Original subtitles

ORIZZONTE

Weber, unde dracu' ești?

Ascult, dle.

Trebuie să pregătim imediat o echipă pentru curățenie și dezinfectare.

- Dar de ce? - Fiindcă vine un grup la bord

din Malta.

Va lua acele cabine.

Și refugiații?

Libienii îi vor ridica în aproximativ trei ore,

ceea ce înseamnă că avem patru ore să pregătim cabinele.

Da, te văd.

Vom face o corecție de curs și vom încetini la 12 noduri.

Recepționat.

De acum, evităm comunicarea prin radio. Doar prin satelit.

Recepționat. Terminat.

- Încetiniți la 12 noduri. - Încetinim la 12 noduri.

EDITH SCHNEIDER

Căpitane?

Vă reamintesc că veți lua cina cu oaspeții de lux.

Înțeleg, dar știți cât de important e pentru companie.

Nu putem amâna?

Du-te câteva minute.

Oaspeții de lux plătesc mult pentru asemenea momente.

Boule.

FELICITĂRI PENTRU COMANDĂ

Ce naiba?

AM FOST PROMOVAT CĂPITANUL CELEI MAI NOI NAVE,

PARADISE DREAM. ...ÎN ZILELE CE VOR URMA.

În schimb, trecem pe puntea cinci,

care ne duce la ușa doi.

- În acel moment... Ce faci? - Documentez.

De ce naiba?

Care e problema?

- Respectăm ordinele, nu? - Schneider, te rog!

- Cine ești? - Nu contează, dă-mi aia.

Sigur că contează. Cine ești? De ce ai un telefon libian?

Și de ce ai atâția bani?

I-am furat. Toți furați de la un traficant.

- Dă-mi să văd. - Ce?

Ce vrei să vezi?

Nu te cred. Cine ești?

Știi ce înseamnă asta? Am intrat în apele libiene.

Ați terminat?

Unde se duce nava asta?

Mergeam spre Malta.

De ce suntem în apele libiene?

Nu știu.

- Spune-mi unde merge nava. - Lasă-mă!

Ne duc înapoi.

Descuiat.

Bună seara.

Bună.

Stai, încă n-am mâncat tot.

A fost prea mult pentru noi.

Da. Poate terminăm mai târziu.

Se poate? Fiindcă...

Desigur.

Bine.

Mulțumesc.

Cu plăcere. Pa.

- Mulțumesc. - Mai doriți ceva?

Minunat. Mulțumesc.

Sincer să fiu, nu suntem complet de acord cu alegerea lui.

Nimeni nu vrea ai aibă copil ospătar,

iar el a avut toate șansele.

Suntem din Republica Democrată Germană.

După căderea țării noastre, a trebuit s-o iau de la zero.

Dar l-au promovat atât de repede

și i-au încredințat grija imigranților.

E o responsabilitate serioasă.

Înseamnă că e competent.

- În plus, îi place. - De acord.

Câți copii vedem la universități, stând degeaba?

Mulți.

Cine vrea karaoke?

Hannelore, băiatul tău mă poate ajuta să văd mama cu copilul?

- Nu știu. Să-l întrebăm pe el. - Acum?

Acum, Dilè?

- Da. Vreau să-i fac un mic cadou. - Ce fel de cadou?

Nu știu, ceva ce pot cumpăra de aici.

Ceva cu care să se joace. Stă în cabină toată ziua, biata de ea.

- Mă duc la karaoke. - Bine, du-te. Vin și eu mai târziu.

- Și mergem să vedem copilul. - Mai vine cineva?

Am putea.

Nu.

De ce nu?

Karaoke, Silvia?

Și ce?

Ești beată?

Nu. Sunt bine.

Odată ce am aflat de impactul asupra mediului,

am abordat problema.

Dacă era o chestiune de etică,

asta era.

Exact. Și noi am făcut la fel aici.

Nu uitați că am redus emisiile cu peste 30%.

Chiar și din punctul ăsta de vedere,

nava e ultramodernă.

Mi-ar plăcea să v-o arăt.

Puntea, motoarele,

- ...tot ce vreți. - Cu plăcere. Mereu facem asta.

