Original subtitles

- Mă faci să mă gândesc la prostii. - Da, că tu eşti tare inocent!

Eu te duc pe calea întunecată a pierzaniei.

Aşa-i. Dacă iau notă proastă la test, e vina ta.

Chiar că! Uitasem că ai simulare azi. Eşti pregătit?

Cum să fiu, dacă mi-ai ocupat tot timpul?

O să te descurci de minune. Sărbătorim diseară?

Scapi de ai tăi?

Inventez eu ceva, doar ştii că sunt ingenioasă.

- A zis mama să te scoli. - Isuse! Bate la uşă!

Doamne! Te omor.

Martorii zic că şoferiţa a coborât calm

cu câteva clipe înainte de impactul care l-a omorât pe copil.

N-am putut confirma afirmaţia cum că femeia era mama copilului.

- Serios? Înainte de masă? - Îmi pare rău, dnă Ryan.

Vezi, Josh? Întotdeauna să faci cum îţi zice mama.

Nu-i deloc amuzant. Groaznic!

Pot să merg la film cu Riley?

- Cu Riley. - Gura!

De când merg adolescenţii la filme?

Scumpo, n-ai voie să te vezi cu ăla.

Are un nume şi ştiu de ce nu vrei să mă văd cu el.

Da, pentru că sunt doi ani diferenţă între voi.

Am fost ca el şi...

- Scârbos! - Zici?

Da.

Vin bunicii la cină diseară.

- Zău? - Da.

Nu i-ai mai văzut de luni bune şi nu întineresc. Filmul poate aştepta.

Ce tare!

Tu o să te cerţi cu bunica, iar bunicul o să zică poveşti de război.

"L-am ucis pe comunist cu propria-i baionetă."

Carly! Îmi cer scuze.

Dnă Ryan, eu sunt chinezoaică. Chinezii nu sunt vietnamezi comunişti.

Oricum sunt pe stop, şi acum...

Nu te aud!

- Haştag nepotrivit. - Haştag?

Îţi dau un sfat, Sun-Yi. Să nu faci copii.

E deja aici. Prea târziu.

- Ce prostie! - Bine.

- Ajunge, Carly! - Nu ştii nimic de Jeannie?

Nicio veste încă. În curând!

Parcă şi văd cum o să fie.

Mătuşa o să nască chiar azi şi voi n-o să veniţi la cină.

Eu...

Am banii

Chiar vreau să am încredere în tine, Carly.

Şi eu, şi tata, dar e tot mai greu pentru că nu vorbeşti cu noi.

Nu sta pe Facebook când eşti cu mine. Atâta timp petrecem şi noi împreună!

Stau pe Facebook?

- Ştii la ce mă refer. - Da, bine.

Deloc nu-mi place când îmi răspunzi aşa!

Extraordinar! Totul se învârte în jurul tău, nu?

Aşa e pentru toată lumea, nu? Cum să fie altfel?

Faci parte dintr-o familie, Carly.

Deci ne iubim chiar şi când nu ne suportăm.

Şi îţi pasă chiar şi când, de fapt, nu-ţi pasă.

Foarte logic ce-ai zis!

Spre exemplu, mătuşa Jeannie.

Poate o să ai o verişoară nouă. Nu-i de ici, de colo.

Şi ţie-ţi stă mintea la...

Nici nu ştiu la ce, pentru că nu vorbeşti cu mine.

- Eram prietene. Ai uitat? - Nu mai e cazul. Am alţi prieteni acum.

Am înţeles.

Pentru mine, tu şi Josh sunteţi totul.

Nu te las să mă excluzi din viaţa ta. Nu-i corect!

Nu-i vina mea că nu ai o viaţă!

Ştii ceva? Ai dreptate.

Nu contează.

Opreşte-te!

- Ţi-a ajuns? - Da, da!

Nu, tată!

Mulţumim, Sun-Yi. Pe săptămâna viitoare!

- Pa, Lisa! - La revedere!

Bine. Pun cina în frigider.

