problema ta ?

Pur şi simplu nu înţeleg de ce trebuie să o angajăm, asta e tot.

- Oricum cântă aici majoritatea serilor. - De fapt, chiar e o cântăreaţă bună.

Sunt multe cântăreţe bune, Thomas,

şi mult mai ieftine decât 8 lire pe săptămână.

- Bine, Karl mi-a cerut să fac asta. - Karl ?

Da, Karl. Karl lucrează din întâmplare la Ministerul de Război.

A promis că va aduce oameni mulţi, oameni noi...

Ştii, genul de oameni cărora le-ar plăcea Fluture.

Ştii... poate îi va menţine mulţumiţi.

- Deci acum furnizăm prostituate ? - Uite, ea nu e o prostituată.

Dacă lucrurile continuă aşa, la cum e situaţia acum în Europa,

o să avem nevoie de orice nenorocit de ajutor

ca să păstrăm deschis clubul ăsta blestemat !

Ştii asta. Ştii că se vorbeşte despre raţionalizare

şi în curând vor începe să evacueze oamenii din Londra.

Maisie, vrei să... vrei să încetezi cu absurdităţile astea ?

Ştii că eu.... eu ştiu ce fac. Ştiu ce fac, ai încredere în mine, da ?

E de calitate ? Eu n-am dat niciun ban.

Îţi place ? E rândul tău, prietene.

Ajunge, Karl, scoate-i de aici.

Uşor, bătrâne prieten, o să strici toată distracţia !

Foarte frumoasă imagine, Thomas. Ar trebui să o înrămezi.

De ce nu dispari dracului din faţa mea ?

Poate că ar trebui să ni te alături... să te mai relaxezi puţin.

Domnilor... La bar !

- Ce dracu' se întâmplă ? - Despre ce vorbeşti ?

Îl laşi pe cretinul ăsta să ne folosească biroul ?

Încerc să ne menţinem pe linia de plutire.

Ce s-a întâmplat cu tine, Thomas ? Eşti altfel.

- Nu acum, Maisie. - Nu te mai recunosc.

Obişnuiam să împărtăşim totul,

iar acum nu mai suporţi să stai lângă mine.

- Spune-mi ce se întâmplă ! - Nu e aşa...

Uite, hai să vorbim despre asta când mergem acasă.

Obişnuiai să spui că aici e casa noastră.

Încerc să administrez un club, înţelegi ?

Înainte nimic nu trecea înaintea mea, înaintea noastră,

acum orice altceva e mai important ! Karl, Albert, clubul, căţeaua de acolo !

Să nu vorbeşti aşa despre ea !

- Eşti îndrăgostit de ea ? - Maisie, te rog termină. Se uită lumea.

Nu-mi pasă. Să se uite !

Te vezi cu ea, nu-i aşa ? Te vezi cu ea pe la spatele meu !

Spune-mi ! Spune-mi ! Eşti îndrăgostit de ea ?

Nu sunt îndrăgostit de nimeni, la dracu' !

Iisuse, Maisie... te rog...

Doamne, n-am vrut să...

Maisie, n-am... n-am vrut !

Stai ! Ocupă-te de afacere. O găsesc eu.

De cât timp faci asta ?

Asta o să ne rezolve toate problemele.

Ea ştie ? Ştie ? Ea ştie ?

Ce să ştie ? Ce e de ştiut, Fluture, ce ?

Despre noi ? Despre asta ? Ce e de ştiut ?

Ţi-am tras-o de câteva ori... Mare scofală !

Încă o mai iubeşti, Thomas ?

De când ai venit tu... nu. Nu mi te pot scoate din minte.

Am obosit de jocul ăsta.

Vreau să fiu soţia ta, Thomas. Vreau să fiu soţia ta.

- Şi cum să fac asta ? - În orice mod trebuie.

Fluture, te rog, nu... Nu !

Are legătură cu faptul că ţi-am respins calitatea de membru ?

Un fan al jazzului ca mine credea că va primi o legitimaţie VIP.

Dacă aveţi nevoie de ajutor, eu sunt omul potrivit.

Ştiu că trebuie să ştii totul despre cei mari...

Tommy Dorsey, Artie Shaw, Lester Young...

Deci e vorba de tipul mort, nu ?

Păi, bine, mulţumesc că aţi trecut. Acum s-a ivit ceva.

