Original subtitles

Ți-am pregătit două lăzi cu conserve, dar trebuie să-ți iei legume proaspete,

fiindcă altfel te vei îmbolnăvi.

- Mă auzi? - Da.

- Pleci, scumpul meu? - Da, sunt în întârziere.

Trebuie să mă scol și eu.

De ce întârzie mereu?

Ședințele pe șantier nu se termină întotdeauna la timp.

Mai trimite-i un SMS. Până la urmă îl va citi.

- De când are ședințe sâmbăta dimineața? - Pun asta aici.

Mamă, nu încape.

Dar pui totul grămadă. Ți-am explicat cum să le împăturești.

Unde ai fost?

- Am mâncat fără tine. - E în regulă

- Tot ce e aici? - Da, totul e pregătit.

Te previn, Felix e furios.

Trebuia să plecăm după micul-dejun. Mă văd cu amicii la facultate la 18:00.

Da, știu. Îmi pare rău.

Ascultă, nu te îngrijora, vom ajunge. Punem tot în mașină.

Și plecăm. Pupă-l pe tata.

Aici, nu departe, trebuie să fie stațiile autobuzelor care merg spre centru.

- Pentru cumpărături. Verificăm dacă vrei. - Stai liniștită, mamă, merg cu prietenii.

Mă uit ce a rămas în mașină.

Îmi place cum îi stă. Tu de ce nu te îmbraci niciodată așa?

Tocurile nu sunt practice când cauți flori la angrosiști la 06:00 dimineața.

Da, dar ar fi drăguț din când în când. Cu o rochie.

Știi că nu port rochii.

- L-am montat. Îl pun aici, nu? - Da, e perfect.

Pune lada cu conserve acolo, o golesc. E minusculă. Nu voi putea pune totul aici.

E în regulă, mamă, mă ocup eu de asta mai târziu.

Întreabă-l pe patronul de la bar dacă îți dă sâmbăta liberă.

Da, ți-am zis că voi vorbi.

- Să mă suni. - Bine.

- La ce te gândești, Benoît? - La nimic.

Ce ai vrea? Nu e nimic în frigider.

- Poftim? - Nu știu ce să fac de mâncare.

Vrei să mergem la pizzerie?

Nu mi-e foarte foame. Cred că îmi fac un ceai și mă bag în pat.

Bine. Eu trebuie să trec pe la birou, să recuperez telefonul unui client.

Voi mânca ceva la întoarcere. E totul în regulă?

E ciudat fără el aici, nu?

Mi se pare mai degrabă un semn bun. Înseamnă că l-am crescut bine.

Buna ziua, Béchir!

- Le aranjați? - Da.

Nu credeam că veți reveni așa devreme. V-ați simțit bine la Arcachon?

- Când? - În weekend.

Nu trebuia să lucrezi la o barcă cu Benoît?

Nu, eu sunt ca patronul. Urăsc să lucrez duminica.

Duminica e pentru odihnă și pentru spălat rufe.

Altfel cum să vin curat la muncă luni dimineața?

- Totul e în regulă? - Da.

- Și micuțul? Îi place la studii? - Da.

Important e că toți vă simțiți bine.

O duminică plăcută și transmiteți-i salutări șefului!

O duminică plăcută!

Eu sunt.

Mă întrebam unde ești. Am tot sunat.

N-am auzit, eram prinși în ambuteiaje.

E infernal duminica.

Miroase bine. Ce e?

- Supă de dovlecei. Ai mâncat? - Nu, eu și Béchir am lucrat ca nebunii.

Comisia de siguranță poate verifica. Ne-am încadrat.

- Vrei să bei ceva? - Nu, mersi.

Sunt rupt.

Nu știu cum rezistă Béchir la vârsta lui. E într-o formă de invidiat.

- Probabil datorită bicicletei. - Cred că da.

- Am timp să fac un duș? - Dacă vrei.

Mă grăbesc.

Așa e mai bine.

Aveam nisip peste tot. Ar trebui să am și în pantofi.

Béchir mi-a mărturisit că nu a fost niciodată în golful Arcachon.

Așa că la întoarcere ne-am oprit pe o mică plajă.

De când stă aici? De 30 de ani?

N-a fost niciodată în golf.

Mi se pare o nebunie. Nu crezi?

Nu e o nebunie. Nici eu nu merg niciodată în golf.

Nu pierzi mare lucru.

În acest moment, apa e rece ca gheața.

E gata.

Pune rufele la uscat. Ne vedem diseară.

La naiba!

Stai. Nu. De când compania s-a „restructurat”, e aiurea.

Opt zile? Dar ați spus asta când am făcut comanda!

Și eu ce îi zic clientului, care se impacientează? Ce-i zic?

Da, da, nu e vina nimănui.

Bine, asta-i voi zice. La revedere!

Tu ce faci? N-ai început încă sablarea?

Imediat, șefule. Săptămâna începe bine.

Găsești ceva?

Poate trandafirul a fost pentru tine și a uitat să ți-l dea.

Aiurea! Îi dai o carte librăresei?

Gata am găsit. L'Orangerie. Vând clătite.

De când mănâncă Benoît clătite? Și e înspre gară, nu mergem niciodată acolo.

