Original subtitles

Andrés !

Scuză-mă că am întârziat.

- Să te ajut. - Nu e nevoie, mulţumesc.

Ce te aduce aici ?

Sunt profesor suplinitor la liceu.

La primul etaj.

Aici. Ca să deschizi şi să închizi uşa, trebuie...

să-i dai un brânci.

Uşa se umflă la umiditate.

Aici e o debara, dacă ai nevoie să...

Avem bucătăria aici, în stânga.

Aici e dormitorul, iar toaleta este acolo.

Boiler mic, să faci duş repede.

Apartamentul a fost al părinţilor mei, dar eu l-am renovat.

Îţi place ?

E un apartament grozav.

- Haide, Mai ! - La naiba, ia-le !

Cheile. Succes la clasă.

- Mulţumesc. - La revedere.

Poţi folosi bicicleta mea dacă vrei ! La revedere !

AUTOBUZUL VIEŢII

Bună, unde e clasa de muzică ?

Bună dimineaţa !

Luaţi loc ! Mulţumesc.

Bună dimineaţa !

Bine aţi venit la ce este probabil cel mai important obiect al vieţii voastre !

Oamenii ignoră acest curs şi sfârşesc prin a-l pica.

Eu sunt Andrés.

Sunt profesor de muzică suplinitor până la sfârşitul semestrului.

Sfatul meu: nu vă purtaţi prosteşte pentru că o să vă etichetez.

- Cine lipseşte din locul ăla ? - Unai Baltza.

Informaţi-l că trei absenţe înseamnă o notă proastă.

E bolnav.

Va trebui să prezinte un certificat medical.

Ticălosul !

Scuze, am un tic la deget.

Deoarece e vorba de muzică, e bun ca exerciţiu, nu ?

Nu te ajută cu nimic.

Ce faci tu nu are legătură cu Wagner.

Ce ştie un suplinitor ? Sau un muzician ratat ?

Mă auzi acum ?

Auzul meu e mai slab. Parcă aş fi pierdut nuanţele.

Ascultă cu atenţie.

Sunt celule canceroase pe nervul care conectează urechea cu creierul.

Dacă nu sunt oprite, se pot multiplica.

Ai o tumoare la ureche.

Vom încerca să-ţi salvăm auzul,

dar prioritatea este să oprim răspândirea lor.

Poţi începe chimioterapia săptămâna viitoare dacă vrei.

La spitalul din Basurto.

Vrei să suni pe cineva ?

Nu.

Părinţii mei locuiesc în Málaga şi nu vreau...

Nu vreau să-i îngrijorez.

Acum locuiesc aici, în Orduña.

Spitalul de oncologie e potrivit pentru asta.

Are un serviciu de autobuz gratuit.

Nu e o cursă oficială, dar am auzit că merge bine.

Pot să-ţi trimit detaliile.

Andrés.

Da, vă rog !

Foarte bine. Staţia e în piaţa principală. Aici sunt detaliile de contact.

Aştepţi autobuzul ?

- Eu sunt Unai. - Bună !

Cancer de măduvă osoasă.

- Tu cine eşti ? - Andrés.

- Andrés... - Andrés Guerrero.

Profesor de muzică.

Am primit avertismentul tău: O să pic examenul din cauza absenţelor.

- Îmi pare rău, nu am ştiut... - E în regulă.

N-ai fi crezut dacă-ţi spuneau că îmi amputează picioarele.

Da.

Sunt în urmă la cursurile tale, dar nu la muzică.

De fapt... Am o formaţie.

Aici ar trebui să spui: "Serios ?"

Serios ?

Vreau să cânt în faţa unei mulţimi înainte să mor.

Am trei obiective.

Să plantez un pom, să scriu o carte şi să am un copil.

Am plantat un pom. Şi am schimbat scrierea unei cărţi cu muzica.

E cam acelaşi lucru.

- Cum merge treaba cu copilul ? - E complicat.

E suficient să nu mor virgin.

Bine ai venit în autobuzul vieţii !

AUTOBUZUL BUCURIEI

Uite cel mai bun şofer din Ţara Bascilor !

La naiba...

Mai Goicoetxea.

A primit rabla asta şi i-a venit o idee. Ea face programul şi conduce maşina.

- E nemaipomenită ! - Până unde mergi să flirtezi cu mine...

Vă cunoaşteţi ?

- Locuieşte în apartamentul meu. - Apartamentul tău extraordinar !

O să te prezint celorlalţi. Haide, porneşte...

Da !

Să mergem !

Fă cunoştinţă cu Manuela.

- Ficat. - Mă bucur de cunoştinţă.

Nu te simţi prea confortabil, o să incendiem acest autobuz.

Nu incendiem nimic.

Are un aruncător de flăcări în geantă !

O să zburăm cu autobuzul ăsta !

Nu ştiu ce e mai rău, să ai cancer sau să călătoresc cu voi.

Santi, plămân. Dar el ţine asta secret.

Nu ţin nimic secret. Aş vorbi despre problema asta.

Greutatea asta te apasă mai mult decât pe mine.

Vino aici.

Itziar, cancer ovarian.

Când crezi că ai răspunsurile, cancerul schimbă totul.

Dar nu-ţi face griji. Ia-o ca pe o oportunitate, ca pe un cadou.

Acolo în spate, Txaran, Antxon şi Luna.

Bună !

Bună !

Luna are leucemie, dar tatăl ei o însoţeşte şi are mare grijă de ea.

Voi lua loc.

- Fă-te comod. - Creier.

El amestecă lucrurile, dar nu e nimic serios.

Eşti trist ?

Luna...

Îşi imaginează cum funcţionează lucrurile aici.

El nu ştie ce grozav e restaurantul spitalului.

- Fără mâncare în zile de sex. - Iei mâncare la pachet

Unai, ia loc !

Lăsăm la latitudinea ta.