Du-te dracu'. Bine, super!

Zece. Nu-i la sigur.

- Ce naiba? - Hai, dă-l încoace.

...toate târfele...

Mai treceţi pe la biserică.

Baftă, sexy

- Băi! - Poftim?

Nu cred că-mi poţi folosi telefonul aşa.

Nu?

POŢI SĂ ADUCI ŞI TU TELEFONUL ÎN FAŢA CLASEI.

Te-a făcut.

Ţi-l dau înapoi la sfârşitul zilei.

- Îţi mai e foame? Mai mănânci ceva? - Sunt sătul, mamă.

E în regulă.

Josh?

Joshua!

Doamne, miroase a hoit! Cum mai scap de miros?

- Scuza perfectă s-o vinzi. - Mulţam, Kendall!

- Am terminat-o. - Îmi vine să mor.

De ce-o facem? Ne omorâm să oprim timpul în loc.

- Pentru câteva luni? - Pentru sănătate? Zic şi eu.

Pentru sănătate, pe naiba! Ca să arătăm bine.

Şi nu mai arătăm bine demult, slăbuţo.

- Vorbeşte în numele tău. - Nu mă înţelege greşit, arăţi grozav.

Dar al tău tot fuge după tinerele.

Legea divorţului îl împiedică.

Dacă nu era bunăciunea aia din primul rând,

nu înduram tortura asta.

Te poate da în judecată că-i bagi fundul în faţă.

Glumeşti? Zici că ne fugăreşte de fiecare dată.

Eu sper să ajungă la rândul meu înainte să bubui.

Soră-ta stă să nască, nu? Da, mult succes!

Vreau o tărie.

Am văzut-o pe Riley schimbându-se de haine şi o urăsc.

Ar trebui să fiu mândră, dar mi-am zis

că o să i se lase într-o zi. Am fost rea?

- Ce ciudat! Puteam să jur... - Ce?

- Am scos o sută de la bancomat ieri. - Stai liniştită, plătesc eu.

E ciudat. Nu ştiu ce-am făcut cu ei.

Nu ştiu ai tăi, dar a mea fură de la mine cu fiecare ocazie.

- Nu. - E afurisită.

Ştiţi ce înseamnă?

Nimeni? Hewitt? Nu?

Se referă la produsele cu o durată de viaţă limitată.

Sunt produse concepute să moară,

adică devin demodate sau nefuncţionale după o perioadă. Iată!

Scuze, dar acela e modelul nou.

N-ai înţeles nimic, iar asta confirmă perfect teoria mea.

Ideea e de a manipula consumatorul

să-şi dorească mereu modelul nou.

Desigur, există şi un argument în favoarea... Cum îi zice?

Uzurii estimate, aşa.

Dacă nu scăpăm de vechi, nu putem accepta noul.

Nevoia de actualizare ne împinge să accelerăm progresul.

La fel se întâmplă şi în natură.

Da.

Desigur.

Pena, du-te la director. Unde eram?

Suntem versiunea nouă a clasei de anul trecut.

Amuzant.

Pe bune?

Da?

Bine.

Am înţeles.

Bun.

Jensen şi tu eşti chemat. Îmi pare rău.

- Ce se petrece? - Capitolul 12, haideţi!

Ai vreo problemă?

Ce s-or grăbi atât?

Mai avem mai bine de o oră.

Uită-te la ei, zici că aşteaptă bufetul suedez.

Maică-mea e o pacoste. Mă termină!

Nu-mi dă pace cu faza de weekendul trecut. Am interzis.

Nu tu card, bancomat. N-am acces la banii de ziua mea.

- Taică-tu? - Îmi pune banii în cont.

Nu poate să vină cu bani la mine.

E în Europa sau ceva. Cine ştie? Dă-l dracului!

În plus, te am pe tine.

Pe bune? Nu te speli pe mâini?

- O să ne facem praf! - Pune-o jos! Bag-o în geantă.

Să mergem!

Nu-i normal!

Uită-te pe unde mergi, umflato!

Haide!

