Original subtitles

Nu mă îndrăznesc.

Exact!

[LOUD THUD]

despre care sud-coreenii susțin că a fost un atac neprovocat

de nord-coreeni.

[Zgomot de foc care vine de la TV]

...care este acum a cincea săptămână de violență între palestinieni

si israelieni...

- Sunt sigur că este doar o chestiune de timp până când se rezolvă asta, nu?

Fanii lui Tottenham îi aruncă pe fanii lui Chelsea cu sticle și

gunoiul acumulat.

...între republicani și democrați, cu egal

niște pumni și împingeri...

- Toți au înnebunit?!

- Tottenham sau americanii? - O mulțime de ei!

... ... Pakistanul dă vina pe India pentru reînnoirea...

- Ah, de dragul naibii!

Mai știu ei pentru ce se luptă?

- Păi... - Ce vor ei?

Ți-ar putea spune chiar dacă i-ai întreba?

- Ei bine, sunt mulți factori istorici și geopolitici la lucru...

- Nu fi înțelept cu mine acum, fiule!

Eu mor, știi. - Ah, nu mori deloc!

- Nu?!

Ei bine, nu mint aici pentru că împlinesc douăzeci de ani, nu-i așa?!

- Ah, ești în regulă.

- Cine sunt eu să vorbesc, sigur că nu suntem mai buni decât ticăloșii ăia de la televiziune.

- Tu și cu mine?! - Familia noastră.

Toată lumea dintre noi.

Toată povestea, scuze.

Ți-am spus vreodată despre mine bunicul?

- Ai făcut-o acum? Lasă-mă să mă gândesc, eh...

- Tatăl tatălui meu... - Și fratele.

- Asta e corect!

Cât de aproape putea fi, până când fratele său a navigat în America și ei niciodată

a vorbit din nou, nici un cuvânt.

Generație după generație, ne-a fost interzis să vorbim chiar de american

familie si pentru ce?! O ceartă meschină în urmă cu un secol.

Atâția ani risipiți, rușinos!

- (Oftă).

[MUZICA blândă]

- Vreau să faci ceva pentru mine... - O ceașcă de ceai!

- Liniște!

Ascultă-mă acum!

Vreau să îndrepti lucrurile, fiule.

Vreau să găsești familia noastră americană și să îndrepți lucrurile.

- Bine, ta, o voi face, ai cuvântul meu.

- Acum, vreau să-i suni acum!

- Ce vrei să spui "acum"?

- Cât timp crezi că mi-a mai rămas?

- Nici măcar nu știu... - Era un văr pe partea aia...

Joseph, cred, a avut un fiu de vârsta ta, care se numește Barry.

Și-a făcut un nume acolo, în New York.

Foarte reușit a avut și el.

Omul tău, Paddy, în Shanagarry, ne-a trimis un articol de revistă despre el,

iti amintesti asta? - Nu.

- Ei bine, a făcut-o! - Nu mă cert.

- Ideea este că acest tip ar fi descendentul actual al americanului

partea familiei.

Barry, numele de familie ar fi Gorman, la fel ca noi.

Și pe el trebuie să-l găsești.

- Uite, eu, eu, eu, nici n-aș...

- Ah Jaysus, nu au agende telefonice în America?!?

- Da, desigur că... - Atunci fă asta pentru mine, băiete.

Ultima cerere a unui muribund.

- Bine, bine tată, o voi face, bine.

- Mulţumesc.

- Oh, ceașca aceea de ceai ar fi grozavă când te vei întoarce.

(Chicotește)

[MUZICA SUPERIOR]

[MODUL DE PLOAIE TORRE]

- Isuse!

[USA SE INCHIDE]

Jaysus Aine, mi-ai speriat viața!

- Am auzit că moare, așa că am venit să-mi iau rămas-bun.

- Dar nu vrea să te vadă! Nu ne-ai plăcut niciodată.

- Știu, de aceea am venit să-mi iau rămas-bun.

[MUZICA JUCUĂ]

- Oh!

- (Gâfâind) Am auzit că mori.

Așa că am venit să-mi iau rămas bun.

- Bine atunci, e grozav...

La revedere!

- (Sufla zmeura).

[MUZICA SUPERIOR]

- Cocoșul!

Știi cine a făcut-o, ei încearcă să tragă cu tine!

- Nu, nu sunt, sunt doar...

- Da, ei sunt, încearcă să-ți scape.

Ascultă-mă, ascultă-mă.

Există un motiv pentru care oamenii vin la noi, pentru că construim mai repede, construim mai bine

si apropo, un proiect de dimensiunile astea, cu ce bateti joc de mine!?

- În primul rând, de ce ești fără suflare?

- Tocmai îmi intru pașii,

Mai am 2.300 de făcut.

- În casă?!

- Da, pentru că o dată în jurul canapelei sunt ca 11 pași.

Deci asta înseamnă că trebuie să fac doar ca... - Bine, tată, e o nebunie!

Când dr. Gittleman a spus să faci mișcare, eu nu...

[PHONE RINGING] - Stai bine, celălalt telefon sună acum.

- Serios!? Cine te suna pe telefonul fix?

- Telemarketeri și numere greșite.

Buna ziua. Nu sunt interesat.

- Bună, mă întreb dacă am numărul potrivit?

- Oh, mă îndoiesc serios.

- Eşti din întâmplare

Barry Gorman, al cărui tată poate sau nu

s-au numit Joseph și cine are rude în Irlanda cu care nu a vorbit niciodată?

- Cine este aceasta? - Ei bine, dacă ești el, eu sunt vărul tău.

Un fel, pe partea irlandeză, dacă nu ai fi ghicit.

- Stai o secundă... Dragă, o să te sun înapoi.

- La revedere. - Da.

- Știi câți Barry Gorman sunt în New York

agendă telefonică?

Ți-ar plăcea să pariezi o ghicire?

- Nu.

- 132, nu este uimitor?

Din fericire, ești în top 20,

deci fair play pentru tine, domnule.

- Bine, da, sunt încă un pic... Îmi pare rău... care este, cum te cheamă?

- Iartă-mă, nu am spus?

Sunt vărul tău Ciaran.

Numele de familie Gorman, la fel ca tine.

Sun în numele tatălui meu.

- Și ești aici în New York?

-O, nu, nu, nu,

deși mereu mi-am dorit să merg, știi.

Arată încântător, toți acei zgârie-nori.

Nu trebuie să obosiți să vă uitați în sus.

Nu, sun din următoarea parohie,

Irlanda.

- Bine!

Motivul pentru care mă adresez este că tatăl meu,

Fergus este numele lui,

nume de familie, Gorman. - Am înțeles.

- Chestia e, tată, ei bine, nu a fost bine și

nu este un tânăr.

- Înțeleg, și cum pot ajuta?

- Oh, nimic de genul asta! Nu, nu, nu, nu, nu.

Motivul pentru care sun este,

ești familiarizat cu povestea lui

bunici, cei doi frați?

- Da... vag.

- Ah, și eu, da.

Dar tot ce știu sigur este

că a fost o ceartă.

- Da.

- Și, ei bine, este dorința tatălui meu ca noi să putem remedia situația, știi, facem

pace între cele două părți ale familiei.

- Bine?!

- Știi, ei bine, de aceea sun eu, ca să prelungesc o ramură de măslin.

- Bine, bine, sigur!

În regulă, da, sună frumos.

Bine!

- Deci poate într-o zi, dacă ne găsim vreodată pe aceeași parte a oceanului,

am putea ridica un pahar în prietenie și să ștergem ardezia?

- Da, sigur. Bine.

Sună frumos.

- Corect, bine,

Nu-ți voi mai ocupa timpul.

- Bine, bine, bine, mă bucur să te cunosc.

[CLICK-uri pe linia telefonică]

- Atunci, presupun că voi pleca. Dumnezeule.

- Și tu, Aine, binevoiește-te și tu.

- Ai grijă acum, nu te voi vedea.

- Cel mai bun sex pe care l-am avut vreodată.

- Chiar acum?!

- Nu, nu doar acum!

Nu fi gros!

A fost cu o viață în urmă, înainte să-ți cunosc mama, desigur.

Deși întotdeauna am bănuit că mama ta a avut o bănuială.

Nu i-a păsat niciodată prea mult de Aine.

- Amintesc. - De aceea.

Deci cum ne-am descurcat? - Ce?!

- Păi, ai reușit să-l dai de urmă?

- Da, am făcut-o. - Grand.

- Un pic de ac într-un car de fân, de fapt.

Dar am reușit să-l găsesc pe omul tău, Barry.

Și s-a dovedit a fi destul de receptiv, așa că...

- Atunci când ajunge?

- Ce?!

- Când ajunge aici? Când îl voi întâlni?

- Nu, nu am mers atât de departe, Jaysus, nu, adică, ne-am oarecum de acord în principiu.

- În principiu, Iisuse, Maria și Iosif, băiete, ți-am cerut să faci un lucru pentru mine!

- Mi-ai cerut să-l găsesc, nu să-l invit.