Transmisă de peste opt milioane de ori

şi devenind cea mai apreciată piesă a anului.

Paper Horses, de Víctor Arcadia.

Bună ziua !

Ai fost la recepţie să-ţi facă dosarul ?

- Da. - E aici.

Ia loc !

Sper că nu te-am speriat.

E singura modalitate.

Pentru ce ?

Ca să ne asigure un autobuz corespunzător. Consiliul, mai exact.

Sau guvernul, oricine...

Aţi cerut un autobuz ?

De sute de ori.

Dar autorităţile nu asigură serviciul ăsta dacă există deja un autobuz.

- Înţeleg. - Soluţia ?

Să-l incendiem.

Fii atent.

El e Patxi, soţul meu, în grevă.

Uită-te la el ! Are autoritate cu megafonul lui.

Nu face decât să plângă de când i-am spus că am cancer.

Toată ziua şi toată noaptea.

Suntem căsătoriţi de aproape 50 de ani şi nu s-a săturat de mine.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru autobuz.

Doamne !

Îmi pare rău.

Ca să te calmeze.

- Toată lumea e obişnuită cu asta aici. - În regulă.

- Nu te îngrijora, poţi să şi ţipi. - Nu.

E bine pentru tine. Ţipă. O să vezi.

Mai tare, haide !

Descarcă-te.

- Mult mai bine. - Andrés Guerrero ?

- Te cheamă. - Da.

Întinde-te, te rog !

Pune capul aici.

Minunat !

În regulă. Vom radia nervul auditiv, da ?

Zona e mai mică de un milimetru, deci e important să stai nemişcat.

O să-ţi pun o mască să nu te mişti.

Durează doar câteva minute, dar, dacă vrei să ne oprim,

scoate un sunet ca să oprim şedinţa. Ai înţeles ?

- Da. - Perfect.

O să pun nişte muzică. E mai bine aşa.

Fiţi atenţi ! Vino !

- Se preface că vorbeşte la telefon ? - E cât se poate de convingător.

S-a speriat. Ajunge !

Celui din Málaga nu-i place să fie în preajma oamenilor.

Prostii, Santi. Când ai venit cu noi în autobuzul ăsta,

nu ai vorbit zile la rând. Erai îngrozit.

TU ! DEMO ! RĂSPUNDE

- Ce se întâmplă, prietene ? - Víctor.

Ce se întâmplă ? Ce faci ?

Unde ai fost ? Ce mai faci ?

Am fost...

Eşti în criză de timp. Te-am prezentat.

Îmi trimiţi albumul tău ?

Sunt sigur că ai cântece minunate. Trimite-mi un demo. Nu sta pe gânduri.

- Trimite-l, mă auzi ? - Nu, nu te aud bine.

- Am fost diag... - E mult zgomot aici.

Sunt la un concert şi e aglomerat ! Vorbim în curând, prietene !

Alo ?

Alo ?

Andrés.

Bună. Uşa era deschisă. Nu a răspuns nimeni.

Nu uita s-o tragi bine.

Văd că ai o chitară aici.

Da.

- De ce ai nevoie ? - Da.

Ţi-am adus legume din grădina mea.

Şi cel mai important, spanac.

E grozav pentru auz... cât şi pentru gâtul şi vederea ta.

Mulţumesc.

Bine...

Am vrut să văd şi ce faci.

Sunt bine.

După prima ta şedinţă...

- Sunt bine. - Starea de spirit ?

Nu sunt prea vorbăreţ.

Nu mai spune ?

Dacă vrei vreodată să-ţi îneci supărarea, mă găseşti prin oraş.

Bine, o să ţin minte.

Da. Te las să notezi temele.

Nu fi prea dur cu studenţii.

Nu uita: împinge-o bine.

Clara ne încântă cu ritm 4/4 astăzi.

În regulă.

- Cum te cheamă ? - David.

David, încearcă să ţii ritmul.

Încă trei măsuri şi intrăm pe ritmul ei. Ia tot ce găseşti.

Asta e, bine.

Tobe ? Cine e la tobe ?

Scuzaţi-mă o secundă. Mă întorc imediat.

A fost foarte bine.

Tu ai dat tonul.

- Toate bune ? - Da.

Ce gălăgie, nu ?

Andrés, astea sunt din partea şcoli,

care îţi doreşte succes.

Mulţumesc, dar..

Nu e nevoie. Îmi place să predau.

Am informat consiliul să angajeze un suplinitor ca să te poţi odihni.

- Pot să predau. - Trebuie să ai grijă de tine.

Serios, pot să continui cursurile ca de obicei.

Eşti profesor de muzică cu cancer la ureche.

Hai să facem actele la mine în birou !

Nu-ţi face griji, când te simţi mai bine, eşti binevenit înapoi. Mergem ?

FĂ CE VREI CU ÎNREGISTRAREA TA, DAR TE VREAU AICI MÂINE !

TREBUIE SĂ SĂRBĂTORIM

LOCUIESC ÎN ŢARA BASCILOR ACUM

GLUMEŞTI ! SPUNE-MI MÂINE !

AM O SURPRIZĂ PREGĂTITĂ SĂ ÎŢI MULŢUMESC

NU POT, LUCREZ

NU POŢI SĂ RATEZI ULTIMUL MEU CONCERT !

Mulţumesc !

Mulţumesc, Madrid !

Mi-ar părea rău să nu fac asta.

Următorul cântec mi-a schimbat viaţa.

Caii !

Dar albumul n-ar fi fost posibili

fără ajutorul cuiva special, prietenul meu de o viaţă, Andrés !

Aş vrea să vină pe scenă şi să cânte cu noi.

Andrés, unde eşti ?

Andrés, Andrés, Andrés !

Haide, Andrés ! O să-ţi mărturisesc ceva.

El are un talent excepţional.

Andrés, dacă ai avut un accident venind încoace, asta e pentru tine !