- Nu pot să cred că mă înșală. - Dar n-ai simțit nimic?

Când Sébastien m-a înșelat, mi-am dat seama imediat.

Cum să compari o istorioară de două luni cu relația mea, care durează de 20 de ani?

Nu mai stăm lipiți tot timpul unul de celălalt.

Dar încă vă culcați împreună. Ai ști dacă el e ca de obicei.

Da, încă ne culcăm împreună, dar nu facem sex în fiecare seară.

Tandrețea prevalează. Evident, tu nu poți înțelege asta.

Scuză-mă. Nu am vrut să zic așa ceva.

Miller e de treabă. Nu îl îngrijorează întârzierea.

În plus, vrea să mergem să lucrăm la Hong Kong.

E avantajul faptului de a fi bogat.

Eu n-am atâția pantaloni câteva bărci are el.

- Da, eu sunt. Te deranjez? - Nu.

Voiam să știu la ce oră te întorci diseară. Doar mă întrebam.

E greu de spus.

Lucrăm la barca lui Miller. Se grăbește destul de tare.

Deci nici pentru micul-dejun nu ne vom opri. Voi lua un sandvici.

Dar voi veni cât de repede voi putea.

- Bine, atunci pe diseară! - Pe diseară!

Care-i treaba cu sandviciul? Nu mi-ai zis că mănânci cu un nou client?

Ce, acum asculți ce vorbesc la telefon?

- Ai vorbit cu el? - Da, la telefon.

Voi vedea diseară.

Poate e doar o aventură fără importanță. Nu mai știu.

Îmi pare rău, dar, dacă e o aventură, n-o duci de mai multe ori la restaurant

Dă-mi florile. Mă ocup eu de livrare.

E totul în regulă? Ce zi de rahat!

- Da? - Da. Béchir e insuportabil.

Mă tot bate la cap. Îmi spune mereu ce trebuie să fac.

- Zici că-i tata. - Poate vrea o pauză pentru micul-dejun.

- Sau o clătită din când în când. - Ce?

Nu-ți bate joc de mine. Trandafirul era pentru mine?

De cât timp durează?

- Ce? - Nu te face că nu pricepi.

- Trebuie să știu. Ai pe altcineva? - Ajunge. Sunt obosit.

Crezi că eu sunt în formă? N-am închis un ochi azi-noapte!

Zi-mi, ai pe altcineva?

Da, am pe altcineva.

- Nu mă mai iubești. - Ba da, te iubesc.

Nu mă atinge!

- Carole. - Lasă-mă!

Pleacă!

Nu mi s-a mai întâmplat. Nu știu ce s-a petrecut.

- E doar pentru sex? - Nu.

- Atunci e o poveste de dragoste? - Mă simțeam singur.

- Dar eu? Sunt aici. - Ba nu, nu ești.

Da, trăim unul lângă celălalt, dar suntem mai degrabă colocatari.

Tu ajungi seara, îți faci calculele și comenzile și te culci înaintea mea.

Dimineața eu mă trezesc și ești deja plecată.

Nu împărțim nimic.

- De ce nu mi ai spus asta înainte? - Pentru că nu știam.

Nu înțelesesem și s-a întâmplat pur și simplu.

Dar ce vrei să spui, că e vina mea?

E prea ușor să dai vina pe mine.

Și tu muncești mult, dar eu nu te-am înșelat.

Ar fi trebuit să îmi spui despre muncă și restul. Te făceai că nu te deranjează.

- Încerc să explic situația. - Ce să explici?

Că am ce merit, că tu te ai săturat de mine?

Tu ce ai făcut ca să schimbi lucrurile? Ce ai propus? Nimic! Absolut nimic!

Ai mers și ai găsit pe altcineva. Grozav!

E dezgustător!

- O cunosc? - Nu.

Oricum nu vreau să știu. Vreau să pleci.

- Carole… - Nu, te rog, pleacă. Dacă nu, plec eu.

Ai înțeles? Nu vreau să te mai văd.

Da, du-te la ea.

Șefule?

Șefule?

Spathphyillum? Nu e cel mai poetic nume.

Se mai numește crinul păcii sau floarea lunii.

E mai poetic. M-ați convins. Îl iau.

Din primăvară nu mi-am mai decorat apartamentul.

- Te ocupi tu, Aurélie, te rog? - Fără florile dv e trist.

Totul e în regulă? Păreți supărată.

Nu, probabil sunt răcită.

Atunci beți grog cu mult rom, faceți o baie caldă și stați în pat cu o carte.

- Eu așa fac în cazurile astea. - Nu sună rău.

- Costă 20 €. - Da.

- Poftim. - Minunat, mulțumesc.

- Nu uitați de grog. - Mă voi gândi.

- Pe curând! - La revedere!

E istoric sau doctor?

E mai ales nebun după tine. Îmi face o impresie bună.

Aurélie, ți-l las ție. Eu nu mai vreau să aud de bărbați.

Draga mea, vino aici.

Totul va fi în regulă.

- La naiba! - Nu-ți stă capul la muncă.

- Ai rindeluit prea mult. - Nu e grav, fac alta.

Uite, nu e bine ce faci. Iarba e la fel peste tot.

