Original subtitles

Acum suntem prieteni ?

"Bonă moare în incendiu bizar"

"Văduv împuşcat după ce a încercat să-şi otrăvească fiica"

SE ÎNTOARCE SOIUL RĂU

CU TREI SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE

Nu te-am văzut de atâta vreme ! Ce mai faci ?

Nu. Sunt bine.

Dumnezeule, a zis el asta ?

Dumnezeule, ce bine îţi stă !

Dumnezeule, ce bine îţi stă !

Dumnezeule, ce bine îţi stă !

- 'Neaţa ! - Bună, mătuşă Angela.

- Dă-mi mie voie. - Mulţumesc.

Cum arăt ? Au trecut doar nouă luni, dar... nu ştiu.

- Simt că mi-am ieşit din formă. - Arăţi grozav.

Doamnelor ! Micul dejun se răceşte !

Simt miros de carbohidraţi. De ce face mereu asta ?

Fiindcă se străduieşte. Asta facem noi, da ?

Ne ridicăm deasupra greutăţilor şi facem ca totul să fie bine.

- Iubirea mea ! Prinţesă ! - Venim !

Înainte, era mult mai simplu.

Ştiu. Era. Dar sunt mândră de tine.

Sunt mândră de noi. Uită-te la noi ! Suntem compleţi.

- Suntem o mare familie fericită, acum. - Minus carbohidraţii.

Îmi place asta.

Ne vedem jos.

Ce bine îţi stă !

- Vrei cafea ? - Da, te rog.

Bună, superba mea.

- Te iubesc în ţinuta asta. - Încetează !

Nu pot.

Bună dimineaţa ! Clătite ?

Deci azi ai o zi mare ?

- Mai avem două săptămâni. - Ai emoţii ?

Emma n-are emoţii. Spre deosebire de mătuşica ei.

O să reuşească.

Azi vom pune la punct numărul de dans.

E scurt. Doar câteva mişcări.

Apoi ţinem un mic discurs, ne prezentăm tuturor,

pe urmă votează toată lumea

şi câştigătoarea e căpitanul echipei de dans din anul trei.

Ai vreo rivală ?

Steph, dar...

Nu chiar. Ştii ?

Nu ştiu. Spune-mi.

Sunt superbună.

- În spaniolă ? - Eu fac franceza.

Je suis géniale.

În plus, tu nu eşti cubanez de-adevăratelea.

Sunt nemaipomenit ! Adică sigur, sunt doar un mare cubanofil,

dar s-ar putea să am ceva sânge cubanez în mine.

Până la sfârşitul anului o să te fac să vorbeşti spaniola fluent.

Mama lui Steph e şefa secţiei de pediatrie.

Rachel şi eu suntem prietene de ani buni.

Să câştige cea mai bună dansatoare !

Gustă. Sunt fără gluten. Zero calorii.

Bogate în proteine.

Atât de bune !

Da !

Eşti atât de haios, fiul meu !

Dar nu te poţi pune cu tati !

Sunt două lucruri pe care le adoră zilele astea:

fulgii de ovăz şi aruncatul lingurilor.

Poftim.

- Sigur nu te deranjează situaţia ? - Dacă mă deranjează ? Glumeşti ?

Sunt norocos.

Cursurile online sunt mai scurte, pot să lucrez la cartea mea,

să repar Fiara...

- Urăsc Fiara. - Ba iubeşti Fiara.

Pot să-mi perfecţionez talentul culinar şi, cel mai bine,

pot să am grijă de fiul nostru.

Şi să pui un gard în jurul piscinei

până nu începe copilul să meargă.

Şi să pun un gard în jurul piscinei

până nu începe copilul să meargă.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Până nu uit, aţi văzut vreuna cuţitul meu de camping ?

Cel negru, cu mâner sculptat ?

- O să mă uit după el. - Mulţumesc, prinţesă.

Vino...

Poftă bună ! Mănâncă-ţi clătitele.

Sigur.

Emma, ce e cu Cade ?

Dacă şi-a aruncat lingura, mai sunt câteva în maşina de spălat vase.

- Ce-i asta ? - Rob voia să-ţi vorbească despre asta.

A ţinut nişte prelegeri acolo. A spus că e uimitor.

95 la sută dintre absolvenţii lor se duc la universităţi de elită.

- Ştiu că vrei să te duci la Yale... - E un internat ?

Nu e nimic de genul ăsta. E la doar două ore de aici.

Poţi veni acasă în weekenduri.

O clipă !

- A fost ideea lui Rob ? - Vrea ce e mai bun pentru tine.

E doar un subiect de gândire.

- Baftă azi. Să te distrezi. - Mulţumesc. Aveam nevoie de asta.

- Steph ! Ce bine îţi stă ! - Adevărat ?

Eu îţi tot zic că e adorabil. Nu-i aşa, Em ?

- Da. Îţi vine foarte bine. - Nu e prea scurt ?

Nu ! Glumeşti ? Arăţi uimitor !

- Arată grozav. - Mulţumesc.

Bun ! A doua lege !

Stephanie ?

Rata de schimbare a impulsului unui corp

este direct proporţională cu...

Cine o poate ajuta ? Emma ! Spune-ne !

Rata de schimbare a impulsului unui corp

este direct proporţională cu forţa aplicată

şi are loc pe aceeaşi direcţie.

Asta e !

Şi acum, pentru premiul cel mare:

care e legea lui Newton...

- Scuzaţi-mă. - Intră ! Nu te sfii.

Fizica e locul ideal !

- Toată lumea, ea e Katherine... - Kat.

Doar Kat.

Kat Sandberg. S-a transferat la noi din nordul statului.

Sunt sigur că o veţi face să se simtă binevenită.

Ai un loc acolo.

Bun ! Înapoi la Marele Kahuna !

A treia lege a mişcării a lui Newton ? Ştie cineva ?

Uluieşte-mă, Grossman.

Fiecare acţiune are o reacţiune egală şi de sens contrar.