Îţi datorez asta !

- Pe aici. - Mulţumesc.

- Andrés ? - Da.

- Víctor. - La naiba ! Vino aici !

Intră, stai jos.

Unde ai fost ?

Te-am chemat pe scenă.

Cred că m-a prins la toaletă.

Publicul adoră să cânte cu mine, iar tu îţi făceai nevoile ?

- De ce eşti în Ţara Bascilor ? - Sunt profesor suplinitor la liceu.

Vrei să bei ceva ? Şampanie ?

Costă 150 sticla. E toată a ta.

Un pahar.

Unde e stilul tău ? Ce e cu căciula asta ?

- Dă-o jos ! - Ce s-a întâmplat ?

Te-ai lovit la cap ?

Cum te simţi ?

- Bine. - Ce părere ai de concert ?

Mi-a plăcut.

Şi cântecul ?

Eram la toaletă.

Nu pot să cred că nu l-ai păstrat.

Ce cadou ! Ce melodie !

Apropo, drepturi de autor...

Am încercat, dar producătorii continuă să schimbe poveştile.

Ştii cum funcţionează.

O să te compensez. Cum merge albumul tău ?

Trebuie să-l mai retuşez puţin.

Să-l retuşezi ? Nu te stresa.

O fac, e important pentru mine. Îmi iau compoziţia în serios.

Trebuie s-o faci cum trebuie. Ştiu !

- Da, ştiu. - Ştiu că ştii.

Dar ţi-e teamă să cânţi pe scenă. Da ?

Lucrurile scapă de sub control afară. Insistă să te vadă.

- În regulă. - Mă bucur să te văd.

Şi mă bucur că eşti bine.

Trimite-mi albumul tău imediat ! Să mergem !

Îţi place plimbarea ?

Bine aţi venit în biroul dlui dr. Joy ! Eu şi Luna avem un mesaj special pentru...

- Santi. - Santi !

- Eşti atât de dramatic ! - Continuă.

Vrem să-l sunăm pe fratele tău şi să-i spunem că îl iubeşti mult. Deci, Santi...

Da !

- Promiţi ? - Lasă-mă în pace.

Răspunde-i fetei !

- Promit. - Bravo !

Promit !

- Uite, curge. - Pentru Dumnezeu !

Ai ceva să-i spui ?

Unai vrea să meargă la o întâlnire.

Poftim ? Luna !

De unde ştii asta ?

I-am văzut telefonul.

Vreo întrebare pentru dl dr. Joy ?

Când ar fi momentul potrivit să o faci ?

Aş spune... Fă-o ! Acum e momentul.

Mai !

- Da ? - Încearcă să porneşti motorul !

În regulă, îl pornesc.

Încearcă !

- Să mergem ! - Eşti un geniu.

Autobuzul e reparat !

O garnitură era ciupită, iar o supapă... Avariază motorul.

S-a calcifiat !

Nu se face amestecul carburantului, lucru care avariază motorul.

- Bună, Marutxi ! - Bună, Mai !

Aici sunt cele noi.

Mulţumesc. Lasă-le acolo.

Gustos cod !

Nu lua cod.

- Unai, dragă ! - Marutxi, bună.

- Ce mai faci ? - Ştii... dar bine.

La ce te gândeşti ?

Am făcut nişte cod delicios.

Am mâncat cod acasă ieri. Ai chiftele ?

Sigur. Aşteaptă, se încălzesc.

- Nu lua nici goxua. - Sub nicio formă.

- Poftim. - Mulţumesc.

Trebuie să încerci goxua ca desert.

Doctorul a spus că pot să mănânc numai iaurt.

Nicio grijă, doctorul comandă !

- Poftim. - Îmi mai daţi unul ?

Ştii că nu pot. Nu am voie, sincer.

Cred că sunt unele lucruri pe care trebuie să le accepţi, nu ?

Câteodată se poate, altădată nu se poate.

Doctorul mi-a spus că poate nu voi...

- Lasă. Mulţumesc, Maru. - Ce anume ?

Viaţa când ai cancer aduce cu un iaurt. Primeşti doar ce ai voie.

Aşteaptă.

Funcţionează întotdeauna.

Mănâncă, Unai.

Ruşinos.

Ce faci ?

- Ce faci ? - Bine.

Nu întreb doar aşa, vorbesc serios. Cum se simţi ?

Bine. Sunt bine.

Cred că am folosit prea mult întrebarea asta, şi acum e demodată.

Oamenii spun "Ce mai faci ?" ca "Bună dimineaţa,"

dar nu e la fel.

"Ce mai faci" şi "cum te simţi" sunt lucruri intime, nu ?

Da.

Dacă mă întrebi ce fac,

aş spune că sunt bolnavă şi sătulă de soţul meu care plânge non-stop.

Poate sună prost, dar e adevărat.

De asta oamenii mint şi spun că sunt bine, dar...

Ce mai faci ?

Mă simt pierdut.

E o parte din mine care doreşte...

să realizez ce am visat întotdeauna.

Dar e cealaltă parte din mine

care se teme că aceste vise ar putea deveni realitate.

Deci...

Cred că n-am idee ce fac.

Ştii ce am făcut la început ?

Am notat cum mă simt în fiecare zi într-un caiet.

Încercând să rezum într-un singur cuvânt.

De exemplu, dacă nu eram în regulă, scriam "tristă."

În altă zi, scriam "veselă" şi tot aşa.

Când am recitit caietul,

am văzut că nu a fost prea rău.

Aş putea face asta.

Cred că te ajută.

Mulţumesc.

Lasă asta ! Crede-mă, cu vârsta vine înţelepciunea.

Aici sunteţi.

- Super ! - Nu mai vorbi de incendierea autobuzului.

Eu ? Niciodată !

Te-am auzit din bucătărie !

Tot ce i-am spus a fost că trebuie să meargă mai departe

şi să nu rămână blocat în trecut.