Ai spus că în sinucidere e vorba de autoimplicare.

Da, în mod normal e, dar chitanţa pe care mi-ai dat-o e datată 1939.

- Da, când a fost închis clubul. - Şi n-a mai fost deschis de atunci ?

Ai văzut locul. A fost lăsat aşa de când a fost zidit.

Asta face ca lucrurile să fie foarte ciudate.

Pistolul acela avea cătare ajustabilă.

Cătările ajustabile au fost inventate în anii '60.

Cumva mortul tău a găsit un club despre a cărui existenţă nu ştia nimeni,

a intrat prin efracţie şi s-a sinucis

după 30 de ani după ce intrarea fusese zidită.

De ce nu vii în pat ?

Răspunsul e aici... Ştiu că e.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Te iubesc de trei ori.

Maisie... Maisie... Îmi pare atât de rău.

Nu, nu... nu e nimic de spus.

Am dat-o-n bară. Jur, promit că rezolv... O să rezolv totul.

Uite, am primit asta ! Karl a înrămat-o pentru noi.

Uite. Dacă aş fi crezut că ai o aventură cu ea,

n-aş fi pus fotografia ei pe perete, nu ?

Lucrezi prea mult, asta e.

De îndată ce se terminîă războiul, o să petrecem mai mult timp împreună.

Să nu mă părăseşti, Thomas.

Fă ce vrei, dar nu mă părăsi, fiindcă nu ştiu ce m-aş face.

Hai să mergem acasă şi să ne culcăm devreme.

- Să lăsăm clubul ? - La dracu' cu clubul.

William, o duc acasă pe dna Hickman. Închizi tu localul, da ?

- Unde e şeful tău ? - Nu e aici acum.

Transmite-i un mesaj de la mine.

Spune-i că e cu două săptămâni în urmă... şi timpul trece.

Tic-tac, la dracu'.

Ai văzut asta ?

HITLER INVADEAZĂ POLONIA

E cea mai mică dintre problemele tale. Ai avut un vizitator. Îşi vrea banii.

- Ticăloşii. - Am păţit şi mai rău.

Ce ai de gând să faci ?

Spune-mi tu, şi atunci o să ştim amândoi.

Nu te pune cu el, Thomas.

Asta a fost doar o avertizare. Data viitoare va fi mai mult.

Data viitoare vei fi tu... sau chiar mai rău.

- A început mobilizarea. - Cine spune ?

Chamberlain, pe telegraf.

Nu vreau să fii chemat. Vreau să vorbeşti cu Karl.

Nu râde de mine ! Mereu îl ajuţi, e timpul să-ţi întoarcă şi el favoarea.

Ce poate face Karl ?

Poate să facă astfel încât să nu fii mobilizat.

Karl poate face asta, el poate face orice vrea.

- Nu vreau să fii împuşcat. - Nu o să fiu împuşcat !

Cel puţin nu de nemţi.

Poate bătrânul Adolf va omorî pe toată lumea şi ne va face o favoare.

Am lucruri la birou de care trebuie să mă ocup.

Nu vorbi aşa în faţa ei.

Vorbesc cum vreau în faţa cui vreau, inclusiv a soţiei tale.

Ai cumva vreo idee cum mă simt eu când te văd ţinând-o de mână ?

I-ai spus ?

- Mă duc eu să-i spun acum, da ? - Nu, nu. O să vorbesc cu ea în curând.

Vorbeşte cu Karl. Doar vorbeşte cu el.

Acum o să mă ajuţi dracului, ai înţeles ?

Thomas, bunul meu prieten,

mi se pare că aici eu sunt cel care face cărţile.

La urma urmei, nu ai vrea ca dulcea ta soţie

să afle despre relaţia ta cu privighetoarea, nu-i aşa ?

Lua-te-ar dracu' !

Ţi-am furnizat ţie şi acoliţilor tăi blestemaţi

rahaturi, alcool şi orice altceva aţi vrut, destulă vreme.

Acum... acum am datorii, înţelegi ? Înţelegi ?

Da, da...

La urma urmei, pariez că şefii ăştia ai tăi de la Whitehall

au aflat despre dependenţa ta de droguri...

şi o să-ţi dea un şut în fundul ăla de evreu de o să ajungi înapoi la Berlin.

Şi atunci poţi să stai cot la cot cu Adolf Hitler.

Acum faci pe durul... dar îţi imaginezi dracului asta ?