Pagina 44.

Bună ! Te-au mutat lângă mine.

Ştiu ! Norocul meu !

Atunci consideră asta "cadou de mutare".

- Sunt tot preferatele tale, nu ? - Ţi-ai amintit...

Ascunde-le sub birou, să nu le şutească rezidenţii.

Dumnezeule ! Nu e tot ce ţi-ai putea dori pe lume ?

- Uite ce păr are ! - Ştiu.

- Cum rezişti ? - Bine.

Am 12 000 de e-mailuri necitite.

- Cum se poate aşa ceva ? - Ştiu !

Ai o clipă ? Vreau să-ţi cer o părere.

Sigur.

Probele pentru căpitanul echipei de dans.

Şi tu, nu ?

Emma a numărat zilele. Este...

- Ridicol. - Da.

Fetele sunt şi aşa foarte nesigure şi competitive, la vârsta asta.

Ştii cât a plâns Steph după ce s-a tuns, în weekend ?

Aşa că m-am gândit... Petrecere în pijamale. Pizza, jocuri de copii.

Distracţie sănătoasă, ca să mai uite de tensiune.

Emmei i-ar plăcea foarte tare.

Dr. Grossman la sala de Urgenţe 3.

Au aflat că eşti aici !

La treabă, doamnă doctor ! E ca mersul pe bicicletă.

Bine...

Să reluăm de la ultima parte ! Emma, în formaţie !

Şi...

Cinci, şase, şapte, opt !

Sunteţi prea ţepene !

Picioarele nesigure îmi provoacă migrene.

Şi să vă văd faţa !

A fost o învălmăşeală. Încă o dată !

Steph, înlocuieşte-o pe Emma.

Emma, trebuie să exersezi mai mult.

Şi... cinci, şase, şapte, opt !

Amy, ai grijă la spaţiul din jur !

Şi faţa !

E mai bine. Bun, trageţi-vă răsuflarea.

Foarte bine, Stephanie.

- La revedere ! - Pa.

Emma, vii ?

- Mai stau câteva minute. - Nu-ţi face griji ! O să reuşeşti !

Emma !

- Ce mai faci ? - Bună, Nathan.

Vrei să te ducem cu maşina ?

Stau chiar după colţ.

Bine.

Data viitoare ?

- Sigur. - Bine.

- Pe curând ! - Pa !

Bine aţi revenit !

Să aveţi toţi camera activată. Şi fără emoticoane cu pisici !

Pentru că ultima dată...

Gura se mişca, da. Asiguraţi-vă că aţi deschis camerele.

Trevor, deschide camera. Nu-mi place să nu-ţi văd faţa.

Începem.

Aceasta e întrebarea pe care v-o pun tuturor.

Care autor, din toate romanele pe care le-am studiat,

reprezintă cel mai bine inima şi sufletul Cubei ?

Arenas ?

Infante ? Carpentier ?

Unii dintre voi o să argumentaţi chiar în favoarea lui Padura,

lucru pe care voi fi bucuros să-l citesc.

Cred că, dacă veţi revedea Carpentier, capitolul cinci,

veţi găsi...

Cade ! Robert ! Dumnezeule !

- Cade ! - Ce e cu tine ?!

- Trebuia să-l supraveghezi ! - Îl supravegheam !

Nu ştiu ce s-a întâmplat ! Uşa era închisă !

Nu era închisă ! Îţi dai seama ce putea să se întâmple ?

Să ne calmăm. Eşti teafăr, amice ?

Nu ! N-am de gând să mă calmez !

De-asta am vrut un gard în jurul piscinei !

Exact de asta mă temeam !

La urgenţă sunt aduşi mereu copii care au căzut în piscina familiei

şi e absolut întotdeauna prea târziu ca să-i salvez ! Înţelegi ?

Îmi pare rău, bine ?

Îmi pare rău, amice. Îmi pare foarte rău. Să...

O să pun un gard în jurul piscinei. Să respirăm toţi adânc.

- Lasă-mă ! - Angela !

O mănânci cu ochii.

Mulţumesc.

Sper că putem să avem o cină plăcută

şi să uităm de greşeala pe care am făcut-o mai devreme.

E bun.

- Ce-i asta ? - Îmi pare foarte rău.

Nu ştiu ce s-a întâmplat. E foarte sărată.

Emma, nu mânca.

Pot să comand mâncare chinezească ?

Sigur.

- Te place foarte tare. - Nu mă interesează deloc.

Dar i-am dat numărul tău de telefon !

Mă simt prost.

S-o invităm să stea cu noi ?

- Eşti prea amabilă, Steph. - Mă duc eu.

Bună ! Eu sunt Emma.

Ştiu.

Ele sunt prietenele mele. Steph şi Lola.

Dansăm.

Îmi pare rău.

Dacă vrei, poţi să stai cu noi.

Nu, mulţumesc.

Serios ?

Nu mă recunoşti, nu-i aşa ?

Ar trebui ?

La revedere, Emma.

Oferta rămâne valabilă, dacă te plictiseşti.

Doar proştii se plictisesc.

- Deci ? - A zis "Poate mai târziu".

Emma ! Poţi să vii aici o clipă ?

Da. Ce este ?

Robert şi eu avem o veste grozavă.

Voiai să-i spui tu sau vrei să-i spun eu ?

Nu, spune-i tu.

Robert a tras nişte sfori şi ai fost acceptată la St. Crispin's

pentru ultimii doi ani de liceu !

Dar îmi merge atât de bine aici.

Probabil că acolo o să-ţi meargă şi mai bine.

Nu e minunat ?

Da. E incredibil.

- Mulţumesc, Robert. - Cu plăcere.

Şi mi-am găsit cuţitul !

Numai veşti bune.

Ar trebui să sărbătorim. Ce-ar fi să fac o friptură mâine ?

- Da, te rog ! Ar fi nemaipomenit. - Sună grozav. Abia aştept.

Da, ne putem întâlni la prânz.