Doamne!

Uite, Riley!

Daţi-mi drumul! Lăsaţi-mă în pace!

- E mama lui MacKenna? - Nu!

Lăsaţi-mă!

- Gata? Mai ai douăzeci de minute. - Da, doamnă.

- Punctajul e important. - Am repetat mult.

GATA. AM FĂCUT TOT. NE VEDEM MAI TÂRZIU?

Au adus autobuzele? Nu e ameninţare cu bombă.

- Hai! - Înapoi!

N-am de gând.

Nu ştim ce se petrece.

Ce fac aici?

Hai, sunt aici. Să mergem!

Înapoi!

- O vezi pe maică-ta? - Da.

Dacă ar pica o bombă acum, s-ar bucura.

Vino încoace! Să mergem, Evan!

E copilul meu! Nu-mi spui tu ce...

- Înapoi! - Nu mă atinge!

Evan! Vino încoace! Hai să mergem!

Aşteaptă, băiete!

Fii atentă!

Ce mama naibii?

Să mergem!

Sunt cu maşina!

Ţi-am zis să stai locului!

Bună ziua, dnă Beasley! Unde-i Amanda?

Înăuntru.

Domnule comisar!

În clipa asta

nu ne dorim să răspândim informaţii care ar putea complica situaţia.

Ucigaşii şi victimele sunt rude?

E posibil să fie adevărat.

Băga-mi-aş! Hai, tată!

Dumneavoastră aveţi copii, dle? Ştiţi unde sunt?

Da, şi vă asigur că o să-i văd în curând.

Nu e suficient.

- Vrem adevărul! - Ce se petrece...

Tată?

Ce naiba, tată?

Te rog, nu face asta iar!

Sunt eu, Damon, băiatul tău!

Nu ţi-a ajuns?

Tată!

Lasă sticla jos.

Ce naiba!

Tată!

Nu!

Tată! Nu, tată!

Nu ştiu de îngeraşii tăi...

Carly?

A mea fură de la mine cu fiecare ocazie.

*PRINTURI ŞI DESIGN

*TANNER LEIGH MEŞTER

- Uită-te la tine! - Ba la tine!

- Doi copii! - Ştiu, pare greu de crezut.

- Şi tu n-ai niciunul. - Nu ştiu cum am reuşit.

Fie mori singur, fie trăieşti până devii un clişeu.

Ce prostie!

- E grozav, nu? - Da.

Dar au nevoie de tine tot mai puţin şi de-asta am venit azi aici.

Mai ştii când ai zis că dacă vreau să mă întorc...

- Asta a fost acum 15 ani. - Asta era partea cu "dacă".

Uite ce, Kendall...

Rămâi o vedetă pentru mine,

dar nu te poţi întoarce când ai tu chef.

- Te înţeleg. O iei razna, copiii... - Razna?

Fă nişte cursuri.

- Cursuri? - Da, ceva distractiv.

Spune-mi! Dumnezeule!

Eşti sigură?

Bine.

Ne vedem la spital.

Da.

Băga-mi-aş!

- Vezi să nu oprească! - Nu ştiu. Trebuia să fim la oră.

A izbucnit apocalipsa la şcoală. Ce contează că am plecat?

Trebuie să aflăm ce se întâmplă.

A fost o demenţă totală!

Trebuie să mă calmez.

- Din păcate, nu e un caz izolat. - Am găsit!

Suntem informaţi că au avut loc atacuri similare în toată ţara.

Nici nouă nu ne vine să credem ce relatăm în baza filmărilor primite.

Vă avertizăm, urmează imagini cu un puternic impact emoţional.

Chiar aveam nevoie. Bei ceva?

Da. Adică nu! Treci încoace!

Iată ce ştim.

Ce naiba?

Au fost semnalate cazuri de părinţi care şi-au atacat şi ucis copiii.

Riley!

Mamă, te simţi bine?

Mi-am vărsat băutura.

Cei care ne urmăresc nu ştiu ce înseamnă un atac feroce.