Lasă-mă în pace, Béchir, n-am chef.

Carole m-a expediat, nu am plecat eu.

Da, intră.

Îmi pare rău. Ce e?

Am spatele blocat. Nici nu pot sta în picioare.

Nu știu ce mi se întâmplă. Nu m-a mai durut niciodată spatele.

- N-am vrut să te sun, dar… - Stai liniștită. Nu-i nimic.

Mergem la un kinetoterapeut. Ți-ai deplasat ceva.

- Nu știu niciunul. Nu m-a mai durut. - Stai, caut pe internet.

Benoît a fost la cineva în primăvară pentru torticolis.

Vezi dacă nu are acolo cartea de vizită. Dominique sau așa ceva.

- Dominique… Iată. Chabeau? - Nu știu.

- Ai vești de la Benoît? - Nu.

- Dna Audibert. - Da, ea este.

- Bună ziua! - Vă rog, intrați.

Prietena dv mi-a zis că nu puteți sta dreaptă.

Nu a exagerat.

Am pățit-o când m-am trezit, dimineață. E ciudat să pățești asta.

În unele nopți te odihnești mai prost. Dați-vă jos haina.

Da, acolo. S-a deplasat vreun disc?

Se pare că nu, dar sunteți foarte încordată. Parcă e beton.

Relaxați-vă. Păreți foarte tensionată.

Scuzați-mă

Așa, lăsați tensiunea să se evacueze.

Am grave probleme de cuplu.

E foarte greu. Nu-mi venea să cred.

Credem că doar altora li se întâmplă. Și apoi…

E important să vă alocați timp doar pentru dv, să vă permiteți să vă destindeți.

Mulțumesc, simt că-mi face bine.

Benoît, partenerul meu, mi-a zis că faceți minuni.

Avea dreptate.

Ajunge pentru azi.

Ridicați-vă încet, fără a face gesturi bruște.

Nu mai simt durerea. Mulțumesc, este formidabil!

Formidabil și foarte instructiv.

Pentru plată vorbiți cu Benoît. Îmi pare rău, am uitat carnetul de cecuri.

Așa sunt femeile înșelate, un pic distrase.

- E în regulă? - E fantastic!

- Te-a pus pe picioare. - Absolut Ea e!

Glumești!

Îmi tot zicea: „Kinetoterapeuta a zis că la ședința următoare va fi mai bine.”

Dominique nu știu mai cum. Nu mi-am imaginat că e femeie.

M-am lăsat pipăită de amanta soțului meu și mi-a făcut bine! Îmi vine să vomez!

- Vino, îi facem praf cabinetul. - Las-o baltă.

Dar ce vede la ea?

Nu ar trebui să fie mai drăguță sau mult mai tânără?

Așa se întâmplă de obicei, nu?

- Sincer, nu e cine știe ce. - Tu arăți mult mai bine.

Pornește! Mă dezgustă!

- Ce caută aici? - Vrea să te vadă.

Știe foarte bine că la ora asta nu sunt acasă.

Ce tupeu! Apare când nu sunt acasă.

- Vrei să vin cu tine? - Nu, e în regulă. Am vreo două să-i zic.

- Dacă mă cauți, sunt la magazin. - Bine.

Nu, nu i-am spus numele tău. Jur! Nu știu.

Nici nu voia să-l știe. Probabil nu ți-a fost ușor.

Trebuie să plec.

Nici mie nu mi a fost ușor. Nu că ți-ar păsa.

-N-am venit aici să mă cerți. Calmează-te. - Sunt calmă.

Tocmai mi-a făcut masaj amanta ta, deci sunt foarte calmă. Sunt zen!

Dar aș vrea să înțeleg ceva. De ce ea?

Ce găsești la ea?

- Aș vrea să înțeleg. Mă auzi? - Da, te aud.

Mi-a zis într-o zi că îi plac. M-a făcut să mă simt ciudat.

Nu credeam că e posibil, tu nu mi-o zici.

Glumești? Îți zic mereu că te iubesc. E tot aia.

Nu, nu e același lucru. O spui automat.

Și ea cum o zice?

Dar nu e doar asta, e și tot restul.

Felul în care mă privește, în care râde de prostiile mele.

Mă simt tânăr și frumos din nou.

Mă simt dorit. Înțelegi?

- E foarte greu de explicat. - Greu.

Ai înțeles că puteai să i-o tragi. Recunoaște, e doar pentru sex!

Încetează să reduci totul la asta! Nu!

La început a fost un joc. Am luat masa, apoi am băut ceva.

- Da, la L'Orangerie. Ce romantic! - Mă și spionezi?

- „Și”? Pe lângă că sunt încornorată? - La naiba!

La început era ceva platonic.

Schimbam mesaje, era o rază de soare în viața mea.

Dar nu mi-aș fi imaginat că asta punea în pericol cuplul nostru.

Dar ce ți-ai imaginat?

Că puteai duce o viață dublă sau că voi accepta o viață în trei?

Sunt atât de proastă, încât aș fi putut accepta.

Dar pentru asta ar fi trebuit să-mi vorbești.

Dar vorbești cu soția ta, cu care ai stat 20 de ani, cu o mobilă veche?