Nu pot să ajung mai devreme. Am două programări la zece.

Ştiu. Da. Bine.

Spune-mi exact unde...

- Ce vrei ? - Cred că ştii.

Ştii ce se întâmplă pe scaunul electric ?

Emma !

Te prăjeşte.

Pielea îţi crapă, sfârâind, făcându-se cum e costiţa la micul dejun.

E în ordine, tati. N-am făcut niciodată rău cuiva fără motiv.

..."un coş cu pupici".

"Un coş cu pupici"...

- Em ? Emma, ce e cu tine ? - Nimic. Sunt doar obosită.

- Ce faceţi ? Pot să stau cu voi ? - Da, sigur !

- Cum îţi place aici, până acum ? - Nu-mi place nicăieri.

- Nu se poate să fumezi aici. - Nu ?

- De unde te-ai transferat ? - St. Alden's.

Dumnezeule ! Deci voi două vă ştiţi ?

Oarecum. Pe atunci, mi se spunea Katie.

Ar fi trebuit să spui ceva.

Te crezi deşteaptă. Ţi-ai fi dat seama, în cele din urmă.

- Sau nu. - Stai...

Îl ştiai pe copilul care s-a înecat ?

- O ştiai şi pe profesoara aia ? - Da.

Îmi pare rău pentru tatăl tău.

E în ordine.

- Cred... - Ar trebui s-o întrebi.

Mâine dau o petrecere în pijamale, la mine acasă.

E mai mult pentru echipa de dans, dar ar trebui să vii şi tu.

Poate.

Ne mai vedem, Emma.

Ce frumos sună !

Şi... ăsta e pentru tine.

Mulţumesc.

N-ai pentru ce.

- Ştii ce... - Sună a scutec plin.

- Mă duc eu ! - Nu. Mă ocup. Stai să...

- Eşti sigură ? - Stai să fac asta.

- Supraveghezi tu friptura ? - Da.

- Mă întorc imediat. - O să fac tot ce pot.

- Ăla e telefonul tău ? - La naiba ! E în birou.

Uită-te tu la friptură. Lipsesc două minute.

Bine.

Alo ?

Da. Ne vedem cu toţii, la zece.

Gata, eşti curat acum.

Curat de tot. Băieţel cuminte.

Robert ?

Haide !

Robert !

Extinctorul ! E sub chiuvetă !

Emma, nu face asta !

Trebuia să supraveghezi friptura !

Asta am făcut ! Nu ştiu ce s-a întâmplat. Am lăsat-o pe Emma.

A trebuit să mă duc la baie. Am lipsit două secunde.

- Nu e vina mea ! - Atunci a cui este ?

Tăceţi amândoi, vă rog.

- Să comandăm iar ? - Da.

Costă la fel fie că vorbeşti, fie că nu.

Ştiu.

Ce gânduri îţi trec prin minte ?

Dacă legile fizicii se aplică şi la oameni ?

Acţiune. Reacţiune. De aceeaşi mărime, dar de sens contrar ?

Nu cred că asta a vrut Newton să spună.

Mătuşa mea vrea să mă trimită la internat.

Ştiu. Şi să ştii că am auzit că e o şcoală excepţională.

- Absolvenţii ei ajung... - În universităţile de top.

Ştiu. Am citit broşura. De două ori.

Majoritatea fetelor ar fi încântate să fie în locul tău.

- Robert mă vrea afară din casă. - De ce ar vrea asta ?

Te-ai purtat într-un mod care i-a urgentat decizia ?

Acţiunea ta a provocat o reacţiune ?

- Poate. - Deci ai creat o problemă.

Şi care e răspunsul corect la o problemă creată de tine ?

Rezolvarea ei.

Şi tu te pricepi să rezolvi probleme, nu ?

Da. Sunt foarte bună la rezolvat probleme.

Mulţumesc, dr. March. Mi-aţi fost de foarte mare folos.

Mă bucur că am putut să te ajut, Emma.

Bine. La revedere.

Robert, voiam să-mi cer scuze...

Unchiule Robert, voiam să-mi cer scuze...

Bună.

- Bună. - M-am gândit că poate ţi-e sete.

Putem să stăm de vorbă ?

Unchiule Robert, voiam să-mi cer scuze

că am uitat să-ţi dau înapoi cuţitul.

L-am găsit lângă echipamentul pentru piscină

şi am uitat să ţi-l dau înapoi, aşa că...

Îmi pare rău.

Mulţumesc.

Ştii... schimbările sunt grele pentru toată lumea.

Pentru mine, după ce tata...

Uneori, parcă îmi intră ceva în minte, şi...

poate fac ceva ce n-ar trebui.

Înţeleg.

Poate că asta e bine pentru noi. Poate că o putem lua de la zero.

Da.

Şi, cine ştie, poate că St. Crispin's va fi o şcoală bună pentru mine.

Serios ?

Da. 90 la sută dintre absolvenţi ajung la cele mai bune universităţi.

Eu îmi doresc asta şi îmi sporeşte şansele.

Da.

În plus, tu faci ce e mai bine pentru familia ta şi pentru mine, aşa că...

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Vino...

Emma, vrei să te duc la petrecere cu maşina ?

Nu, Steph stă chiar după colţ. Mă duc pe jos.

Bine. Distracţie plăcută ! Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva.

- O să-ţi spun. - Şi...

Robert mi-a zis că v-aţi împăcat.

N-ai idee cât de fericită mă face lucrul ăsta, scumpa mea.

Emma ?

Angela ?

Intră !

- Bună ! - Bună.

Vino ! Stai jos !

- Nu e haios ? - Să mori de râs !

Vouă ce v-a picat ?

- Cred că da. - Asta am zis şi eu.

Cine e ?

- E Kat. - Aşa e !

Tot nu ştiu de ce a trebuit s-o invitaţi.

Pentru că e prietena ta. Am încercat să fiu drăguţă.

E foarte plăcut să avem aici câteva dintre fetele din echipă.