- Lasă. - E valabil şi pentru tine.

Vino aici.

Manoli, nu strica apusul de soare pentru mine.

Noroc !

- Noroc ! - Noroc, Patxi !

Ascultă.

Îţi place Andrés, nu ?

- Poftim ? - Puţin.

De ce ai spune asta ?

N-ai văzut nimic !

Pare un tip de treabă.

Puţin plictisitor... poate.

Dar e aşa de dulce !

Trebuie să-l animăm puţin. O să se îndrăgostească de tine.

Lasă-mă în pace. Sincer, sunt bine acum.

Da...

Eşti atât de prostuţă !

Plânge.

- Patxi. - Ce este ?

E gustos ?

Delicios.

GREAŢĂ. ÎNVINS.

Santiago Salas, la radioterapie.

A câta şedinţă e asta ?

Vomit de noaptea trecută. Sunt aproape terminat...

Adică, câte şedinţe de chimioterapie ?

Am făcut patru.

Bine ai venit în lumea minunată a efectelor secundare !

Când te simţi fără speranţă, du-te la Mai.

Mai este...

- La Mai ? - Da.

Santiago Salas ? La radioterapie. Camera 2.

Mai !

Sunt aici.

Txubio, treci la numărul cinci, ăsta e gata.

Îmi pare rău, e sezonul recoltei.

Poftim.

Ca să obţii asta în Madrid, trebuie să renunţi la toate plasticele.

Gorka, vino aici.

- Vrei ? - Nu, mulţumesc.

Eşti bine ?

Poţi să mergi ?

Da ?

- Da. - Haide !

Când au murit părinţii mei, oţelăria a făcut o ofertă bună.

A fost o avere.

Dar prefer să dorm noaptea.

- Ai făcut întotdeauna asta ? - Nu. A fost treaba mamei.

Am locuit în Madrid.

Am vrut să devin arhitectă.

Dar iată-mă aici, în grădina mea de zarzavat. Totul organic şi sustenabil.

Le vând în Ţara Bascilor.

Şi autobuzul ?

Fac curse cu autobuzul pentru că vreau. Nu e o slujbă.

Îi transporţi voluntar cu maşina pe toţi oamenii ăştia ?

Îmi place să ajut oameni la nevoie.

Aşa cum te ajut pe tine.

Chiar dacă nu meriţi.

Ţi-ar sta mai bine fără căciulă.

Unai, uite cine e aici !

Bine ai venit în umila mea locuinţă !

Greaţă, vomă, stare proastă în general...

Ţi-am spus că am plantat un pom, nu-i aşa ? Uite-l.

Cânepă indiană, sativa, cânepă sălbatică...

Ia un fum din amestecul meu.

O să scap de greaţă ?

O să scapi de greaţă, nu de cancer.

- O să-ţi dau o trusă de supravieţuire. - Ştii cum să rulezi una ?

Am rulat pe vremuri.

E la fel cu mersul pe bicicletă, nu uiţi niciodată. Mă întorc imediat.

Un amestec uscat e într-o cutie.

Hai să aşteptăm afară.

Mai trage un fum, te simţi mai bine.

E în ordine să tuşeşti.

Funcţionează măcar ? Mă simt ca naiba.

Să ai încredere în el. E un expert.

Pachet premium pentru începători.

Cea mai bună iarbă din Ţara Bascilor. Hârtie şi filtru incluse.

Mulţumesc. Ce îţi datorez ?

Pentru ce ?

Glumesc, nu sunt dealer !

E un cadou, de la cancer de măduvă la... Nu ne-ai spus.

Ce zici să faci cu noi cursuri de muzică pentru iarbă ?

Nu avem nevoie...

Avem nevoie urgent de lecţii de muzică !

Concursul se apropie. Cine câştigă participă la Big Week.

- Abia ştiu să cânt la chitară. - Eşti profesor de muzică !

Haide !

Am cancer la ureche.

În regulă atunci. De la măduvă la ureche.

Nu-ţi face griji, prima dată când spui cu voce tare că ai cancer e ciudat.

Dar apoi sfârşeşti simţindu-te... eliberat.

Am o întâlnire diseară.

- Fata de pe Instagram. - Ai întâlnire ?

Da.

- Ţi-am spus că n-o să mor virgin ! - Ai nevoie de maşină ?

E sexy şi extrem de atractivă,

şi are nişte ochi incredibili.

Nu, bagă în viteza a treia.

- Viteza a treia ? - Da, viteza a treia...

Nu, asta e a doua !

A treia, acolo... Sus. Ţine mâinile pe volan !

- Cum să schimb vitezele ? - Nu ştiu de ce te-am lăsat să conduci...

- Cancerul e o oportunitate, nu ? - Mâinile pe volan.

Ce fac cu asta ?

- La naiba ! Ascunde-o. - Unde ?

- În chiloţi. - Grozavă idee !

- Da, fă-o. - Bine.

Bună, Pedro !

- Bună seara, Pedro ! - Bună !

Permisul şi talonul, te rog !

- Ne cunoaştem. - Un motiv în plus. Prezintă-l.

Ce e mirosul ăla ?

- Coborâţi din autobuz. - De ce ?

Coborâţi din autobuz.

- Câine. - Câine ?

- Glumeşti. - Treci în rând.

- Nu... - Şi mâinile la ceafă.

- Nu pot să cred. - Haide, nu începe, Mai.

Ce se întâmplă, prietene ?

Ajunge, Meyer.

Nu mă face să fac asta.

Ştii consecinţele legale ?

Nu e nimic.

- Vii la secţia de poliţie. - Am cancer.

Poftim ?

Ştiu că nu-ţi pasă.

Dar doctorul a spus:

"Domnule, trebuie să accepţi că..."

Arestează-mă, haide !

Ce să accepţi ?

Cancerul e ca tine când mă arestezi acum.