- Ei bine, bineînțeles, invită-l, cum altfel mă voi întâlni cu el?

- Nici măcar nu-l cunoaştem pe bărbat!

Nu poate să lase totul și... - Mor.

- Nu mai spune asta! Ești măreț.

- Nu sunt departe de a fi mare.

Acum te întorci acolo jos și, pentru numele lui Dumnezeu, duce-l pe tip!

- (Oftat puternic).

[MUZICA SUPERIOR]

[TELEFONUL SUNĂ]

- Wow! - Corect.

Adică, nu am auzit de tip toată viața mea, acum mă sună de două ori în cinci minute.

- Și vrea să pleci în Irlanda?!

- Da! - Și nu crezi că este ca o înșelătorie?

- O, crede-mă, asta am crezut, dar nah, știa prea multe,

lucruri pe care mi le amintesc din scrisorile pe care le-a primit tatăl meu.

- Doarme?

- Da, s-a stins ca o lumină.

Doamne, e frumos!

- El este atât de...

În fiecare zi, el face ceva nou care pur și simplu îmi uluită mintea.

Te rog nu o spune.

- Nu sunt.

- (Oftă).

- Pur și simplu nu înțeleg cum s-ar putea abține când ai un brand

copil nou. - Isuse!

- Îmi pare rău, nu. - Sshh!

- (Șoptește) Îmi pare rău, nu.

- Nimeni nu a plecat, a fost o decizie reciprocă.

- Da, dar să crești singur un copil...

- Eu sunt cel care și-a dorit un copil. - Știu.

- Rachel nu și-a dorit niciodată copii, am știut asta de la început.

Asta am ales, va fi bine.

- Dar da, dar... - Voi fi bine!

Oricum, cred că ar trebui să pleci.

- Unde?! - Irlanda.

- Ne-am întors acum pe mine? - Da, suntem.

Cred că ar trebui să pleci. - În Irlanda?

- Da. - De ce?

- Tatăl lui e pe moarte. - Nu-l cunosc pe tip!

- E vărul tău! - Deci?

Și în plus, oricum se întâmplă prea multe lucruri aici, strada asta 57

afacerea este o monstruozitate și vă spun, dacă nu deschidem terenul până la începutul anului

- Tata. - și orașul este un total nemernic în privința drepturilor de zonare...

- Tată, am acoperit-o.

- Știu că faci.

- Ce ți-a spus fiecare dintre doctorii tăi să faci?

- Odihnește-te! Și exercițiu.

- Exact. - Care, pentru mine, aleg una sau alta.

- Ei bine, asta e perfect.

Ai o mică vacanță. - În Irlanda!?

- Oh, Doamne!

- Ce?!

- E ca în filmul ăla!

- Ce film? - Filmul tău preferat.

Doamne, tu ești exact.

Tipul divorțat merge într-un orășel din Irlanda.

- Nu a fost divorțat, a lucrat la o companie petrolieră, a mers acolo mai departe

afaceri și, apropo, asta nu era Irlanda, era Scoția!

- Oricum, care este diferența?

- Două țări complet separate.

- Întotdeauna ai spus că vrei să mergi. - Nu pe bune!

Nu, am spus, mi-ar plăcea să merg cândva, așa!

- Ei bine, aici este.

Poate, știi, există un motiv cosmic pentru care acest apel a venit chiar acum, la asta

moment din viața ta, divorț, atac de cord și apoi din senin asta?

- Eu nu cred acest lucru.

- Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?

- Nu vreau să plec. - Omul e pe moarte!

[MUZICA blândă]

[TELEFONUL SUNĂ]

- Buna ziua? - Bine, vin.

[MUZICA SUPERIOR]

- [Însoțitor de zbor] Bună ziua și bun venit la bordul zborului nostru fără escale către Dublin,

Vă rugăm să vă simțiți confortabil, deoarece suntem programați pentru decolare în următoarea

10 minute.

[Tripâit de urină]

[Tripâit de urină]

- [Însoțitor de zbor] În pregătire pentru decolare

le rugăm tuturor pasagerilor să -și ia locurile.

- Șampanie? - Sigur, mulţumesc.

- Vizitați Irlanda pentru afaceri sau plăcere?

- Ei bine, asta vom afla.

[MUZICA ÎNIFĂTORĂ]

- [Însoțitor de zbor] Doamnelor și domnilor, bine ați venit în Irlanda.

Ora locală este 10:45.

- [PA] Următorul tren care va pleca de pe peronul 2 va fi ora 14:00 Iarnród Eireann

tren către Ennis, cu escală la Newbridge, Monasterevin, Portarlington, Portlaoise,

Ballybrophy, Templemore, Thurles, Limerick și Ennis.

[MUZICA SUPERIOR]

[SUNITAT LA DISTANȚĂ]

[SUNETUL MUZICII LATINE DIN CINE MAI RUDE]

- Nu ți s-ar întâmpla cu Barry, nu-i așa?

Bine...

Ahhh, sigur că am putea fi frați! (râde)

Bun venit acasă.

Lasă-mă să iau asta. - Mulţumesc.

- Oh, vei conduce?! (râde)

Bine!

[MOTORUL PORNEȘTE ȘI MUZICA LATINĂ ÎNCEPE REDĂ]

- Este prima dată când intri în Irlanda? - Da, prima dată, nu am fost niciodată.

- Minunat, minunat.

- E atât de frumos.

- Da, da, asta este.

Fără îndoială frumos. - Este foarte frumos.

Știi la ce ar merge un asemenea loc în Manhattan?

Nu, nu, spun eu, știi că nu avem spațiu deschis ca acesta și dacă

am făcut-o, vă garantez că cineva ar ridica un mare înălțime chiar în

mijlocul ei și apoi altul chiar lângă el, puțin mai sus doar ca să se enerveze

oamenii din primul. - Și de ce ar face asta?!

- Nu, nu, nu ar face, n-ar face asta, eu doar, știi, spuneam că...

- (Râde).

V-am codificat doar. - Tu ce?

- Luam pipi, știi, aveam pe tine.

- Bine. - Te tachinam.

- Da, am înțeles.

- Am înțeles ce spui, în timp ce mă prefăceam că nu.

- Am înţeles.

Bine, amuzant, asta e bine, asta e bine.

- Da.

Este minunat. - Asta e tot ce spuneam.

[MUZICA JUCUĂ]

- Sper că nu ești supărat că te-am cazat în oraș.

- Nu, te rog.

- Nu, doar, cu mine tată așa cum este.

- Desigur, nu fi prost.

- Iată-ne.

- Asta e frumos.

- Ei bine, așa am crezut că te poți odihni și, știi, să te acomodezi.

[BELL RINGS] - Da, este perfect.

- Ei bine, nu e Ritz acum, știi, dar vei fi suficient de confortabil.

- Acesta este pur și simplu perfect. [SONETE DE CLOPOTE]

- Directorii de pompe funebre ai lui Gorman, sunteți voi, suntem noi?

- Da, într-adevăr, da.

Era treaba tatălui meu.

Acum e al meu, ah, e un trai, știi.

Ei bine, nu pentru clienții noștri nu este!

- Nu, nu pentru ei.

- Clienţii noştri nu ar trăi... - Nu ar trăi, nu.

- Nu ai avea nevoie de o casă de pompe funebre dacă ai fi...

- Da, am înțeles, da.

[BELL RINGS] - Vin, vin.

Trebuie să-l lovești doar odată ce știi că noi nu suntem clopotele lui Ballindooley!

- Ce?!

- Acesta este el, Yankul?

- Te aud.

- Bine ai venit, bine ai venit.

- Mulţumesc.

- Avem camera ta pregătită pentru tine. - Bine.

- Și o mulțime de prosoape proaspete. - Minunat.

- Sper că vă place domnule.

- Sunt sigur că va fi bine, mulțumesc.

- O voi lua de aici.

- O să te iau cam jumătate de șase, nu? - Nu?

- Îmi pare rău, șase și jumătate. - Bine.

- Și mulțumesc din nou, într-adevăr. - Nici o problemă.

- Nu sunt unul care să vorbească de rău pe alții, dar asta e o familie ciudată pe care o ai.

- Serios? - O mulţime furioasă.

- Smecher!?

- A fost foarte drăguț cu mine până acum.

- Bine.

- O să te aduc în camera ta.

- Bine, mulțumesc, bine.

- O să-l iau!

- Nu, nu, nu, te rog, nu trebuie să...

- Ah! Așa se face pe aici, o voi obține.

(Grâmături) Oh, o să înțelegi.

[MUZICA SUPERIOR]

- (Oftat).

[Scurt zgomot de urină]

[Scurt zgomot de urină]

[claxon masina]

Vai dracu!

Îmi pare rău, trebuie să fi adormit.

- Ah, nu e o problemă, nu, sigur că ai avut o călătorie destul de mare.

Nu, fără mașină, nu ești pregătit pentru o mică plimbare?

- E departe? - Ah nu, nu chiar.

- Sigur, de ce nu?