Distraţi-vă ! Şi nu uitaţi:

singurul om cu care sunteţi cu adevărat în competiţie sunteţi voi însevă.

- Mulţumesc, mamă. - E un sfat foarte bun.

Ce tare e că tu şi Emma vă ştiţi dinainte !

Dar nu eram prietene.

Nu eram ?

Să fim sincere: nu erai prietenă cu nimeni.

- Sunt sigură că nu e adevărat. - Ba este.

Îţi aminteşti când m-am drogat şi tu mi-ai furat ceasul ?

- Nu cred că eu am fost. - Tu ai fost.

Dar nu contează.

Vrea cineva să joace un joc ?

Da.

Robert ?

Robert ?

Bine. Eu prima, fiindcă e casa mea ?

N-am copiat niciodată la un test.

Robert ! Dumnezeule !

Îmi place că le aprindem în modul clasic.

Bine...

Nu m-am giugiulit niciodată cu cineva pe scaunul din faţă al maşinii.

Aiurea !

N-am pomenit de bancheta din spate.

Dumnezeule ! Sfânta Emma. N-ai făcut nimic, niciodată.

Eu iau medicamente şi tot fumez.

- Cine urmează ? - Eu.

Fă să merite.

N-am... omorât niciodată pe nimeni.

Pe cine... ai omorât ?

- Pe mama. Când m-am născut. - Slavă Domnului !

- Adică... ştii ce vreau să spun. - Ce credeaţi ?

Chiar credeaţi că am omorât pe cineva ? Nu sunt dementă.

Doamne !

- Ce... - Mamă !

Emma, ia-ţi lucrurile. Te duc la spital.

- De ce ? - S-a întâmplat un accident. Vino !

O să vorbim despre asta mai târziu.

- Mătuşă Angela ? - Emma ! Vino...

- Ce s-a întâmplat ? - A fost prins sub...

Maşina aia... Am urât mereu maşina aia, şi...

Cricul a cedat, nu ştiu cum.

A rămas prins sub maşină Dumnezeu ştie cât.

Dar e puternic. A fost mereu puternic.

Acum trebuie să aşteptăm şi să vedem.

Acum suntem prieteni ?

Eşti caraghios.

Ştiu că nu vrei să mănânci acum.

E important să-ţi păstrezi puterile. Asta ar vrea Robert.

- Cade ? - E bine.

L-am pus în pătuţ, să doarmă.

Micuţul nu ştie că s-a întâmplat ceva.

Comanda de alimente vine peste o oră.

Ce m-aş face fără tine, scumpa mea ?

El o să fie bine ?

Nu ştiu.

O să trecem cu bine prin asta, da ?

Pentru că suntem familia Grossman. Noi asta facem.

Ne ridicăm deasupra greutăţilor şi facem să fie bine.

Aşa este.

Da.

- Alo ? Aici Emma. - Bună, Emma. Aici Nathan.

Bună.

Steph mi-a zis de unchiul tău şi am vrut...

Am vrut să văd cum te simţi.

- Da... Sunt bine. - Bun.

Am vrut doar să mă asigur.

Bine.

- La revedere. - La revedere.

"Tastaţi căutarea aici..."

"Ce faci când te place un băiat ?"

"Uită-te în ochii lui. Zâmbeşte. Întreabă-l ce mai face."

"Uită-te la el printre gene."

Glumeşti ?

Robert !

Nu ! Trebuie să laşi asta aici, deocamdată. E în ordine.

Dă din cap dacă mă auzi.

Asta e bine. Ştii unde eşti ?

Eşti la spital. S-a petrecut un accident şi ai fost rănit.

O să te extubăm şi o să te ducem acasă,

şi, cu fizioterapie, peste câteva luni o să poţi iar să mergi.

E în ordine. Te rog, nu te mişca.

Robert, îţi aminteşti ce s-a întâmplat ?

Vrei să scrii ceva ?

Bine. Da.

Poftim.

Uite.

Aşa...

Dansez cu voi, fetelor, de doi ani, şi...

Ne-am distrat atât de tare împreună.

Ne-am distrat atât de tare împreună.

- Ne-am... - Emma ? Poţi să vii jos ?

Imediat !

- Ai venit devreme. - Am o veste incredibilă.

- Ce este ? - Robert o să se facă bine.

- Ştiam că o să reziste. - Da.

Nu vreau să-l ţin acolo nici măcar un minut în plus faţă de cât e necesar.

O să-l instalăm aici, jos, o să aduc o infirmieră, o fizioterapeută.

Foarte curând, o să poată merge din nou.

A zis ceva ?

A avut "străfulgerări".

Ce fel de "străfulgerări" ?

Nimic clar.

Eu îmi amintesc tot ce mi s-a întâmplat.

- Da, dar tu eşti deosebită, Emma. - Ştiu.

Şi eşti primul om de care a întrebat când şi-a recăpătat cunoştinţa.

- Ce a spus ? - A întrebat dacă eşti bine.

Te iubeşte, scumpa mea.

Trebuie să mă duc să exersez. Mâine sunt alegerile.

Distracţie plăcută !

Ce este ?

- N-ai auzit ? - Nu.

La mine acasă a fost agitaţie.

- Unde e Steph ? - Nu vine.

De ce ?

Cineva i-a furat câinele aseară din curte

şi azi-dimineaţă l-a găsit un om care făcea jogging.

- Şi ? - Era mort, Emma !

Înjunghiat, ciopârţit, cu sânge şi maţe peste tot !

Ca într-un film de groază.

- Se ştie cine a făcut asta ? - Vreun psihopat.

E plină lumea de ei. De-asta sunt atâtea podcasturi.

Bună !

Bună, Nathan.

- Ce mai faci ? - Nu mare lucru.

- Pot să te conduc până la curs ? - Sigur.

Bine, domnişoarelor... Atenţie.

În clipa de faţă, avem o mică dilemă. Stephanie Lowford.