- Nu te-am considerat niciodată o mobilă. - Ba da.

Ia-ți toate lucrurile și să nu mai revii aici!

Nenorocitule!

- I-ai fi spus? - Cui?

Lui Carole.

I-ai fi spus despre noi până la urmă?

Nu știu.

De ce nu mergi la doctor să-ți dea somnifere?

Să dorm? Cu cine?

Într-o casă pustie. Mi-am ratat viața de cuplu.

Încetează dramatizezi. Ar trebui să încerci să-l recâștigi.

Cum recâștigi un bărbat care zice că se plictisește cu tine?

Ce vrei, să merg la el la muncă cu portjartiere?

S-a terminat, e prea târziu.

Nu cred. Tu și Benoît ați fost întotdeauna…

Nu știu, un cuplu adevărat.

Dar nu ne-am descurcat mai bine decât ceilalți.

Am adormit în rutina noastră.

Atunci? La japoneză te descurci?

Trebuie să pui osul, totuși, ai mers așa departe pentru japoneză.

Și cu patronul barului cum e?

Dar l-ai întrebat?

Bine, nu-i nimic. Da, înțeleg.

Ascultă, nimic, doar rutina obișnuită.

E în regulă.

E la ședință pe șantier. Da, îi voi zice.

Te pup, scumpule.

Ai grijă de tine. Te iubesc. Te pup.

E gata.

Miroase foarte bine.

Poate am ținut-o prea mult. Nu mă pricep la cuptoarele electrice.

Sigur va fi delicioasă.

Ai văzut? Ți-am făcut loc în dulap.

- Am cumpărat și niște umerașe. - Nu te deranja cu asta.

Nu mă deranjează deloc. Din contră.

Doar nu era să campezi cu sacul la picioarele patului.

Să gustăm. Mă întreb dacă e bună. N-am mai gătit de mult rețeta asta.

Îmi plac bărbații care gătesc.

Oricum, arată bine. Am uitat farfuriile.

Îți dai seama că Benoît a plecat de o lună?

M-am săturat, e timpul să mă adun.

Da, e timpul. Aș putea merge la angrosist în locul tău.

Așa vei avea timp pentru tine.

Ar fi trebuit să ne organizăm așa de mult. Nu am viață personală.

Aveam un soț și un fiu acasă și acum nu mai e nimeni acolo.

Trebuie să îmi inventez un nou mod de a trăi.

- O pun acolo. - Da, acolo e bine.

Carole, doctorul tău!

- Bună! - Bună!

Crinul păcii înflorește?

- Da, îi place mult în apartamentul meu. - Cu atât mai bine.

Ați fost la restaurantul Panoramic de când au schimbat bucătarul?

- Nu, dar am auzit lucruri bune. - Se pare că e și mai bun.

- Am putea încerca dacă aveți timp. - De ce nu?

- „De ce nu” înseamnă „da”? - Nu știu. Poate. Vom vedea.

- Atunci curând, sper. - Da.

Stai așa!

Visez sau m-a invitat la cină? Ce găsește la mine?

Toate calitățile, chiar și pe cele pe care nu le ai. Asta e bine la început.

La început? Dar nu am chef să mă implic în nimic.

Nu zic să te căsătorești, doar să…

Adevărul e că nu arată rău.

Îmi place zâmbetul lui și că-i sclipesc ochii.

Dă-mi buchetul pentru primărie, îl duc eu.

Doamnă!

- N-am mai luat masa cu un istoric. - Trebuie să recapitulezi câteva date.

Serge! Scuză-mă.

M-ai luat prin surprindere, dar mi-am consultat agenda și sunt liberă diseară.

Deci era un „da” adevărat.

- Ne vedem la 20:30? - Da, la 20:30. Perfect.

- Atunci pe diseară! - Pe diseară! Am o livrare.

E o barcă frumoasă, șefule.

- Da. O seară bună, șefule! - O seară bună, Béchir! Pe mâine!

Te descurci?

Vrei să fac pneumonie?

Ți-am zis că voiam să port ceva feminin, dar nu…

Dacă vrei niște pantaloni vechi și un pulover, n-ai nevoie de mine, ai destule.

Crezi că Benoît o duce pe kinetoterapeută la cină în salopetă?

Nu, dar ți-am zis ce voiam, ceva care să mă pună în valoare.

Dar nu să spună ”femeie gata de orice pentru a găsi un tip”.

- E un pic cam… - Pentru o primă întâlnire, poate.

Dar dacă nu sari pe el la masă, nu vor exista confuzii.

De parcă aș face așa ceva! Mi-ai adus altceva?

Îmi fac griji. Nu răspunzi la mesaje. Ce mai faci?

- Ce drăguț! - Și un pic de verde.

Îmi place. O voi încerca.

- Nu voi avea timp să te coafez. - Mă grăbesc.

Lui Felix îi va plăcea.

Deci pentru el te agitai? Nu mi-am dat seama.

- Da? - Eu sunt.

Nu trebuie să suni, îți poți folosi cheile.

Știu, dar nu-mi trece niciodată prin cap.

- A fost lungă ziua fără tine. - Da. Acum sunt aici.

- Pot să mă spăl pe mâini? - De ce întrebi? Ești la tine acasă.