Se întâmplă în regnul animal.

De exemplu, la porci, cum vă poate spune orice fermier.

Scuze, vorbeşti de porci? Mor copii şi tu vorbeşti de porci?

Da, 50% dintre morţile în rândul purceilor se datorează

atacurilor scroafelor asupra puilor, şi nu ştie nimeni de ce fac asta.

Din nou, subliniem că nu ştim ce a declanşat incidentul,

iar autorităţile refuză să facă declaraţii oficiale.

Riley?

Riley, jur că dacă faci vreo glumă, te omor cu mâna mea!

Salut, drăguţo!

Dar e adevărat că tot nu cunoaştem cauza?

Ar putea fi un fenomen natural, dar să presupunem

că cineva ne extermină, şi a creat

o armă biologică sau o neurotoxină

care inhibă impulsul uman înnăscut de a ne proteja progeniturile.

Orice părinte s-ar arunca în faţa unei maşini,

a unui tren sau animal ca să-şi salveze copilul,

dar, dacă acest impuls uman ar putea fi inversat,

n-ar fi nevoie de exterminare, fiindcă ne-am distruge singuri viitorul.

Kendall!

Jeannie! Bună, fată! La dracu'!

- Tatăl? - Nu.

El e iubitul. E complicat. Dan Căpitan. Sper că n-ai uitat camera.

- Mama dracului! Nu pot! - E în regulă.

Sigur nu vrei să aştepţi afară? S-ar putea să te simţi copleşit.

E aiurea rău!

Doamne sfinte! Cum ai reuşit de două ori? Nu eşti om!

Uşurel! Respiraţi mai des! E aproape gata.

Dilataţia e la 80%. Poate naşte.

- Ştiu că doare. - E nasol!

Ştiu că doare, dar, crede-mă,

imediat ce ai s-o vezi şi ai să-i auzi vocea,

totul o să dispară ca prin magie.

- Crede-mă. Se duce durerea. - Îşi fac pastilele efectul.

Nu, Jeannie. E altceva. Intervine dragostea. Detaşează-te.

Împinge! Nu te supăra...

Înregistrezi? Filmează asta!

Bravo, mamă!

Ce fetiţă frumoasă!

Ce voce puternică!

Sigur vrei s-o ţii în braţe.

Jeannie?

O ţii prea strâns.

- Opreşte-te! - Jeannie, nu!

- Chemaţi paza! Opriţi-o! - O ţii prea strâns! Jeannie!

Ce-a apucat-o? Jeannie!

- Paza! - Jeannie, nu!

Dă-i drumul!

Chemaţi paza!

Nu! Jeannie, înapoi!

Jeannie!

Ce naiba i se întâmplă? Ce se petrece?

- Ce se petrece aici? - Paza!

Jeannie, eu sunt!

Ce se petrece?

- Nu! - Eu sunt! Sunt aici!

- Sunt aici. - Damon? Tipul...

N-a venit după noi.

- Haide! - Dar...

- Ce-ai la braţ? - Unde-i fratele tău?

- E acasă, cu Sun-Yi. - Şi ai tăi?

Tata e la serviciu, iar mama e la sală, cu...

Trebuie să plecăm acum!

PERSEVERENŢĂ

Nu mai preiau niciun apel, da?

- Nici de la soţie? - Mai ales de la ea.

Fir-ar să fie, Brent!

E în regulă.

- Mă scuzaţi. Sunteţi sora mamei? - Da. E bine?

- E bine. Am sedat-o. - Aţi sedat-o.

Trebuie să vă cer bebeluşul.

- Cred că trebuie să stea cu mine. - Daţi-i copilul, dnă.

- Dar e al meu. - Îmi pare rău, doamnă, insistăm.

E pentru siguranţa copilului. Vă rog să înţelegeţi.

Nu, nu!

Ce-i asta? Ce se petrece?

Nu ştim sigur, dar, până aflăm mai multe, trebuie să protejăm copiii.

Bine.

- Sun, e totul în regulă acolo? - Bună ziua, dnă Ryan. Toate bune.