Ştiu că nu îţi pasă de povestea mea, dar asta îmi alungă greaţa

şi starea de leşin.

Şi îmi face poftă de mâncare.

Dar cancerul e ca tine:

nemilos

şi deţine controlul.

La naiba, Mai ! Îmi lăcrimează ochii.

E actor ? Ai un superstar !

Uită-te la faţa lui !

Eşti liber să pleci. Nu-l lăsa să conducă, e naşpa. La revedere !

- Totul a fost o glumă ? - Ai picat de fraier !

Nemernicilor !

Pedro a păstrat toată iarba ! Asta e tot ce spun.

Pleacă !

Totul e bine Pentru că a fost întotdeauna bine

Şi o să fie bine

Plec, urmez calea Şi mă gândesc la orgoliul meu mai târziu

Plec de aici

Plec Ciao !

Prea mult... Nu !

Prea multe droguri

Prea puţin spirit

Şi-mi plac drogurile

Continuă, campionule ! Succes la întâlnire !

Bună.

- Bună. - Vrei să bei ceva ?

- Aştept să vină fata. - În regulă.

Mulţumesc.

Bună, Eva !

Eva ! Sunt Unai, de pe Instagram.

Nu cunosc niciun Unai de pe Instagram. Nu am Instagram.

Ce vrei să spui ?

Nu eşti tu ?

Nu sunt eu.

Ne-am trimis mesaje. Ne-am dat întâlnire aici.

Nu, mă întâlnesc cu prietenii.

Nu pot să cred !

- Fii atentă pentru că cineva... - Nu mai insista.

Vrei să bei ceva acum ?

O să-mi aştept prietenii, mulţumesc.

Whiskey dublu.

Cred că trebuie să te întâlneşti cu prietenii tăi în altă parte.

Pentru că eu mă întâlnesc cu partenerul meu de oţel aici.

Avertizezi oamenii dinainte, nu ?

Ar trebui să-i avertizezi şi tu.

Da, pa.

Simţi un miros urât ?

Ai tras vânturi ?

Nu, nu-mi amintesc.

- Eşti groaznic ! - E din cauza chimioterapiei !

Chimioterapia nu face asta !

Sunt efectele secundare ale chimioterapiei !

- Efecte secundare ? - Da, multe efecte secundare !

Dezgustător.

Vine chimioterapia !

Eşti un porc !

- Dă-mi aia. - Ia.

Hai acasă să bem ceva. În felul ăsta ne încălzim.

- Aşa crezi ? - Da.

După felul în care ai tras vânturi ?

Da, sunt tot gazat acum.

O să cânţi la chitară ?

Arăţi mult mai bine fără căciulă.

Bine, merg la culcare, altfel n-o să pot conduce mâine.

- Poţi să faci curat ? - Da, aş vrea !

Cum a mers întâlnirea ?

Nu.

Mi-a trecut greaţa, dar fumatul nu e bun pentru mine.

Cancerul nu e bun pentru nimeni.

Itzi nu e în staţia de autobuz.

Nici nu răspunde. Trebuie să vedem ce face.

Itzi ! Deschide !

Itzi ! Deschide sau sparg uşa !

Haide, e timpul pentru tratament.

Haide, Itzi ! Nu poţi să renunţi acum.

Toată lumea o să piardă chimioterapia.

Itzi !

Apreciez că rămâi. Putem toţi să ne ducem dracu' în felul ăsta.

- Santi ! - Ce este ?

- Acum nu e momentul potrivit. - Când atunci ?

- Sincer... Mereu e la fel. - Haide, Itzi.

- E adevărat. - Itzi, nu poţi renunţa acum !

- Bună ! - Mai.

M-am săturat de suferinţă.

Sunt complet vlăguită.

Mergeţi la spital fără mine. Respectaţi-mi decizia.

PENTRU ITZI

M-AM VINDECAT ! PETRECERE CU PAELLA PE 16 APRILIE

FELICITĂRI, LUNA !

Poftim.

- Cum merge paella ? - Uite !

- Bine ? - O las puţin.

Mă bucur că încă te lupţi.

Mulţumesc pentru cuvintele frumoase.

Am fi pierdut toată dimineaţa dacă nu ţi-am fi spus prostia aia.

- Îmi dai o îmbrăţişare, Santi ? - Cu limba ?

Cu limba.

- Bună, ce mai faci ? - Ce faci, Manuela ?

Minunat.

Scrisul te calmează ?

Te credeam un dansator.

Eu şi dansul nu ne prea înţelegem.

Lasă-te în jos, Santi !

Aşa.

Mă simt puţin ciudat că sărbătoresc aici.

- În regulă. - Ştii ce e ?

Toată lumea se gândeşte la propria petrecere.

De asta am hotărât să avem petreceri, dacă trăieşti sau mori.

- Deci fiecare are o petrecere. - E o idee minunată.

- Oamenii din autobuz sunt romantici. - Îmi dau seama.

Cum va fi petrecerea ta ?

Vreau numele meu pe afişul ăla.

Şi apoi voi face felul de mâncare... Un fel de mâncare care îmi place mie.

Şi o să pun muzica preferat şi nu asta.

- Da. - Oricum, ştii...

Vreau să cânţi tu.

Să nu spui că nu eşti muzician.

- Nu cânt pentru public. - Ce public ?

Noi suntem familie.

Lasă asta, e ora de dans.

- Am spus că nu dansez ! - Nu se poate. Haide.

O să-ţi arăt pasul meu. Unu, doi.

- E un dans basc ? - Nu e basc ! Basc e aşa.

Haide !

- Ce zici de propunerea mea ? - O să mă gândesc.

Asta e cu siguranţă da ! Dansează.

- Dar braţele tale ? - Fiecare are stilul lui !

Ora mesei !

Să mergem ! Ai scăpat !

Luna e prima ! Ca să învingi leucemia !

Haide, Andrés, mănâncă. Eşti atât de slab !