Da, știu.

Un pacient mi-a zis că alături se eliberează un apartament mai mare.

Are terasă și o cameră în plus.

Mă tot gândesc la el. Vrei să-l vizităm împreună?

De ce vrei să te muți? Apartamentul ăsta e drăguț.

- Crezi? - Da.

Nu-mi place foarte mult.

Când am venit de la Nisa, l-am luat pentru cabinet, dar dacă găsesc altceva…

În plus, va fi o cameră pentru fiul tău.

De ce? Știi că nu va veni niciodată aici.

Bine. Cobor la cabinet.

Am un pacient care trebuie să sosească. Revin în 30 de minute.

Bine. Îmi pare rău, Carole.

Ce idiot!

Îmi fac griji. Nu îmi răspunzi la mesaje.

Ștergeți mesajul?

Cum arăt?

Foarte tare!

Îmi cer scuze, nu te am văzut.

- Avem întâlnire? - Da, desigur.

Îmi place frizura dv. Vă scoate ochii în evidență.

Da? E doar… Mulțumesc.

Îmi reproșează că lucrez prea mult,

dar uită că atunci când ne-am înființat firmele

aveam mari probleme și trebuia să ne iasă.

- Poftim. - Nu, nu trebuie.

Plătesc eu, îmi face plăcere.

Bine. Mulțumesc, sunteți foarte drăguț.

Seara, înainte să dorm, revăd filmul vieții noastre

și nu găsesc momentul când s-a stricat totul.

Și eu am vizionat des filmul vieții mele conjugale.

Nu e o capodoperă.

Eu, din prostie, credeam că al meu este.

Poate că m-am ocupat prea mult de florile mele și am lăsat căsnicia să se ofilească.

Nu sunteți doar dv de vină, sunt doi într-un cuplu, nu?

Așa e.

- Sunteți divorțat? - Da.

- Putem să ne tutuim, nu? - Desigur.

Am divorțat acum cinci ani.

Și mi-a trebuit aproape un an ca să încep să privesc spre viitor.

Înțeleg.

Eu și Benoît ne-am îndrăgostit la prima vedere.

Vei râde, ne-am cunoscut la o demonstrație contra expulzării imigranților.

Lucrau mulți în port atunci.

Mă șocase razia de la biserica din Paris.

Nu știu dacă îți amintești femeile, bărbații și copiii evacuați în zori.

Nu-s credincioasă, dar nu credeam că ar face o razie într-o biserică.

- Scuzați-mă. - Mulțumesc.

Vor să închidă. Îmi pare rău, nu mi-a mai tăcut gura.

Sper că nu te am plictisit cu poveștile mele.

Absolut deloc. Și eu am trecut prin asta.

Îmi dau seama că nu îți dau tot ce îți dorești,

dar e un pic prea rapid pentru mine. Mă simt un pic pierdut. Nu te supăra.

Știi, Benoît, am trăit singură mult timp și nu mă tem de asta.

Aș vrea o relație bazată pe încredere.

Să fiu sigură că ești aici pentru că asta vrei.

-Nu pentru că ți-a cerut Carole să pleci. - Nu, nu.

Dar nu sunt sigur dacă mă pot angaja din nou într-o relație cu cineva.

Asta trebuie să înțelegi.

- Vrei să faci jogging cu mine? - Jogging?

Da, am început iar nu de mult. Îți limpezește gândurile.

Nu știu.

Bine, de acord, dar o luăm încet.

Am ajuns.

- Ei bine, noapte bună! - Da.

Îmi pare rău, eu…

În ultimii 20 de ani l-am sărutat doar pe Benoît.

- Nu mă simt în largul meu. - Înțeleg.

- Noapte bună, Carole! Vise frumoase! - Noapte bună!

- Bună! - Bună!

E casa amândurora, dar preferi să mă previi înainte să vii.

Aș fi făcut o cu plăcere,

dar îmi ignori mesajele de cel puțin trei săptămâni.

Poate am fost ocupată.

De obicei ai fi la muncă acum. Nu mă așteptam să fii aici.

Aveam nevoie de puțin timp pentru mine. Eu și Aurélie am făcut schimbări la firmă.

Nu știam.

Îmi place noua ta frizură. Îți stă foarte bine.

Mulțumesc. Chiar și o separare are aspecte bune.

Am venit doar să adun frunzele și să tund gardul viu.

Nu e nevoie. Vine Felix în weekend, deci o voi face o vom face împreună.

Vine în weekend. Nu mi-a zis și de asta…

Îmi oferi o cafea? N-am avut timp să îmi iau.

- Bine, dar rapid, am treabă. - Bine.

Sunt două dulapuri cu lucrurile tale, puloverele tale. Îți pot da o geantă.

Mai pot aștepta.

- De ce, nu-ți poate face loc în dulap? - Prefer să nu vorbesc despre asta.

Cum vrei. Nu e treaba mea.

Când voiai să-mi zici că vine Felix?

Credeam că ți-a spus.

Nu l-am sunat de atunci. Nu știam dacă i-ai spus despre situația noastră.

Nu. Tu trebuie să-i spui.

Nu știu cum să o fac.