- Ce face sora dv.? A născut? - Opreşte-te.

- Joshua e teafăr? - Joshua e bine.

Îi pregătesc prânzul. Se ascunde pe undeva prin casă.

- Bine. Domnul Ryan e acasă? - Nu. A plecat la serviciu.

N-ai veşti de la el?

- Nu, dnă Ryan. E totul în regulă? - Nu. Ascultă-mă. Vin acasă.

- A cui e maşina? - A menajerei.

Tata ajunge mai târziu.

Bine. Hai să ne grăbim.

Intrăm, îl luăm pe fratele tău şi plecăm, da?

Bine.

Sun-Yi!

Carly, ai venit acasă. De ce nu eşti la şcoală?

- Am plecat mai devreme azi. - Bine.

O să-ţi pregătesc prânzul. El e iubitul tău?

Dl Ryan a spus că nu-l vrea în casă.

Nu stăm mult. Unde-i Joshua?

În camera lui. Nu ştiu de ce n-a ieşit.

Dumnezeule!

- Nu pot să scot pata asta! - Trebuie să pleci. Pleacă acum!

- Fac curat şi plec. - Nu! Pleacă acum!

Lasă curăţenia! Pleacă din casă!

Ia-ţi fratele.

Vrei să mănânci ceva, copile?

Nu, mersi.

Toată lumea a luat-o razna azi. Nu pricep ce i-a apucat!

Dacă nu fac eu curat în bucătărie, nu ştiu cine face.

Josh, unde eşti?

Eşti teafăr?

Lisa...

- Lisa a păţit ceva rău. - Ştiu.

S-a întâmplat brusc.

- N-a făcut nimic rău. - Ştiu.

Ascultă-mă, ştiu că eşti speriat.

Trebuie să ieşim din casă înainte să se întoarcă mama şi tata.

Plec acasă, atunci.

E groaznic ce s-a întâmplat.

Aş vrea ca...

Ar trebui să fiu devastat. Nu există lucru mai groaznic pe lume.

Înţeleg, dar nu mă afectează.

Încerc să vărs lacrimi de crocodil ca să nu mă crezi un monstru.

Dar nu pot.

- Deci e de bine ce se întâmplă? - Categoric nu.

Cred că e groaznic.

- Dar pentru tine? - A fost fix ce trebuia.

Ce naiba cauţi aici?

Nu e ce credeţi, dle Ryan.

Ce cauţi în casa mea? E şi fata mea aici?

Carly, Joshua?

E tata?

- Trebuie să plecăm. - Rucsacul!

De ce? Bine, ia-l!

- Trebuie să vorbim, dle Ryan. - I-auzi!

Da, n-ai ce căuta aici.

Nu legat de mine şi Carly, ci de situaţie.

Înţeleg foarte bine ce se întâmplă. Se numesc hormoni.

Am fost şi eu tânăr, să ştii. N-a trecut atât de mult.

Îmi amintesc cum era pe vremea mea.

- Domnule Ryan. - Dar acum...

Lumea în care trăiţi, lucrurile pe care le vedeţi pe internet...

Gură la vibrator, vibrator la fund, fund la fund, bile anale.

Eu le vedeam doar în reviste!

Nu!

Şi ce aşteptări vin cu toate astea!

Tată!

Tati!

Haide!

Băi!

CU TREI SĂPTĂMÂNI ÎN URMĂ

Aici.

Da, e sexy aşa.

Când aveai de gând să-mi zici?

Isuse! De ce te furişezi aşa?

- Ai cumpărat o masă de biliard. - Aşa, şi?

Nici nu-ţi place biliardul!

- Pot să întreb cât a costat? - Nu contează.

Contează, că doar vine Crăciunul.

Crezi că era momentul pentru o cameră de relaxare?

Nu e o cameră de relaxare, Kendall! Isuse!

- Voiam să fie o cameră pentru familie. - Toată casa e camera familiei!

Am o problemă cu asta.