Nu a venit să dea probă, evident, cu un motiv întemeiat.

Întrebarea este dacă mai poate fi aleasă căpitan, pentru la anul.

Eu zic că da. Nu e vina ei că i-a măcelărit cineva căţeluşul.

Îşi doreşte asta foarte mult şi a muncit din greu.

E cineva împotrivă ?

Emma.

Voiam să spun că sunt de acord cu Lola.

Cred că toate suntem de acord.

Fetelor ?

Bun ! Atunci să începem.

Dacă mai e vreuna interesată să fie căpitan, să vină în faţă şi să ne spună

de ce crede că e cea mai bună ca să conducă echipa.

Apoi vom vota prin vot secret şi da, puteţi vota şi pentru Stephanie.

Care e prima ?

Ai cuvântul.

Dansez cu voi de doi ani

şi simt că ne distrăm foarte bine împreună.

Vreau să mă asigur că ne facem amintiri frumoase împreună,

pentru că vreau să pot privi în urmă

când o să fim bătrâne şi cărunte, şi să pot spune

"La naiba, echipa de dans era de milioane."

Şi vreau...

Ştiţi...

Cum am spus, îmi doresc

să-mi creez în continuare amintiri minunate cu voi.

Vă iubesc pe toate, şi...

Nu ştiu, cred că ăsta e "discursul" meu.

Vă rog să mă votaţi pentru postul de căpitan al echipei de dans.

Şi, dacă nu, n-am să vă port pică... cred.

Şi... hai, Viespile !

Cine urmează ?

Bună !

Am o veste bună. Peste o săptămână, Robert vine acasă.

Trebuie să aranjez camera asta pentru el.

- Din cauza scaunului cu rotile. - E minunat !

Iar tu ai un interviu la St. Crispin's în weekend.

Vor să te cunoască şi să vadă ce părere ai despre înscrierea la ei.

Abia aştept.

Cum a mers ?

Steph a câştigat. Sunt atât de fericită pentru ea !

- Vrei să vorbim despre asta ? - Nu. Îmi pare rău. Scuză-mă.

Emma...

Aici.

Nu vă faceţi griji. Am ani şi ani de experienţă.

Bun venit acasă !

Aici e bine. Excelent !

Cum e o adolescentă în casă,

dulăpiorul cu medicamente trebuie să fie încuiat tot timpul.

Luaţi o cheie şi o ţineţi mereu la dv. şi o să am şi eu cheia mea.

Bine.

Emma ! Bună.

Intră, prinţesă ! Nu fi timidă.

Nepoata mea, Emma. Emma, ea e Cora.

O să stea la noi în timpul zilei, ca să ne ajute cu Robert.

- Bună. - Bună.

Dacă aveţi vreodată nevoie de ceva, să-mi spuneţi.

Mă gândesc să fac Medicina, la fel ca mătuşa mea.

Excelent ! Cred că sunteţi foarte mândră.

Da...

Bună !

Mă bucur că eşti din nou acasă.

E atât de bine să fii acasă !

Cum te simţi ?

Foarte, foarte rău.

Analgezicele, peste 20 de minute.

Eu am dureri foarte mari acum.

Da, dar important e să iei din ce în ce mai puţine, nu să devii dependent.

Le poţi spune asta şoldurilor şi picioarelor mele ?

- Robert... - Mi-e bine.

Îţi aminteşti ce s-a întâmplat ?

Nu.

Nimic. Doar...

Întuneric.

- Toaleta ? - Da. Să-ţi arăt.

Ţi-e sete ?

Poftim.

Ce este ?

Nimic.

Ţi-am adus asta.

Ca să te simţi mereu aproape de el.

Foarte atent din partea ta, Emma. Mulţumesc.

Încerc să mă ţin de asta cât pot.

- Poţi să ne laşi o clipă ? - Sigur. Absolut.

- Ne vedem la curs. - Bine. La revedere.

- Ce este ? Ce vrei ? - Câte sunt acum ? Şase ?

- Şase ce ? - Şase coincidenţe nefericite.

Dar ultima nu ţi-a ieşit cum ai vrut, nu ?

Steph tot te-a învins. Ştiu totul despre tine.

- Spune-mi. - Cu ce să încep ?

Cu menajera care a căzut pe scări ? Cu Milo, care s-a înecat ?

Accidentul de maşină al drei Ellis ? O bonă care a ars de vie ?

Un tată împuşcat. Un unchi vitreg strivit de o maşină.

Şi acum un câine ciopârţit într-un parc ?

- Coincidenţe ? Sau un tipar ? - Pisicuţa Kat are gheare.

Ai fost ocupată.

Dacă am fost chiar atât de ocupată, ai face bine să fii prudentă.

Sau ce se întâmplă ?

- O să le spun tuturor. - Ce o să le spui ?

Adevărul !

Emma ?

- Vii ? - Imediat.

Oamenilor li se întâmplă mereu accidente.

Mai ales oamenilor ca tine.

Oamenilor ca mine ?

Oamenilor care îşi fac rău singuri.

Poate că mi-am făcut rău singură, dar eu tot pe tine te compătimesc.

N-ar trebui să mă compătimeşti, prostuţo.

Îmi pare rău pentru tine.

Ai să fii mereu singură.

Poate.

Dar măcar n-am să fiu tu, pisicuţo.

Pe bune ?!

Nu se poate să le tragi palme oamenilor ! Ce naiba e cu tine ?

- Eşti teafără ? - E nebună !

- Ce se întâmplă aici ? - I-a tras o palmă.

- Mi-a tras o palmă ! - Nimic.

Kat ! Asta înseamnă detenţie.

Duceţi-vă naibii !

- O săptămână ! - Nu-mi pasă !

Ce naiba ?

Nathan, te rog, du-o la infirmerie.

Sigur. Vino.

Stai aici, liniştită, restul orei.

Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva.

- Ce este, scumpa mea ? - Nimic.

Emma... spune-mi.

Sunt eu.

Înţeleg, au fost două săptămâni grele, dar...

Cum e la şcoală ?

- E bine. - Bine ?

E o fată... O cheamă Kat.

S-a transferat de la St. Alden's.

O cunoşteai ? Aţi fost în aceeaşi clasă ?

Nu chiar.

Dar spune nişte lucruri foarte urâte despre mine, în ultima vreme.

Legate de ce ?

De Milo.

De dra Ellis. De tata.

Crede că am avut o legătură cu toate astea.

Cu tot ce ni s-a întâmplat.

Nu voiam să spun nimic, dar azi a dat în mine.

Ce ?!

Da, şi cu toate câte s-au petrecut în ultima vreme

e pur şi simplu îngrozitor !

Îţi promit că fac situaţia să înceteze foarte repede.

Mâine-dimineaţă, la prima oră, dau un telefon.

Vino încoace. E în ordine.

E doar o perioadă mai grea, puştoaico.

O să trecem prin asta. Îţi promit.

E în ordine.

Şi nu ai nicio veste bună ?

- E un băiat... - Adevărat ?

E drăguţ.

Bine...

Nu. Nu vreau să aud că o să vedeţi despre ce e vorba.

Vreau să vă ocupaţi de asta imediat.

Da. Şi dacă n-aveţi de gând să-i sunaţi pe părinţii lui Kat, îi sun eu.

Bine, atunci. Mulţumesc.

- Alte veşti bune, presupun ? - Aş vrea eu.

Cum se simte Steph ?

Un pic mai bine, acum, că s-a mai dus şocul.

Harold a promis că-i cumpără alt câine, vara asta.

Tot n-au descoperit cine a făcut asta ?

Nu. Un om care alerga a văzut pe cineva plimbând câinele.

Camera noastră de supraveghere a "prins" ceva, dar nimic clar.

Cine face aşa ceva ?

Cine ar omorî un animal nevinovat ?

Harold mă crede nebună,

dar aş putea jura că pe cameră se vede o fată.

- O să-ţi trimit înregistrarea. - Da.

Dar... Felicitări Emmei pentru postul de căpitan secund al echipei de dans.

Steph a zis că Emma s-a bucurat pentru ea.

O să-i spun.

"Emma ţi-a trimis un fişier"

Steph ! Să cheme cineva asistenta !

- Steph ! - Chemaţi asistenta !

Sunaţi la Urgenţe ! Are nevoie de medicamentele ei !

- Stephanie ! - Dumnezeule !

- E foarte dezamăgitor. - Ce anume ?

Continua ta hărţuire a Emmei Grossman.

Noi nu aprobăm violenţa în şcoală.

Ascultaţi... nu a fost vina mea.

- A fost doar... - Stephanie Lowford a făcut o criză.

Medicamentul ei lipseşte. Am sunat la Urgenţe. Vine o ambulanţă.

Emma ! Dumnezeule !

- Rachel... - S-a întâmplat ceva la şcoală.

Ce ai făcut ?

Nimic.

- Nu m-ai minţi, nu-i aşa ? - Nu. Niciodată.

Nu sunt supărată, Emma. Am doar nevoie să ştiu adevărul.

- Despre ? - Tot.

I-ai făcut ceva prietenei tale Stephanie ?

A făcut o criză. Cum ar fi putut fi vina mea ?

- Câinele ei ? - N-am fost eu.

Emma, te-am văzut. Pe înregistrarea camerei de la sonerie.

- Nu-i adevărat ! - Ba da, Emma. Ăsta e puloverul tău.

Nu !

Nu mă mai minţi ! Spune-mi adevărul !

- Emma, spune-mi ! - Bine, îmi pare rău !

Bine ? Am lăsat câinele să plece.

Îmi doream atât de tare să fiu căpitanul echipei, iar Stephanie...

mă calcă pe nervi foarte tare.

Aşa că... m-am gândit...

Am vrut să-i fac rău şi i-am dezlegat câinele.

Am crezut că o să se întoarcă. Sau că îl vor găsi ! Îmi pare rău !

Îţi jur ! Nu i-am făcut rău !

Bine ! E în ordine.

Dumnezeule... E în ordine.

Ce mi-ai da pentru "un coş cu îmbrăţişări", mătuşă Angela ?

Aşa...

Vezi ? Nu-i chiar atât de rău.

E cam frig.

Sunt 14 grade.

Aerul proaspăt întăreşte sistemul imunitar.

În Rusia, îi înfofoleau bine pe copii

şi-i lăsau să tragă un pui de somn în zăpadă, iarna. E adevărat !

Vrei să ştii ce părere au cubanezii despre ruşi ?

Ce naiba ?

Ce...

Minunat.

- Am nevoie să-mi faci o favoare. - Sigur.

Poţi să-l duci tu înapoi înăuntru peste puţin timp ?

Eu trebuie să repar o catastrofă minoră.

- Nu-ţi face griji. Mă ocup. - Bine.

- E totul în ordine ? - Da. Mă descurc.

Bună !

Bună, Nathan. Aici Emma.

Ce faci ?

TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ

"TPA are următoarele simptome: minciună patologică,"

"farmec superficial, lipsă de remuşcări, violenţă faţă de animale."

"Violenţă faţă de alte persoane. Nu se cunosc tratamente."

Nu, nu fac nimic.

Da, mi-e bine. E cam rece afară.

Emma !

Vreau să intru în casă, să mă încălzesc şi să-mi iau medicamentele.

- Poţi să mă ajuţi ? - Mă rog...

Emma !

Nu, nu e nimic.

Emma !

Nu...

E cea mai aiurea glumă pe care am auzit-o vreodată.

- Da. - Dumnezeule !

Da...

Robert ! Ce e, pentru Dumnezeu ?

- Robert, ce faci ? - Ce se întâmplă aici ?

- Nu mă bagi în seamă ! Încerc să... - Încheiam o convorbire. Îmi pare rău.

- Pot şi singur. Vezi ? - Robert...

Venea să te ajute. Nu puteai să mai aştepţi câteva minute ?

- Du-mă înăuntru. - Bine.

Deci... cum îl cheamă ?

Nathan.

Nathan...

Sper că nu e la fel de încăpăţânat ca ăsta.

Îmi pare rău. E ce a rămas de ieri. Angela a fost la spital toată ziua.

L-am hrănit deja pe Cade.

Sper că nu eşti supărat pentru mai devreme.

Păcăleşti atât de mulţi oameni...

Dar nu şi pe mine.

Nu mă mai păcăleşti.

Ce vrei să spui ?

Îmi amintesc totul. Ştiu că tu ai fost.

- Ce ai să faci în privinţa asta ? - Uite ce am să fac.

Îmi iubesc soţia şi ea te iubeşte pe tine.

Dacă-ţi fac rău ţie, îi fac rău ei şi nu vreau asta.

Nu după ce s-a întâmplat cu fratele ei.

Aşa că am să mă fac bine...

şi n-am să spun nimic.

Şi ce vrei în schimb ?

O să te duci la internat şi o să ne laşi, pe copil şi pe noi, în pace.

Şi dacă nu vreau să fac nici una, nici alta ?

Atunci o să spun adevărul.

Şi Angela o să sufere, dar tu o să suferi şi mai tare.

Fără universitate de elită.

Fără viaţă fericită. Fără nimic.

Ai să fii închisă pentru totdeauna. Complet singură.

Înţelegi ?

Unchiule, înţeleg foarte bine.

Ce bine că am avut această conversaţie.

Sunt cu ochii pe tine, fetiţo.

RAPORT PSIHOLOGIC

Pacient: Emma Grossman Autor evaluare: dr. March

TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ

"Persoane cu risc crescut. Semne. Diagnostic. Concluzii."

"Tratament. Test psihopatie."

"Eşti psihopat ? Fă acest test şi află !"

"Sunt pe departe cel mai bun la ce fac. Lumea mă consideră fermecător."

"Îmi place să obţin ce vreau. Rareori am remuşcări."

"Emoţiile umane mi se par plicticoase. Îmi place să manipulez oamenii."

"Felicitări ! Eşti un psihopat."

- Bună ! - Bună.

- Pentru ce e asta ? - Pentru tine. Să-ţi ţină companie.

- Să te supravegheze. - Unde te duci ?

În vizită la un vechi prieten de familie.

Mă întorc cam peste două ore.

- Bine. Şi Cade ? - Îl iau cu mine.

- Nu-ţi face griji. Mă întorc curând. - Bine. Du-te.

- Să te distrezi. - Bine.

- Cum e şoldul ? - E încă acolo.

- O să se vindece. - Bine.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Eşti pregătit pentru o plimbare cu maşina ?

O să dormi tot drumul, nu ?

Aşa... Băiat cuminte.

Să mergem.

Brian ! Bună.

Mulţumesc.

- Cum a fost drumul ? - N-a fost rău.

N-am mai venit pe aici de când...

Ştii tu.

Mă bucur că ai sunat.

Şi eu am vrut să iau legătura cu tine, dar...

N-am reuşit să-mi fac curaj să te sun.

E ceva...

Nu mi-a dat deloc pace. Ce s-a întâmplat.

Ce a trebuit să fac.

Opreşte-te, David ! N-o să te las să-i faci rău fetiţei !

Şi eu vreau să trec peste asta. Întreabă-mă.

- Orice ai nevoie să ştii. - Fratele meu...

Când a sosit prima dată, cu Emma...

ce a zis ?

Cum se purta ? Părea...

- Părea nebun ? - Părea echilibrat. Nu nebun.

Doar trist, cred.

Dar era limpede ca bună ziua că o adora pe fetiţa aia.

Apropo, ce mai face Emma ?

Nu mai e atât de mică.

E mare păcat ce s-a întâmplat.

- Şi îmi pare atât de rău. - Te rog, nu !

Ştiu că o ameninţa şi că tu ai încercat să o aperi.

Aşa că, te rog... ţi-a spus ceva ?

Înainte să se întâmple ? Înainte să... fii nevoit să-l împuşti ?

Se vedea clar că nu se simte bine.

- Dar... - Dar ?

A fost ceva care m-a frapat.

A spus ceva ce n-am să pot uita niciodată.

Ce anume ?

A spus...

"E ceva în neregulă cu ea. Trebuie s-o apăr de ea însăşi."

Asta e tot.

Dacă ţi-aş spune că el a mai zis că ea o s-o facă din nou ?

Ştii ce ar putea însemna ?

Nu.

Emma, ce cauţi aici ?

Am venit să văd ce faci. Să mă asigur că mai respiri.

- E drăgălaş. - Lasă-l în pace.

Emma, ai auzit tunetul ?

- Se pare că vine o furtună. - Pare a fi una foarte mare.

Pot să te ajut cu ceva înainte să pleci ?

Nu cred. Vreau doar să plec până nu se porneşte.

Dar mulţumesc.

- N-ai pentru ce. - Bine, draga mea.

Ţi-e destul de cald ?

- Ai grijă. - Bine. La revedere.

Bine...

La revedere, Emma ! Plec !

Răspunde la telefon !

Ce vrei, Emma ?

Bună, Kat. Nu credeam că o să răspunzi.

Uite că am răspuns.

Hai, Cora ! Răspunde !

Am nevoie de cineva cu care să vorbesc.

Crezi că ai putea veni la mine ?

Da, eu...

Nu ştiu...

În sinea mea, sunt un om bun.

- Bine... - Nu mai pot continua aşa.

Dacă vii, îţi promit că îţi spun totul.

- Totul ? - Totul.

Te rog ! Eu...

M-am săturat să fiu singură.

Plus că...

Simt nevoia să vorbesc despre Nathan.

Îl plac sincer, şi nu ştiu ce să fac în privinţa asta.

Poate că ai putea să-mi dai un sfat.

- Bine ? - Bine, Emma.

Dar numai dacă-mi spui totul.

Serios ?

Da, am invitat-o pe Kat la mine ca să limpezim atmosfera.

- Cred că e grozav. - Da.

Dar nu cred că o să stea prea mult.

Poate că ai putea veni pe la mine, peste vreo oră ?

Serios ? Ar fi super. Bine.

Da. Cred că trebuie să ajungă, aşa că o să închid.

- Bine. - Bun.

- La revedere. - Pa.

Bună ! Intră, prostuţo.

Am făcut ciocolată caldă. Cum făcea tata.

Angela: "Ce se petrece ? Emma, sună-mă. Unde e Cora ? Vin acum."

Cum e ?

Bună, cred.

Ce e cu Nathan ? Despre asta voiai să vorbeşti, Emma ?

Eu...

Nu ştiu cum să mă port când sunt în preajma lui.

Dacă-ţi place de el, fii tu însăţi.

E foarte plăcut să ai pe cineva cu care să vorbeşti.

Eu nu am niciodată cu cine să vorbesc.

- Nu chiar. - Poate că există un motiv.

E greu să fii altfel.

Situaţia a fost cam aiurea în ultima vreme.

- În ce sens ? - Unchiul meu...

Unchiul meu vitreg...

Voia să mă trimită la internat.

Credea că o să-i fac ceva copilului.

Şi i-ai făcut ?

- Copilul e bine. - Unchiul tău nu e.

Fiecare acţiune are o reacţiune egală şi de sens contrar.

Legea a treia a lui Newton. E fizica elementară.

Se întâmplă şi accidente !

Mai repede !

Mai repede !

- Steph ? Un accident ? - Exact.

Şi câinele ei ?

A fost atât de tragic !

Şi Milo şi dra Ellis ? Şi tatăl tău ?

- Propriul tău tată ? - El a început.

- Cum ? - Ciocolată caldă.

Apropo, cum a fost ?

N-o vărsa pe covorul meu.

Aşa, bun.

A durat atâta, încât am crezut că nu-şi face efectul.

Ce mi-ai dat ?

Totul. Literalmente.

- N-o să scapi... - Basma curată ?

Eşti atât de melodramatică.

Vrei să vezi ceva grozav ?

- 911. Ce urgenţă aveţi ? - Vă rog, ajutaţi-mă !

Numele meu e Emma Grossman ! E o fată aici... e nebună !

Am invitat-o la o ciocolată caldă şi a declanşat un incendiu !

Mă atacă ! Vă rog, ajutaţi-mă !

Şi, uite aşa, scap basma curată.

Merge de fiecare dată.

Sunt dementă.

E amuzant de zis.

Păcat că nimeni nu va auzi asta vreodată.

Dra Levya... Milo... Dra Ellis...

Chloe... Tata...

Stephanie şi câinele ăla ridicol.

Tu. Unchiul Robert.

Îmi faceţi prea multe necazuri.

Nu vă puneţi cu demenţii.

Serios...

Ce ţi-am spus ?

Ce încerci să faci cu asta ?

Dumnezeule...

- Ce o să faci acum ? O să plângi ? - Te rog.

- Nu trebuie să faci asta. - Adormi odată !

Detest să spun asta, dar devine cam plictisitor.

Mulţumesc pentru sfatul în legătură cu Nathan. Să fiu eu însămi.

O să încerc.

N-ar fi fost posibil fără tine.

Chiar eşti cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată.

Emma...

Emma ?

Angela, eşti acasă ?

Angela ?

Emma !

Vin, amice !

Tati vine !

Da... Vin, amice !

Emma !

Cade !

Tati vine, amice !

Vin, amice ! Tati e aici.

Totul e bine.

Emma ?

Ce faci ?

Reacţii egale şi de sens contrar.

Ca să fiu sinceră, probabil că oricum aşa avea să se sfârşească.

Îmi pare rău, Robert.

Într-un fel.

Angela !

Emma !

- Mătuşă Angela ! - Emma ! Ce ai făcut ?

- Ce ?! - A avut dreptate în privinţa ta !

- Despre ce vorbeşti ? - Tatăl tău !

Fratele meu te-a iubit mai mult decât orice pe lume, dar a avut dreptate !

Eşti un monstru !

Nu vorbeşti serios ! Kat a încercat să ne omoare !

Minţi ! Ce i-ai făcut ?

Ce i-ai făcut lui Robert ? Ce ai făcut, Emma ?

Angela !

Nu ! Nu te duce.

Robert !

Robert !

Bună, prietene.

Robert !

Robert, trezeşte-te ! Trezeşte-te, te rog !

Hai ! Ridică-te !

Haide, trebuie să te scot de aici !

Hai, Robert ! Te rog !

Ajutor ! Vă rog !

Vă rog ! Mătuşa mea ! E încă înăuntru !

O fată a încercat să ne ardă casa !

- Vă rog ! Încercaţi s-o salvaţi ! - Aşteaptă aici !

Emma ! Eşti teafără ?

- Dumnezeule ! - Iisuse !

E în ordine...

Cum naiba s-a întâmplat asta ?

E în ordine...

Ce-o să se întâmple acum ?

Avem o femeie minunată care poate să te ia la ea

până găsim soluţia cea mai bună.

Îmi pare atât de rău, Emma...

Nici nu-mi pot închipui cât îţi e de greu.

Mi-am iubit mătuşa.

Şi unchiul.

Măcar Cade şi eu putem rămâne împreună ?

O să facem tot ce putem.

E singurul care mi-a mai rămas din familie.

Trebuie să dau nişte telefoane.

Ai nevoie de ceva ?

Emma, ştii că nu e vina ta.

O să ne fie bine.

Suntem familia Grossman. Ne ridicăm deasupra greutăţilor.

Bine.

Aţi urmărit SE ÎNTOARCE SOIUL RĂU

Traducerea şi adaptarea ANCA RĂZUŞ - DIMANCEA