Trebuie să-mi intru pașii oricum. - Tu ce?

- Pași, trebuie să-mi iau pașii, ordinele doctorului.

10.000 de pași pe zi ar trebui să fac. - Iisuse, 10.000!

- Ceea ce sună mult, dar îți voi spune, când am început, primești trei sau

patru doar mergând prin bucătărie, primești trei sau patru.

- Iată-ne!

Doamnelor și domnilor, ascultați, ascultați, hei, hei, hei!

Vărul Barry din America.

[APLAUZE]

- O sută de mii de bun venit, bun venit în Irlanda.

- Bine ai venit într-adevăr.

- Mă bucur să te am aici.

Când te întorci? Am un pachet pe care l-ai putea duce înapoi nepoatei mele, doar a

câțiva cârnați, puține pliculețe de ceai.

Am auzit că au ceai de rahat în America, nu-i așa!

- Bun venit în Irlanda, frate.

- Da, bine ai venit... (accent american) Runda asta e pe mine.

- John Wayne...

- Barry. - Bine, salut.

Ce bine să te văd. - Lăsaţi-l să treacă, băieţi.

Tată, strănepotul tău Barry.

Tot drumul din America. A venit să te vadă.

- Cum faci domnule? Este, este o plăcere să vă cunosc.

- Plăcerea este în întregime a mea.

Un băiat frumos!

(vorbește irlandeză)

- Ce a spus?

- Oh, a spus că a crezut că vei fi mai înalt.

[RÂSETE]

- Aș vrea să te îmbrățișezi.

- Știi că am făcut-o. - Am făcut-o mai devreme.

- Când m-a luat. - Dar nu am văzut!

- Ei bine, am făcut-o. - Tată, haide.

- Cu siguranță am făcut-o. - Chiar mi-ar plăcea să te văd îmbrățișat.

- Două îmbrățișări par multe pentru o zi.

- Exact. - Îmbrățișează-te de dragul naibii!

[APLAUZE]

- Pace în toată viața mea, nu m-am gândit niciodată că voi trăi să o văd.

Să-l sigilăm cu o băutură.

Sănătate.

- Iată, încearcă asta.

Este budincă neagră. Sânge.

Sânge de porc.

- Mulţumesc.

- Deci ești celebrul văr american Barry.

- Faimos doar în această cameră.

- Eu sunt Fiona. - Bună Fiona.

- Faimos doar în această parte a camerei.

- Văd de ce.

- Scuze. - Îmi pare rău?

- Nu, nu am vrut să sună ca...

- Noroc. - Sănătate.

- Hei, Barry, ce zici de restaurantul lui O'Brien de pe strada 46, îl știi?

Băiatul surorii mele lucrează acolo. - Da, sigur.

- Deci îl cunoști atunci, nu?

- Nu, nu băiatul, restaurantul, O'Brien's, e foarte faimos.

- O'Brien's este cunoscut pentru cele mai bune fripturi și cotlete care mi sa spus.

- Foarte bine, foarte bine, dar vă spun ceva...

Cea mai bună friptură din New York este un local din Brooklyn...

- (accent newyorkez) Hei Brooklyn.

Doar câțiva înțelepți din Brooklyn.

- Ăsta e locul.

- Să vă spun, băieți, voi veniți vreodată la New York, voi cumpăra tuturor o friptură

cina, pe mine. - Oh, marele cheltuitor aici.

- Auzi că toată lumea, vărul Barry ne duce pe toți în New York-ul lui la o cină cu friptură.

[APLAUZE]

- Da?

- Ai împușcat vreodată un bărbat?

- Pare un băiat măreț, nu-i așa?

- Chiar grozav.

Sunt proprii lui dinți, ați spune?

- Tot drumul din America, a venit!

- Jaysus, mă întorc.

- Deci este ca terciul. - Padraig.

- Pa-rick. - Paw-rig, Padraig.

- Rig, truc, Padraig. - Exact.

- Deci lucrezi cu Ciaran, tu, casa de pompe funebre?

- Da da.

Știi, ești primul american pe care l-am întâlnit în persoană.

Adică, i-am văzut la televiziune, știi, MTV și Bravo.

Acele reality show-uri pe care le știi. - E perfect.

Știi ce, pentru că toți suntem exact așa.

- Serios!? - Nu, glumesc.

Te purtam pe tine.

- Văd asemănarea, are simțul umorului tău.

- (Râde). - Îmi place mai bine al tău.

- Ajută-mă aici sus, vrei?

Un cuvânt rapid dacă îmi permiteți?

- (Fluierate).

- Cu siguranță știți cu toții cât de încântat sunt, în special că am oaspetele nostru din America.

Că ar trebui să călătorească în jumătatea lumii pentru a fi aici cu noi în seara asta.

- Auzi, auzi. [APLAUZE]

- Dar poate nu prea știi de ce.

De ce contează atât pentru mine.

Nu cred că mulți dintre voi cunosc povestea.

- Ah, da, știm cu toții, da, știm, știm.

- Nu, de fapt nu.

- Îți spun altă dată, bine.

Te rog, Ta, nu spune asta.

- Ah haide, hai să auzim.

- O să-i spun și tu o să asculți.

Pentru această poveste, ceea ce s-a întâmplat cu familia mea este tragic.

Și trebuie să auzi.

Cu mulți ani în urmă, la mulți kilometri și țări de aici,

erau doi frați.

Au mai fost și alți frați și surori, dar bieți oameni,

toți au murit tineri de boală și foame.

Și alții au murit pentru că, ei bine, pentru că oamenii pot fi înverșunați ignoranți și cruzi.

Tipul lor nu era binevenit acolo unde locuiau.

În locul în care s-au născut, casa lor.

În timp, mama și tatăl lor au trecut și ei.

Și frații s-au trezit singuri.

Nimeni pe lume de care să-i pese, ci unul pe altul.

Așa că, neavând nimic care să-i țină acolo, au pornit să-și facă o nouă casă în America.

Căci acolo străzile erau pavate cu aur, nu știi.

Ei bine, au călătorit zile peste zile, până când în cele din urmă și-au făcut drumul aici

Irlanda, unde au rezervat pasaj pentru a traversa Atlanticul.

Dar înainte de a se urca pe navă, s-au oprit într-o tavernă.

[MUZICA SUPERIOR]

Și aici povestea ia o întorsătură.

[CAMERA BLIȚEȘTE]

Era o femeie!

Nu există întotdeauna?

Ei bine, acest singur frate a fost lovit.

Așa că o urmărește, această frumusețe roșcată.

[MUZICA blândă]

Și încep să vorbească și să meargă.

Ei bine, a venit timpul să pornim.

Un frate era la bord , iar celălalt o urmărea pe tânără.

[cornul navei]

Și într-adevăr, nava pleacă pe mare.

Iar tipul de pe țărm strigă: „O să prind următoarea navă și să ne întâlnim acolo”.

Dar nu a primit următoarea navă sau următoarea.

A rămas o viață întreagă pentru că inima lui a fost revendicată.

Și acel tânăr ar fi bunicul meu.

- Dar ce s-a întâmplat cu fratele lui?

- Da, haide acum, spune-ne.

- Da, aici e chestia.

Fratele a ajuns bine în America și se spune că a stat la docuri, ziua

după zi, aşteptând sosirea fratelui său.

Dar nu a ajuns niciodată.

Știu că bunicul meu a scris scrisoare după scrisoare, implorând, implorând pe a lui

frate să vină.

Dar fratele lui era mândru.

Au vrut doar să fie împreună, dar niciunul nu s-a clintit.

Iar în timp, dragostea dintre ei s-a acru și a devenit altceva.

Dezamăgire, apoi furie și, în final, dispreț.

Nu s-au mai întâlnit niciodată, nu au mai vorbit, nici copiii lor sau ai lor

copiii copiilor.

Și astfel, a rămas.

Până astăzi, când copiii copiilor copiilor lor se reunesc în sfârșit.

Este foarte ușor să cazi, dar greutatea de a o duce înainte nu este deloc ușoară.

Deci ceea ce s-a întâmplat aici în seara asta este un lucru mult mai complicat, un lucru mult mai mare.

- La naiba!

- Toți suntem la fel, nu-i așa?

Așa cum suntem la fel de unde am venit cu toții.

- Stai...

Înseamnă că toți suntem evrei atunci?!

- Nu știu, cui îi pasă!

[MUZICA TRADIȚIONALĂ IRLANDĂ]

(Cântând și râzând)

[MUZICA PIANULUI]

- ♪ Ai o lacrimă în ochi și mă întreb de ce

♪ Că ar trebui să fie vreodată acolo

♪ Cu atâta putere în zâmbetul tău, sigur o piatră pe care ai amăgi

♪ Și nu ar trebui să cadă niciodată o lacrimă

[ÎNREGISTRARE CRACKLES]

- ♪ Când râsul tău dulce e ca un cântec de zână

♪ Și ochii tăi sclipesc cât se poate de strălucitor

♪ Ar trebui să râzi tot timpul și toate celelalte ori să zâmbești

♪ Și acum zâmbește un zâmbet pentru mine

♪ Când ochii irlandezi zâmbesc, sigur că este ca o dimineață de primăvară

♪ În râsul irlandez, poți auzi îngerii cântând

♪ Când inimile irlandeze sunt fericite... [FLUX CONTINU DE URINĂ]

♪ toată lumea pare strălucitoare și gay

- Îmi place atât de mult aici!