Mă spetesc şase zile din şapte ca s-o plătesc,

dar ieşitul din casă e o cursă cu obstacole.

O să mă împiedic în jucării şi o să ajung la Urgenţe.

- Adică? - Poate ne trebuie nişte limite.

Poate e nevoie de o zonă pentru adulţi şi una pentru copii!

Ai impresia că vreau să-ţi critic camera pentru familie?

Ai impresia că eu vreau să fac o cameră pentru familie?

Perfect! Da.

Stai să văd dacă pot să rezolv. Da, cred că ştiu ce-i de făcut.

Da, faci un pas cu dreptul Apoi un altul în spate

Dansezi hokey-pokey Şi continui mai departe

Opreşte-te, Brent.

Dansezi hokey-pokey şi faci o piruetă.

Aşa e dansul ăsta!

Poftim, am rezolvat problema!

Ai dreptate, nu-mi place biliardul.

Nici să vând piese auto nu-mi prea place.

Să-mi ating obiectivele, să fiu adult... Nu e ce-mi doream în tinereţe.

Un viitor strălucit, toată viaţa înainte!

Eram dispus să mă iau la trântă cu întreaga lume!

Îmi amintesc de tinereţe de parcă ar fi fost acum patru minute!

Zici că pluteam pe vremea aceea!

Îmi atingeam 90% din obiective, făceam sex întruna!

Nu mi-aş fi imaginat în viaţa mea că o să ajung un obosit!

Stat în cur toată ziua, gras, chel, cu brânză la...

Cu o talie plină de grăsime, cu păr în urechi şi nas!

Mi-a scăzut salariul de la 145.000 la 45.000 de dolari!

Da, ce rost are să amenajez o cameră de relaxare?

Are sens ce zic?

Bineînţeles.

Doar nu e ca şi cum, ca femeie,

nu ai visuri în carieră, în relaţie.

Le-am avut şi eu.

Dar există ceva mai presus.

Toată viaţa ştii ce urmează,

şi simţi un amestec de anxietate, entuziasm secret...

şi groază...

pentru că ştii că, într-o bună zi, în mod inevitabil, ai să creezi o viaţă.

Imensitatea, importanţa ei...

Totul duce la acel moment.

Apoi, se întâmplă.

Nu e deloc cum te aşteptai.

E intens, e ca la nebuni, dar nu e...

Nu...

Mă rog, asta e.

Se întâmplă, după care...

- Se termină. - Da.

Ştiu că aşa trebuie să fie lucrurile.

Ştiu că facem ce trebuie.

Doar că mi-e greu să accept.

Eu eram Brent, iar tu, Kendall.

Acum, suntem doar...

mama şi tata.

Băga-mi-aş! Haide!

Încă nu ştim sursa ameninţării, dar autorităţile zic că suntem atacaţi.

Pentru cine ne aude: mesajul e că vă veţi dori să vă duceţi la ei.

Instinctual, vă vine să-i protejaţi în toiul unei crize,

dar nu vă apropiaţi de copii.

Eşti teafăr?

Am încasat una.

Cred că am leşinat.

- Ai venit acasă mai devreme. - Şi tu.

Sunt la subsol.

Carly? Joshua?

- Mă auziţi? - Mamă?

Băi!

Da, sunt mami. Sunt aici.

- E şi sora ta cu tine? - Da, sunt aici, mamă.

Slavă Cerului! Sunteţi teferi?

Mamă, eu am furat banii din poşeta ta.

Îmi pare rău. Riley a zis că are nevoie de...

- Mama ei... - E în regulă. Te înţeleg.

Probabil ai avut un motiv întemeiat, dar nu vreau să vorbim despre asta.

Vreau să descui uşa şi să ieşiţi amândoi de la subsol. Ai înţeles?

Nu, mamă! Nu ieşim! Trebuie să pleci. Tu şi tata trebuie să plecaţi din casă!

Maică-ta ţi-a spus să deschizi dracului uşa!

Afurisiţilor, o să deschideţi dracului uşa asta nenorocită!

