Original subtitles

- Fii atent ! - Scuze.

Thorfinn !

Inga !

Ştiu că eşti aici, Inga.

Te-am prins !

A fost prea uşor.

O fi fost uşor,

dar acum cum o să scapi de mine ?

Dacă nu vreau să scap de tine ?

Nu trebuia să avem grijă de fratele tău ?

Poate să aibă singur grijă de el.

Nu ar trebui să te furişezi pe lângă oameni.

Cum te cheamă, omuleţule ?

Pe mine mă cheamă Wolfstan, prietenii îmi spun Wolf.

Numele meu e Oskar, domnule.

Oskar, nu trebuie să-ţi fie frică,

nu ai vrea să ne jucăm ?

Noi nu vedem prea mulţi străini pe aici.

Ajutorul tău mi-ar fi de mare folos, tinere domn.

Vezi tu, nu sunt un străin, sunt oarecum rătăcit.

Aici e Waldron Settlement, da ?

Nu, satul meu este Grittleton Marsh.

Probabil că am rătăcit drumul până aici.

Aceasta este o hartă a ţinuturilor de vest,

vrei s-o vezi ?

Sunt sigur că pot să învăţ un băiat isteţ că tine

cum s-o citească.

Vino să vezi.

Toată asta e pădurea Braegon,

şi noi suntem aici, la margine,

şi asta înseamnă că aici e satul tău, Grittleton Marsh.

Spune-mi, ai visat vreodată să devii un mare războinic ?

Să creşti înalt şi puternic ?

Ştiu că eu am visat, şi acum ştiu o cale

ca visul să devină realitate.

Nu ar trebui să stăm atât de aproape de pădure.

De ce nu ?

E periculos să fim singuri.

Eşti foarte isteţ pentru o creatură

atât de mică şi dulce, dar nu suntem singuri.

Eu mereu vânez împreună cu haita.

Cred că am auzit ceva.

Nu e nimic, Thorfinn.

Thorfinn ?

Oskar ?

Ai milă, Doamne !

Intruşi, intruşi, intruşi !

Lord Magnus, a ieşit o bestie mare din pădure,

suntem atacaţi !

Trebuie să te ascunzi, stăpâne, să fii în siguranţă !

Îmi hrănesc fraţii.

Inga, vino să te ascunzi.

Inga, vino.

Inga, ascunde-te.

Familia mea e afară.

Nu te apropia !

Nu te apropia.

Nu te apropia.

Nu !

Oskar, Oskar !

Tată ?

Tată !

Unde e fratele tău ?

Nu ştiu, tată, nu ştiu.

Fugi !

Creaturile au plecat, stăpâne,

s-au retras în pădure, suntem în siguranţă.

Deocamdată, dar cum rămâne cu satele învecinate ?

A fost un masacru.

Fără îndoială că mulţi vor cădea pradă aceleeaşi brutalităţi.

Tinere Garstang, îmi pare rău pentru pierderea ta.

Eşti norocos că eşti în viaţă.

Nu avem de ales, trebuie să cerem ajutor.

Erau trei mari cavaleri războinici,

vestiţi în tot ţinutul de vest.

Ei vor fi salvarea noastră,

singura noastră apărare împotriva bestiilor demonice din pădure.

CASTELUL VÂRCOLACULUI

Stăpâne.

Nu va fi nevoie.

Baron Magnus.

Suntem foarte uşuraţi că aţi răspuns chemării noastre.

Din punctul meu de vedere, puţin cam târziu.

Mesagerul dv mi-a precizat foarte clar urgenţa situaţiei.

Am venit fără întârziere.

El e Thomas, uriaşul.

Salutare.

Osmund, cel mai rapid călăreţ al nostru, şi eu, Hamelin Wiltshire.

Reputaţia vă purcede, nobile domn.

Şi cu noi, Hal Skullsplitter.

Nu fac afaceri cu un derbedeu.

