Original subtitles

Simte-te ca acasã.

La mulþi ani!

- Marissa? - E aniversarea ta.

Acum trei ani, ai început sã primeºti ziarul

ºi m-am gândit cã ar trebui sã sãrbãtorim.

Trebuie sã plec, dar îþi mulþumesc pentru intenþie.

E o zi grea?

O camionetã se va înþepeni pe niºte ºine de tren în 45 de minute.

Dupã asta, se mai liniºteºte. Stai! Ar trebui...

"Camioneta a fost distrusã de tren."

"ªoferul ºi pasagerii au murit instantaneu."

"Potrivit martorilor, bariera era pusã când ºoferul a ocolit-o ºi s-a înþepenit pe ºine."

O camionetã verde!

Taxi!

E taxiul meu! Eºti în taxiul meu!

E un oraº mic, amice!

Nu!

Primesc ziarul de mâine.

Azi...

Mã duc sã salvez vieþile oamenilor.

Cu asta mã ocup eu.

A dispãrut!

- Era acolo de dimineaþã ? - L-am vãzut cu ochi mei!

"Douã persoane ucise..." A fost acolo, apoi a dispãrut.

Articolele astea nu dispar aºa. Trebuie sã fi fãcut tu ceva.

N-am fãcut nimic. M-am dus pânã la ºine ºi articolul dispãruse.

Poate cã a fost o greºealã de tipar.

- În ziarul de mâine?! - Cam aºa ceva.

Important e cã nimeni nu a pãþit nimic, nu?

- Trebuie sã plec. - Acum ce mai e?

Atac de piranha...

Trebuia sã întreb.

Nu-mi vine sã cred.

- McGinty... - S-a "defectat".

- Ce anume? - Ziarul.

Am fost la magazinul de animale. N-a fost nici un atac.

- Deci l-ai împiedicat. - N-am împiedicat nimic.

Tocmai asta e. Magazinul era închis. Ziarul s-a "defectat".

- E ridicol, Gary! - O sã mã duc sã aflu.

- Cum o sã afli? - O sã testez ziarul.

- Ce? - O sã testez ziarul. Pa!

Lincoln Avenue, Willie Dretler, 34 de ani...

Willie Dretler...

Uite-l!

Ce s-a întâmplat? Cum a mers testarea?

- Putea sã meargã ºi mai bine. - Articolul n-a dispãrut?

Nu. E tot acolo.

Vreau niºte calmante!

Ce-ar fi sã te sun mai târziu?

Salut.

Mã plimbam de dimineaþã ºi te-am vãzut cãzând în gura aia de canal.

- Presupun cã doare, nu? - M-ai vãzut ?!

Da... Îmi pare foarte rãu, dar...

Nu-mi vine sã cred. Am un semn pe spate, pe care scrie:

"Dã-mi un ºut, oricum sunt la pãmânt" ?

- Te-am vãzut, dar n-am... - Nu puteai sã mã previi ?

Nu puteai sã deschizi gura ºi sã spui cã e o gaurã pe trotuar ?

Ce naiba ai ?

- Þi-am adus niºte brioºe. - Ieºi afarã ºi ia-le cu tine!

Nu îi prea plac brioºele. Gata cu testele !

"Un tip de 35 de ani, tatã a doi copii,"

"a cãzut de pe acoperiºul imobilului de la nr. 68 de pe East Wacker."

Þine liftul !

Nu!

Ajutor !

- Þine-te bine, amice! - Te-am prins!

- Tu ? - Putem vorbi mai târziu ?

Þi-am spus sã þii liftul.

Doamne! Nu-mi vine sã cred !

Þi-a scãpat...

Ãsta trebuie sã fie al tãu.

- Ai... - Ziarul de mâine.

- N.Y. Daily News, numãrul de mâine. - Sun Times.. numãrul de mâine.

- De când te þii de chestia asta ? - De ºase ani. Tu?

- De trei ani, care se împlinesc azi. - Incredibil!

- Suntem doi. - Poate chiar mai mulþi.

Nu m-am gândit niciodatã la asta.