- ♪ ... când ochii irlandezi zâmbesc, sigur că îți fură inima ♪

- ♪ ... când ochii irlandezi zâmbesc, sigur că îți fură inima ♪

[FLUIER]

(strigând și aplaudă)

- [Ciaran] Ai venit într-o zi bună, sâmbătă jucăm un joc de caritate.

Totul este foarte prietenos.

Da, e destul de frumos.

Este fotbalul gaelic, puțin diferit.

- Deci e ca jumătate fotbal și jumătate rugby?

- Eh, un pic de baschet...

- Ooohhh!

- Și lupte. - Da!

- Haide!

[MUZICA SUPERIOR]

Aceasta este familia pentru care ne jucăm weekendul acesta.

Și-a pierdut soțul cu câteva luni în urmă.

Acum își crește copiii singură.

Nu poate fi ușor.

- Așa îi spun fiicei mele, are un copil de șase luni.

Ea însăși îl crește, ceea ce este... - Ah, dur.

Ești bine? Trebuie sa mergi...

- Îmi făceam pașii înăuntru.

Unul înainte, unul înapoi.

Pot să mă opresc.

Dar tu, tu nu ți-ai dorit niciodată copii?

- Eu? Presupun că am făcut-o.

Dar căsătoria nu a fost cu adevărat făcută pentru mine.

Nici soția mea!

- Ah, nu mi-am dat seama de asta.

Îmi pare rău.

- Orice ar fi căutat la un bărbat, evident că nu a găsit-o în mine.

Trei ani, de la început până la sfârșit.

- Știi ce, cel puțin ai aflat devreme.

Am fost căsătorit cu 37 de ani înainte de a fi clar pentru mine.

- Ce!?

- Stai o secundă.

Vai!

- Oh, e mai bine decât pașii.

- Nu glumesc!

La dracu!

Acesta este doar spectaculos.

Stii asta corect?

- Chiar da.

Vezi chiar acolo? - Da da.

Acolo am vrut mereu să pun un doc drăguț din lemn.

- Frumos. - Da, nimic deosebit.

Doar unde să stau, să iau ceai, în timp ce privesc soarele care apune peste apă.

- Asta sună ca viața pentru mine.

- Nu ar fi un pic lipsit de evenimente pentru tine?

- Glumești!?

[PĂSĂRILE CIRIPIȘTE ȘI OILE BHĂIĂT DE LA DEPĂRARE]

Nu, aș putea să fac asta. Da.

- Eşti un firesc. - Eu sunt.

Așa că lasă-mă să înțeleg asta.

Străbunicul tău, vine aici fără nimic.

Și cumva reușește să cumpere această bucată de imobil de prim rang?

- Mm-hmm.

- Ce deștepți erau bătrânii ăia!

- Dar hai să-ți spun exact.

I-a făcut să tragă granița pământului la câțiva metri mai puțin de țărm.

În felul acesta nu trebuia să plătească pentru cea mai scumpă bucată, dar putea

mai uita-te la el gratis. (râde)

- Wow!

- Da. - Venim de la bărbați deștepți.

- Asta facem.

Vedeți că secretul este să loviți ceaiul imediat de la fierbere.

- Ah, bine. [TELEFONUL SUNĂ]

Deci asta am greșit.

Cred că am zăbovit.

- Da-lo.

Ah, Padraig-mă băiete. Ce se întâmplă?

Nu, nu, spune-i doamnei Gaffigan că acesta a fost costumul în special pentru dl Gaffigan

a cerut să fie îngropat în!

Dă-mi asta, vrei? - Sigur, sigur.

- Nu, nu vom deschide sicriul din nou doar ca să-și schimbe costumul!

Uite, ascultă-mă...

- Este vărul Barry.

[MUZICA SOFT]

Ciaran! Ciaran!

Îmi pare atât de rău.

- Îmi poți acorda un minut?

- Da, sigur, sigur.

[MUZICA SOFT]

(Opine).

[MUZICA JUCUĂ]

- Fii recunoscător că bunul Dumnezeu i-a oferit lui Fergus o viață atât de bogată și plină.

- Până sosește americanul și e mort în 12 ore.

- Vorbește durerea.

- Să ne amintim aceste cuvinte scrise cu ani în urmă, dar cu siguranță ar putea fi rostite

însuși dragul Fergus.

Moartea... - (Shipând).

- ..nu este nimic.

Totul rămâne... - (Shipând).

- ..cum a fost.

Orice am fi fost unul pentru altul...

..că suntem încă.

Râzi așa cum râdem întotdeauna.

Joacă... - (Supine puternice).

- ..zâmbește, gândește-te la mine.

Roagă-te pentru mine.

Fie ca numele meu să fie întotdeauna cuvântul de uz casnic care a fost întotdeauna.

Amintiți-vă, lăsați-o să fie rostită fără efort.

dar te astept undeva foarte aproape...

- (Supine puternice). - .. chiar după colţ.

Cum vom râde de necazul despărțirii, când ne vom întâlni din nou.

- (Supine puternice).

- La naiba!

[MUZICĂ ÎMPĂRĂTĂ]

[LOUD THUD]

- Nu, nu, este, (accent New York) Sunt din Brooklyn, în New York.

- (accent newyorkez) Ce mai faci? Sunt din Brooklyn.

- Nu, nu ai înțeles.

- Isuse! - Exact.

- Tatăl tău i-a lăsat lui Barry jumătate din tot?!

Pe cine tocmai l-a cunoscut. - Uh huh.

- Jumătate din casă și jumătate din pământ?

asta e...

Asta-i frumoasă. - Frumos?!

- Sigur, corectând nedreptatea de acum ani, întregi americani, este...

E minunat. - Nebunii este ceea ce este.

Seamănă cu scrisul tatălui meu? - Da, da.

- Fundul meu!

Mulțumesc că ai venit.

Acesta este Yank cu siguranță! - Ce?!

Nu, cum ar proceda el...

- Și era singur în camera tatălui meu.

- Hai, cât timp a stat acolo? - Destul de mult ca să mâzgălești asta!

- Ah, te-ai asculta acum?!

- Îți spun altceva.

Doamne iartă-mă că spun asta cu voce tare.

Dar cine poate spune că tatăl meu nu era încă în viață când Barry a intrat în cameră?

- Te-ai opri acum! - Sunt serios.

Intră în cameră, nimeni nu se uită, ia perna...

- Acum vorbești absolut bollox! - Ah, totuși?

- Atunci ce se întâmplă aici?

- Ciaran crede că vărul Barry și-a ucis tatăl!

- Hei, citește asta.

[MUZICA JUCUĂ]

- Ah, e minunat!

- Frumoasa?!

- Perechea de voi.

- Poate tatăl tău ți-a făcut o favoare?

El te eliberează.

Pentru că tot timpul când te cunosc, ai așteptat să scapi de acest loc.

- Poate... dar să nu merg la el!

(Accent american batut) Un american bogat care îți va cumpăra o cină cu friptură.

- Ei bine, nu cred că a spus "da".

- Nu ți se pare deloc curios că apare în Irlanda

exact când va beneficia?

- Dar tu l-ai invitat!

- Bine.

Dar de ce a spus da atât de repede? Răspunde-mi asta.

Nu poti?

- Uite, ai avut câteva zile grele.

Și toți spunem uneori lucruri pe care nu le spunem.

Și poți să-mi spui să mă ocup de treburile mele dacă vrei, dar cred că ești dator

vărul tău scuze.

- O scuze? - O scuze.

Crăpătura aceea de la cimitir a fost puțin aspră.

- Era...

Eu doar spun.

- (Oftă).

[MUZICA JUCUĂ]

Ascultă, am vrut doar să-mi cer scuze pentru ce am spus în cimitir.

- Ah, haide.

- Nu, nu era în ordine. - Nu este nevoie de explicații.

Mi-am pierdut propriul tată acum 34 de ani și vă spun că încă îmi este dor de el în fiecare zi.

În fiecare zi.

- Pot să-ți aduc ceva de băut?

- Da, de ce nu?

- Foarte frumos realizat. - Da, da, da.

Poftim.

Noroc. - Noroc.

- Și despre testament? - Ce?

- Trebuie să-i spui despre testament, asta a vrut tatăl tău.

- Bine, presupun că va trebui.

- Când?

- Pardon? - Ei bine, dacă aș fi eu, i-aș spune azi.

Termină cu.

- Nervul ei, huh!

- Ei bine, cred că are dreptate.

- Iisuse... perechea de voi!

Bine, bine, îi voi spune azi.

- [Fiona] Bine pentru tine.