- Bine, Thomas, bine. Am înţeles ideea. - Bine. Bine.

Poate să facă asta ?

Poate să-l bată doar pe portar. Da ! Gol !

Tom, spune-mi ceva, omule. Ce-o să facem cu seiful ?

O să-l deschidem sau doar o să stăm să ne uităm la el ?

Lasă-l baltă. Nu e nimic în el care ne-ar putea interesa.

Acum îţi spun eu că golul ăsta a fost la fix.

- Ce sunt toate astea ? - Staţi jos, sunt pe cale să servesc.

- Ce am uitat ? - Ziua de naştere ?

- Iulie. - A, da. Aniversare ?

Dracu' ştie !

Mâncaţi !

E drăguţ.

N-avem prea des o cină cu lumânări.

- E o ocazie specială. - Sigur că e.

- Bine, ce am uitat ? - N-ai uitat nimic.

Ocazie specială, cină cu lumânări... trebuie să fi uitat ceva.

Am de făcut un anunţ.

Un anunţ ? Iubesc anunţurile ! Nu mă dai afară, nu ?

- Am făcut un test în dimineaţa asta. - Sunt însărcinată.

- Poftim ? - Trebuie să-ţi traduc "însărcinată" ?

Nu, nu... doar că...

- El ştie ? - Încă nu.

- Crezi că o să fie fericit ? - Cred că o să fie în extaz.

- Tom. Tom, nu eşti fericit ? - Ba da... da, chiar sunt fericit.

- Mulţumesc, oameni buni ! - Pentru ce ?

Pentru că m-aţi lăsat să iau parte la asta.

Adică ar fi trebuit să fie o cină cu lumânări, în doi.

Dar tu faci parte din asta, omule.

Da, se întâmplă că trebuie să aud multe gemete de după uşa dormitorului.

Tom... gemi tare, nu ?

N-a fost uşor.

Karl, ministerul tău poate să cumpere orice nenorocită de clădire din ţară,

dacă e în interesul războiului.

Şi restul ?

M-am ocupat de toate.

Thomas...

Nu o poate vinde imediat, a trebuit să restricţionez asta.

Ar fi bătut la ochi.

Sper că ştii ce faci.

Nu te preface prietenul îngrijorat cu mine, Karl.

De unde o să iei suficient echipament

ca să treci prin blestematul de război ?

Cu siguranţă va fi util, nu pot să neg asta.

În caz că nu ne mai revedem...

Nici măcar eu nu pot să fiu atât de norocos.

Se pare că treaba merge bine. Cineva vrea să-ţi vorbească.

La dracu' !

A, nu... Nu...

Albert, uite, dacă e vorba de bani...

mai am nevoie de o săptămână. Săptămâna viitoare. Promit.

Te-ai băgat în mare încurcătură, Thomas.

Am nevoie marfa pe un an. Doar o ultimă picătură mare.

Deja îmi datorezi două bătrâne.

Prespunând că te-aş putea ajuta cu această livrare...

- Când o să îmi plăteşti ? - Două săptămâni, garantat.

Imaginează-ţi cât valorează marfa pentru un an.

Doar ca să te menţin pe calea cea dreaptă

şi să te fac să înţelegi cum ar fi dacă nu mi-ai plăti...

O să ai livrarea săptămâna asta, dar vreau plata pe 14 zile.

Să nu mă dezamăgeşti, altfel cineva o să intre într-o zi în clubul ăsta

şi o să te găsească cu un glonţ în cap.

Haideţi, băieţi, hai să mergem.

- De ce nu chemi poliţia ? - N-am văzut cine a fost.

Bine că n-ai avut ăştia la tine.

- Am nevoie să beau ceva. - Aduc eu. William.

- Cât timp ţi-a dat ? - Nu începe, la naiba !

Doamna de acolo şi-ar da un braţ pentru tine,

iar tu te gândeşti cum să o jefuieşti.

Am văzut cum te uitai la bani.

Nu e suficient că o laşi ca să fugi după o târfă ?

De ce nu taci dracului din gură ? Doar taci dracului !

Taci, William, taci.

N-aş face nimic ca să-i fac rău. O să mă descurc.

- Nu eşti emoţionat ? - Nu.

De ce nu ?

Fiindcă pentru mine, nu înseamnă nimic.

Toate răspunsurile pe care le cauţi ar putea fi aici.