Adicã m-am gândit, dar am zis cã e imposibil. Nu þi-am reþinut numele.

- Sam Cooper. - Gary Hobson.

Deci tu ai rezolvat cu ºinele de tren ºi cu magazinul de animale...

- Vinovat. Te superi ? - Nu.

- Deci eºti din New York? - Prinzi repede.

- Ce cauþi în Chicago? - Am venit în vizitã la rude.

ªi cum aveam ceva timp liber ºi am gãsit niºte chestii interesante...

- Cãlãtoreºti ? - Da.

Trebuie sã mai plec din când în când, ca sã nu o iau razna.

Ia uite cât e ceasul ! Am treabã.

Da. Stai niþel !

Am vrut sã vã mai mulþumesc o datã.

- Cu plãcere ! - Vã datorez viaþa.

ªtiþi, am soþie, copii.

- Sã vã arãt poza... - Eu...

Staþi niþel ! Ia uite ! Credeþi-mã, o sã le povestesc de voi...

Ce drãguþ!

- Sam! - Larry!

- Nu, e Gary. - Larry, Gary...

Nu crezi cã ar trebui sã vorbim despre asta ?

Despre ce ?

Despre cum te descurci tu ºi de unde vine...

- ªtii de unde vine ? - Nu. Tu ?

Habar n-am. Ca sã fiu sincer, nu m-am gândit prea mult.

- Eu m-am gândit foarte mult. - Bine, am ceva timp liber.

Vrei sã vorbim ? Hai sã mâncãm ceva ºi sã stãm de vorbã.

Bine. De fapt, cunosc locul perfect.

În sfârºit, cineva care înþelege cum e sã primeºti asta...

- Marissa... - Aici vrei sã mâncãm ?

Marissa, vreau sã-þi prezint pe cineva.

- Marissa Clark, Sam Cooper. - Îmi pare bine.

ªi mie. Puºtiule, nu te supãra, dar dacã voiam un burger ºi o bere,

m-aº fi dus în staþia de autobuz.

- Poftim ? - Da. ªi Sam îl primeºte.

- Ce primeºte? - Ziarul.

- Ziarul tãu? - Nu, drãguþã, eu sunt din oraº.

- Din ce oraº? - Din ãla important.

Sam primeºte ziarul din New York. De ºase ani...

Pe al tãu nu îl aduce o pisicã, nu?

Nu, venea cu un porumbel, dacã tot ai pomenit.

- Venea? - Da. Vecinul meu are un terrier.

Neplãcut lucru...

Într-o dimineaþã, a ieºit mai devreme ºi l-a mâncat dintr-o înghiþiturã.

- Acum, ziarul vine singur. - Încântãtor !

- Scumpo, ai niºte... - Marissa, scumpule.

Marissa, ai o listã de vinuri sau ai un singur sortiment?

- Ce-ar fi sã aduc meniurile? - Nu, lasã-mã pe mine.

E de la oraº.

Mi se pare mie sau nu mã prea place?

Nu. Marissa e grozavã. E singura pe care pot sã mã bazez aici.

- ªi e oarbã? - Da.

Sunt convins cã þi-e de mare ajutor!

- Sunt oarbã, nu surdã! - Scuzã-mã.

Dar nu poþi sã o rogi sã se ducã în centru

ºi sã împiedice cisterna sã treacã pe roºu, nu ?

Nu. Asta fac eu.

- Glumeºti. Acþionezi solo? - Da. Tu, nu ?

Nu, eu dau sarcini. Suntem foarte ocupaþi.

Avem incendii, împuºcãturi, jafuri. Sunt multe de rezolvat.

- ªi îi trimiþi pe alþii? - Da. Altfel, aº alerga toatã ziua.

Mã gândeam la ceva mai ca lumea.

Te superi ? Trebuie sã fac o oprire.

Ce e? Îmi atârnã ceva de nas ?

- Ai folosit ziarul ca sã scoþi bani. - Da.

Problema cu bancomatele e cã dau numai câteva sute de dolari o datã.

Ai folosit ziarul, ca sã câºtigi bani la curse?