Carly.

- Nu ajuţi deloc. - Joshie.

- Hai să încercăm altă abordare! - Unde te duci?

Nu tai uşa cu aşa ceva.

Cum să nu? E un Sawzall, deci taie chiar orice.

Da, învaţă-mă.

Futu-i!

M-am săturat s-o ard aiurea. Vrei să faci treabă?

Să vezi cum fac eu treabă!

Mamă, te rog, nu! Te rog!

Da!

Ce dracu'?

Rahat!

Ai o explicaţie pentru asta?

Bifezi toate semnele crizei vârstei mijlocii.

- Un pistol? Pe bune? - Dacă intră un psihopat în casă?

Cum să ne apăr?

Realizezi că unu din cinci adolescenţi se rănesc cu arme de foc?

- Era într-o servietă cu cifru. - Şi combinaţia?

Ziua lui Josh.

Cine vrea să moară azi?

Vorbeşte! Haide!

Nenorocitule!

La dracu'!

Las-o baltă. Am o idee.

- Îmi aduci ceva pentru asta? - Absolut.

- Adu nişte spirt. - Spirt? Bine. Ăsta e spirt.

- Poate ar trebui să scot glonţul. - Glumeşti? Nu! Lasă-l acolo!

- Să nu se infecteze. - Lasă-l!

Gata? Unu, doi, trei, torn!

- Ce-a fost asta? - Cred că mama.

Gata. Desfă-o.

Nu-ţi rupe dinţii! Gata! Fir-ar!

Bun. Ia să vedem.

Aşa, unu, doi, trei, cinci, şase...

- Crezi că tata îi face rău? - Nu ştiu.

Nu cred.

Ne vor pe noi.

Stai liniştit, o să fie în regulă.

Ce se întâmplă acum o să treacă la un moment dat.

Până atunci suntem în siguranţă aici. Nu poate intra nimeni.

Eşti sigură?

Kendall, e o superidee, dragă!

- Bine, dă-i bătaie! - Da, dragă.

Te iubesc!

- Aşteaptă aici. - Dar...

Aşteaptă aici, da?

Ce dracu'?

Am găsit-o pe Lisa în tomberon. Aşa se explică dezastrul din bucătărie.

Chiar mă îngrijorasem.

Cât crezi că durează?

Nu ştiu. E mare subsolul. Ar trebui să-i auzim tuşind.

O să vomite.

După aceea o să putem tăia uşa.

Josh, te simţi bine? Ascultă-mă!

Nu adormi, da? Rămâi treaz.

De ce se întâmplă asta?

Nu ştiu ce-am fi putut face ca să schimbăm lucrurile,

dar adevărul e că...

mama şi tata vor să ne facă rău.

Vor să ne omoare.

Dar n-o să permitem asta, da?

O să scăpăm de-aici.

O să le faci rău?

Du-te şi stai ascuns.

Acoperă-ţi nasul.

Fă-o!

Haide!

Intră!

Intră! Haide!

Futu-i!

Nu-i văd.

La o parte.

Stai aici!

Fir-ar, Carly! Treci aici!

Mamă, nu!

Nu! Mamă!

Hei!

Îmi pare rău, mami. N-am vrut.

Nu, scumpo!

E în regulă. Nu trebuie să te temi de mine.

Uite ce frumoasă eşti! Ai făcut foarte bine.

Poftim.

Încă puţin...

Şi pe obrazul drept.

- Mulţumesc că m-ai făcut frumoasă. - Nu, aşa te-ai născut, scumpo.

Nu-mi doresc nimic mai mult decât să te văd...

Scumpo!

Dnă Ryan, nu!

- Carly! - Nu! Mamă!

Nu!

- Lăsaţi-mă! - Nu!

Nu! Scumpo!

E în regulă, Carly.

Mamă!

Nu!

Doamne sfinte!

Opreşte-te, mamă!

Nu-i aşa rău de obicei.

Şi eu credeam că divorţul alor mei e tragedia vieţii mele.