Ca să nu mai vorbim despre un milion de biştari,

iar pentru tine nu înseamnă nimic ?

Unde te duci ?

În caz că n-ai observat, avem o deschidere de club acolo !

- Da, dar cum rămâne cu... - Lasă-l pe el să facă asta !

Aveam de gând să-ţi spun despre asta, Maisie.

- Te rog, Thomas, nu vreau să te duci. - Ştiu ! De ce nu încerci să înţelegi ?

E tot ce-ţi cer. De ce nu încerci să înţelegi asta ?

- Ştiai ? - Nu ştiam nimic, Maisie.

Ai de gând să încetezi odată să mai fii furioasă ?

Nu mai fi furioasă, bine ?

Deja ţi-am spus că trebuie să plec în după-amiaza asta.

Am 3 săptămâni instruire de bază şi apoi mă trimit în străinătate.

De ce n-ai aşteptat să fii mobilizat, la fel ca toată lumea ?

Maisie, sunt prea bătrân ca să fiu mobilizat.

Cum o să supravieţuiesc fără tine ?

Îl ai pe William. Are platfus, el o să rămână aici tot timpul.

- Mi-e frică. Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Te iubesc de trei ori.

O să te iubesc pentru totdeauna. Maisie, nu fi speriată.

Doar ai încredere în mine.

Ştii, e posibil să mă întorc în câteva luni... Şi acel Hitler...

acel Hitler n-o să ştie ce l-a lovit.

Acum chiar trebuie să plec.

- Pot să vin cu tine la gară ? - Mai bine nu.

Am încredere că te duci ca voluntar.

Toţi ceilalţi aşteaptă să fie mobilizaţi, dar nu şi Thomas al meu.

El îşi pune numele în fruntea listei.

Du-te... până când nu mă faci să plâng din nou.

Nu i-ai spus de copil, nu ?

Am vorbit cu oamenii.

Ei sunt de părere că toată chestia se va termina

şi o să mă întorc înainte să prinzi de veste, da ?

Hitler n-o să ştie ce l-a lovit.

Trebuie să livrezi asta.

Iar asta e pentru tine.

E doar o glumă. O să iau chiria, bine ?

Un adevărat fan al jazzului. Vino şi ajută-mă aici, detectivule.

- Mă bucur că ai reuşit să vii. - Mă tem că am venit cu treburi.

Mă tem că dovezile sunt concludente.

Ascultă, când te simţi în stare, de ce nu vii pe la secţie ?

Mai sunt nişte lucruri care ţi-ar putea părea interesante.

Când te simţi pregătit.

Apropo... clubul arată minunat.

Gata.

Mulţumesc, prietene.

Deci ?

Iisuse ! Locul ăsta a fost vreun fel de arsenal blestemat sau ce ?

Asta e tot ?

E actul de proprietate al clădirii.

Dar n-au fost suficienţi bani pentru asta.

- Înţeleg că a luat trenul ? - Tu şi el sunteţi chit acum ?

Fluture, draga mea, singurii oameni cu care am ceva de împărţit

poartă pălării pătrate cu zvastici pe lateral.

Dar tu ?

Nu-ţi face griji pentru mine. Eu plec din Londra.

A meritat ?

Deci ?

A meritat ?

Maisie.

- E adevărat ce am auzit ? - Ea n-a ştiut că el o să plece.

- N-a spus nimănui. - Nu te băga !

Soţul tău îmi datorează bani şi vreau ca datoria lui să fie plătită !

De ce nu te duci în Franţa să vezi dacă n-are banii îndesaţi în trusă ?

Ce gunoi s-a dovedit a fi bărbatul tău !

Băieţi, arătaţi-i dnei Hickman ce se întâmplă

dacă nu-mi primesc banii pe care mi-i datorează.

Dar luaţi-o uşor pentru că s-ar putea ca eu să deţin acest club într-o zi,

dacă nu-mi primesc banii !

Băieţi...

Karl ! Ai venit devreme. Încă n-am deschis.

- Trebuie să vorbesc cu tine. - Despre concesiune.

Draga mea Maisie,

acesta a fost rezultatul unei înţelegeri personale între mine şi bunul tău soţ.

Aş prefera să nu mai pomenim niciodată despre asta.

Karl, eu tot mai cred că trebuie să-ţi mulţumim pentru...

Maisie... cred că ar trebui să stai jos.