Vrei sã spui cã tu nu faci niciodatã asta ?

Am fãcut-o o datã pentru cã un tip era cât pe ce sã fie ucis.

ªi încã o datã. când i-am luat Marissei un cadou. Dar în rest...

Nu-mi spune ! Un câine pentru nevãzãtori ?

- Da. - E perfect. Mã faci sã râd.

- Þine ! Nu mai am buzunare. - Nu e împotriva regulilor?

Ce ? Ai ºi reguli ? Eu n-am aºa ceva. Eu doar primesc ziarul.

Nu mã refer la reguli anume. La reguli general nespuse.

- Nespuse? - Nespuse.

Adicã sã nu foloseºti ziarul pentru a paria pe cai sau la Bursã?

Sã nu joci la loterie? Reguli de genul ãsta?

Da.

Te-au cãutat mult, puºtiule? În New York n-ai rezista nici o zi.

Dã-mi voie sã-þi spun ceva. Am fost în New York o zi sau douã.

Sunt sigur cã ai un tricou cu care sã dovedeºti asta.

Sã mâncãm ! Poþi sã-mi povesteºti de regulile tale

ºi cel mai bun muºchi pe care îl ai ºi la un Cabernet din '72,

Deci nu cumperi nici mãcar din când în când un bilet la loterie?

Nu„ dar o datã am avut o familie de vagabonzi care...

- Am priceput! ºi din ce trãieºti ? - Sunt proprietarul barului.

Atâta tot? Locul ãsta aduce vreun profit?

Mai am bani ºi de când am lucrat ca agent de bursã.

Eºti ridicol !

Eu cred cã ziarul are un motiv. Nu acela de-a mã îmbogãþi eu.

- Da ? Care e ãla ? - Sã ajut oamenii.

Da, sigur. ªi eu fac asta.

Echipa mea acþioneazã 24 de ore pe zi, ºapte zile din ºapte.

ªi nu sunt ieftini deloc. Am nevoie de ziar cã sã îi pot plãti.

Îi plãteºti ?

În economia asta trebuie sã ºtii sã plãteºti ajutorul dat ca lumea.

Joey Clams a câºtigat de la mine anul trecut 50.000 de dolari neimpozabili.

Ce faci, Joey ? Cum a mers chestia aia din Bronx ? Bine.

Uite ce vreau sã faci. Du-te pe strada 42, la Pussycat Theater.

Ai grijã sã nu mai fie nimeni acolo pânã la spectacolul de la ºase.

Spune-i directorului cã are probleme cu circuitele electrice.

Bine. Mulþumesc, amice.

Vezi ? Dacã ai o echipã bunã, tu stai ºi mãnânci liniºtit. Vrei desert?

Nu-mi vine sã cred!

- Cum poþi fi aºa ? - Cum?

Trebuie sã ai un plan de viitor.

Ziarul e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodatã.

Dar nu sunt prost. ªtiu cã ar putea sã nu mai vinã cândva,

exact aºa cum a apãrut, fãrã nici un avertisment.

O sã mã duc la uºã ºi n-o sã mai gãsesc acolo ziarul...

- De-abia aºtept ziua aia ! - Glumeºti ! Ce o sã faci atunci?

Îþi spun eu ce. O sã-mi trãiesc viaþa.

Da, ºi eu o sã mi-o trãiesc, numai cã o sã mã duc pe o insulã în Caraibe.

Care se întâmplã sã fie proprietatea mea.

Pentru cã am strâns bani din prima zi în care gâsca de aurã hotãrât

sã se opreascã la uºa mea. Dã-mi voie sã-þi dau un sfat, prietene.

Poate cã priveºti chestia asta complet greºit.

Poate cã paharul tãu nu e pe jumãtate gol, prietene.

- Ratezi o mulþime de ocazii. - Nu e numai asta.

Ce ? "Pacientul a fost cãlcat de un camion dupã ce a fost externat."

Ce ironie!

- Pot sã rezolv asta. Mai am timp. - Stai aºa, vin cu tine !