A venit să ajute, stăpâne.

Nu-i de neizbăvit, a fost alungat de rege.

Cred că ai mai multă nevoie de mine

decât îmi pasă mie de surghiunul regelui.

Spune-mi ce sălbăticie s-a abătut asupra acestui ţinut.

Oamenii mei au fost măcelăriţi de un inamic

care ne ameninţă pe toţi: lupi, mai mari decât oamenii.

Au atacat din pădurea Braegon ca o armată întunecată,

de neoprit, setoasă de sânge.

Mai mari decât oamenii ?

Oameni de mărimea mea, sau de mărimea lui ?

Arată mai mult de mărimea soţiei tale, Thomas.

Nu-i subestimaţi pe aceşti monştri.

Nu seamănă cu nicio fiară pe care am văzut-o vreodată.

Care ar fi misiunea noastră ?

L-am informat pe regele Vortigern de situaţia noastră.

Trebuie să vă aventuraţi spre castelul lui prin teritoriul lor,

teritoriul fiarelor.

Vortigern e un rege crud,

nu-i pasă de oamenii lui.

Oamenii mor de foame şi se usucă cu zile prin tot ţinutul,

şi el ce ajutor le oferă ?

Un război cu creaturile diavolului

este o cu totul altă criză.

Regele nu ar rata ocazia unui măcel.

Aşa e, nu ar rata.

Cât mai durează până când vor răvăşi fiecare sat

şi îşi vor fixa ochii însetaţi de sânge pe castelul Braegon ?

Apoi însuşi regele va fi în pericol.

Trebuie să-l convingi să ia măsuri.

Luaţi harta noastră, veţi avea nevoie de un traseu sigur.

Pădurea e periculoasă, mulţi nu se mai întorc.

Pot să-i conduc eu până la castel.

Am mai fost cu tatăl meu, Grimbold,

am dus mesaje către Vortigern.

Vă rog să-l iertaţi pe băiat, a suferit o pierdere grea.

Aş putea să vă conduc eu.

Noi călătorim singuri.

Nu mă voi lăsa distras îngrijind vreun băiat din sat.

Va rămâne aici.

Dar vreau să ajut !

Linişte, Thorfinn !

Nu te băga.

- Eu zic să vină băiatul. - Nu.

Nu ştim ce pericolele pândesc în acea pădure.

Nu e un loc prin care am vrea să ne rătăcim.

Teritoriul este vast, sunt aproape două zile de mers,

şi acum e populat de fiare.

Da, eu zic să vină.

Chiar dacă poate lupta sau nu, va fi un ghid util.

Când oamenii-lup vin după noi,

eu nu răspund de soarta lui.

Nu-ţi face griji,

ştim cu toţii că eşti un ticălos fără inimă, Hal.

E un risc pe care şi-l asumă.

Ce spui, Thorfinn Garstang ?

Vrei să te pui în pericol de moarte ?

Vin cu voi.

Hamelin, crezi că e înţelept să-l luăm cu noi pe acest băiat ?

Nu cunoaştem pădurea Braegon, Hal.

Ne va fi util.

Dacă vom avea probleme, el va muri primul.

Sângele lui va fi pe mâinile tale.

La fel şi sângele tău, dacă vom eşua.

Am cunoscut mulţi cavaleri care au intrat în Pădurea Braegon

doar ca să-şi piardă minţile,

s-au întors epave umane delirante,

bătând câmpii despre monştri mistici şi mutanţi cu tentacule.

Toţi suntem puternici, neînfricaţi, şi am învins mulţi bărbaţi,

dar acestea sunt fiare, Hal, deosebite de oricare alt duşman

cu care am luptat vreodată.

Ar fi înţelept să acceptăm orice ajutor pe care îl putem primi

ca să ajungem la Castelul Braegon.

Sper că ştii ce faci, tinere Garstang.

Vreau să merg cu ei.

Atunci trebuie să presupunem că nu te mai întorci.