Îmi ziceam că poate aștepta un pic.

Poate îl suni și îi spui că în weekend ai de lucru la Arcachon.

- De dragul vremurilor trecute. - Putem vorbi serios două minute?

Mi-am zis că poate stau aici în weekend. Așa, nu va fi foarte tulburat.

Îți convine cu fundul în două bărci? Nu e prea complicată echilibristica?

Nu ai monopolul asupra lui Felix. E și fiul meu.

E incredibil că trebuie să mi cer voie să dorm două nopți la mine acasă!

Încă e casa mea! Nu-ți cer prea mult.

Nu înțeleg de ce nu ai curaj să îi spui. Ce lașitate!

Nu mai are opt ani, poate înțelege.

Te previn, în weekend îi spun. M-am săturat să-l mint la telefon.

Mi se pare foarte inconfortabil.

- Și atunci eu când îl văd? - Nu știu.

Vino la masă duminică. Îl poți duce la gară. Dar tot weekendul, nici vorbă.

Ce pot să vă propun?

- Cea mov și cea galbenă. - Crizantemele. Bine.

- Îmi dați ceva în care să le duc? - Imediat.

- E în regulă? - Ceva neprevăzut. Doamna urmează?

- Da, a ales. - Mă ocup imediat de dv.

- Neprevăzutul era Serge? - Nu, Benoît.

Voia să stea la mine în weekend, cu Felix.

Deci se rezolvă de la sine.

- Crezi? - Ei bine, da.

- Bună ziua, doamnă! Ați ales ceva? - Da, o vreau pe asta.

- Grozav! O ambalez? - Nu trebuie.

Costă 20 €. O zi bună! La revedere, doamnă!

Mi se pare că Benoît vrea o viață de adolescent.

Să i-o tragă amantei toată săptămâna și uneori, când se întoarce Felix,

să petreacă weekendul la mama lui.

Doar că eu nu sunt mama lui.

Cu Serge cum a mers?

Cum să-ți spun?

E atent, e agreabil, dar mi se pare bizar.

Brusc, s-a apropiat de mine și m-a sărutat.

M-am văzut în patul lui m am gândit la colăcei, la cicatricea de la operație,

la toate lucrurile care nu îl deranjau pe Benoît.

Și m-am simțit paralizată ca o adolescentă.

Benoît se gândește la kilogramele lui în plus când se culcă cu ea?

Dar nu e la fel.

Un bărbat cu un trecut e sexy.

O femeie care nu se îngrijește e bună de aruncat la gunoi.

- Mi-a propus să fac jogging cu el. - Și ai acceptat?

Da.

Asta nu e o schimbare, e o revoluție.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Îl caut pe Benoît. Știți unde e?

- Uite-l. - Mulțumesc.

- Ce mai faci? - Bine. Tu?

Și eu.

Ce faci aici? Ai vreo problemă?

Nu. Făceam cu cumpărături în zonă și am vrut să vin să te sărut.

Da, foarte frumos.

N-am văzut niciodată sediul tău. Îmi faci un tur?

Sunt aici toți muncitorii și avem treabă. Altă dată.

- Când nu vor fi muncitorii aici? - Nu amestec viața privată cu munca.

- Ce cumperi? - Paste proaspete. Mor de poftă.

- Îți plac? - Da.

E un magazin italian foarte bun aici.

- Îl știi? - Nu.

M-a sunat Felix. Vine acasă în weekend.

- Vom lua masa împreună duminică. - Grozav!

Dacă vrei să vă vedeți în apartament, pot să iau masa altundeva.

Sigur aveți multe să vă spuneți.

Vom lua masa acasă toți trei, cu Carole.

Cu Carole?

Bun, te las să muncești. Curaj!

Da, ne vedem mai târziu. Da, paste proaspete!

- Gata? - Da, curând, ai răbdare.

- Am articulațiile ruginite. - E normal la început.

N-am mai făcut sport din liceu.

- Banca aceea? - Da.

Nu sunt sigură că voi ajunge acasă.

După un duș bun, te vei simți minunat. Putem relua duminică după-amiază.

- Săptămâna viitoare. Vine acasă fiul meu. - Nu știu dacă să te cred.

- Jur! Voi face ce faci și tu. - Da.

Să nu te rănești.

- Doare. - Asta e ideea.

Îți spălăm rufele imediat.

- Sunt multe? - O tonă, nu le-am spălat deloc.

Dar, Felix, e dezgustător! Să nu zici că ții șosetele murdare de două luni!

Pute în camera ta!

Nu, lenjeria murdară o pun în saci de gunoi pe balcon.

Nu pute în camera mea. Și, cum nu aveam destule, mi-am luat altele.

- Cu cap de mort. Tare, nu? - Oribil. Du-te și pune-le în mașină.

- Aș vrea să ne ocupăm de frunzele moarte. - Sigur.

Dar nu te agita, mă ocup eu cu tata. La ce oră se întoarce?

De fiecare dată când întrebam ce faceți, mințeai?

Nu, scumpule, nu mințeam, te protejam.

Și nu aveam chef să îți spun asta la telefon.

Jalnic. Și era evident.

- Cum? Ce era evident? - Să nu-mi zici că nu bănuiai!