Te plictisim.

Ce frumos!

Reprezintă ceva?

Mary?

E coada celor care vor să viziteze nava.

Puntea, motoarele.

Da. Am fost în patru croaziere

cu predecesorul tău, căpitanul Morello.

Și noi, în vreo două. Ce bărbat fermecător!

- Pentru tine e prima dată, nu? - Da, pe un vas de croazieră.

Înainte, erau doar cutii.

- Containere! - Cred că ești încântat.

EDITH SCHNIEDER Te distrug!

- Poftim? - Cred că ești încântat.

Scuzați-mă, e secundul meu.

- Probleme? - Nu, în niciun caz.

Dar, pentru orice eventualitate...

Așteptăm ca pasagerii să fie debarcați,

ca să evităm situațiile neplăcute, în caz că se opune vreunul.

Îmi pare foarte rău. Trebuie să părăsesc încântătoarea dv companie.

Probleme.

Nu, nu, nu. Doar birocrație.

Imigranții.

Imigranții.

- Da. - Bieții de ei.

Îmi pare rău. Ca întotdeauna,

vă mulțumim că ați ales croazierele noastre.

Deschide.

Descuiat.

Ce naiba faci?

Dacă tot te interesează doar ce te afectează personal,

gândește-te la asta.

Imaginează-ți.

Dacă asta ar ajunge pe toate site-urile și rețelele de socializare?

Am primit un ordin de la guvern.

Nu eu îi trimit înapoi.

Avem o obligație, ca ființe umane, față de alți oameni.

Dă-mi comanda și-mi asum responsabilitatea.

Asta vrei cu adevărat. Să fii la comandă.

Da, așa e. Ca să pot face ceea ce tu n-ai curaj să faci.

Prostii. Fă ce vrei cu filmul. Trebuie să respect ordinele.

Arrigo, un căpitan adevărat e cel care dă ordinele,

nu cel care le execută.

M-am gândit.

„De ce să port povara asta pe umeri?”

„De ce trebuie să fac o alegere care mă depășește?”

În calitate de căpitan, îmi asum toate responsabilitățile,

dar asta nu e una dintre ele.

Dacă guvernul îmi ordonă să-i predau libienilor,

exact asta voi face.

Nu e responsabilitatea mea.

Cel puțin, așa credeam.

Trebuie să plecăm de aici.

- Unde ne putem duce? - Nu știu. Ne vom ascunde undeva.

E inutil. Ne vor găsi, așa cum te-au găsit și pe tine.

Ce vrei să faci? Stai și aștepți să te târască înapoi?

Nu, dar... Poate că nu e... Poate că te înșeli.

Nu pot s-o facă.

Nu știi să citești? „Mobil Libia”.

Nu s-a activat roamingul. Suntem în apele libiene.

Uite! Deschide ochii!

Trezește-te! Mergem spre Libia.

Înțelegi?

Spune-i să plătească!

Îl auzi? Îl auzi?

Înțelegi?

Tu ești.

Tu mi-ai făcut asta.

- Tu ești! - Ascultă! Ascultă-mă!

Nu știi cine sunt.

Ai pierdut vreodată un copil?

Am luptat în revoluție.

Am sperat la libertate după căderea lui Gaddafi.

Dar lucrurile s-au înrăutățit

și apoi a venit Războiul Civil.

O lovitură de artilerie.

Soția și cei doi copii ai mei...

Zile întregi le-am căutat rămășițele.

Înnebunești.

Nu mai simți nimic.

Dacă vrei să supraviețuiești, nu trebuie să simți nimic.

Liniște!

Liniște!

Liniște!

Hei!

Am cumpărat fete nigeriene de la poliție.

Ai parte de carne proaspătă azi.

Atunci, du-te-n mă-ta!

Liniște!

Nu simți nicio durere. A ta, sau a altcuiva.

Până când e prea mult.

Aici erai.

După ce termini, du târfele astea cu celelalte.

Îmbrăcați-vă.

Ești ciudat, Tareq.

Să mai așteptăm o zi.

Apoi, cine plătește poate pleca.

Pe ceilalți îi vindem mai departe.

Crezi că asta te absolvă? Că șterge tot ce ai făcut?

Și în țara mea a fost război, foamete și un dictator.

Dar n-am făcut rău nimănui. Puteai să faci altceva.

Așa e Libia în ziua de azi. Ori țiței, ori oameni ca tine.

Ești un monstru!

Și un ucigaș.

Da, sunt un monstru. Și un ucigaș.

Dar sunt și singura ta speranță de a scăpa de aici.

Pentru că acolo

totul va fi exact la fel.

Ca în Tunisia, în grupuri mici.

E puțin mai complicat pentru că va trebui să-i debarcăm pe rând.

E mult mai complicat.

Ce crezi că vor face când îi vor vedea pe libieni?

Le spunem că îi predăm

Gărzii de Coastă italiene sau malteze.

Libienii vor trebui să-și dea jos toate însemnele,

altfel va fi imposibil.

Iisuse Hristoase!

Ce vrei să facem?

Să răspândim vestea.

Naufragiul, salvarea și că vor să-i predăm libienilor.

Am înțeles. Cum se numește vasul?

Compania e Sunny Cruise, vasul se numește Orizzonte

și călătorește pe Mediterană.

Acum mergem în zona de căutare și salvare libiană

nu spre Malta, conform planului.

Tu cine ești?

Numele meu și al comandantului nu contează.

Important e să se afle că se face presiune

asupra companiei, asupra guvernului. Și nu avem mult timp.

- Crezi că se poate? - Pot să i-o duc eu.

Vreau s-o fac eu. Te rog.

Nu, vor să evite orice contact cu pasagerii.

Instrucțiuni de sus.

Dar dacă merge cu tine, e pentru copil.

ORIZZONTE

Doar dacă n-o să ai probleme din cauza asta.

Bine. Urmați-mă, vă rog.

Bine, mulțumesc. Mulțumesc.

Vom fi trei într-o oră.

Întărim pază. Sau vrei s-o facem acum.

E în regulă.

- Îmi pare rău, n-aveți voie aici. - Vreau doar să-i dau asta.

E pentru copil.

Căpitane! Scuzați-mă, am un cadou pentru copil.

Durează doar un minut.

Bine, dar grăbește-te.

Mulțumesc. Știam eu că ești un om bun.

- Ce număr are cabina? - 545.

Aici e.

La naiba!

E cineva acolo tot timpul.

Hei! Mă asculți?

- Hei! Ce faci? - Lasă-mă! Lasă-mă!

Ascultă, dacă mă raportezi, sunt terminat. Dar și tu.

Eu n-am nevoie de tine ca să scap. Tu ai nevoie de mine.

Gândește-te la familia ta. Nu vrei să-i mai vezi?

E grozavă, Franco!

Ar trebui să-ți fac o poză, să vezi ce față ai!

E jenant.

Nu și pentru ea, Franco. Nu pentru ea.

Ce se întâmplă?

Îți place? Îi place.

Îți place, nu-i așa, scumpo?

Cineva de aici a făcut ceva.

Dumnezeule! Trebuie schimbată.

- Te schimbăm. O să te spălăm. - Mulțumesc.

Dar chestia aia Nu ai scutece?

Mulțumesc.

Nici măcar scutece.

Și niște unguent?

- Unguent. - Nu. Fără unguent.

Fără unguent.

Nicio problemă, scumpo.

Diletta o să-ți cumpere tot ce-ți trebuie. Bine?

Ce e? Îți place de mine? Mă place.

Aș fi preferat cu Ronaldo.

Glumeam! Mulțumesc.

E frumos!

Mă bucur că-ți place.

Aș vrea să-ți pot da și eu ceva, dar nu am nimic.

Cadoul meu e să te văd fericită.

Stai!

- Ousmane, legile călătoriei! - Nu le mai am.

Le am eu.

Legile călătoriei.

Dădeam câte o copie fiecărui om pe care-l aduceam.

Sunt reguli bune pentru a supraviețui călătoriei.

Un cadou.

Tu ești un călător.

Noi nu mai avem nevoie de ele.

Doar un lucru în schimb.

Am cunoscut o fată.

O fată ciudată cu o eșarfă pe cap.

- Pare arogantă, dar... - E Mary?

Da. Cred că mă place.

Poți să-mi dai numărul cabinei ei?

Hei! Am nevoie de ajutor! Prietenul meu! E mort.

În baie.

La naiba, scoate-l!

Mi-a spus că ne duci înapoi în Libia.

Apoi s-a dus în baie.

- Carl? - Da, căpitane.

Vino la refugiați

și cheamă doctorul.

Recepționat.

Cine i-a zis de Libia?

Nu știu.

Nu e adevărat!

Ne întâlnim cu Garda de Coastă italiană și vă vom încredința lor.

Du-i pe toți în cabinele lor. Cabina asta e închisă.

Haideți. Întoarceți-vă în cabine. Repede. Mișcați-vă!

Mișcă!

Haide.

- Mișcă! Intră acolo. - Înapoi în cabine. Mișcați-vă!

- Intrați în cabine! Mișcați-vă! - Am zis să vă mișcați!

Mișcă! Intră în cabină. Mișcă!

- Ce s-a întâmplat? - Habar n-am.

Ibrahim, din Eritreea, s-a sinucis.

A aflat că ne duc înapoi în Libia.

Deschis.

E adevărat.

Dormi, puiule

Copilaș mic

Ce se întâmplă?

Copilaș mic

Chiar o iubești?

Da!

O să-i cumperi haine? O să-i cânți când plânge?

- Ce vrei să spui? - Salveaz-o.

- Ce? - Te rog!

Ne duc înapoi în Libia, dar ea nu vine. Nu ea.

Miracolele sunt rare.

- Ce pot să fac? - Ia-o. Ascunde-o.

Ține-o la tine.

- La mine? - Da.

Doamne, cum să fac asta?

Te rog.

Te rog!

Ce să-i spun lui Nicola?

Altceva, Silvia? Aprindem lanterna la telefon?

Franco, ești o pacoste! Calmează-te!

- Poartă-te ca în cabină. - Ești beată!

Nu, am băut câteva pahare.

Mă distrez, mă simt bine. Ce-i rău în asta?

Ce e rău în asta? E ridicol. Nu-ți dai seama?

Karaoke pe un vas de croazieră?

Tu ai insistat să mergem în croazieră.

Ți s-a părut că totul e fantastic, minunat, uimitor.

Și când încep să mă distrez, ți se pare ridicol?

Nu eu am cântat în public.

Ai zis: „Să facem ceva

ce n-am mai făcut!”

Să ne oferim o nouă perspectivă asupra vieții.

Ai venit aici și parcă...

Parcă ai venit la zoo să vezi animale ciudate.

Eu fac lucruri pe care nu le-am mai făcut!

Și știi ce? Ai avut dreptate.

E distractiv! E primul lucru distractiv pe care-l facem de nu știu când!

Putem merge?

Nu. Vreau să cânt din nou.

Pentru Dumnezeu!

- Mulțumesc. - Bravo!

- Bravo! - Încă una! Vă rog, încă una!

Încă una. Doar una.

Încearcă măcar!

Nu, mi-ar fi rușine.

Și nici nu știu să cânt.

- Alo? - Bună seara, sunt Kylian Mbappé.

Scuze, cine?

Kylian Mbappé.

Mă tem că ați greșit numărul. La revedere.

Mary, eu sunt. Elvis!

Elvis?

Eu sunt!

De ce folosești un nume atât de ridicol?

- Nu știi cine e Kylian Mbappé? - Nu.

Atunci poate n-ar trebui să mai vorbim niciodată.

Cum dorești.

Nu știi niciodată de glumă.

Nu-ți înțeleg glumele.

Atunci, o să fiu serios.

Ce planuri ai mâine?

La 08:00, avem salutul soarelui,

apoi yoga, apoi turneul de volei în piscină.

- Apoi excursia în Malta. - Deci ești ocupată.

- Elvis! - Da?

- Par genul? - Ce gen?

Care face chestiile astea.

Nu ne înțelegem.

Să cădem de acord că de acum încolo tot ce spunem e adevărat.

Bine.

Aș vrea să facem ceva împreună.

Tu ai vrea?

- Alo? - Bună seara, căpitane.

- Dle director. - Mi s-a spus despre sinucidere.

Da, nici mie nu-mi vine să cred. E o tragedie.

Cum adică „suntem peste tot la știri”?

Habar n-am cine e turnătorul.

De unde să știu, domnule? Voi încerca să aflu...

Chestia cu libienii ne afectează.

Scuzați-mă domnule, dar dacă presa ne atacă

din cauza planului de a-i preda,

n-ar trebui să ne mai gândim?

A murit cineva. Nu pot garanta că nu se va mai întâmpla nimic.

- Oamenii ăștia sunt disperați. - Da, fă tot ce poți.

Desigur, vom face tot ce putem.

Trebuie să ne asigurăm că totul merge bine.

Poate fără să afle presa. E clar?

Desigur.

LEGILE CĂLĂTORIEI!

Legile călătoriei.

Frați și surori, luați-le mereu cu voi.

Vă vor fi de folos în călătorie.

Să fiți pregătit pentru orice, chiar și cele mai groaznice lucruri.

Prima regulă e să nu vă lăsați prinși și derutați

de incertitudinea situațiilor disperate.

„De ce eu?”

„De ce atâta nedreptate?”

În al doilea rând, trebuie să ai puterea de a decide,

capacitatea de a face o alegere și de a o duce până la capăt.

În al treilea rând, trebuie să ai tăria

de a nu fi nehotărât în alegerile pe care le faci.

Să fii hotărât și categoric.

A patra și cea mai importantă regulă e:

că trebuie să fii curajos...

și norocos.

LEGILE CĂLĂTORIEI!

...al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Asta ne mai lipsea!

Weber, te rog, pasagerii nu trebuie să afle.

- De ce-mi spuneți asta, dle? - Nu sunt părinții tăi la bord?

Dacă le spui, un cuvânt și află toată lumea.

Trebuie să izolăm zona. Poliția va urca la bord.

Nu mai putem da aripa asta celor care se vor îmbarca în Malta.

Sunt sigură că totul e în regulă. Mai încercați.

Știu, am sunat deja de șase ori. Știu să număr.

Îmi pare rău, dle. Nu vă pot ajuta.

De ce-mi faci asta?

Elvis?

Da, Mary, eu sunt. Sunt Elvis.

Am încercat să te sun de câteva ori, dar...

- Și eu. Acum știu de ce suna ocupat. - De ce?

Cum adică de ce? Pentru că mă sunai tu.

Apropo, nu te-am mai auzit în momentul crucial.

Înainte să se întrerupă din nou, ne vedem la restaurantul de mic-dejun.

Ajung pe la 10:00.

Bine.

- Poți să mergi acolo? - Sigur. Vorbesc cu căpitanul.

Îmi îndeplinește orice dorință.

Ca tricoul cu Mbappé.

Cine?

Haide!

Vezi? Oamenii chiar îmi înțeleg glumele.

Pa!

Pa.

Cred că mă place.

Descuiat.

Ne putem împăca, te rog?

Ce e, draga mea? Dormeai deja?

Nu, eu nu.

Diletta, ce caută fetița aici?

- Trebuie să avem grijă de ea. - Ce tot spui?

Au zis că-i duc înapoi în Libia diseară,

unde le vor face lucruri îngrozitoare. Trebuie s-o salvăm.

- Ce faci? - Chem pe cineva s-o ia.

Diletta, ai înnebunit?

Vorbește mai încet.

E un lucru bun. Așa e corect.

- Vom salva un copil. - Nu salvăm pe nimeni!

- Vorbește mai încet. - E ilegal!

E uman.

Ce plan ai? Să stai aici cu ea până la finalul croazierei?

- Pentru Dumnezeu, gândește-te! - Nu știu, Nico.

Important e să salvăm copilul.

Uită-te la ea.

Imaginează-ți...

copilul ăsta...

Mama ei mi-a spus ce le fac acolo.

E un lucru bun. E ceea ce trebuie.

Chiar dacă avem probleme, am salvat un bebeluș.

Diletta, asta e...

Ajunge, Nico!

Mă duc să iau scutece și biberon.

Dar, îți jur, dacă nu găsesc copilul când mă întorc,

n-o să mă mai vezi niciodată. Niciodată!

Aș fi prea dezgustată de tine.

Descuiat.

Cineva i-a spus unui jurnalist despre imigranți.

Știi cine?

Compania e inundată de proteste pe rețelele de socializare.

Și ei sunt responsabili.

Acum, măcar vor avea și ei de suferit.

- Directorul a țipat la mine. - Puteai să-i spui că sunt eu.

Dar, până la urmă, eu sunt responsabil.

Unul dintre imigranți s-a sinucis.

Cine?

Ibrahim...

Ibrahim Mulugeta,

din Eritreea.

Ai fost nedreaptă, neloială

și ai complicat totul.

- Uite, eu... - N-am terminat!

Ai fost nedreaptă, neloială...

dar ai avut dreptate.

Nu-i putem preda libienilor.

Tareq are dreptate.

Trebuie să facem ceva.

Nu ne pot duce înapoi așa.

Da, dar de unde știa Ibrahim că ne duc înapoi în Libia?

- A auzit de la agenții de pază. - Deci nu putem fi siguri.

Nava asta nu se duce în Malta.

Uite, nava a dispărut de pe hartă.

De ce ar face asta?

Descuiat.

O barcă libiană de patrulare vine să vă ia. Cred că în curând.

O hartă a navei. Aici e puntea patru.

La capătul coridorului sunt o ușă și toate pasajele interioare.

Asta duce la sala motoarelor.

Ușile au nevoie de un cod, pe care l-am scris aici.

E codul principal. Le va deschide pe toate.

Pot distrage gardianul cel mult 5-10 minute.

Baftă!

Violența pe care o înduri e ca o otravă.

Te cuprinde

și începi să vezi violența ca pe o soluție.

Crezi că violența pe care o înduri

te îndreptățește la violență.

Eu și fratele meu am văzut multă violență la noi în țară.

Am suferit mult pe drum.

Și, dacă am reușit să supraviețuim, e pentru că am fost mereu împreună.

Eu și el.

N-am fost niciodată despărțiți.

În noaptea aceea, pe vas, a fost prima oară.

Daniel, n-am venit până aici ca să fim trimiși înapoi.

În cel mai bun caz, ne lasă la marginea deșertului

și să ne întoarcem acasă.

Atunci ar trebui să-mi privesc copiii și soția

și să le spun că n-am reușit.

- Sunt singura lor speranță. - O să mori.

Poate.

Sau poate, într-o zi, o să-ți cumpăr un bilet de avion

să vii la mine în Europa.

E liber.

Trebuie să plecăm.

Ai grijă de tine, bine?

Te rog, nu!

Te rog, nu!

Trebuie să ne întâlnim cu Thalassa în afara zonei libiene.

Odată ce ieșim din apele libiene, din punct de vedere legal,

încălcăm mai puține legi.

Atunci, poziția asta ar trebui să fie bună.

Ambele nave ar trebui să ajungă cam în același timp.

Eu trasez cursul, tu avertizezi Thalassa.

Poate fi o precauție inutilă, dar sună de afară.

Dle ofițer, avem o direcție nouă.

- 0-5-0. - 0-5-0.

- Căpitane? - Ce e?

Păstrați-vă calmul.

- Vă rog, păstrați-vă calmul. - Unde ne duceți?

Un ONG vă va lua cu o navă și vă va duce într-un loc sigur.

Nu, suntem în apele libiene de ore întregi.

Ni s-a spus că ne va lua o barcă de patrulare.

- Nu, nu e așa. Suntem... - Orizzonte, Orizzonte.

- Suntem paza de coastă libiană. - Închide-l!

- Am urmat instrucțiunile. - Oprește-l sau îl omor.

Vă rugăm să veniți dinspre...

Porniți motoarele la maximum

și îndreptați-vă spre apele internaționale.

Stabilim un punct de întâlnire...

- Dle ofițer, viteza la 24 de noduri. - Viteza, 24 de noduri.

Traducerea: Cristian Oprea