Tu nu eşti ca ei, Thorfinn, tu nu eşti un războinic,

nu eşti pregătit pentru răul ce aşteaptă acolo.

Şi aici cu ce pot fi de folos ?

Când familia mea şi satul aveau nevoie de protecţie,

cu ce am fost de folos împotriva acestor bestii ?

Exact asta vreau să spun...

Acum aş putea fi de folos într-o mică măsură.

Nu contează dacă o fac acasă, acum nu mai am casă.

- Thorfinn... - Nu mi-a mai rămas nimic aici !

Nimic la care să mă întorc.

Nu mai am familie, nu mai am onoare.

Ai curaj, băiete.

Dacă eşti atât de hotărât, atunci îţi doresc numai bine.

Du-te cu ei, dar să nu ai încredere

în acest Skullsplitter, el nu e cavaler.

Asta a fost barda tatălui tău, puternică, cu lamă de argint.

Sunt sigur că ar fi mândru de bravura ta,

oricât de nechibzuită ar fi.

Oferă-ţi măcar o şansă de a lupta.

Nu e el, nu-i aşa ?

Ai grijă să nu calci pe el.

Trebuie să ne fie călăuză, Percy, poartă-te frumos.

Are boaşe.

Poate să-ţi preia o parte din îndatoriri.

La naiba, sigur că poate.

Te crezi un fel de erou, atunci ?

Încerc doar să ajut.

Începi prin a căra asta.

Hal, las-o baltă.

Când lupii îţi vor smulge carnea de pe oase

şi vei ţipa după ajutor,

nu crezi că îndrăzneala asta nebunească

ar putea fi ceva ce s-ar putea să regreţi ?

Nu e prea târziu să te întorci.

Am ales această cale, domnule, nu mă întorc.

Atunci să ştii că atunci când va veni momentul,

nu voi risca vieţile, nici pe a mea, nici pe ale camarazilor mei,

venind în ajutorul tău.

Pot să mă descurc singur.

Ai auzit, Hal ?

Se poate descurca singur.

Mă îndoiesc.

Haide, fiule.

Nu-i lăsa să te afecteze.

Intrăm pe aici.

Pe acest drum.

Ajungem mai repede prin est.

Drumul dinspre est e mai lung.

Intrarea de aici ne duce direct la castel,

şi economisim o jumătate de zi, poate chiar mai mult.

Nu, uite, aici e un râu de traversat,

terenul e denivelat, avem de urcat pe aici şi pe aici.

Calea asta e mai sigură.

Există un punct de trecere, şi ne putem refugia

în pădurea de lângă satul Chalamet.

Băiatul are dreptate, Hal.

Ne facem drum prin est, înainte !

Hamelin ?

Priveşte.

Un avertisment.

Acesta este teritoriul lor.

O să vezi şi mai rele, băiat de la ţară.

O să fie bine, băiete.

N-am nimic.

Să ne mişcăm înainte să apună soarele şi să găsim un loc unde să ne aşezăm

cât mai departe de locul ăsta.

Thorfinn, lupii ăia erau chiar atât de mari

precum pretinde baronul ?

Nimeni nu a avut nicio şansă.

Ai pierdut persoane dragi, nu-i aşa ?

Părinţii mei, fratele, iubita.

Aş fi putut să o salvez.

Unele bătălii nu pot fi câştigate.

Nu te necăji.

Thorfinn, ia ăsta.

Mi-a pierit pofta de mâncare.

- Eşti sigur ? - Da, da, ia-l.

Calitatea peştelui e că te menţine puternic.

Eu n-aş mânca boaşele alea de peşte.

Nu te mint, pentru tine sunt bune,

dar eu nu le-aş mânca.

Când eram copil, în satul meu, circulau poveşti despre oameni-lupi.

Dacă un om era rău, făcea lucruri păcătoase precum crima,

mânca din carnea altor oameni, se comporta ca o fiară,

atunci zeii îl transformau într-un om-lup.