Ironic, mi-a dublat şansele de supravieţuire.

Unde-i mama?

Opreşte-te! Îi răneşti!

Mamă!

Nu!

Nu! Opreşte-te, mamă!

Nu!

Damon?

Mamă, te rog, nu!

Josh, haide!

Sawzall...

Ce face?

Taie chiar tot.

Tati, nu!

Mamă, îmi pare rău că am spus că nu ai viaţă!

Îmi pare rău că nu vorbim şi că nu mai suntem prietene!

Suntem o familie. Ne iubim chiar dacă nu ne suportăm.

Cum zici tu.

Taie chiar tot!

Închide ochii!

Rahat!

- Am uitat! Părinţii tăi. - În seara asta trebuiau să vină?

Fir-ar să fie!

O secundă.

Gata, aveţi răbdare! Doamne!

Mamă, tată, ascultaţi...

Doamne sfinte! Tată, m-ai omorât!

M-ai omorât, ce naiba!

Pe dracu'! Ţi-am ratat stomacul. Plângăciosule!

- Te omor acum. - Bunicule!

Te rog, nu-i mai face rău lui tati!

Salut! Uite-l pe drăcuşorul meu!

Mamă?

Ia mâna de pe mine!

Nu! Nu vrei să-l omori pe Brent. E fiul tău.

De parcă ţi-a păsat vreodată de el!

N-ai fost niciodată suficient de bună. Eşti o târfă!

Ce nume e ăsta, Kendall?

Tată, ce faci? Nu, tată!

Ai dat-o în bară, dar dacă ţi-aş spune că eu am dat-o în bară şi mai grav?

Cum?

Ştiai că Firebirdul a fost cândva maşina bunicului Mel?

Da. L-a luat de nou în '79, de la reprezentanţă.

Şi-a folosit banii primiţi ca veteran.

Când eram mic, îl vedeam cum o lustruia în weekend.

Când am devenit licean excitat şi plin de coşuri,

cum o să fii şi tu, era clasică.

Pe scurt, am furat cheile, mi-am luat iubita...

Da, înainte să fiu cu maică-ta. Am luat-o la o tură.

- Am distrus-o efectiv! - Ce tare!

Mel n-a crezut la fel. Am zis că-mi rupe capul, dar ştii ce-a făcut?

Mi-a vândut-o, şi nu pe bani puţini. I-am dat înapoi până la ultimul cent.

Ca s-o conduc, am învăţat s-o repar. Am avut două slujbe vara aia.

I-am dat banii înapoi, câte zece, câte douăzeci, câte o sută.

Până la sfârşitul verii, am reparat-o complet.

Era magnet la fufe.

- Tată! - Magnet la femei.

Maică-ta vrea s-o vând, dar nu mă îndur.

De-asta zice ea mereu:

"Nu-mi închipui câte s-or fi întâmplat în maşina aia"?

- Din cauza accidentului? - Nu. La altceva se referă.

- Îmi pare rău că am dat-o în bară. - Aşa tată, aşa fiu.

Dar, dacă te mai atingi vreodată de maşină, te omor.

Tată!

Treci încoace! Gata cu fuga!

Da!

Ia-ţi ghearele de pe mine, dinozaur mizerabil!

Dinozaur? Am luptat în războaie, rahat cu ochi!

Tu ce-ai realizat?

Haide!

Nu! Mamă...

Carly?

Bună, mamă!

Bună, tată!

- Prietene! - Slavă Cerului că sunteţi teferi.

Dă-ne drumul, scumpo.

E în regulă.

Nu cred.

Joshua, hai, ia fierăstrăul!

Dă-ne drumul.

Vrem să avem încredere în voi

Serios.

Dar nu ne e deloc uşor.

Te iubesc, tată.

Dragule...

Te iubesc, mamă.

Şi eu.

Nu ştiţi că vă iubim pe amândoi mai mult decât orice pe lumea asta?

Dar uneori...

uneori, ne vine să...

Subtitrarea: Robert Sukosd Lylo by TransPerfect