La un moment dat avea un program ridicol.

Spunea aiureli când ajungea acasă.

Îmi era rușine pentru el. Și tu nu ziceai nimic.

Chiar și seara când am sărbătorit bacul cu bunicii a venit târziu.

Se tot justifica. Era evident că minte.

- Nu îți dădeai seama? - Nu.

Aveam încredere în el.

Poate că asta voiai. La urma urmei, nu ai făcut nimic să-l păstrezi.

- Sigur ați rămas împreună din cauza mea. - Nici vorbă.

Așa pare.

Te simți bine, mamă? Încă te doare spatele?

Nu, e în regulă am febră musculară. Am început să fac jogging.

- Cu cine? - Cu nimeni. Eu singură.

Și ar trebui să mă feliciți. Nu mă las doborâtă.

Bravo, venerabilă mamă!

- Mamă, serios! - E doar apă.

- Cât ai acolo? - Am 120.

Treci la 180.

- Ei bine? - Ce a făcut electricianul?

- Trebuia să le pună în căptușeală. - Cheamă-l înapoi.

Îl știi bine. Ne va amâna.

Trebuie s-o facem noi. Dacă nu, nu vom termina azi.

Nu, e treaba lui. Nu-mi pasă că întârziem. M-am săturat să rezolv prostiile altora.

Preferi să faci propriile prostii?

Deja ți-ai distrus familia. Acum distrugi și firma?

Cine ești tu să mă judeci, să-mi vorbești de viața mea de familie?

Mergi în țară 15 zile pe an, soția și fiica ta nu riscă să te enerveze.

- În afară de muncă, nu ai nimic. - Îmi convine. Eu nu umblu la altele.

Și tu ce viață ai? Nici cu una, nici cu alta.

Sunt trei nefericiți, ca să nu mai zic de Felix.

Dacă nu te înțelegi cu nimeni, nu te înțelegi cu tine însuți.

Scuză-mă, ți-o zic de dragul tău.

Nu vreau să închid ochii în vreme ce o iei razna.

Ne cunoaștem de prea multă vreme.

- Hai să le montăm. - Bine.

- Electricianul naibii! - Nu, dar…

Îi voi zice.

Mamă?

- Pentru tata te ai aranjat așa? - Absolut deloc.

Nu știu de ce accepți asta. Se culcă cu ea, dar vine aici să mănânce

Putea să mă ducă la restaurant. Mi se pare nesănătos.

Încetează, nu e nimic nesănătos. Voia să mănânce cu tine. Atâta tot.

Și nu pot să-l împiedic să vină aici, e și casa lui.

Dar de ce rămâi aici? Ai putea merge la Aurélie.

- De ce, te deranjează că stau aici? - Nu e asta.

Dacă ai chef să iei masa doar cu el, nu e nicio problemă, plec.

Mamă, las-o baltă.

- El e, deschide-i. - Poate să-și deschidă singur.

- Salut! Ce mai faci, băiete? - Bine.

- Mă bucur să te văd. Salut! - Salut!

Ți-am adus macaroane cu nuci, preferatele tale.

- Le pun aici. - Mersi.

- Frumoasă rochie! Nu o știu. - Am făcut niște cumpărături.

- Este bere? - Nu știu. Poate a rămas în frigider.

- Felix, tu vrei ceva? - Nu, mersi.

Să ne așezăm la masă.

Da, o să beau mai târziu.

Mă durea mâna luni, când luam notițe. Profesorul vorbea foarte rapid.

Dar eu eram motivat, nu mi-a scăpat nimic timp de patru ore.

- Am scris 20 de pagini, jur! - Uimitor!

La sfârșitul cursului, vorbeam cu o tipă și mi-am dat seama că greșisem sala.

Eram la un curs de geologie pentru anul doi, nu facem așa ceva în primul an.

- Nu! - Boboc idiot.

- Ți-ai făcut prieteni? - Da.

- Studenți întâlniți în campus? - Da.

- Și prietene? - Da.

Hai, zi-ne!

Ce să vă spun? Vorbiți serios?

Și voi aveți multe de povestit. Continuăm să ne prefacem că totul e normal?

Fiindcă aș vrea să știu programul.

Vă despărțiți, vindeți casa? Mi-o prezinți pe tipa ta?

Te înscrii pe un site de matrimoniale? Nu știu.

Felix, în viață cuplurile traversează uneori momente complicate.

- Eu și mama ta căutăm împreună… - Da?

Căutăm împreună? Acum aflu prima dată.

Pare că ne separăm de comun acord, dar ne separăm pentru că aveai pe altcineva.

- I-am explicat asta lui Felix. - Asta i-ai spus?

Felix, nu aveam pe altcineva.

M-am lăsat atras într-o poveste pentru că eram nefericit.

E ca și cum aș fi tras un semnal de alarmă!

Sunteți enervanți amândoi. Nu vă puteți rezolva problemele când nu sunt aici?

Îmi pare rău, nu credeam că va ieși așa.

Stai liniștită.

Trebuie să prind trenul. Îmi fac bagajele.

Trebuie să îl duci la gară.

E ușor să spui că e vina mea.

Poate crezi că nu te-am apreciat, dar nu te las să spui că nu te-am iubit.