- Ar fi bine dacă aș merge mai întâi la toaletă?

Sau ai vrea să programezi asta și pentru mine?!

(mormăie) ... persecuţie.

La naiba!

[MUZICA JUCUĂ]

- Ceea ce știi acum despre fotbalul gaelic ar putea fi scris pe spatele unei ștampile.

(Vorbănind)

- Doar un șoc, arăta atât de bine.

- Lasă asta să se așeze un minut.

Aș dori un cuvânt liniștit.

- Scuzați-mă.

- Totul în regulă? - Da.

Am vrut doar să știi că tatăl meu i-a fost foarte drag de tine.

Băiatul meu american, te-a sunat.

- Ei bine, nu l-am cunoscut de mult.

- Nu, nu ai făcut-o.

- Dar Doamne, ce tip special era.

Simt, mă simt norocos că l-am cunoscut.

- Oricum, după cum știi, a fost dorința pe moarte a tatălui meu de a îndrepta lucrurile.

Reunește familia din nou. - Corect.

- Și în acel spirit a făcut niște cereri foarte specifice ale sale

moșie și proprietatea lui și a dumneavoastră.

- Eu?

- Ar onora tatăl meu și familia mea, dacă ai accepta asta.

- O țeavă?

- Oh, pipa lui preferată.

A supt jugul acela timp de 30 de ani sau mai mult.

- Serios, e foarte atent, nu, nu fumez.

- A insistat să-l ai, l-a ales special!

Ceva prin care să-și amintească de mine, spuse el.

L-ar onora pe el și pe mine dacă ai accepta asta.

- Ei bine, mulţumesc.

- Desigur, dacă nu ai prefera să ai altceva?

Ca jurnalul lui sau o cămașă veche. - Nu, nu.

- Fierbătorul?

Îi plăcea fierbătorul acela.

- Asta e doar frumos.

Acest lucru -- este foarte atent.

Știi ce, o să-l pun pe biroul meu acasă și îl voi folosi ca un

presse hârtie sau ceva de genul ăsta. - Grand!

Ei bine, dacă ați putea semna în partea de sus, datați aici și parafa aici, aici și aici.

- Ce?!

- Ei bine, spune doar că ai preluat stăpânirea conductei.

- Vrei să semnez un document care stipulează că moștenesc o țeavă?

- Da, e pentru propria ta protecție, știi, ce cu vama și

călătorii internaționale și tot.

- Se simte puțin excesiv, nu crezi?

- E doar o țeavă! - Asta spun eu.

- E doar o țeavă. - E doar o țeavă.

- Atunci semnează aici! - Cu tot respectul.

Singurul lucru pe care m-a învățat tatăl meu, nu semnez niciodată nimic până nu este revizuit de

consilier extern. - A, corect.

- Doar pentru a fi în siguranță. - Desigur.

- Întotdeauna. - Nu, nu, înțeleg.

Va trebui doar să așteptăm la țeavă. - Cred că poate asta e cel mai bine.

- Poate că era puțin curând să discutăm astfel de lucruri.

- Poate. - Îmi cer scuze.

De ce nu te ții de țeavă, știi, te poți obișnui cu ea,

senzația și tot, bine?

- Sigur?!

- Nenorocit, nenorocit.

[MUZICA SUPERIOR]

- Bună. - Hei.

- Nu te duci la un pahar de noapte?

- Nu, nu, cred că am avut mai mult decât partea echitabilă azi.

Nu, tocmai îmi făceam pașii.

- Bine, vino, voi merge cu tine.

Asigurați-vă că sunteți în siguranță.

- Nu, nu, nu trebuie să... - Mă duc la maşina mea.

- Oh! Bine.

Îmi pare rău. - Îmi pare rău?

- Nu am vrut să depășesc.

- Nu ai făcut-o.

- Bine, nu, doar pentru că așa cum m-ai uitat la mine, m-am gândit că poate...

- Zâmbeam, pentru că era dulce.

- Bine.

- Îți spun dacă depășești.

nu sunt timid. - Am înţeles.

- Porți o armă de foc acolo?

- Nu, știi ce e asta, e o țeavă.

Asta e pipa lui Fergus.

Mi l-a dat Ciaran.

- E minunat.

Și ai rezolvat totul cu el, nu-i așa?

Despre cealaltă chestiune?

- Ce altceva?

- Ciaran nu a discutat altceva cu tine?

- [Natalya] Nenorocitul ăla!

- Îți vine să crezi mingile pe tipul ăsta?!

- Deci, nu numai că te încurcă, ci și el contrazice dorința pe moarte a tatălui său?

- Da, care apropo, ce zici de asta?

Bătrânul își schimbă testamentul, îmi lasă jumătate din toate?

- Incredibil!

- Este de necrezut.

- Stai, cum ai aflat, cine ți-a spus?

- Femeia asta, Fiona.

- Și este Fiona

nebunul orașului?

- Nu, e foarte dulce

si foarte frumoasa.

- Serios? - Da.

Și dacă nu citesc greșit

în totalitate, ea este foarte îndrăzneață de tatăl tău.

- Pleacă de aici!

Uită-te la tine, două zile, ai o fată și o proprietate pe malul lacului.

- Haha, în primul rând,

ea este un copil, e ca vârsta ta și în al doilea rând,

știi că nu voi lua proprietatea, nu?

- De ce nu? Adică, din punct de vedere legal, este jumătate al tău.

- Știu, dar... - Dar ce ai de gând să faci cu asta?

- Exact. Deşi...

- De ce ar trebui să-ți păstreze tâmpitul ăsta jumătate?

- Nu? - Înţepătura!

- Vă puteți imagina... - O proprietate atât de frumoasă.

- Ți-am trimis acele poze, nu? - Incredibil, priveliștea.

- Ooh! - Ce?

- Ooh! - Ce?

- Bine, vreau să cauți ceva pentru mine.

- Trage.

- Ai spus că va fi aici la unsprezece fix.

- Nu e încă unsprezece.

- Ai spus și că va fi aici ieri.

- Se simțea prost ieri, așa că...

- Și tu crezi asta? - Și de ce nu aș face-o?

- Pentru că nu am încredere în bărbat. - Înțeleg asta, dar...

- Bună dimineața domnilor. - Buna dimineata tie...

Acum te comporti singur. Cum te simţi azi?

- Chiar foarte bine. Dimineata Ciaran.

- Ei bine, domnilor, cred că suntem conștienți că avem un nod cam complicat

descurca aici. - Lasă-mă să fac asta ușor pentru toată lumea.

Nu voi lua nimic, asta e casa ta.

- Dar nu vrei jumătatea ta?

- Acum.

- Cabana, terenul?

- Nu, știi ce, sunt sincer impresionat de generozitatea tatălui tău, cu adevărat

Sunt și iubesc ceea ce încerca el să facă, dar nu pot accepta asta, nu este corect.

Stai aici, te bucuri de casa ta ca intotdeauna.

- Ești sigur de asta acum?

Și ai semna un document legal în acest sens?

- Da, oriunde vrei, arată-mi unde.

- Acolo. - Poftim, fără întrebări.

Bine?

- Ei bine, mă simt ca un eejit potrivit acum.

- Deloc.

- Voiam să vin curat, eram.

Ei bine, tocmai mă pierdusem pe tată și eram...

- A fost rănit. - Ai fost rănit.

- Exact, am fost rănit și iată-te...

Și cu greu știm că tu și cu mine tata îți dă...

- Hei, te rog, aș fi simțit la fel.

- Serios? - Absolut.

- Nu ți-am spus că e un om bun!

- Că el este, că el este.

- Sănătate. - Sănătate.

- Ah, ei bine, voi pleca.

- Mulţumesc Seamus. - Mulţumesc.

- [Seamus] Mă bucur că lucrurile au ieșit așa cum au fost.

- Jos pălăria pentru tine, vărul Barry, ești un om mai bun decât mine.

- Ah haide, deloc, deloc.

- Simt că acum trebuie să o iei.

- Bine, o voi face. - Ce!?

- Glumesc, glumesc, aveam unul pe tine.

- A fost una bună.

- Dar sper că știi că ești mereu binevenit.

Oricând.

- S-ar putea să te iau în discuție.

Cu siguranță este minunat aici. - Ah, aşa este.

[Zgomot de mașini grele]

- De aceea am decis să construiesc aici.

- Huh?!

Nu poţi...

- Nu, nu, nu, nu, nu aici, acolo.

Amintește-ți cum mi-ai spus că străbunicul tău nu le-a cumpărat niciodată pe ultimele

picioare, ghici ce? am făcut-o!

Da.

Grozav, doar dă-l jos, bine, suntem chiar lângă apă, cât poți de aproape.

Drept înainte, mulțumesc, Malachy, Diacon, frumos.

Băieți drăguți.

Da, da, mă gândesc să pun un doc frumos din lemn chiar acolo.

Nimic de lux, doar un loc frumos pentru a-mi lua ceaiul și a privi apusul soarelui peste

apă și poate un zid, ca un zid, frumos și înalt, pentru a-mi proteja vederea.

Feriți-vă de riff-raff.

Sănătate.

- Esti murdar...

Cum construiește el pe terenul meu năucit?

- Te asigur că nu construiește, ci doar mișcă pământul sau așa ceva.

- O, bine.

Și poate face asta?

- Dacă e pământul lui, poate. Este pământul lui?

Atunci poate.

- Pur și simplu nu pare în regulă.

Ți se pare corect, huh, că poate intra aici, un străin, huh,

și să ne batem cu pământul și cu modul nostru de viață și, și provoacă toate acestea, asta,

asta... - Acrimonie.

- Nu, nu, asta, asta... - Rancour.

- Nu răzbunare la fel de mult ca...

- Rău răutate.

Emnity? - Tot ceea ce!

Trebuie să existe o lege împotriva ei.

- Ah, te referi la statutul anti-răzbunare și acrimonie?

- Da! - Nu.

- Dar pentru că ești un prost?

Trebuie să existe o lege împotriva asta!

[MUZICA JUCUĂ]

- Se pare că îmi amintesc că avem ceva în acest sens.

Da, da.

(Râs)

- Da, da, îmi place asta.

Hei copile, Malachy.

Vino aici.

Cred că s-ar putea să greșesc, să mergem mai sus, ca 20%.

Îți vei da seama? - Sigur.

- Și mai lat, 50 de picioare așa și din nou la fel așa.

- Bine, deci 100 de picioare... - Ai înțeles șefule!

- Da. - Ai înțeles, așteaptă o secundă.

Vezi asta? Ai terminat înainte de program...

Primești cealaltă jumătate. - Ai dreptate.

- O să-l ţin. - Unde este jumătatea mea?

- Nu în fața americanului. - Dă-mi 20!

[SIRENĂ]

- Bine, bine, să încetăm și să renunțăm la toată munca.

- Ui, ui, stai puțin, care pare să fie problema?

- Problema este că această construcție a început fără autorizațiile corespunzătoare.

- Oh, vă rog să fiu diferit.

Acestea au fost depuse ieri și sunt valabile de azi dimineață.

- Cum ai primit asta? - Cum?

- Acestea durează ani să ajungă!

- Da, ei bine, am dat niște telefoane.

- Ei bine, oricum ar fi, îmi pare rău să spun că avem o încălcare gravă a

ordonante locale.

- O, este corect?

- De mai multe ordonanţe de fapt. - Serios?

Care dintre ele?

- Ce ordonanţe? - Mm-hmm.

- Sau ce încălcări? - Apelul tău.

- Ei bine, am o listă completă dacă îți pasă... - Îmi pasă.

- Păi, știi ce, lista în sine e din nou în stație.

- Oh, e regretabil.

- Pot să mă duc să-l recuperez dacă vrei? - Aş vrea.

- Păi... da.

Mă duc să-l recuperez atunci.

Nu atât de mult un ciocan ridicat până nu se rezolvă asta.

[MUZICA JUCUĂ]

[SIRENĂ]

- (Bomorîie).

[Băiat de oi]

- Știam că poate fi încăpățânat și copilăresc, Ciaran, dar să-i implici pe gardieni!?

- A fost o lovitură scăzută, bine.

- Încălcarea ordonanțelor locale, cu toții putem inventa cuvinte fanteziste.

- Hei, vorbeam cu tine?

- (Accent de New York) Onorată instanță, clientul meu este total nevinovat de presupusele infracțiuni.

- (Accent New York) Am infracțiunea ta, chiar aici!

- Ar trebui să-ți fie rușine de tine, pângărindu-ne așa frumusețea naturală, rușine.

- Ah, dă-l afară Cooney, fair play după ce i-a făcut omul tău Ciaran?!

- Ahh, toată lumea știe că ai avut-o pentru acea familie, încă de când a soției tale

înmormântare când a făcut-o să arate ca un Beagle pudrat!

Ei bine, ea nu era o pictură în ulei pentru început, știi.

- Vino aici și spune-mi asta în față, Martin Cooney!

- Nu aș pierde călătoria!

- Dacă eram cu 20 de ani mai tânăr, jur...

- Avem aceeași vârstă cu idiotul looner!

- Se pare că acum ești celebru și în afara acestei camere!

- Aparent.

- Sper că vei fi cel matur acum și nu vei lăsa asta să escaladeze mai mult.

- Eu?! Ce te face să crezi că aș...

(Tipete de afara)

- [Femeie] Mama lui Isus!

- Iisuse Hristoase!

Ce naiba Iisuse...

- Am intrat să dau cuvântul o ultimă dată, am aprins lumina și văd...

Uite ce au făcut cu podelele!

- E rahat peste tot.

- Cum au ajuns aici în primul rând?

[BEHĂIT]

[MUZICA JUCUĂ]

- Binecuvântați pe toți... în afară de nenorociți de yanki!

[ZĂNGĂNI]

- Vrei să joci cu mine prietene?

Aduceți-l! Aduceți-l!

- Ai ales irlandezul greșit cu care să te încurci!

[MUZICA SOFT]

[BAȚI LA UȘĂ]

- Am o mulțime de prosoape, mulțumesc.

[BAȚI LA UȘĂ]

- Oh, Doamne.

Eu spun, mulțumesc, am o mulțime de...

- Armistiţiu. - Nu?

- Armistiţiu.

- Ce armistițiu?!

Ce vrei să spui la armistițiu? - Adică destul.

Ce facem, nu?

Adică, asta este exact ceea ce tatăl meu încerca să pună capăt...

Și uită-te la noi.

Suntem la fel de răi ca ceilalți.

Pot intra?

- Nu!

- Bine, destul de corect.

Ei bine, vreau doar să vă spun că...

- Bine, intră.

Doar intra.

- În cinstea tatălui meu și a tatălui tău și a tuturor părinților dinainte,

ce zici că punem capăt la asta acum?

Nu, știu, știu, știu, eu am fost cel care a început totul cu tine.

Și pentru asta îmi cer scuze sincer.

Nu era mare și nici inteligent.

Așa că înțeleg de ce m-ai lovit și eu te-am lovit și tu ai lovit

înapoi la mine din nou.

Dar tot mai departe, spre ce?

Ce bine poate ieşi din asta?

- Te joci cu mine chiar acum? - Nu, nu, nu, nu, nu sunt, nu.

Doamne, nu.

- Bine.

- Bine?

- Spun că da, ai dreptate.

Putem face mai bine.

- Ahhhh...

om bun.

- Gata. - Corect.

Trebuie să spun că bucata aceea cu oaia a fost foarte bună.

- Mulțumesc... omule, sunt niște creaturi murdare!

- Ah, Barry, toți suntem creaturi murdare.

[MUZICA JUCUĂ]

- Huh!

- Hmm.

[BAȚI LA UȘĂ]

- [Barry] Ce, te-ai răzgândit deja?

- Ți-am adus niște prosoape proaspete.

- O, e în regulă, am destule prosoape.

- Le-am adus deja!

- Bine, mulţumesc.

Multumesc.

[BAȚI LA UȘĂ]

- Știi, există doar atâtea prosoape pe care o persoană poate avea.

- Pot să intru?

- Nu? Da, sigur, desigur.

- Bine, uite, prostiile astea trebuie să înceteze, tu și Ciaran sunteți ca o pereche

de eejits, vă faceți de rușine, vă faceți de rușine pe

oraș și cineva va fi rănit.

Nu spun că ești complet de vină...

- Am avut deja această conversație. - Hmm?

- Tocmai a fost aici. - Ciaran, când?

- Ca acum un minut, și am chemat un armistițiu.

- Ai făcut-o? - Da.

Am convenit să nu mai luptăm, să nu ne mai certam...

- E grozav, e o veste minunată.

Bravo ție.

- Da, am decis că vom apela la îngerii noștri mai buni.

Nu sunt sigur că am îngeri mai buni, dar...

- Oh, cred că da.

Tocmai le-am văzut.

- Ah, la dracu, ne sărutăm acum? - Ce?

Pentru că, știi ce, a trecut foarte mult timp pentru mine.

Sunt în pijama, ceea ce nu este deloc... - Nu aveam de gând să te sărut.

- Nu ai fost. Bine, ei bine, e jenant.

- Voi americanii!

- Ca să fiu corect, nu știu că este o chestie americană, atât de mult,

știi, majoritatea bărbaților. - Bine. Bine.

Uite, eu doar... mă bucur că amândoi v-ați revenit în fire.

Sunt mândru de tine.

- Mulţumesc.

- Pot să te îmbrățișez?

Sau asta te va deruta și mai mult?

- Nu, nu mă va deruta, mă descurc cu o îmbrățișare.

- O, nenorocitul de nenorocit!

- Sper că acum nu am depășit.

- Nu, nu, nu, mă bucur că ai venit.

- Păi, bine, bine, nu-i așa că este minunat și confortabil?

- Nu asta crezi.

- Acesta a fost planul tău tot timpul, nu? - Nu, nu, nu.

- Să mă culc cu fosta mea soție? - Deloc... stai, ce?!

- Și crezi că asta mă va rupe?

- Nu mai vorbi prostii.

Nimeni nu s-a culcat cu nimeni.

- Stai, stai, du-te înapoi, înapoi, ce te referi la fosta ta soție?

Stai puțin, asta e cu cine ai fost căsătorit!

- Ce ar trebui să însemne asta? - De parcă nu știai!

- De unde naiba aș ști asta?

- Nu i-am spus. - De ce nu?

- De ce aş face? - Cum să nu-mi spui asta?

- Este istorie veche!

- Sunt 12 oameni în tot orașul.

Nu credeai că merită menționat că tipul cu care te-ai căsătorit este singurul pe care îl cunosc?

- Nu am obiceiul să vorbesc despre afacerile mele cu oamenii pe care tocmai i-am întâlnit.

- Și așa poți să-l joci împotriva mea.

- Nu mă joc cu nimeni!

- Stai puțin, asta a fost?

- Asta a fost?

- Flirtul. - Nu am flirtat.

Iisuse Hristos, ai vrea să încetezi să te linguşeşti pe tine însuţi.

Ești suficient de mare pentru a fi tatăl meu.

- Mai tânăr decât el!

- Ei bine, nu te-ai gândi să-l vezi cum se antrenează.

O lovitură corectă, am crezut că are...

O, o, o!

- Nu am scos niciodată acel sunet.

Bine, așteaptă puțin, de unde știu că asta nu a făcut parte din planul tău?

- Ce plan? - Bine, vezi acum că are sens.

- Ce are sens?

- Îl trimiți pe fostul tău să mă dubleze și așa poți să mă lucrezi din ambele părți.

Oh, sper să oprești toate astea și să-i dai lui Ciaran pământul înapoi.

Bine, am înțeles acum.

- Eu am fost cel care i-a spus să nu mai fie un cur și să facă ceea ce trebuie prin tine.

- A făcut-o, de fapt.

- Bine, deci poate ultima parte a fost greșită, dar știi ce...

- Mă întreb de ce? - De ce ce?

- De ce ai fost atât de îngrijorat că el primește jumătate din proprietate, nu?

Știi că ea are un interes personal în această bucată de pământ?

- Oh, de dragul naibii! - [Barry] Ce, ce, ce?

- Spune-i cum ai putea beneficia dacă pământul ar fi împărțit între noi.

- Ești un nemernic enorm!

- Când străbunicul meu a cumpărat terenul, amintește-ți că ai comentat

cât de deștept era?

Știi de la cine l-a cumpărat?

V-ar plăcea să ghiciți? - Nu.

- Ah, continuă, continuă, ghicesc, ghicesc.

- Eu nu... - Să ghicesc!

- Spune-mi.

- Străbunicul ei.

- Serios?

- Sa întâmplat acum o mie de ani.

Cui îi pasă ce s-a întâmplat atunci?

- Ei bine, cu siguranță nu a ajutat căsnicia noastră.

- Oh, nu, nu ne-ai ajutat căsnicia, lasă-mă să-ți spun un mic secret.

Căsătoria noastră nu s-a încheiat din cauza unei povești stupide despre o bucată de pământ stupidă.

Căsătoria noastră s-a încheiat pentru că ești meschin și plin de ciudă și supărat

toți, în afară de tine, indiferent ce naiba ar fi crezi că lumea îți datorează!

Vă spun ce, puteți să luați amândoi pământul și casa și să le împingeți pe amândouă

sus amândoi fundurile pentru tot ce îmi pasă!

[Trîntiți de uși]

[Pași în retragere]

- Nu cred că sunt meschin.

Eram serios înainte, îmi doream foarte mult să fac pace cu tine.

- Oh, și eu.

- Săbii în pluguri și toate astea.

- Da, la fel şi aici.

- Dar acum...

Vei fi un om rău că ai pus piciorul vreodată în Irlanda.

- Oh, deja sunt.

Dar dacă crezi că plec acum? O șansă mare de asta.

- Oh, băiat de oraş mare.

Foarte inteligent, nu?

Poate ți-ai întâlnit potrivirea.

- S-ar putea să am, dar sigur că nu ești tu!

- Ei bine, vom vedea despre asta.

- Da, vom vedea despre asta.

- Ți-am spus, sunt o mulțime furișă.

- Da.

[MUZICA JUCUĂ]

- Omul bun însuți. - Păcat!

[SIRENĂ]

[SCRÂNT DE PNEURI]

- Poate cea mai proastă parcare vreodată!

- În regulă, te rog să te înfrunți cu mașina.

- Ce faci?

- Mâinile la spate.

- Nu am furat oile, le-am împrumutat.

- De pe cine?

- De la oile oricui au fost.

- Uh hmm.

- Dacă le făceam o slujbă oilor acelea,

Le-am luat de pe stradă unde Dumnezeu știe ce se poate întâmpla

și le-am adus înăuntru.

- I-ai adus înăuntru unde?

- La Ciaran's... - Da, exact.

Aceasta este cunoscută sub numele de spargere și intrare.

- Da, și asta e cunoscută ca o acuzație de rahat de rupere a mingii mele.

Și acestea sunt cu adevărat necesare?

[CLICK CAMERA] Hei!

- Este pentru albumul meu, ești primul meu american.

- Asta cu siguranță nu este legal.

- Știi ce, poate ai dreptate?

Voi lua o decizie executivă și voi spune...

Ești liber să pleci.

Doar nu o mai face. - Nu voi.

- Ai primit-o?

[TELEFON BIPURI]

- (Oftă).

(Chicotește).

- Ar trebui să-și plătească mielul.

Într-o eternitate a propriilor țipete.

- Suficient! - Mă opresc.

- Da, asta e.

[MUZICA JUCUĂ]

[TELEFON BUZĂT]

- Hei. - [Natalya] Ai fost arestat? Este adevărat?

- Ce? - Ai fost arestat pentru?

deturnarea și închiderea a nouă oi adulte?

- Pentru numele lui Dumnezeu!

How do you know about that? - It's online.

It's all over the place.

Veteran New York developer, Barry Gorman, arrested overseas.

Manhattan tower builder caught with sheep.

- Oh, that's hysterical. - Really?!

Well guess who just pulled out of the 57th Street deal?

- Wait they what? - Yep.

- No, they can't do that.

- Really? Because they just did.

- What do you mean? Why?

- Why?

Because they don't want to be in business with an international sheep stealer.

- Okay, well, that's just nuts.

I'm gonna call them and I will explain what happened, because this is crazy.

- Dad,

it's done!

They pulled out.

It doesn't matter what you say to them.

It's gone. - What do you mean it's gone?

- I mean, someone else is going to build 57th Street, not us.

- Yeah, okay, I'm gonna call you back.

[LIVELY MUSIC]

- Hey! Fuckhead!

[LOUD THUD]

Is that funny to you?

Screwing with my livelihood.

- Okay, okay, settle down now lads.

- No you settle down.

- You settle down. - How you doing?

- Do you have any idea how much money you just cost me?

Do you have any fucking idea?!

- Have you lost your mind?

- This guy, this guy is a snake.

- This guy is a fuckin'... - Better a rat than a snake.

- Now don't you be slagging off Ciaran, he's a good man.

- Oh, really?!

- He tried to screw him out of his inheritance.

- He put that stupid wall up in his garden.

- Yeah, only in direct response to him.

- Ah you're talking out your arse. - Oh am I?

- Yeah, now shut your hole, or I'll shut it for you.

- Wooo, will ya, I'd like to see you try!

(Clamoring)

[SOFT PIANO MUSIC]

[SINGER VOCALIZING]

- Jesus, he's having a heart attack!

- Give him some air. - Lift his head up.

- That's for choking - Give him the Heimlich.

- That's also for choking.

- You're meant to elevate his feet.

- Someone call an ambulance.

Well, let's get him into it then!

[PLAYFUL MUSIC]

- Aw, you poor crature. - You'll be all right son, hang in there.

- I'll bet he's faking it.

- Ahhh, we'll have none of that now.

- Did you see that?

- Really?!

- There, look, he did it again the minute you turned around.

Oh I'm on to you, you Yankee bastard.

You're not fooling anybody.

- You should be ashamed of yourself.

[SIREN]

[PHONE BUZZING]

- [Natalya] Hi Dad. Dad?

- Sorry, is this Barry Gorman's daughter?

- Yes. Who's this?

[GENTLE MUSIC]

- You alright?

- Me head's throbbing a bit, but I'm okay.

- That was a fierce whack you took, wouldn't have guessed he could throw that hard.

[GENTLE MUSIC]

- Am I dead now? - You're most certainly not!

You've had what's called a cardiac incident, no damage to the heart itself.

- Okay.

- But we're going to keep you here a day or two longer, just in case you keel over again.

- Okay, thank you.

- I've been asked to tell you that your daughter should be arriving tomorrow.

- Oh, good, good, good.

- Right, I'll leave you to rest.

- Okay, thank you.

- All right, Mr. Gorman. - Yes.

- Oh sorry, I meant this Mr. Gorman.

- What the...

- Oh Jesus, you're not putting me in with him are you?

- What's the matter with him?

- Well, we thought there that he might have had a concussion.

Or worse, as a general rule, we suggest avoid getting hit in the face...

With anything!

Perhaps at some point, a prayer of gratitude from each of you would be in order.

You've both been quite lucky today.

- Excuse me, I'm wondering if there's another room that I can have,

because I'm not comfortable. - We've got a full house at the moment

so I'm afraid this is all we have to offer.

- Well, is there someone else I can talk to, the manager?

- The manager?

- I don't know what it's called here, but I'm not... I insist...

- Is there a problem?

- Nah, there's no, no problem.

- We're fine, thank you.

[WHIRRING]

[WHIRRING]

- I'm sorry I gave you a concussion.

- You didn't!

- I'm sorry I almost gave you a concussion.

That's really not okay, it's just, there's no excuse for that.

And I just want to say I'm sorry, truly.

[WHIRRING]

[PLAYFUL MUSIC]

[WHIRRING]

- I'm sorry I killed your business.

I didn't mean to do that.

I wanted to embarrass you.

I don't deny that, I wanted to poke you with a stick, but...

Well, I'm sorry about that.

[PLAYFUL MUSIC]

You know, I meant what I said the other night about wanting to end this.

- Hey, so did I.

- And yet, here we are.

- Here we are.

- What shall we do then?

You and I, how can we...

(Sighs).

What is it you'd like?

- Pfft, what do you want?

- Well I suppose I'd like to be a bigger man.

I'd like to be able to honour me da's wishes and do what he asked.

I'd like to trust you.

But... can I speak honestly?

- Please. - I don't trust you.

- Well, I don't trust you.

- Well, common ground then, maybe we can build on that.

How about we both sleep on it and we attack it fresh in the morning, huh?

- Fair enough.

I think my daughter's coming tomorrow.

- Ah, that'll be nice, eh.

[WHIRRING]

- Whoa, whoa, whoa, what are you doing?

- Well, I thought we were done.

- Yes, but if you close that I can't see the window.

- Well if we leave it open, we can see each other and that benefits no one.

- I'm with you there.

- How about we leave it half open, you know, half open half closed,

is that fair? - That sounds fair, let's see that.

[WHIRRING]

Stop for a second.

We can't both do it.

We can't both do it at the same time, put yours down.

- You put yours down first.

[PLAYFUL MUSIC]

Would you like to do it?

- You can do it.

Or I can do it.

You do it.

[WHIRRING]

- How's that?

- Can't really see the window.

- Jesus Christ!

[WHIRRING]

- Litte more.

[WHIRRING]

Perfect!

Thank you.

- I can still see you.

- Are you f-- kidding me?

[WHIRRING]

- A little bit more.

[WHIRRING] A bit more, bit more.

- I'm losing window.

[WHIRRING] - Go on, go on, nearly there.

[WHIRRING] Too much.

- Okay? - Perfect.

Ahhh!

- I think my daughter's coming tomorrow.

- So you said.

- She's a great girl.

- I'm sure she is.

- I worry about her though.

You know, you always want your kids to find someone.

Not that she couldn't manage on her own.

Obviously, she's very capable.

She could do, she'd be fine on her own, but it's not the same, it's not the same.

[WHIRRING] When you have two people...

When there's two people, then you always have somebody in your corner.

You always have some...

Still talking!

- [Fiona] I didn't know if you still liked crossword puzzles.

- [Ciaran] Oh, I do, I do. - Good.

I brought you some of those as well.

You can split them between you. - Thank you.

- And I brought you a bunch of these.

You can read up on your Kardashians.

- Fantastic! That's great.

- Hey, do Americans play chess?

- Yes, Americans play chess.

- All right then, you two can have at it.

As long as you play nicely. - Oh, we will, we will.

- Yeah, I think you're thinking of the old us, because we're fine now.

- Hello. - There you you are.

- There you are! - Hello.

- How are you? - I'm fine.

Please tell her I'm fine.

- He's grand, right as rain.

- This is my daughter. - Very nice to meet you.

- Hi.

- Where's the baby? - What baby?

Home, in very safe hands.

- That's probably best.

Come, come, come.

You gotta meet everybody.

Okay, this is cousin Ciaran.

This is my beautiful daughter Natalya.

- Ah, hello, hello, how are you?

- And this is Fiona.

[BRIGHT MUSIC]

- [Officer] The greatest happiness of life is the conviction of being loved,

loved for ourselves.

If there's anything better than being loved, it is to love another.

- (Loud sobbing).

- For God's sake, would you ever get a hold of yourself?

- For God does not make a love that is wrong.

This is a union of two individuals, of heart, mind, body and spirit.

Therefore, marriage should not be entered into lightly, but, reverently,

honestly and deliberately.

I now have a question for each of you.

Natalya, you have chosen Fiona to be your wife and partner through life,

will you love and respect her?

Will you be honest with her always?

And will you stand with her through whatever may come?

- I will.

- Fiona, you have chosen Natalya to be your wife and partner through life.

Will you love and respect her?

Will you be honest with her always?

And will you stand with her through whatever may come?

- I will.

- Well then, by the power vested in me by the fine people of Ireland, and by the

loving grace of God, and that can be any god that you want.

I know pronounce you married.

You may... oh hang on is this where we do the bit with the glass?

(Whistles).

[GLASS BREAKING]

[APPLAUSE]

You may now seal the marriage with a kiss.

[APPLAUSE]

[MUSIC AND LAUGHTER]

- You know how much I love you, right?

- I do, yeah.

- And you...

You know how happy I am that you two found each other?

- I do, yeah.

- By the way I can do this now, because you're my daughter-in-law.

You know. - I understand.

- Okay, and you'll tell me if I overstep. - You're overstepping.

- [Woman] Natalya? - Love you guys.

- Oi, well, we better go spend some time with my mother

or we'll never hear the end of it. - Go, go, go.

- By the way, her new guy...

- Right!

- Fergus, with our Fergus?! - That was ages ago.

He hadn't married yet.

Also, do remember old man Coughlan?

- Had the upholstery and knitting shop?

- Did him as well.

- I'm not sure this is quite the time or place to be confessing.

- I'm not confessing, I'm just telling ye.

Here's one that'll surprise you.

Do you remember the McDermott twins, Graham and Douglas?

Well...

[CHEERING]

- Hey. - Yeah.

- You know, maybe I'm thick, but it honestly never occurred to me that it was

women she fancied.

- I don't know that she did.

She just fancies my daughter.

- Well you just get pig's blood and you stuff it in to the beef's intestines.

No? Get her a drink there will ye?

- [Malachy] (New York accent) You ever been to Brooklyn?

It's right by the water.

Oh, it's beautiful in Brooklyn.

- Have you been to Brooklyn? - What are you kiddin'?

I'm from Brooklyn. - Hey, come on.

- Ah just forget it.

[LIVELY MUSIC]

- He's a pure dote that grandson of yours.

- Who's the other kid?

- Well, that's Fiona's sister's little fella.

- Okay.

- I suppose that makes him me ex-nephew.

- And now he's my nephew?

- [Padraig] Oi, keep it away from the grown ups now, right.

- There you are.

- Listen to this.

So I'm standing there getting some deviled eggs.

And Caitlin Murphy comes over to say she was unhappy with how we did her

grandmother's funeral.

And I said, love, I'm off the clock.

And incidentally, that was four years ago.

(Laughter)

- I don't know what you're telling me for, it's your problem now.

It's your business.

- We're gonna miss you.

- Nah, you're not!

[SOUND OF BREAKING GLASS]

- What did I just tell you?

I'm sorry about that Mrs. Scully.

Come here you!

- So what is your plan? - Oh, no plan.

Just see it all.

There's a great big world out there beyond this parish.

- Well, I think your father would be quite pleased with all of this.

- I think he would Seamus.

- You boys have done something mighty.

- [Ciaran] Nah. - No, ye have.

I don't know why it is we always need to be going at each other?

I suppose it's human nature.

But you've put an end to it.

In this corner of the world you have.

And that's a marvellous thing, a pure marvellous thing.

Your father would be very proud.

- You know what, here's to Fergus.

- To Fergus.

- To Fergus.

[LIVELY MUSIC]

(Children cooing)

- Well, I guess we did it.

- I guess we did.

- Finally, peace in the family. - Amen.

(Crying)

[PHONE RINGS]

- Hello, hey I was hoping you'd call, so what do you think?

- Oh, tis lovely, lovely indeed!

[LIVELY MUSIC]

[GENTLE MUSIC]

[LIVELY MUSIC]

♪ When Irish eyes are smiling

♪ Sure it is like a morn in Spring

♪ In the lilt of Irish laughter

♪ You can hear the angels sing

♪ When Irish hearts are happy

♪ All the world seems bright and gay

♪ And when Irish eyes are smiling

♪ Sure they steal your heart away ♪