La Chicago Memorial. E o staþie de autobuz peste drum. Ne duce acolo.

Un autobuz ? Transportul în comun ? Nu cred, amice.

Vezi ? Nu e mai tare decât autobuzul?

- Scuzaþi-mã. E maºina dv. ? - E frumoasã, nu ?

Doar medicii au voie.

- Suntem... - Suntem medici.

Poftim ?

Dr. Sloan Kettering Cooper din New York. El e dr. Hobson.

Am întârziat la operaþia de transplant a lui Peterson.

Ori te duci ºi îi spui dlui Peterson de ce nu va primi rinichiul,

ori ne laºi sã trecem.

Vã rog, îmi cer scuze.

Trebuie sã fii pregãtit, puºtiule. Chiar faci asta de trei ani ?

Atenþie !

Ce cãutãm aici?

Un tip care e pe cale sã fie lovit de un camion.

Ajutor !

- Ãla e! - Nu aratã prea bine!

Ajutor !

Mai câºtigi, mai pierzi...

I-ai salvat viaþa. Înveseleºte-te. Are doar o mânã ruptã.

- ªi un picior. - Oasele se vindecã.

Þi-ai fãcut treaba. Las-o baltã. Sã trecem la urmãtoarea.

Nu mai am nimic pânã disearã.

- Incendiu la o repetiþie la... - La Guildorf Estate.

- De unde ai ºtiut? - Am aceeaºi poveste aici.

Se pare cã puºtiul care va fi rãnit e fiul unui mare mahãr din Manhattan.

Ce sã spun ? Newyorkezilor le plac incendiile mari.

Mã ocup eu de chestia asta.

Singur?

Da, singur. De ce nu? Ai avut o zi grea. Du-te acasã.

- Mãnâncã ceva, bea un lichior de ouã. - Nu-mi place.

Atunci, bea o bere. N-are rost sã ne stricãm amândoi seara.

ªi gata ? Nu faci nimic ? Îþi iei o searã liberã ?

- Tipul ºtie ce face, Marissa. - Chestia asta nu-þi stã în fire.

- Nu te-am vãzut niciodatã... - Luându-mi o pauzã?

Sã fac ceva pentru mine ? Poate cã asta e problema mea.

Cine spune cã ai o problemã?

Tipul primeºte ziarul de ºase ani ºi se distreazã.

Are o echipã care lucreazã pentru el. Cãlãtoreºte.

Foloseºte ziarul ca sã câºtige bani. Are o insulã în Caraibe.

- Vrei sã ai o insulã în Caraibe? - Nu e vorba de asta.

E vorba de faptul cã primesc ziarul de trei ani ºi am urmat regulile.

N-am folosit ziarul ca sã câºtig ceva. Am rezolvat aproape totul singur.

Nu mi-am luat nici o zi liberã. ªi ºtii ceva?

Mi-am spus cã, probabil, ziarul ãsta vrea, aºa cã...

Dar în capul meu, ziarul îmi vorbeºte. Iau chestia asta mult prea în serios.

Nu e adevãrat.

Mereu m-am întrebat de unde vine ziarul. Trebuie sã vinã cu un motiv.

Cã trebuie sã ºtie ceva despre mine.

ªtie cine eºti. ªtie cã eºti deosebit.

Dacã ziarul vine ºi la un tip ca el înseamnã cã vine la întâmplare,

pentru cã Sam Cooper nu e cu nimic deosebit.

E un ciudat de pe stradã, care a dat lovitura.

Eºti sigur?

Azi-dimineaþã, a cumpãrat un Ferrari, ca sã traversãm oraºul.

Tipul e nebun. A primi ziarul de mâine e pentru el un mare spectacol.

Dacã e nebun, de ce l-ai lãsat sã rezolve el chestia cu incendiul?

Gary ?

TURIST NEWYORKEZ UCIS ÎNTR-UN ACCIDENT NEFERICIT

Trebuie sã plec.

- Te duci sã-l ajuþi? - Nu. Trebuie sã-i salvez viaþa.

- Nu-mi vine sã cred ! - Ce scrie ?