Poftim !

Unai ?

Unai ?

Unai ! Vrei nişte orez ?

Manuela a spus că o să cânţi la petrecere.

- Am spus că o să mă gândesc. - A spus că te vei gândi.

Găsesc că e surprinzător pentru că, nu ştiu,

Am crezut...

că nu eşti muzician.

- Cânt doar în particular. - Da.

Te-am auzit cântând acasă.

Ce cânta ?

Un cântec frumos.

În plus, dacă eşti doar muzician în particular,

l-ai putea ajuta pe Unai în privat.

Am cancer la ureche. Cum altfel să o spun ?

- Da. - Întâlnirea mea nu a mers bine.

- Nu ne-am dat seama. - Da, nu ne-am dat seama.

Da ? Ne-am gândit că poate a mers...

S-a prefăcut că n-am vorbit cu ea când mi-a văzut piciorul.

Desigur. E dezgustător, nu-i aşa ?

Piciorul tău, vreau să spun.

Râd pentru că sunt drogat.

Serios, acum că sigur voi muri virgin, ajută-mă să particip la Big Week.

- Nu. - De ce nu ?

- Nu, trebuie să... - Aşteaptă...

Scuza cu boala nu merge la mine !

- Aduce scuza cu boala. - Nu e adevărat.

Ai venit cu scuza cu boala în faţa mea !

- Îl vei lăsa să aştepte ? - Lasă ! E un răsunător "nu" !

Totul e o minciună, totul e adevărat

Rana sângerează

Nimic nu e la fel

Totul e minciună, totul e adevăr

Viaţa trece

Totul e minciună

Nu e aşa de rău, nu ?

Ei bine...

Există câteva elemente de bază de abordat.

Dacă sunt doar elemente de bază, le putem rezolva, nu ?

- O să le rezolv unul câte unul. - Care e problema ?

- E o problemă de tempo. - Da, îl grăbeşti.

El se grăbeşte şi tu rămâi în urmă. E normal, putem rezolva cu uşurinţă.

Ritmul trebuie stabilit pentru tine.

Cum ?

Sunt multe căi: un metronom.

- Da. - Nu poţi urca pe scenă cu un metronom.

Cum atunci ?

Aşteptaţi aici, mă întorc imediat.

Să nu ne panicăm. Vor fi mai multe ocazii.

Plantele şi muzica trebuie să fie acceptabile.

Nu se poate !

- Nu poţi muri fără o partidă ! - Ce ?

Haide, Unai. Culcă-te cu cineva, fă nebunii...

Trebuie să ţi-o tragi !

- Are multe nume, deci e important. - Tu eşti virgin.

Du-te naibii !

Dă-mi aia.

Ce naiba ?

Andrés ? Haide.

- Ce se întâmplă, rataţilor ? - Băieţi... avem un toboşar.

Ea nu a cântat niciodată la tobe, dar uită-te la ea. Sunt ca Fleming.

- Fă-ţi penicilina în fund. - Are şi cunoştinţe generale.

- Şi... poţi veni o secundă ? - Da.

- Ea ce caută aici ? - Ce caută ea aici ?!

Cântă la tobe.

În schimbul unuia din pachetele tale premium

şi un A la cursul tău.

La naiba, Andrés ! Clara e cea mai grozavă persoană.

Acum e cea mai grozavă persoană din garajul ăsta.

Mulţumesc.

În regulă. Repetăm sau nu ?

- Ce aşteptaţi ? Repetaţi. - În regulă.

- Ce cântaţi de obicei ? - "Oraşul ăsta e o minciună."

Asta e ! Da !

N-ai cântat niciodată la tobe ? Cred că glumeşti.

Nu glumesc, David. Jur. N-am mai cântat.

- Nu mă poţi prosti. - Nu pot ?

Nu.

Băieţi...

Am plecat.

- De ce ? Unde te duci ? - Unai, haide !

Unde te duci ?

- Suntem în asta împreună. - E adevărat.

Patru minute, Mai.

Peste patru minute cel mult, autobuzul va fi incendiat.

Nu o să-mi incendiez autobuzul, Manuela. În regulă ?

E un vehicul groaznic.

Dacă îi dăm foc şi nu primim altul nou ?

Toţi trebuie să ne asumăm riscuri. E rândul tău acum.

Haide !

Manuela, eşti în regulă ?

Depinde de tine.

- Ce mai faci ? - Bine. Super.

Ne vedem mâine la concert.

Vino aici.

Mulţumesc că l-ai ajutat pe Unai cu formaţia lui.

Lista lui Unai îl ajută şi îi dă speranţă în viaţă.

Aşa cred.

Speranţa lui mă uimeşte.

Şi tu ai speranţă, deşi e ascunsă dedesubt...

Te iei din nou de mine, nu ? Eşti nemiloasă.

Ştii că e adevărat.

- Aşa că ştii, am propria mea listă. - Serios ?

Un singur lucru e listat, dar e un început.

Continuă, surprinde-mă. Ce ai vrea să faci dacă ai muri mâine ?

Să fiu muzician.

- Eşti muzician. - Nu.

- Eşti. - Imposibil.

Compui, cânţi... Nu înţeleg.

- Ce îţi lipseşte ? - Îndrăzneala de a urca pe scenă.

Mi-ar fi plăcut o casă de discuri să producă un album pentru mine...

Dar şansa asta a dispărut.

- Cum aşa ? - Nimic.

Nu mă lăsa să aştept un răspuns.

E un secret.

- Am buzele sigilate. - Dar asta e Orduna.

Sunt sigilate şi aici.

Compun cântecele lui Víctor Arcadia.

- Cred că glumeşti. - Nu.

Îl ştii pe Victor Arcadia ?

După ce am sosit în Madrid, l-am cunoscut la şcoala de muzică.

Am devenit prieteni buni şi am format o trupă.