Aşa au devenit prima dată bărbaţii lupi, au fost pedepsiţi.

Acum, unii spun că trebuie să-şi ispăşească pedeapsa

timp de şapte ani, şapte ani lungi ca fiare,

ca să se răscumpere,

şi numai atunci ar putea zeii să le permită

să revină la forma lor umană.

Lupii sunt lupi, nu se pot schimba.

Tot ce ştiu e să ucidă şi să mănânce.

Să mănânce ?

Aşa ca tine, Thomas.

Rahat obraznic ce eşti.

Cea mai mare molimă care se poate abate asupra unui om

e licantropia,

un blestem pe care nimeni nu şi-ar dori să-l poarte.

Mai bine să mori ca un om întreg decât să trăieşti ca un animal pe jumătate.

De ce este Hal atât potrivnic faptului că sunt aici ?

Eu nu mi-aş face griji pentru asta, băiete.

Nu neapărat din cauza ta, dar el nu are încredere în nimeni.

Ştii că e un proscris, nu-i aşa ?

Regele îl vrea mort,

dar nimeni nu e destul de curajos sau suficient de prost ca să-l provoace.

De ce ?

Ce a făcut ?

Dintre noi, cavalerii,

a câştigat cu siguranţă cele mai multe victorii,

dar a suferit şi cea mai mare pierdere.

Şi această ură îi conferă furia asta imbatabilă.

Problema e că asta e o răzbunare pe care nu o poate controla.

Oamenii care au greşit faţă de el

nu au avut un sfârşit frumos.

Vezi o reacţie exagerată

şi apoi uraganul de sânge

care este Hal Skullsplitter.

Fii recunoscător că e de partea noastră.

Sper că nu pe mine mă visai.

Noaptea e cel mai rău, amintirile neplăcute

se întorc în cele mai proaste momente.

Dar cel puţin în vise poţi fi din nou alături de ei,

alături de cei pe care i-ai pierdut.

Ceilalţi cavaleri vorbesc despre curaj şi vitejie,

dar eu spun că tot ce ai nevoie e furia pură.

Toată lumea se temea de armata care mi-a răpit fratele, jefuitorii,

nimeni nu le-ar fi stat împotrivă.

Dar cu sabia în mână,

îndrăznesc să spun că mi-a plăcut uşurarea pe care am simţit-o

când le tăiam capetele.

Nu aş fi putut opri acea vărsare de sânge

chiar dacă aş fi vrut.

Dar am ajuns la concluzia

că indiferent cât de potrivnică ne e soarta, viaţa merge mai departe.

Azi te întrebi dacă mai are rost să trăieşti,

dar peste doi ani vei fi un alt om.

Dacă odată erai laş, acum poţi fi curajos,

Dacă odată unii oameni te luau de prost,

alţi oameni s-ar putea să te cunoască drept erou.

Nu mai există un dar mai preţios decât viaţa, Thorfinn.

De aceea luptăm.

- Hal ? - Stai aici.

Ridică-ţi barda.

Thomas, trezeşte-te !

Nu în seara asta, Greta, Sunt terminat.

Bună seara, frumosule.

Nu te-am trezit, nu-i aşa ?

Tu nu eşti om.

Nu, e un blestem care nu mă mai împovărează, prietene.

Acum sunt ceva mai evoluat.

Eliberat de neputinţa de a fi om.

N-o mai scălda cu mine, specie de demon, că nu am chef.

Dar aş pune rămăşag că starea mea de spirit

e mult mai rea decât a ta.

Ar fi înţelept să pleci cât încă mai poţi, slăbănog nenorocit.

Înţelept ?

Întotdeauna cei puternici şi curajoşi vin să vadă

ce le ameninţă haita, lăsându-i în urmă pe cei înţelepţi,

deschişi şi vulnerabili la atacul meu.

La naiba !