Martorii spun cã l-au vãzut pe Cooper atârnat de un candelabru,

care a cãzut ºi l-a strivit.

Atârna de un candelabru ? Trebuia doar sã împiedice un simplu incendiu.

Nu. Nimic nu e simplu la tipul ãsta.

Trebuie sã facã un spectacol din orice.

Are un Ferrari. Va avea o insulã în Caraibe.

Probabil cã se crede Errol Flynn, atârnat de candelabru.

- Parcheaz-o tu. - S-a fãcut.

Fericitului cuplu îi doresc noroc ºi fericire.

Cindy, îþi doresc rãbdare !

Dupã cum ºtii, eu ºi Gordon am fost colegi de camerã doi ani încheiaþi

ºi cred cã îl cunosc destul de bine, încât sã-þi spun cum e viaþa cu el.

Numãrul unu: îi place sã gãteascã. Nu-l lãsa sã facã asta.

Nu-l lãsa sã repare nimic. De fapt, ar trebui sã-i ascunzi uneltele !

În privinþa problemei respiraþiei...

În sãnãtatea voastrã ºi pentru fericirea voastrã !

Vã iubesc pe amândoi ºi vã doresc tot ce e mai bun !

Nu avem de ce sã ne facem griji.

Chestiile astea nu se mai fac ca pe vremuri. Îi dau în judecatã.

- Poþi sã taci puþin ? - Ar fi mai bine sã te salvezi !

Vrei sã taci ? Aproape am reuºit.

Cred cã vrei o explicaþie.

Nu pot sã cred cã ai fãcut asta.

Cindy, voiam doar sã te ajut.

Sã mã ajuþi ? Ai stricat toatã seara.

ªtiu. ªtiu cã aºa pare ºi îmi pare rãu.

Am vrut doar sã vorbesc cu tine.

Nu avem despre ce vorbi ! Nu te apropia de mine!

- Cindy, te rog. - Ai stricat totul !

Aºa faci tu. Nu te mai bãga în viaþa mea, tatã !

Ar fi putut sã meargã ºi mai bine.

Tatã ?!

Phyllis a dat divorþ, dar cãsnicia noastrã era terminatã de mult.

Noi doi n-am fost niciodatã... Care e cuvântul?

- Compatibili... - Exact!

Phyllis voia sã mã ocup de vânzãri, ca tatãl ei. Eu voiam sã mã distrez.

N-am câºtigat niciodatã mulþi bani ºi nici nu m-am distrat.

Îmi sunã cunoscut.

La sfârºit, nici mãcar nu mai vorbeam. Cindy avea 13 ani.

N-am vrut sã fie ºi mai rãu pentru ea.

N-am vrut sã mã cert pentru custodia ei.

- Te-ai dus sã o vezi? - La început.

Phyllis nu mi-a fãcut viaþa uºoarã. Apoi s-a mutat aici.

Ne-a þinut la o distanþã de 1600 km.

Ceea ce n-a simplificat cu nimic lucrurile.

La început, am încercat sã o vizitez. Cindy nu voia sã mã vadã.

Am sunat-o. Ea nu rãspundea.

Dupã un timp, am renunþat. Atunci viaþa mea era un calvar.

Dã-mi voie sã ghicesc: atunci ai început sã primeºti ziarul.

Da. La început eram ca tine.

Alergam ºi încercam sã rezolv totul singur, sã salvez pe toatã lumea.

Nu prea mai apucam sã dorm. Arãtam îngrozitor.

Medicul m-a întrebat ce fac. M-am uitat în oglindã

ºi mi-am spus cã aºa nu mai merge. ªi mi-am fãcut planul.

Am gãsit câþiva bãieþi buni ºi acum sunt un fel de manager.

- Planul ? - Da. Cum sã joc teatru.

Crede-mã, dacã alergi pe strãzile din New York, salvând strãini,

trebuie sã ºtii cum sã joci teatru.

- Tu joci foarte convingãtor. -ªi eu cred asta uneori.

Fiica mea nu mã mai cunoaºte.