El era cântăreţul carismatic, cel care anima scena.

Eu am avut un rol de fundal, în spatele chitarei.

Dar eu am compus cântecele.

Tu...

- Toate ? - Chiar şi acela.

Deci...

Paper Horses e al tău ?

Au stricat cântecul adăugând multe instrumente.

Originalul era mai bun.

- Pot să-ţi spun ceva ? - Da.

Paper Horses e rock.

Dar cântecul pe care l-ai cântat acasă e mult mai frumos.

Un basc bun... rar.

Nu te obişnui cu asta.

- Ei bine... - Da. Asta e.

Am ajuns.

Andrés ?

Andrés !

Trimite-i cântecele tale lui Víctor.

- Mai, cum... - Nu, ascultă.

Trebuie să-i trimiţi cântecele tale, albumul tău... Trebuie să i le trimiţi.

- Sunteţi prieteni, nu ? - Da.

I-ai făcut o favoare. Trebuie să o întoarcă acum.

El a cerut-o acum câteva luni, dar nu pot...

- Luni ? - Da.

Trimite-i.

- Pentru că spui tu ? - Da.

- Nu poţi să vii şi să... - Unde sunt ?

Unde sunt ?

În computerul tău ?

Grozav.

Nu-mi vine să cred...

- Trimite-l acum. - Nu, nu vreau.

- Sau ce faci ? - Nu plec atunci.

Eşti în casa mea.

Nu, locuieşti aici, dar tehnic vorbind... e casa mea.

Cum Paper Horses e cântat de Victor, dar e al tău.

Nu mă deranjează să petrec toată noaptea aici.

- Eşti fără jenă. - Ca USB-ul tău în formă de chitară.

- Subiect "Demos." Sună bine ? - Super, da.

"Bună, Víctor, uite demo-ul meu."

"E rândul tău să-mi întorci serviciul făcut."

"Ajută-mă să urc pe scenă."

Şi asta ?

"Şi ajută-mă să urc pe scenă."

- Ataşează. - Da...

Trebuie.

Trimite.

- Da... - Da.

- Altfel... - N-o să-l primească.

Poţi să faci asta.

TRIMITE

Gata !

Deci ?

Gata, da ?

- O să le placă demo-ul tău. - Aşa sper.

Vorbesc serios.

Urcatul pe scenă e dur.

Dar să faci chimioterapie în fiecare săptămână şi să nu ştii

dacă apuci sfârşitul anului e mult mai dur. Crede-mă.

- Nu pot. - Iartă-mă.

- Nu... Trebuie să plec. - Îmi pare rău.

Iartă-mă, îmi pare rău.

Îmi pare rău. La naiba...

La naiba !

Patxi ?

Da, stai. Să ies afară, nu te aud.

Poftim ?

E serios ?

Nu, nu-ţi face griji. O să-i spun.

Nu-ţi face griji.

Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, Patxi. În regulă, la revedere.

Sunt talentaţi.

- Ţi-am spus. - Da.

Sunteţi nervoşi, rataţilor ?

Nu uitaţi că sunteţi o trupă.

Mergeţi mai departe, daţi totul şi bucuraţi-vă.

Să mergem !

- KickStick ? - Cum te simţi ?

- Aici ! - E rândul tău.

Trebuie să-l redenumim.

- Mai, ce se întâmplă ? - Manuela nu poate să ajungă.

- Cum aşa ? - E la spital, dar e bine.

- Nimic serios. - Haide !

- Continuă. - Aşteptăm !

- Haide ! Să mergem ! - Fă să conteze repetiţia ta, da ?

- Continuă, bucură-te. - Să mergem.

- Dă tot pe scenă ! - O să vă placă noul nostru cântec !

Să mergem.

- Cum vi se spune ? - Suntem KickStick.

The Quacks conduc !

Ce o să cântaţi ?

Patxi ?

Ce ?

Unai...

We'll Eat the World de Juancho Marqués.

Începeţi.

Haide !

Încă mai am viaţă Încă mai am indulgenţă

Suficientă carne să hrănească Ţara oaselor tale

Crescut printre ecuaţii

Să acumulezi bani

Dar nimeni nu mă învaţă Să stau lângă ce iubesc

Clipele s-au îndepărtat Cu alergăturile şi ezitările

Credinţa, chicotelile Toate "Eu fac" s-au îndepărtat

Au venit fără alcool şi permisiune Ne-au tras-o fără avertisment

Vom mânca lumea

Asta am spus noi

Departe de a recunoaşte foamea Ştiu cum să trăiesc cu cupru

Dar nu fără vise Nici cu aceste nume

În ciuda eforturilor mele "Eat the world"

Asta am spus

Dacă vin cu cuţite Pumni mai întâi

Ştiu cum e să fii sărac Cum să mor pentru fratele meu

Nu contează de câte ori cazi

Dacă sunt de partea ta

Se spune că par distant Acum văd defectele oamenilor mai bine

De o mie de ani

Vorbim, întoarce-te la mine

Adu ceva de băut M-am schimbat din nou

Să fiu acolo unde vreau să fiu Am vrut să zbor, să părăsesc oraşul

Nu o să mai fiu tăcut Nu înceta să te ridici

Nu mai căuta

Ne continuăm misiunea sau nu ?

Urcăm sau nu ? La naiba cu lumea !

Asta am spus Noi prietenii de-o viaţă

De la barul din colţ Vino acum, adu ţigări

Fixează a şaptea viaţă în piept Îmi întâlnesc toţi prietenii în iad

Prieteni de o viaţă m-am liniştit Veniţi acum

Aveţi grijă de voi Eu m-a schimbat iar

Să fiu unde vreau să fiu

Am vrut numai să zbor Să părăsesc oraşul

AU ASCULTAT CÂNTECUL, SUNT IMPRESIONAŢI.

TE VOR AICI MÂINE, FĂRĂ SCUZE !