Ia-l pe Percy, găseşte un loc unde să te ascunzi !

Fugi, Thorfinn.

Osmund !

Dă-te jos de pe el, ticălosule.

Osmund, nu.

Osmund ?

La naiba !

Nu !

Nu !

Te rog !

Doamne, te rog !

Te rog, te rog, opreşte-te !

Te rog.

Aşa vrei să mori, Percy ?

În slujba acestor cavaleri

care nici măcar nu vor veni să te salveze ?

Nu-l asculta, Percy.

Tu nu eşti unul dintre ei !

Şi nu vei fi niciodată.

Nu e nevoie să suporţi durerile omenirii,

poţi trăi ca noi, Percy, liber.

Lasă instinctul primar să te cuprindă,

şi lasă restricţiile omenirii să treacă pe lângă tine.

Nu crede cuvânt din ce spune, Percy.

Ai de gând să lupţi şi să mori ca un bărbat,

sau să trăieşti ca o bestie ?

Suveran, de neînvins.

Nu, Percy, nu !

Cum pot să mă alătur vouă ?

Nu vreau să mor.

Cere-mi, dragule, şi te pot face unul dintre noi.

Percy, nu !

Lasă-mă să trăiesc.

Cu plăcere.

Vei trăi.

Trebuie să ajungem la castelul Braegon până se întunecă,

nu mai supravieţuim încă o noapte aici.

Dar Thomas şi Percy ?

Ce e cu ei ?

Au dispărut.

Thomas ţipa când îl tărau, încă nu e mort.

Va fi în orice clipă.

Nu l-au luat la dans.

Nu mai putem face nimic pentru ei, Thorfinn,

au dispărut.

Poate că dacă am fi rămas cu Thomas

în loc să venim după tine...

- Hal. - Ar fi trăit.

Ajunge !

Aş fi putut să mă lupt cu ei...

Nu putem da vina pe băiat !

Ne-a avertizat că aşa va fi,

nu aveam de unde să ştim ce forţă au acele creaturi !

Acum trebuie să ne grăbim spre castel,

nu avem timp să organizăm o misiune de salvare

pentru cineva care e cel mai probabil mort de mult.

Ţi-am spus că asta nu va fi o misiune uşoară.

Acum du-te la râu să te cureţi.

Nu ne eşti de folos dacă miroşi a sânge, ne vor adulmeca.

Nu vă simţiţi obligaţi să mă aşteptaţi.

A fost o greşeală că am venit.

S-a apărat singur împotriva acelui lup, Hal.

Băiatul s-a descurcat bine.

Nu suficient de bine.

E cineva aici ?

Dă-mi drumul !

Thomas !

PEŞTERILE ÎNTUNECATE

Eu sunt.

Când vor veni după mine, fugi încolo.

Nu, nu.

Vreau carnea aia.

- Ce-i asta ? - Înapoi !

Acum te crezi unul dintre ei, vreun războinic ?

Nu te apropia !

Noi nu suntem făcuţi să fim cavaleri, nu-i aşa ?

Te bazezi întotdeauna pe ei să lupte pentru tine

pentru că eşti prea mic, prea slab.

Dar dacă ţi-aş spune

că există o cale prin care ai putea deveni

mai puternic decât orice cavaler ?

Mai tare, mai puternic, şi dominator.

Nu voi fi niciodată ca tine, bestie !

Thomas !

Haide.

Thorfinn, nebunule, nebun nenorocit ce eşti !

Thomas !

Uşor, uşor !

Unde l-ai găsit ?

Băiatul a venit să mă salveze, Hal,

a băgat spaima în câinii ăia sălbatici.

L-ai văzut pe Percy ?

L-au făcut unul de-al lor.

Câţi erau acolo ?

Thorfinn a ucis unul, dar au fugit până acum.

Asta nu schimbă nimic.

Trebuie să mergem mai departe fără Thomas, îmi pare rău.