Dupã ce am început sã primesc ziarul, am încercat sã-i trimit bani.

Cecuri importante. Întotdeauna mi-au fost returnate.

Ca ºi cum n-ar mai vrea sã aibã de-a face cu mine.

Nu vrea nimic de la mine.

ªi atunci te-ai hotãrât sã îi strici nunta ?

Am vrut sã primesc o invitaþie.

Când n-am primit, i-am trimis un dar. Sigur, mi-a fost returnat.

Apoi am vãzut ziarul de azi ºi m-am gândit cã e un semn.

- Un semn ? - Da, pe pagina doi.

Un incendiu la repetiþia nunþii fiicei mele.

Dintr-o datã, mi-am dat seama de ce primesc ziarul.

Ca sã împiedic incendiul ºi sã fiu un erou în ochii fiicei mele.

Asta voia ziarul. Sã mã împac cu fiica mea.

Nu a ieºit. Acum mi-a mai rãmas doar actoria.

Nu ºtiu, dar... Nu pretind cã înþeleg...

N-ai ce înþelege. Nu existã nici un scop înalt pentru asta.

Nu existã nici un motiv pentru care primeºti ziarul.

Nu existã nici un motiv pentru care primesc eu ziarul.

E la întâmplare. E un ziar...

- Unde te duci ? - În altã parte.

În dimineaþa asta, merge mai greu decât de obicei.

Fãrã accidente, dar pe autostrada Dan Ryan se merge barã la barã.

Ce e asta ?

Pot sã mã obiºnuiesc cu un singur ziar.

M-am învãþat cu el. Dar nu pot accepta ºi al doilea ziar.

- Ce o sã faci ? - Îþi spun eu ce!

- O sã-l trimit înapoi, asta o sã fac. - Unde?

O sã-l trimit înapoi de unde a venit. De unde a venit ?

- Eu l-am lãsat acolo. - Sam ?

- L-am lãsat la uºa ta de dimineaþã. - Mã mirã cã ai gãsit uºa lui.

Nu-l vreau! Ia-l ! E al tãu !

Nu mai e. ªi-l dau þie. O sã ai nevoie de astea.

Numele ºi numerele de telefon ale oamenilor mei.

Nu! Nu! Nu!

Da, dragule. Acum e al tãu.

- Ai New York-ul. Þi-l dau eu. - Ascultã...

Asta e un fel de promovare ?

Domnul Clams ? Sunt un prieten al lui Sam Cooper.

Sam vã roagã sã-i faceþi un serviciu.

Domnul Cooper voia sã ºtie dacã aþi putea sã vã duceþi în Times Square.

Acolo e un camion cu moloz, care o sã se rãstoarne.

Da, sigur cã o sã vã plãtesc. Adicã nu eu, ci el.

Nu ºtiu, cam 50 de dolari. Cu cât vã plãteºte de obicei ?

Serios?!

Bine. Vã dau 200 de dolari. În felul ãsta...

Domnule Clams ?

Nu merge ! Nu merge deloc.

- Ce face ? - Încã mai respirã.

Când se trezeºte, toarnã-i cafea pe gât.

- Unde te duci? - Sã vorbesc cu cineva.

Katy, mã bucur cã ai venit. Jack, mã bucur cã ai venit.

- Bunã, Cindy. - Bunã.

Sunt Gary Hobson.

Mã bucur cã ai venit.

Ne-am cunoscut ieri la repetiþie. Vreau sã-þi vorbesc despre tatãl tãu.

Azi mã mãrit. N-o sã-mi pierd timpul vorbind despre el.

- E totul în regulã ? - Da.

Asta, pentru cã nu ºtii ce face tatãl tãu. Mulþi oameni depind de el.

- Mi se pare greu de crezut. - E adevãrat.

În momentul ãsta, nu poate sã-ºi vadã de treabã.

κi doreºte foarte mult sã facã parte din viaþa ta.

Dacã ai putea sã vorbeºti cu el, sã asculþi ºi varianta lui...

Ce variantã ?

Când s-a despãrþit de mama, n-a vrut sã aibã de-a face cu mine.