De ce ? Ce e, Karl ?

E vorba de Thomas, nu ?

Asta a ajuns pe biroul meu în dimineaţa asta.

A trebuit să o aduc personal.

N-am putut să las pe nimeni altcineva să o livreze.

Nu vreau să o deschid.

Dacă nu o deschid, nu o să ştiu ce scrie în ea.

E posibil să nu fie adevărat.

"Îmi revine dureroasa sarcină de a vă informa"

"că Ministerul de Război a primit un raport"

în care se anunţă decesul soldatului Thomas Hickman".

- Astea sunt toate. - Rămân toate ?

Toată clădirea asta alimentează efortul de război,

totul, de la agrafe de birou până la piese de avion.

- Karl a dat contracte tuturor. - A avut totul planificat, nu-i aşa ?

L-a făcut pe Karl să le ofere contracte pentru ca eu să am un venit,

şi atunci n-aş avea nevoie de club.

Iar Albert nu poate să ia ceea ce nu e de luat, de acolo.

Ea unde a plecat ?

Ultima oară am auzit că s-ar fi mutat pe coastă.

E singura fotografie a lui pe care o am.

Ia-o cu tine.

Nu, nu, las-o. E clubul lui. Trebuie să rămână aici.

Gata.

Sigur vrei să faci asta ?

Ministerul de Război nu are înregistrări

despre un Thomas Hickman, ucis pe 16 decembrie 1939.

Stai o clipă, nu înţeleg.

Ai primit scrisoarea care spune că a căzut la datorie.

Da, dar e un fals.

Ce vrei să spui ?

Presupunerea noastră e că

a avut pe cineva care lucra la Ministerul de Război.

- De ce ? - Păi, asta sper să aflăm.

William Nicholls. A lucrat pentru bunicul dumitale.

- Trebuie să aibă aproape 100 de ani. - 97. Aici e.

Dle Nicholls. William, cred că l-ai cunoscut pe bunicul meu.

Există însă înregistrarea decesului unui Thomas Hickman la 4 martie 1940.

Se presupune că s-a înecat alături de alţi 300 de oameni

atunci când nava care îi transporta s-a scufundat lângă coasta Africii.

Doamne.

Chad, chiar sunt îngrijorată pentru el.

Pur şi simplu stă acolo. Nu vorbeşte deloc.

Abs... doar lasă-l singur. O să treacă peste asta.

Să nu uiţi că mă duc la doctor mâine. O să fii acolo, nu-i aşa ?

Tom ! Tom, eşti acolo ? Trebuia să ne întâlnim la doctor.

Abs, îmi aduci paşaportul ? E pe şifonier, lângă lucrurile mamei.

Rahat !

Haide, haide...

Tom ?

Nu !

Nu s-au căsătorit niciodată.

Thomas şi Fluture, nu s-au căsătorit niciodată.

El chiar a murit în război.

Şi apoi cum ar fi putut, când el încă era căsătorit cu Maisie ?

Felicitări, aveţi un băieţel.

Maisie a avut un băiat... pe tatăl meu.

Felicitări... e o fetiţă.

Fluture a avut o fată.

Mama ta.

Iar când mama s-a mutat înapoi la Londra,

s-a dus înapoi în zona despre care mama ei îi vorbise cu atâta dragoste.

Shoreditch.

Acolo, într-o librărie, l-a întâlnit pe fiul lui Maisie.

Abia se mutase şi el în cartier.

Dar numai când William mi-a dat acea fotografie,

am înţeles că Fluture a fost bunica mea.

Două bunici... un singur bunic.

Mama şi tata au fost frate şi soră.

Mama mi-a spus că tata a murit la 32 de ani,

dar niciodată nu mi-a spus cum.

Trebuie să fi aflat adevărul, s-a zidit în club, iar mama...

trebuie să fi ştiut, dar n-a spus nimănui.

A vrut ca secretul lor să rămână zidit pentru totdeauna.

Cred că noi toţi suntem capabili să ne sinucidem.

Unii dintre noi găsim motive să o facem.

Am mai fost aici înainte.

Vino, mamă.

Aveam 3 ani...

în ziua când tata s-a sinucis.

PENTRU TOM

Traducerea şi adaptarea ELENA MĂRUŢĂ

Subtitrarea – ANIŞOARA ANGHEL EMPIRE VIDEO PRODUCTION