Nu !

E rănit, lent, slăbit, nu e în stare să lupte.

Nu-l putem lăsa în urmă.

Pune-ţi mintea la contribuţie, Thorfinn !

E pe moarte !

Nu ai făcut altceva decât să-i prelungeşti suferinţa

şi să ne împovărezi pe noi.

Îţi foarte mulţumesc, Hal.

Nu vom mai supravieţui încă o noapte aici,

lupii vor veni să ne termine

când suntem mai vulnerabili şi vom muri toţi.

Atunci o să am eu grijă de el.

E de două ori mai mare decât tine, Thorfinn !

Băiatul ăsta are o mare dorinţă de moarte, şi-a pierdut orice speranţă.

Are demnitate, Hal, şi omenie !

Lăsarea un om în urmă este ceea ce ar face ei

pentru că sunt sălbatici.

Îl vom duce până la următorul sat,

dar nu poate merge până la capăt cu noi.

Bine, vom căuta adăpost pentru el acolo, da, Thorfinn ?

Unde era curajul ăsta când satul tău a căzut ?

Răspunde-mi la această întrebare.

Vrei să vorbeşti ca un cavaler,

dar mai bine învaţă să te îmbraci ca un cavaler

şi să te aperi aşa cum trebuie.

Pune asta pe tine.

Lama sabiei nu va fi la fel de eficientă ca barda ta,

e din oţel.

Lama asta e de argint, redutabilă împotriva oamenilor-lup.

Ce, credeai că eşti mai priceput la atac decât Hamelin ?

Ai avut o armă mai bună.

Data viitoare nu vei mai fi atât de norocos.

Care e drumul spre sat ?

Urmaţi-mă.

SATUL CHALAMET

Ce e locul ăsta deprimant

unde ne-ai adus, Thorfinn ?

Totul s-a schimbat.

Vrei să spui că nu a fost mereu atât de neprimitor ?

- Hal ? - Bună ziua.

Am venit cu gânduri paşnice.

Suntem cavaleri şi ne îndreptăm spre castelul Braegon,

Unul dintre oamenii mei e rănit, caută un adăpost.

Cine vă urmăreşte ?

Nimeni, venim singuri.

Eşti sigur, nu-i aşa ?

Aducând cina aia de lup pe jumătate devorată în satul meu,

aduceţi şi multe necazuri.

Îmi pare rău, cavalerilor, străinii nu sunt bineveniţi la noi.

Am văzut destule distrugeri.

Serios ?

Nu am observat.

Acela pare a fi la capătul puterilor, Griff.

Să-i oferim un adăpost, nu ?

Sunt războinici, Maggie.

E rănit, însă toţi par disperaţi.

Îl duc înăuntru.

Soţia mea e vindecătoare, va avea grijă de prietenul vostru rănit.

Mulţumim, doamnă.

- Eşti fierar. - Da.

N-o atinge !

E singura noastră apărare împotriva monştrilor.

Nu, noi suntem singura ta apărare împotriva monştrilor.

Pune-o la loc !

E singurul lucru care îi împiedică să intre.

Hal, e singura lor protecţie.

Nu-mi pasă, vreau să ucid creaturile alea nenorocite,

şi avem nevoie de tot argintul pe care îl găsim.

Am spus s-o pui la loc.

Ascultă-mă cu atenţie, fierarule,

lupii ăştia s-au răspândit deja până la Grittleton Marsh,

satul lor a fost distrus, şi multe altele vor urma.

Dacă vreţi să fiţi

singurii săteni muritori rămaşi în viaţă în această împărăţie,

veţi face ce vă cerem şi ne veţi ajuta.

Poţi topi argintul, sau nu ?

Da.

Hamelin, dă-mi sabia ta.

Dacă fierarul poate da armelor noastre un strat de argint,

avem mai multe şanse.

Hai, Thomas, să te ducem înăuntru.

Thorfinn, găseşte tot argintul disponibil.

Urmaţi-mă la forjă.

Veniţi.

Aşează-l jos.

Poftim, un scaun.

E un ticălos uriaş.

Are nevoie de mâncare cât îi încape în burtă.

Ştiu cum rezolvăm problema.

Am leacuri, chestii pe care le-am cules din pădure.

Toate plantele şi florile ciudate cresc pe aici.

Nu avem nevoie de magia ta,

nu credem în poveştile din satul tău.

Thomas, las-o să te ajute.

Lasă-ne să ne odihnim.

Aici, pe masă.

Ce s-a întâmplat aici ?

Călători. Slăbănogi, prost hrăniţi, şi cum mai vreţi voi.

Am crezut că regele le-a jefuit aşezarea.

Le-am auzit poveştile, ne-a fost milă de ei,

le-am oferit adăpost.

Dar când s-a lăsat noaptea nu mai erau oameni,

au ucis fiecare fiinţă care le-a ieşit în cale.

Am ascuns femeile şi copiii cât de bine am putut.

Alţi bărbaţi nu au fost atât de curajoşi.

Mulţi dintre ei s-au alăturat nenorociţilor de lupi.

Îmi pare rău.

Au stat mai multe zile, s-au ospătat cu toţi cei care mai rămăseseră.

Am devenit şeptelul lor,

în timp ce ei mâncau şi măcelăreau tot ce puteau.

Pe tine de ce te-au lăsat ?

Am fost norocos, cred.

Au plecat mai departe.

Spre celelalte aşezări ?

Da.

Se găseşte mai mult argint în pădure,

suficient pentru toate cele trei lame.

Du-te.

Poftiţi, băieţi, umpleţi-vă măruntaiele.

E bună.

Mă doare un pic în gât.

Nu mai mânca, Hamelin.

Ce e în asta, mai exact ?

Nu suntem niciodată în siguranţă aici.

În unele nopţi, se întorc după mâncare.

Dacă nu le dăm, ne mănâncă pe noi.

Tot ce avem pentru supravieţuire sunt rămăşiţele lor.

Rămăşiţe de la ce ?

Ei văd acest loc ca pe unul de unde îşi procura hrana.

Vrăjitoareo !

Blestemul lupului îi va izgoni, îi va slăbi.

Dacă mănânci Regina otrăvurilor, te mănâncă pe tine.

Griff a spus că trebuia să dăm ceva de mâncare.

Ar fi trebuit să ne alăturăm lor, în loc să ne torturăm singuri.

Dacă am fi procedat aşa, zeii ne-ar fi iertat faptele.

Unul mai puţin.

Hal !

Hamelin !

Hamelin, nu !

- Nu ! - Thomas !

- Thomas. - Thorfinn, fugi !

Thomas.

Fugi, Thorfinn, fugi !

Vino !

Voi fi bine.

Fugi, Thorfinn, du-te la castel.

Eu o să-i ţin pe loc.

- Nu ! - Du-te !

Tu ştii drumul, eu nu.

Dacă mori, atunci totul s-a terminat !

- Îţi voi câştiga timp. - Hal, te rog...

Ia sabia.

Nu pot face asta fără tine.

Ia nenorocita asta de sabie !

Găseşte-l pe rege.

Încă ne mai poţi salva.

Du-te !

Veniţi, nenorociţilor.

Hal Balfager.

Hal cel curajos.

Ce nu ar fi dat Vortigern să te vadă din nou.

Nu.

Nu pot, nu pot să fac asta singur.

Hal !

Thomas !

Ajutaţi-mă, vă rog !

CASTELUL BRAEGON

Thorfinn, Thorfinn, sunt aici sus, frumosule.

Regele te aşteaptă.

Nu vreau să-l fac să aştepte.

Deci tu eşti tânărul ageamiu din mlaştini

care a venit să-mi ceară îndurare.

A spus Hal că mă vei găsi.

Hal e aici ?

Războinicul meu mi l-a adus, ca să-l omor.

Hal încă mai trăgea speranţa

că tu vei reuşi să mă schimbi cumva.

Vreau să văd cum i se stinge speranţa înainte de a muri.

Vreau să vadă că ai eşuat.

Am venit la tine să-ţi cer ajutor.

Ajutor, pentru ce ?

Ei sunt copiii mei, sunt armata mea.

Regatul suferea,

poporul era un popor slab şi o rasă disperată.

Uite ce au devenit acum.

Cu omenia noastră cum rămâne ?

Ce se întâmplă cu cei care nu au decăzut atât

încât să se hrănească cu carnea altor oameni ?

Oamenii au dispărut !

Cei rămaşi vor deveni singura mea specie sublimă.

Vortigern, mi-am văzut satul distrus,

familia distrusă.

Am înfruntat pădurea Braegon,

mi-am văzut prietenii găsindu-şi moartea luptând,

doar pentru ca eu să ajung la tine.

Te implor, regele meu, pune capăt acestui rău.

Eşti destul de curajos, ageamiule.

Dar, în mod evident, un prost.

Mai bine să mori ca un om decât să trăieşti ca jumătate de animal.

Atunci o să mori.

Thorfinn ?

Nu.

Nu, lasă-l în pace !

Harry, singurul meu în viaţă, s-a întors în cele din urmă.

Eu nu sunt din sângele tău !

Ba cred că noi doi ne asemnam foarte mult,

amândoi împărtăşim aceeaşi sete de sânge.

Să-ţi ucizi propriul frate în luptă

e genul de sete de sânge ce zace în oasele noastre, Hal.

Oase pe care le-aş rupe cu mare plăcere, bătrâne.

De ce ţi-e atât de greu

să-mi accepţi intenţiile ?

Te crezi atât de puternic.

Ei bine, asta e putere, Hal !

Un dar pe care refuzi să-l accepţi.

Nu am nevoie să dau la schimb omenia pentru măreţie.

Laşule !

Ăsta e singurul motiv pentru care mă dispreţuieşti.

Măreţie ?

Crezi că eşti grozav, nu-i aşa ?

Uită-te la tine, capturat, tremurând.

Înainte de a muri, hai să-l vedem pe ageamiu

cum acceptă să-mi fie loial mie,

şi nu jalnicei mele progenituri.

Lasă băiatul în pace, tată.

Nu.

Să vedem cui îi este loial.

Vreau să fii martori la slăbiciunea oamenilor,

la cât de nepotrivită e trăsătura de care te agăţi cu disperare.

Eşti pregătit, Hal ?

Vreau să te văd urlând.

Opreşte-te !

Încetează !

Îţi ofer o singură şansă, băiete,

alătură-te nouă, sau vei suferi aceeaşi înfrângere ruşinoasă.

Nu, Thorfinn.

Thorfinn !

Mă voi alătura vouă.

Mai zi o dată.

Mă voi alătura vouă !

Îmi pare rău, Hal, dar după cum vezi, eu am câştigat.

Nu !

Transformă-l.

Nu, tu eşti menit să fii unul dintre noi acum !

Hai, muşcaţi-mă !

E timpul să mori.

Mai bine să mori ca un om...

Thorfinn.

Toţi sunt morţi.

Regele e mort.

Eu sunt ultimul lup.

Pentru marele şi nobilul tău curaj,

te numesc Sir Thorfinn.

Fie ca zeii să-l binecuvânteze pe eroul şi pe salvatorul nostru.

Pentru Thorfinn, pentru Thorfinn, Pentru Thorfinn, pentru Thorfinn !

Pentru Thorfinn, Pentru Thorfinn, pentru Thorfinn !

Pentru Thorfinn, pentru Thorfinn, Pentru Thorfinn, pentru Thorfinn !

Traducere şi adaptare: Aurelian Subtitrări-noi Team