Asta e varianta lui. Fãrã telefoane, fãrã vizite...

ªtii cum se simte o fetiþã de 13 ani ?

Poate cã a încercat sã facã ce a crezut cã e mai bine atunci.

- Dacã ai putea sã-l suni... - Las-o baltã !

Nu ºtiu ce crezi, dar trebuie sã ºtii cã tatãl tãu þine foarte mult la tine.

ªi-a dorit sã fie invitat la nunta ta.

A trebuit sã mai scurtãm lista. Nu aveam loc pentru strãini.

O sã rãmâi supãratã pe el tot restul vieþii ?

Mary, Pat... Bunã ! Mã bucur cã aþi venit.

Bunã, Tom ! Mã bucur cã ai venit.

- Ai reuºit ceva ? - Am dat-o în barã. Ce face Sam ?

- Cam la fel. - Mai strãduieºte-te.

Vii înapoi ?

Trebuie sã mã duc pe Washington Street. Întârzii la o sinucidere.

Ce se întâmplã aici ?

Îmi pare rãu, domnule Cooper. Orbii sunt foarte neîndemânatici.

Acum îmi amintesc totul.

- Ce noapte ! - Te-ai distrat, nu ?

- Ce cautã ãsta aici ? - Ce ?

- Ziarul meu. l l-am dat lui. - Iar el þi l-a dat înapoi.

Nu, nu mai pot face asta! N-ar fi trebuit sã o fac de la început.

Ziarul vine la tine cu un motiv.

Oricine þi l-ar trimite ºtie mai multe decât tine.

ªtie cã sub acel exterior respingãtor de newyorkez se aflã un suflet bun.

Dacã n-ai fi fost potrivit pentru asta, nu l-ai fi primit.

Asta þine de obicei la celãlalt tip?

Ce?

Discursul motivaþional. Pentru cã la mine chiar nu merge.

Unde te duci?

Spune-i la revedere prietenului tãu din partea mea ºi succes !

- Ziarul e pe bar. - Nu-i poþi întoarce spatele, Sam.

Priveºte-mã ! Scuzã-mã... Era o figurã de stil.

Stai !

Nu te apropia de mine!

- Ce faci ? - Þie ce þi se pare, geniule?

- Opreºte-te ! - Lasã-mã !

Dacã mai spui o vorbã, o sã sar. Vorbesc serios !

- Înapoi! - Bine, mã dau înapoi. Uitã-te!

Ce mai e?

Ascultã-mã. Nu vrei sã faci asta, Willie.

- Înapoi! - Nu vrei sã faci asta !

Pleacã ! Lasã-mã în pace !

Întotdeauna mai existã un rãspuns. Willie.

- Lasã-mã în pace ! - La naiba !

Ce faci, amice, te miºti sau nu?

Miºcã maºina!

- Ce se întâmplã aici ? - Sam, el e Willie.

- Trebuie sã mã ajuþi ! -Nu, asta e treaba ta.

- Eu sunt aici doar ca observator. - Nu mã înþelegi.

Nu mã ascultã. O sã sarã ! Am nevoie de ajutorul tãu.

Bine. Nu e de mirare cã i se spune "Al doilea oraº". Willie, mã mai ºtii ?

- Sunt Sam Cooper. - Nu te apropia !

Uºurel... Vãd cã ai niºte rupturi urâte...

Era un banc, te-ai prins ? Piciorul rupt, mâna ruptã...

Îi spui bancuri?

Willie, spune-mi de ce vrei sã faci asta.

Pentru cã viaþa mea e o porcãrie. E suficient?

Tocmai am fost concediat de la singura slujbã

pe care am avut-o mai mult de ºase luni.

ªtii cine m-a concediat? Tata.

Prietena mea m-a pãrãsit sãptãmâna trecutã.

S-a mutat cu fratele meu. Câinele meu e pe moarte.

Asigurarea mea medicalã a fost anulatã.

Am o mâncãrime incontrolabilã.

Vecinii vor sã mã evacueze din apartamentul închiriat.

- Pleacã de aici ! - Ce faci ?