ASTA E ŞANSA TA, N-O RATA !

Unai.

- Pleci ? - Cum a mers concursul tău ?

Locul doi.

Mishmash a câştigat.

Ai cântat bine. Să nu te opreşti vreodată din repetat.

Şi tu...

Mă întorc la Madrid.

Şi petrecerea Manuelei ?

- Ai promis că o să cânţi. - Voi încerca să vin.

- Vei încerca să vii ? - Da, voi încerca.

Ce e în Madrid ?

Mă întâlnesc cu Victor Arcadia.

A spus că va produce un album. Vom discuta.

Trebuie să vii. I-ai promis Manuelei că o să cânţi.

O promisiune. Nimeni nu te-a forţat...

Unai, Manuela e moartă.

În regulă ?

E moartă, e un fapt.

Dar n-am ştiut că eşti atât de idiot.

Unai...

Unai, stai.

- Deci... - Deci...

Îţi mulţumesc că m-ai încurajat să-mi trimit demo-ul.

N-am crezut că va trebui să pleci atât de repede.

Succes, bănuiesc.

În orice caz...

Ştii unde ne găseşti.

- Pa. - La revedere.

E un burete în sutien.

Nu am fost cu nimeni de la mastectomie.

Încearcă să nu o dezamăgeşti pe Manuela sâmbătă.

Andrés, ne place demo-ul tău.

Nemaipomenit. Incredibil, frate !

Vrem să-ţi producem albumul.

Credem că va avea succes la publicul nostru.

Cine e publicul vostru ?

Publicul din lumea largă.

Nu-ţi face griji, dacă albumul e bun, publicul îl va aprecia.

- Piesa The Bus of Life iese prima. - Îl vom lansa chiar acum.

Max, opreşte-te.

Poţi, te rog, să nu mă mai inhibi în faţa oamenilor, draga mea ?

În regulă. Îmi pare rău.

- Când începem ? - Oricum...

Eşti un afurisit de vrăjitor !

- Mă bucur să te cunosc. - La fel, mulţumesc.

- Succes ! - Mulţumesc.

A mers bine, nu ?

Stai ! O să înregistrăm coloanele sonore pe rând.

Mai întâi chitara, apoi vocea. Putem adăuga un instrument mai târziu.

Ce instrument ?

Uneori, sună un pic sec. Nişte tobe ar fi potrivite.

Chitara prima.

Scuze, te-am mutilat. Ce zici să-i dai mai multă nuanţă rock'n'roll ?

Piesa e pe drumul cel bun.

"Mâine, un concert în onoarea Manuelei."

LANSARE AUTOBUZUL VIEŢII SINGLE

Unde e omul ?

- Andrés ! - Iată regele nostru !

Am reuşit ! E nemaipomenită !

E bună. Presa o va iubi.

Tu ai făcut asta posibil.

Suntem în extaz. Presa e aici, câteva VIP-uri sunt aici,

iar noi am pregătit o trupă pentru tine.

Cu piesa noastră şi cu povestea cu cancerul tău, o să fie un succes.

O să ai mare succes.

Povestea cancerului ?

Ei bine...

Povestea merită spusă.

Despre ce poveste vorbeşti ?

Vei cânta în concerte şi vei câştiga mai mult ca niciodată.

Asta e povestea.

- Nu vorbeşti serios. - Scuză-mă.

Andrés, personal cred... ai creat un single grozav.

Indiferent de poveste, n-au legătura una cu alta.

Hai s-o prezentăm presei !

Am aranjat un bufet japonez pentru mai târziu.

- Grozav ! - Haide, să mergem !

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

Dar acum e momentul nostru.

Du-te să vezi publicul. Sunt aici pentru tine...

Du-te pe scenă şi cântă, prietene.

Dedică-l doctorului tău, cui vrei, dar cântă. O să le placă.

În regulă, dă-mi un minut.

În regulă.

SPER CĂ MERGE BINE. O SĂ NE FIE DOR DE TINE. MAI.

Bună seara, bine aţi venit !

E o onoare să vă avem aici.

E o plăcere să vă prezint vedeta noastră, Andrés Guerrero !

Va cânta hitul său "Autobuzul vieţii".

Aş folosi scuza mea cu boala, ca să vă rog să mă iertaţi că am întârziat,

dar asta nu ar merge aici.

Pare incredibil,

dar boala m-a învăţat să trăiesc.

Nu din cauza cancerului.

Cancerul e naşpa.

Îi ia pe oamenii pe care îi iubeşti.

Ce vreau să spun e...

Am învăţat să împărtăşesc. Să-mi împărtăşesc viaţa cu voi toţi.

Momentele bune

şi momentele rele,

îndoielile

şi temerile.

Atât de multe temeri.

Dar am învăţat că, vorbind despre temeri, ele dispar.

Aşa cum Manuela obişnuia să spună: "Toţi trebuie să ne asumăm riscuri."

Eram foarte aproape

să urc pe scena greşită.

Andrés, nu mai bate câmpii ! Haide !

Poate asta nu e scena Big Week, dar este scena din care facem parte.

Apropo, Mai !

Vino mai aproape, o să auzi mai bine !

Pentru tine, Manuela.

S-a crăpat de ziuă

Trezindu-se din letargie

S-a crăpat de ziuă

Dragule...

Sub formă de cuiburi şi păsări

Strigăte înfundate atrag atenţia

Vor să-şi extindă atomii

Clepsidra dispare

Şerpii şi medaliile rămân în urmă

Morţii noştri cântă

Vibrând cu emoţie

Au auzit urletul

Şi sufletul s-a trezit

Plânsete înăbuşite atrag atenţia

Vor să-şi extindă atomii

Clepsidra dispare

Şerpii şi medaliile sunt lăsate în urmă

Clepsidra dispare

Şerpii şi medaliile sunt lăsate în urmă

Traducerea: FAST TITLES MEDIA

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania