Original subtitles

"Reflector cãzut paralizeazã o actriþã"

"Gãseºti, iubirea mea ? Greu îmi vine a crede."

"ªi totuºi, adevãrul ca sã-l spunem"

"Iubirea ºi raþiunea Slab îngemãnate se aratã-n aste zile."

Mai tare, te rog !

"ªi totuºi. Adevãrul ca sã-i spunem ?

"Iubirea ºi raþiunea Slab îngemãnate se aratã-ne aste zile."

E mai bine. Þine-o aºa.

- Hobson ! - Crumb ?

Primesc ziarul de mâine.

Azi.

Mã duc sã salvez vieþile oamenilor.

Cu asta mã ocup.

- Te simþi bine, scumpo ? - Aºa cred.

Aveþi grijã ! Sunt cioburi de sticlã peste tot !

- Ce s-a întâmplat ? - Nu era strâns bine. Aduc mãtura.

- Poþi sã mergi ? - Da.

- Stai jos. - Ora amatorilor.

Ce ? Ce cauþi aici ?

Ce þi se pare cã fac ?

Mi se pare cã stai cu o cutie pe cap...

E vorba de Shakespeare, Isteþilã. Ce cauþi aici ?

Eu ? Întâmplãtor, ador teatrul.

De când ?

Vã suntem datori. Eu sunt Bonnie Rousseau.

Sunt regizorul trupei Orchad Street Shakespeare.

- Gary Hobson. - Dacã nu veneai tu, Gary...

Cum de ai observat lumina aia ?

Bonnie, crede-mã, nu vrei sã ºtii. Tipul e un magnet de dezastre.

Luminile se sting, cad bombe... Vine Hobson !

Fascinant ! Un om de acþiune ºi un iubitor de teatru.

Eu ºi teatrul avem o istorie împreunã...

Am vãzut câteva informaþii despre trupa ta ºi m-am gândit sã trec sã...

Ai vãzut anunþul de audiþii...

Exact !

Din pãcate, toate rolurile sunt date pentru câteva sãptãmâni.

Pãcat ! Am venit prea târziu. Ar trebui sã plec acum.

Nu ! Întotdeauna avem loc pentru cei care vor sã contribuie.

Dacã e vorba de pictarea decorului sau de construcþii...

Nu prea cred cã am experienþa necesarã.

Gary, e vorba de suflet...

Asta e toatã filosofia mea.

De aceea prefer sã lucrez cu actorii amatori.

Sunt mult mai apropiaþi de adevãr. Uitã-te în jurul tãu.

Nici unui dintre oamenii ãºtia nu a avut experienþã

înainte de a veni aici.

Marion, dupã cum ºtii, e fost ofiþer de poliþie.

Darlene e juristã. Reggie e în industria confecþiilor.

Nu am timp.

Atunci, poate fi o contribuþie...

Ce ?

Ca iubitor de teatru,

ºtii cã unele companii depind de bunãtatea strãinilor.

În momentul ãsta n-o duc prea bine cu banii...

Nu trebuie sã fie o sumã mare.

O sutã de dolari ne-ar permite sã înlocuim lampa care a cãzut.

ªtii ceva ? De ce nu-mi trimiþi un pliant ? La revedere ! Succes !

Ce pot spune ? Tipul e un tâmpit.

Crumb, actor ?

Trebuie sã vezi ca sã crezi. Eu am vãzut, ºi tot n-am crezut.

Nu mi-i pot imagina pe Crumb ºi pe Shakespeare în aceeaºi propoziþie.

Cred cã nici Shakespeare nu ºi l-a imaginat pe Crumb.

- Stãtea acolo ºi... - Ce e aºa de amuzant ?

Crumb ! Ce mai faci ?

Ce e asta ? Cineva mã ia peste picior ?

Nu. Vorbeam despre niºte acte.

E ciudat cum am dat unul peste celãlalt la teatru.

Da. Am fost...

Nu vreau sã aud. Nu vreau sã aud.

Trebuie sã fi arãtat ca un clovn, alergând cu o cutie pe cap.

Nu ! Dar n-am ºtiut cã te intereseazã actorie.

Nu mã intereseazã. Nu mã interesa...

Dar e vorba de Darlene. Ai cunoscut-o. Titania.

- Doamna pe care ai salvat-o. - Da...

Am cunoscut-o când fãceam niºte investigaþii.

E juristã. E foarte isteaþã.

Am tot ieºit împreunã. Ea e moartã dupã culturã.

Muzee, piese, tot ce vrei.

A citit despre audiþiile astea pentru o nouã companie de teatru.

Nu era necesarã nici un fel de experienþã. S-a hotãrât sã încerce.

Bravo ei !

Numai cã, atunci când am dus-o acolo, am încurajat-o

ºi regizoarea, Bonnie, mi-a spus sã citesc ºi eu un rol. Aºa am fãcut.

ªi te-a plãcut ?

Da. Îþi vine sã crezi ?

Cicã îi amintesc de Brando tânãr...

- Când a îmbãtrânit. - Da...

- E cam prostesc, nu ? - Nu.

Cred cã e minunat !

Întotdeauna m-am gândit cã un tip care are legãturã cu teatrul

trebuie sã fie un tip efeminat.

Dar, ca sã fiu sincer, nu e deloc aºa. E amuzant.

Dar, cu toate astea, dacã spui cuiva, îþi fac praf mutra ! Ai înþeles ?

- Da. - Bine.

- Bunã dimineaþa, Marissa. - O cafea ?

- Nu. N-am timp. - E ceva grav ?

Chestiile obiºnuite.

Un tâmplar s-a speriat de un pãianjen ºi ºi-a tãiat mâna cu un polizor.

Ca de obicei...

Îmi pare rãu, dar e...

Urãsc pãianjenii !

Eu sunt de la Societatea Animalelor din Chicago. Da...

Acesta e un McGinty cu opt picioare. E foarte rar pe aici.

- Nu vreau sã-l vãd. - Îmi cer scuze cã v-am deranjat.

N-o pune în prizã !

Cine a comandat pepperoni ?

- Cum merge piesa ? - S-a zis cu ea.

- Ce ? - Oberon e în spital.

- Cine ? - Regele zânelor.

Însurat cu Titania.

În piesã, Hobson. E un rol din piesã.

Da, ºtiu. Ce s-a întâmplat cu tipul ãsta ?

- A fost strãpuns. - A fost strãpuns ?

Mai degrabã, pocnit. La un atelier de tâmplãrie.

Direct în plexul solar.

Nu cumva livreazã pizza ?

De unde ai ºtiut, Hobson ? Nu conteazã.

Înveseleºte-te ? Sophie. O sã mai fie ºi alte piese.

ªtiu, dar eu voiam sã joc în piesa asta.

Pãrinþii mei sunt din Des Moines. ºi sora mea.

Poate cã tipul o sã-ºi revinã la timp.

Avem premiera peste o sãptãmânã.

Tocmai am vorbit la telefon cu Leo. Trei coaste rupte.

Bietul bãiat de-abia poate sã vorbeascã.

Poate gãsiþi un alt rege al zânelor.

N-am putea sã-l înlocuim pe Leo.

Parcã ai spus cã Leo era îngrozitor.

Da, dar era îngrozitorul nostru.

Poate cã mama a avut dreptate.

Poate cã e mai bine ca visele sã rãmânã vise.

Prostii ! Suntem oameni de teatru, dragii mei !

Trebuie sã visãm. Nu putem lãsa ca adversitatea sã ne stea în cale.

În orice situaþie de crizã din culise apare un erou. Întotdeauna.

Iar noi avem un astfel de erou printre noi.

Ai auzit, Crumb ? Înveseleºte-te !

Compania ta de teatru va fi salvatã. E un erou printre voi. Cine ?

Tu.

Actul doi, scena doi.

Gary ? E replica ta, dragule.

"Cum de nu te cãinezi, Titania ?"

"Privirea dar aruncã-þi Asupra mea ºi a Hip..."

Hipolitei.

Nu pot face asta ! Îmi pare rãu.

O pauzã de cinci minute.

- Nu sunt actor. - E doar un cuvânt, Gary.

Nu te lega de el.

- Dar mã simt aºa de idiot... - Asta, pentru cã e ceva nou.

Ai mai jucat vreodatã pânã acum ?

Am jucat rolul ceainicului în clasa a doua.

Bine. La liceu erai sportiv ?

Am jucat puþin baseball ºi fotbal. Dar aici e cu totul altceva.

ªtiam ce fac. Dar cuvintele astea...

Bine. Fã-mi o plãcere. Închide ochii.

- Ce ? - Hai, închide ochii !

Acum vreau sã-þi aminteºti de liceu,

de cel mai frumos moment de pe terenul de fotbal.

Probabil cã ar fi lovitura din ultimul an.

Bine. Descrie-mi-o.

Hai, fã asta ! Cu ochii închiºi !

Era repriza a patra. Iar noi eram conduºi cu trei puncte.

Cum era vremea ?

Era frig. Era frig ºi vânt.

- Cât de frig era ? - Foarte frig.

Era aºa de frig, cã nici nu-mi mai simþeam mâinile.

- Aveam mâinile amorþite. - Bine. Continuã.

Cred cã era 16:23. Mike Malcolm, fundaºul, a strigat numãrul meu

ºi mi-a fãcut semn.

Da ? ºi ce s-a întâmplat dupã aceea ?

Mingea a fost lovitã, l-a pãcãlit pe omul meu din afarã

ºi s-a dus la mijloc.

Am fãcut ce mi-a zis, m-am întors, ºi era tot acolo.

A fost o pasã perfectã ºi am zburat în zona de marcare.

ªi ce simþi acum ?

Am rãmas fãrã respiraþie, pentru cã am aterizat pe minge.

Am scos tot aerul din mine.

Restul echipei a venit grãmadã.

Deschide ochii !

Jucai, Gary...

M-ai dus acolo cu tine. Mâinile tale erau îngheþate ºi inima îþi bãtea !

Inima mea bãtea pentru cã eram acolo, cu tine.

Am crezut totul, pentru cã tu credeai.

Asta înseamnã a juca, Gary.

- Da, dar cuvintele astea... - Cuvintele astea ?

Vin mai târziu. Mai întâi. Trebuie sã te bagi în pielea personajului.

Poþi face asta, Gary. Tocmai ai dovedit-o.

A juca teatru înseamnã a scoate adevãrul din altcineva,

gãsind mai întâi acel adevãr în tine.

Asta e cheia pentru a deschide lumi noi.

Vrei sã mergi acolo cu noi ?

Dar sunt foarte multe cuvinte...

Gary, a fost un accident.

Sã nu simþi cã trebuie sã taci asta pentru cã te simþi vinovat.

Nu de asta o fac.

Ar fi trebuit sã-i vezi când au crezut cã s-a terminat.

Se uitau de parcã le ardeau casele din temelii.

Apropo, cum poþi sã joci într-o piesã, ºi sã te descurci cu ziarul ?

E numai temporar. Am sentimentul cã ziarul a vrut sã mã implic.

Ce ?

Gândeºte-te la circumstanþe.

Un reflector era sã cadã pe o actriþã.

Alt actor a fost lovit în coaste.

De asta cred cã ziarul vrea sã mã implic cu grupul ãsta.

Poate. Poate cã pe Gary Hobson l-a prins microbul actoriei.

Nu fi ridicolã !

"Ori greºit-ai amarnic, Ori alþii înºelatu-te-au..."

"Doar dacã nu cumva De ciclopi fost-ai schilodit."

"Pieton lovit de un ciclist."

"Din a voastrã de seamã nebãgare..."

"Ori greºit-ai amarnic. Ori alþii înºelatu-te-au..."

"Ori greºit-ai amarnic. Ori alþii înºelatu-te-au..."

- Reggie, lasã-ne un moment. Vrei ? - Sigur.

"Ori greºit-ai amarnic. Ori alþii înºelatu-te-au..."

"Ori greºit-ai amarnic. Ori alþii înºelatu-te-au..."

- E mai bine. - Da.

Pleacã de aici !

Sunt de la Agenþia de Protecþie a Restaurantelor. Scuzaþi-mã.

Iar eu þi-am spus sã nu te apropii de bucãtãria mea !

Nu te apropia !

Doamne !

"Ori greºit-ai amarnic. Ori alþii înºelatu-te-au..."

"Bine spuneai doar. Simplu fi-va sã îl recunosc" ?

"Însemnele victorioasei izbânzi ateniene fiindu-mi de folos ?"

"Vezi bine, îndrãgostiþii loc de lupte catã."

"Iar eu folosi-mã-voi de noaptea De ceþuri parcã ºi mai înnegurata."

"Spre a-i rãtãci pe cei doi aprigi duºmani ?

"Iar drumurile sã fac sã nu Îi se întretaie."

"Degrabã dar ! Sã nu mai zãbovim."

"Acum ºi aici Vom rezolva îndatã."

- Excelent, Gary ! Minunat ! - Bravo !

Ai fost un pic pe lângã.

Acum, înainte de a merge mai departe. Avem niºte treburi de fãcut.

Casa de costume a dat faliment ºi a luat ºi toatã garderoba.

Nu mai avem costume ?

Din fericire, am gãsit alt furnizor. Asta e vestea cea bunã.

Vestea rea e cã o sã avem nevoie de un alt cec.

- Cât de mare ? - De o mie de dolari.

Înþeleg.

Toþi v-aþi sacrificat mult pânã acum.

Vreau sã scot 500 de dolari din buzunar, dacã asta e de folos.

Sau putem sã o jucãm fãrã costume.

Deja o facem fãrã decoruri.

Da, ai spus cã o sã reuºim cu costumele.

Da, ºtiu cã am spus asta. Dar, dacã nu le putem avea.

O sã jucãm fãrã ele. La pielea goalã.

În haine de stradã. În salopete. În blugi...

O reginã a zânelor în salopeta ?

Joci atât de bine, cã nu va avea nici o importanþã.

Eºti deja o reginã.

- Voi da eu banii. - Gary ?

Dau eu 500 de dolari.

Gary, eºti sigur ? E vorba de mulþi bani,

mai ales având în vedere cã ai fãcut atâtea pentru noi...

Nu, ºtiu. Dar sunt aici numai de câteva zile ºi voi toþi...

Poate cã nu aveþi costume, dar eu am nevoie de cât mai mult ajutor...

Bravo, puºtiule ! Iar la recitat o sã te ajut eu.

Ce impresionant! Anton Gourman, regizor artistic ta Teatrul Meduza.

El e asistentul meu, James.

- Cu ce vã putem ajuta, domnilor ? - Plecând din teatrul meu.

Poftim ?

Nu faceþi pe nevinovata rãnitã, drã Rousseau.

ªtiþi foarte bine cã Meduza are o înþelegere sã închirieze spaþiul ãsta

începând de sãptãmâna viitoare, pentru producþia noastrã "Muratsad".

E ridicol. Am un contract.

ªi noi avem. E scris înaintea contractului vostru.

Un detaliu minor: proprietarul nu l-a semnat.

Nu. Dar avem o înþelegere verbalã. Nu-i aºa, Oscar ?

- Oscar e proprietarul ? - E o noutate pentru mine.

Am avut o afacere, Oscar.

Ai spus cã e o formalitate contractul ºi cã te vei ocupa de el mai târziu.

- Îþi aminteºti ? - Tu nu mi-ai oferit un rol.

Pentru cã tu ai instinctul unui imbecil.

Bonnie crede cã sunt bun.

E evident cã dra Rousseau te-a flatat

pentru a viola un aranjament preexistent.

Acum îþi cer sã faci ce trebuie ºi sã laºi teatrul Meduzei.

Nu.

Îþi amintesc, Oscar, cã am trimis scrisori,

am vândut biletele, am închiriat echipamente.

Toate bazate pe reprezentaþiile anterioare.

Cred cã a spus "nu" de prima oarã.

Dacã insiºti în prostia asta, am de gând sã te dau în judecatã

pentru toþi banii pe care îi ai. Îþi mai dau o ocazie.

Îmi închiriezi teatrul ?

Nu.

Bine. Atunci, nu pot fi vinovat pentru consecinþe.

Hai, James ! Avem treabã.

"Ne vom întâlni la a Lunei luminã, Semeaþã Titanie".

Toatã lumea se crede critic.

Incendiu mistuie teatrul local...

Þi-am spus cã exista un motiv pentru care ziarul voia sã fiu acolo.

- Calmeazã-te, Gary. - Nu pot.

Trebuie sã ajung la teatru înainte sã ardã din temelii.

ªtii ce l-a provocat ?

În ziar scrie cã anchetatorii cred cã a fost un incendiu provocat.

- Incendiu ? - Da.

Cine ar vrea sã incendieze teatrul vostru în seara premierei ?

Cred cã ºtiu.

E cineva aici ?

O sã-l strivesc ca pe o insectã.

Cine încearcã sã-mi incendieze teatrul nu scapã aºa de uºor.

Gary ? Doamne ! Te simþi bine ?

Da. Glezna mea...

Ce vrei acum ? Purple Heart ?

Nu fi ridicol ! O sã se uite cineva Ia asta imediat !

E un ordin, bine ? Ce cauþi acum în teatru ?

Nu vrem sã ºtim. Hai, pierdem timpul.

Acum o sã ne ocupãm în mod matur de chestia asta, Marion.

O sã mã ocup de ea cu maturitate.

Apoi o sã-i sparg capul !

Bine, John. Bine. Exact ! Asta e. Foarte frumos.

Acum miºcã-te în spaþiu ºi lasã spaþiul sã se miºte spre tine.

Foarte bine, Mark. Bine. Simte energia, Mark.

- Simte asta, prostule ! - Poftim ?

- Þi se pare cunoscut ? - Am repetiþie.

- Aºa se numeºte ? - Marion...

- Despre ce e vorba ? - Nu face pe boul.

Ai încercat sã dai foc teatrului nostru !

Ce ?

Cineva a pus aici minireflectorul de dimineaþa ºi i-a dat foc.

ªi mã bãnuieºti pe mine ?

De ce aº fi vrut sã dau foc micului vostru teatru ?

Pentru cã nu-l poþi avea.

Ca un copil. Dacã nu mã pot juca eu cu el, nu se poate juca nimeni.

Dacã se potriveºte pantoful...

Spune-mi, Sherlock, ai vreo dovadã care sã mã lege de asta ?

- Nu prea... - Ia uite, încearcã sã gândeascã.

- Pânã aici ! - Marion...

E foarte bine. Când te îndoieºti, poartã-te ca o gorilã.

Gorila asta are noutãþi pentru tine. Dacã te mai atingi de teatrul nostru,

o sã te îngrop aºa de adânc în sistemul de justiþie din Chicago,

cã o sã regizezi ce se întâmplã în cantina închisorii.

Marion, dã-i drumul !

Nu trebuie sã recurg la sabotaj.

Pentru ca lipsa voastrã de talent vã va îngropa mult mai repede.

Plecaþi de aici ! Am spus valea ! Daþi-i drumul !

Hai sã mergem, Marion. Hai !

Ar fi trebuit sã-l pocnesc !

Mie mi se pare cã a înþeles.

- Ce-þi face piciorul ? - E bine.

Doctorul a spus cã o sã-mi treacã.

Dacã îl þin ridicat, va fi bine pânã disearã.

Bine cã nu þi l-ai rupt !

- Iar ? - Ce ? Þi-ai mai rupt piciorul ?

Nu.

Ce faci ?

- Crumb, trebuie sã ajung la teatru. - Nu te duci nicãieri.

- Crumb, ºtii presentimentele mele. - Nici nu vreau sã aud.

Am presentimentul cã teatrul o sã ia din nou foc.

Ce ?

Am sentimen... Trebuie sã ajung acolo !

Nu, mã duc eu.

- Tu stai cuminte. - Nu...

Dacã pãþeºti ceva la picior înainte de premierã, te omor !

Stai ! Reggie !

Dã-mi mie chestia aia !

Poþi sã-mi spui ce naiba se întâmplã aici ? Ai emoþii ?

O sã dai toc teatrului din cauza emoþiilor ? Puteai sã strici totul.

ªtiu...

Nu pricep. Ai jucat în mai multe piese decât noi toþi la un loc.

Am jucat în multe piese, dar cel mai important rol pe care l-am avut

a fost de secund. Am avut o singurã replicã.

"Ascultã ! Regele s-a apropiat !" De-abia mi-a ieºit din gurã.

Stai niþel. Tu ai pus minireflectorul de dimineaþã ?

Da.

Hobson era sã-ºi rupã piciorul din cauza asta.

Doamne ! N-am vrut sã fie rãnit cineva.

Dar gândul de a ieºi pe scenã îmi fãcea rãu la stomac.

Am dublat sentimentul ãsta cu durere.

Dacã aºa simþi, de ce nu o laºi baltã ?

Nu pot. Sophie...

Întotdeauna existã o femeie.

Chiar aºa. Ea crede cã sunt urmãtorul Olivier.

Mã tem cã nu aº putea sã-i distrug iluziile.

Adevãrul e cã am impresia cã o iubesc.

A trebuit sã gãsesc o modalitate elegantã de a mã retrage.

Elegantã ? Era sã dai foc teatrului !

Doar un pic. pe la margini, suficient cât sã fie anulat spectacolul.

Mi-a trecut prin cap abia dupã ce ne-a ameninþat îngrozitorul de Anton.

M-am gândit cã era perfect. Toatã lumea ar fi dat vina pe el.

Reggie, focul ar fi putut sã se rãspândeascã peste tot.

Te rog, nu þipa acum la mine. Sunt foarte vulnerabil.

O sã renunþ la piesã. O sã mã duc sã fac terapie dar nu mai þipa.

- Bunã! - Sophie...

- Vã deranjez ? - Deloc.

Marion voia ajutoare, ºi cine putea face asta mai bine decât Puck ?

Asta îþi stã în fire ! Nu e nemaipomenit ?

Da, e un scump.

Asearã mi-am lãsat agenda aici.

- Vrei ceva de mâncare ? - Mi-ar plãcea.

Excelent ! Vin imediat. Mai am câteva ºmecherii pentru Marion.

Sigur.

Ce pot spune ? Sunt un ticãlos.

Reggie, nu mã prea intereseazã vorbele mari.

Dar, dacã asta nu a fost actorie, nu ºtiu ce a fost...

A fost destul de convingãtor. Nu ?

Îþi spun cã te-ai descurcat excelent.

Chiar crezi asta ?

În comparaþie cu noi ceilalþi, eºti ca John Wayne.

O sã presupun cã a vrut sã fie un compliment.

Cel mai mare actor din lume...

Vrei sã spui cã, având în vedere nivelul talentului din companie,

ar trebui sã fiu considerat excepþional.

Absolut...

Nu conteazã cât de prost sunt, voi veþi fi ºi mai proºti.

Încã ceva. Dacã nu joci în seara asta, te bat de te usuc.

- O sã joc. - Bine.

Reggie a fost ?

E o poveste lungã. Hobson.

Vestea bunã e cã nu o sã mai fie incendii Ila teatru.

- Mai ai vreun presentiment ? - Nu.

Bine. Ne vedem disearã.

Te rog, fãrã incendii !

Regizor de teatru atacat ºi rãnit...

Vin !

Pot sã intru ?

Ajunge ! Uºurel... Hai !

Nu e ceea ce pare. Ea m-a atacat.

Mincinosule !

Pentru cã aveam de gând sã o dau în vileag.

- Ce ? - Nu-l crede, Gary.

E o escroacã.

L-am pus pe asistentul meu sã facã o micã verificare.

Numele ei nu e Bonnie Rousseau.

Mi-am schimbat numele. E un lucru normal în teatru.

În Toledo era Bonnie Richardson. Piesa era "Comedia erorilor".

Da.. Halal comedie... 12 actori zãpaciþi au venit în seara premierei

ºi au gãsit teatrul închis, fãrã chirie plãtitã,

fãrã decoruri comandate, iar regizorul nu se vedea pe nicãieri.

A fost o problemã de rulare a banilor ! M-am simþit jenata.

În Milwaukee, a fost "Cei doi tineri din Verona".

În Bradford, Pennsylvania, a fost "Cum vã place".

Doamne, cuvintele par sã se schimbe, dar melodia rãmâne la fel. Nu ?

De fapt, e o schemã destul de inteligentã.

Recrutezi o gaºcã de amatori netalentaþi, dar doritori,

ºi le iei banii pentru lecþiile de actorie iar apoi îi laºi baltã,

cu un teanc de facturi neplãtite.

Nu cred asta.

Uitã-te în jurul tãu. E un apartament mobilat, iar bagajele ei sunt fãcute.

În câteva minute, ar fi plecat.

Existã o replicã în "Visul unei nopþi de varã". Cum era ?

Da, sigur... "Cum pripeala lesne cãtre confuzie duce..."

Simte-te ca acasã, mamã. Spune-i lui Jennifer sã nu rearanjeze frigiderul.

Mamã, dupã spectacol, vreau sã-þi prezint pe cineva deosebit.

Bine. ªi eu te iubesc. La revedere.

Nu pot sã cred cã nu e aici.

Avem nevoie de notiþele finale înainte de a începe.

Ca sã nu mai spunem de costume !

Proastã idee sã aºtepþi pânã în seara premierei.

Bonnie ºtie ce face. E o profesionistã.

Bonnie ! Era ºi timpul !

Bunã, Darlene. Bunã tuturor !

Ai fãcut rost de costume ?

- Nu existã nici un costum, Crumb. - Ce ?

- Bonnie, te simþi bine ? - Gary, eu...

Nu, ar trebui sã le spui.

Ce anume ?

Adevãrul e cã n-au existat niciodatã costumele.

N-a existat niciodatã un spectacol.

- Ce ? - De ce ?

Bonnie avea de gând sã ia banii ºi sã fugã din oraº. În seara asta.

Dar s-a întâmplat sã dãm unul de celãlalt ºi...

Adicã nici n-aveai de gând sã fii aici în seara asta ?

- Voia sã ne pãcãleascã. - Nu-mi vine sã cred !

Nu e de mirare cã nu am primit nici un ban de chirie.

Nu, am carnetul ei de cecuri. Banii sunt încã aici.

Toþi o sã vã primiþi banii înapoi.

ªi celelalte companii ?

O sã fac ceva. Dar o sã ne ia ceva timp.

Ce ? Ai mai fãcut asta ?

E o escroacã. Are rolul pregãtit destul de bine.

- De ce ? - Ce mai conteazã ?

Cred cã e important. Cred cã e foarte important.

Spune-le.

Am început cã voi toþi, plinã de visuri.

Toatã lumea din Nebraska mã credea nebunã. Dar le-am arãtat eu lor.

Le-am arãtat tuturor. Voiam sã iau cu asalt Broadway-ul.

ªi ce s-a întâmplat ?

M-am trezit cã aveam 35 de ani, eram falitã ºi singurã

ºi serveam la mese, ca alte mii de actriþe.

Mã duceam la audiþii ºi mã rugam sã aparã ocazia care nu se mai ivea.

Dar Evita ? Turneul naþional ?

N-am jucat-o în viaþa mea pe Evita. ªi nici n-am predat la Julliard.

Cu alte cuvinte, ne spui cã tot ce ai zis pânã acum a fost o minciunã.

Teatrul era tot ce ºtiam mai bine. Trebuia sã trãiesc din ceva.

Aºa cã m-am dat drept regizoare într-un teatru popular din Toledo.

Când s-a apropiat seara premierei, m-a apucat teama cã voi da iar greº.

Eram sigurã cã va afla cineva de trecutul meu. Aºa cã am fugit.

ªi nu mi-am dat seama decât când am ajuns în Pennsylvania

cã încã mai am carnetul de cecuri al companiei cu mine.

N-am plãnuit asta. Dar, dintr-o datã

aveam mai mulþi bani decât în ultimii zece ani luaþi la un loc.

Poate cã aveam talent la ceva.

Prima oarã a fost un accident.

Dar nu ºi a doua oarã, ºi nici urmãtoarea.

ªi acum voi... Asta e tot.

Asta e.

Dar publicul va veni curând.

Ca sã vadã o gaºcã de mocofani care se fac de râs pe scenã ?

O sã le dãm banii înapoi ºi o sã le spunem sã plece acasã.

Eu sunt escroacã. Tot ce v-am spus despre mine poate cã e o minciunã,

dar nu ºi ce am spus despre voi.

Da, sigur...

E adevãrul. Da, celelalte companii formate de mine erau oribile.

Dar voi nu sunteþi aºa. Sunteþi altfel.

Voi credeþi în voi înºivã. Sã nu uitaþi chestia asta.

- Cred în voi. - Vorbeºti serios ?

Cui îi pasã de ce spune ea ? O sã începem acum sã dãm telefoane.

Poate cã putem împiedica oamenii...

Uite-o, dle detectiv. Arestaþi-o ! E o escroacã !

Stai aºa, amice.

- Stan, ce se întâmplã ? - Crumb ?

Nu ne-am vãzut de mult.

- Îl cunoºti, Simeon ? - Acum eºti actor ?

E o poveste lungã. Ce cauþi aici ?

Zilele astea mã ocup de escroci.

Tipul ãsta spune cã dra Rousseau v-a luat banii înºelându-vã.

I-a jefuit.

A luat toþi banii pe care i-a putut scoate de la naivii ãºtia.

E adevãrat ?

Nu ºtiu de unde s-a informat blãnosul ãsta,

dar mie nu mi-a luat banii.

Ai fost acolo. ªtii cã am dreptate.

Hobson, þi-a luat banii ?

Nu, nu mi-a luat banii. I-a luat pe ai altcuiva ?

Ce tot spuneþi ? I-aþi plãtit lecþiile de actorie.

ªi le-am primit, bãtrâne.

O acoperã, dar nu ºtiu de ce.

Fãrã dovezi cã a fost o escrocherie, nu avem nici un caz.

Dar costumele ? Vedeþi vreun costum ?

- Nu avem nevoie de costume. - Ne bazãm pe jocul nostru.

- Se pare cã pierzi timpul, Stan. - Da.

Stai niþel ! Vã bazaþi pe joc ? Ce joc ? Vrei dovezi ?

Le-a promis un spectacol.

Nu va fi nici un spectacol, pentru cã oamenii ãºtia habar n-au sã joace.

- Nu va fi nici un spectacol ? - Sigur cã nu !

Asta e porcãria ei. Oamenii ãºtia sunt niºte bufoni !

Cred cã, dacã nu va fi un spectacol, asta e o dovadã.

Drã Rousseau, vreþi sã veniþi cu mine vã rog ?

Stai, Stan !

Spectacolul se þine.

- Ce ? - Se þine ?

De fapt, începe peste 90 de minute. Nu-i aºa ?

Ba da.

Mint !

Dacã nu mã crezi, de ce nu mai stai, Antoine ? Poate o sã înveþi ceva.

- O sã fiu acolo ! - Cred cã o sã rãmân ºi eu.

Bine, domnilorm vã fac rost de bilete.

Vreþi sã eliberaþi holul ? Mai avem câteva lucruri de fãcut.

Sunt convins !

De-abia aºtept, Crumb !

Doamne...

- A fost biniºor, Crumb. - Ai fost grozav.

- Toþi aþi fost grozavi. Mulþumesc. - Nu am fãcut-o pentru tine.

Oricum, eu...

Bine, pleacã. Oricum, n-ai vrut sã fii aici nici înainte.

De ce sã rãmâi acum ?

Sunt singura care poate pune reflectoarele.

- ªi acum ? - Acum vom da un spectacol.

Scuzaþi-mã.

Nu se întâmplã nimic.

Da. Bafta !

Ce vorbã mai e ºi asta ?

Reflectoarele lumineazã puþin. Sunt gata de pornire.

Nu, am spus "baftã" ! Aºa se zice când...

Reflectoarele stinse.

"Preacinstitã Hipolita, Ora nunþii noastre se apropie..."

"Ce înger mã trezeºte din pãtui meu de flori ?"

"Cintezoiul, vrabia ºi ciocârlia, cântecul cucului, ale cãrui note..."

"De noi, umbrele, v-am supãrat, atât gândiþi-vã"

"ªi totul se va repara îndat,

"Cã aþi tot dormit aici, cât viziunile prin preajmã s-au arãtat."

"ªi aceastã temã slabã ºi plãpândã e doar rodul unui vis."

"Delicaþi sã v-arãtaþi... Nu mã mustraþi prea tare."

"Dacã veþi fi îngãduitori, Noi sigur ne vom îndrepta."

"ªi cum sunt Puck cel cinstit"

"ªi cum am avut norocul nemeritat, De limba ºarpelui sã mã vãd scãpat."

"Ne vom schimba în bine... Altfel, pe Puck mincinos sã-l numiþi."

"Noapte bunã, voua, tuturor. Daþi-mi mâinile."

"Dacã e sã fim prieteni. Robin sã se îndrepte va trebui."

Cred cã, pânã la urmã, nu am fost aºa de rãi...

Cred cã nu.

Sunteþi chemaþi la rampã.

Chiar mi-a plãcut !

Scuzã-mã !

Nu, staþi jos!

"Visul unei nopþi de varã" jucat extraordinar de o trupã de amatori

Cum poþi sã citeºti ziarul într-un moment ca ãsta ?