- Mã duc lângã el. Sar. - Ce ?

O sã sar. Viaþa mea e mult mai rea decât a lui.

Cred cã Willie are dreptate. Nu sunt pe partea bunã a podului.

- Tu ? Dar ce e rãu în viaþa ta? - Nu vrei sã ºtii!

Ai venit aici într-un Ferrari nou-nouþ. Cât de rea poate fi ?

Dã-mi voie sã te întreb ceva. Ai copii ? Un fiu, poate o fiicã?

Nu.

Pãcat. Ãsta e un lucru pe care nu ar trebui sã-l ratezi.

- Ce se întâmplã ? E un accident? - Se întâmplã ceva pe pod.

Când devii pãrinte, îþi dai seama ce scurtã e viaþa.

ªi sfaturile sunã numai astfel: "Fã aºa, nu face aºa..."

Tatã ?

Crezi cã ai tot timpul din lume alãturi de copilul tãu.

Dacã faci o greºealã, o poþi repara sãptãmâna viitoare...

La anul, în zece ani... Dar nu ºtii ºi nu þi se spune

cã, de la un anumit moment încolo, greºelile devin ireversibile.

Trebuie sã accepþi asta. Astea sunt lucrurile care te þin treaz noaptea.

Acum ºtii ce ar fi trebuit sã faci, dar e prea târziu.

Acum ºtiu cã ar fi trebuit sã încerc sã am o cãsnicie mai bunã,

ca sã pot rãmâne alãturi de fiica pe care am iubit-o.

N-ar fi trebuit sã-i ascult pe cei care mi-au spus

sã nu mã lupt pentru custodia ei pentru cã i-aº face mai mult rãu.

Ar fi trebuit sã mã lupt. Ar fi trebuit sã sun, sã scriu.

Ar fi trebuit sã-mi fac cunoscutã prezenþa.

Ar trebui sã ai copii, Willie.

Dupã ce nu îi mai vezi ºi nu mai vorbeºti cu ei,

tot nu încetezi sã-i iubeºti. De asta viaþa meritã trãitã.

- Tatã ? - Cindy ?

Tatã...

Mulþumesc.

- Vreau sã-l cunoºti pe soþul meu. - Serios ?

- Da. - Bine.

Gordon, el e tatãl meu.

- Gordon... - Sam Cooper.

Joey, s-a întâmplat doar o datã. Calmeazã-te. Mulþumesc, amice.

- I-ai dat doar 200 ? - Cui ?

Lui Joey Clams. Mi-a fãcut un scandal...

ªtii cât a vrut? Peste o mie.

Da, asta e suma. mai ales în afara zonei de 20 km.

Tipul are patru copii de întreþinut, doi sunt la ºcoli particulare.

- Data viitoare o sã ºtiu mai bine. - N-o sã mai existe o datã viitoare.

- Te întorci la New York ? - Da. Avionul pleacã peste o orã.

Am fãcut rezervarea în ultima clipã.

- Probabil cã îl vrei. - Da, mulþumesc.

A fost o plãcere sã lucrez cu tine.

- Dacã ajungi vreodatã în oraº... - O sã te sun.

ªi dumneavoastrã, doamnã...

În ceea ce mã priveºte, Chicago e oraºul meu.

Probabil cã e la fel de bun.

Taxiul meu...

- Ferrari-ul ? - E plãtit.

Încearcã sã te mai ºi distrezi din când în când.

Gata cu claxonatul ! O sã pierzi bacºiºul.

O sã conduci un Ferrari ?

Nu, o sã-l donez mâine dimineaþã, la prima orã.

Sigur, ai putea sã-l iei sã vezi cum merge,

sã te asiguri cã e totul în ordine.

- Dacã o sã-l donezi... - Cred cã e o idee foarte bunã.

De fapt, am putea ieºi undeva, sã mâncãm ceva ºi sã sãrbãtorim.

- Sigur. Cu ce ocazie? - Cum adicã cu ce ocazie?

- Aniversarea de trei ani, nu? -Da, trei ani foarte buni...