În 20 de ani, nu mi-am dorit niciodată să fiu cu altcineva.

Dacă e așa, lasă-mă să revin.

- Și cealaltă? - Aici nu vorbesc de cealaltă.

Vreau să mă întorc.

- Până la următoarea ta criză? - Nu va mai exista niciuna.

Cum pot să fiu sigură? Pe asta nici n-am văzut o venind.

Mă enervezi. Am trăit 20 de ani împreună. Nu poți arunca asta la gunoi

pentru o poveste de câteva luni. Putem depăși situația?

Ce vei face ca să o depășesc?

Mă înșeli și vrei să uit totul cât ai clipi?

Ce propui ca să ni se schimbe viața?

Pe ea ai dus-o la Arcachon! Pentru noi ce ai prevăzut?

Chiar dacă te-aș duce pe lună, n-ar fi de ajuns, fiindcă nu cedezi deloc.

Atunci de ce vrei să revii?

Oricum, Felix are dreptate.

Stăteam împreună din cauza lui, dar nu ne mai iubim de mult.

- Trebuie să plec. - Îmi caut jacheta și vin.

- Te iubesc, dragul meu. - Și eu, mamă.

Nu are legătură cu tine. Ești o femeie minunată.

Dar…

De când nu mai sunt cu ea, simt că îmi lipsește ceva.

Că nu mai am repere.

- Asta e dragoste. - Poate.

Dar trebuie să învăț să trăiesc fără ea.

Nu e ușor să jelești pe cineva cu care ai trăit 20 de ani.

Și până când voi fi făcut asta…

nu pot să am o relație cu altcineva.

Totuși, am crezut în noi.

- Îmi pare rău sigur mă urăști. - Nu te urăsc.

Din contră, îți mulțumesc pentru sinceritate.

Într-o altă viață, relația noastră ar fi mers cu siguranță.

Cu siguranță.

E impresionant! Ești mai rapidă cu 10 minute.

Dacă continui așa, te voi înscrie la maratonul New Yorkului.

- E un pic prematur. - Trecem la trei antrenamente săptămânal.

Nu voi găsi timpul necesar. Mai ales dacă trebuie să mă antrenez singură.

- Ce vei face în Italia? - Conferințe. Fac asta o dată la doi ani.

- Vei fi plecat mult timp? - Vreo 20 de zile.

Vei supraviețui fără mine?

Italia sigur e magnifică. N-am fost niciodată acolo.

Data viitoare te iau în bagaje. Promit!

- Vom vedea. Sprint până la bancă! - Trișezi.

- Egalitate. - Nu, am câștigat eu.

Sigur că da!

- Te aștept acolo. - Ne vedem acolo.

- Bună ziua! Ce mai faci? - Ce cauți aici?

Vin de la Bergerac, am reparat o gabară veche, care lua apă.

Și la întoarce mi am zis să-ți fac o surpriză.

Ai vreme să bem ceva? Sau să mâncăm ceva?

Nu. Merg la un tip, avem de pregătit o prezentare.

Înțeleg.

M-am gândit că în vacanța de Crăciun poate mergem împreună la schi.

- Noi doi? - Da, noi doi.

- Nici nu știi să schiezi. - Ce contează? Mă înveți tu.

În cel mai rău caz, mă dau cu sania.

Profesorii ne-au spus că ne vor da mult de lucru în vacanță.

Nu voi avea timp. Prefer să stau acasă.

Înțeleg.

- Mă bucur că te-am văzut. - Da, și eu.

- Mă vei suna? - Da. Nu-ți face griji.

- Și tu mă poți suna. - Pa!

- Du-te. - Bine.

Te-ai apucat de decorațiuni, nu m-ai așteptat.

Voiam să termin.

Ce e? Plângi?

Nu-i nimic. Perioada Crăciunului mă întristează.

Va fi în regulă. Fiul tău va veni acasă curând. Ce îi ce cadou îi vei face?

Nu știu, mi-ar fi plăcut să mă sune Benoît, să vorbim.

Nu m-a sunat de la Halloween.

I-ai cerut ceva imposibil genetic. Probabil nu știe ce să facă.

Să facă niște eforturi e imposibil genetic pentru un bărbat?

Nu a înțeles că m-a dezgustat că m-a înșelat?

Mi-ar fi plăcut să ne redescoperim, dar să nu reluăm vechea rutină.

Lui îi ajungea că poate reveni acasă și să fie totul ca înainte.

Poate visez la ceva imposibil.

Că putem face ceva nou din ceva vechi.

Scumpo, asta facem în fiecare dimineață în fața oglinzii.

Uite cum arăt. Magia Crăciunului să acționeze!

- E totul în regulă, Béchir? - Da.

- Vrei o bere? - Nu, mersi.

Șefule, mă duc să fac un duș.

Intră cinci minute. Stai jos.

Chiar vei sta toată iarna aici?

De ce nu? Mi-e bine aici, mi-am amenajat un colț, un cuibușor de nebunii.

Mai știi ce a spus Miller despre Hong Kong?

Ce ar fi să mergem amândoi?

Facem niște bani. Va fi o schimbare.

E departe.

Nu știi cum e să lucrezi departe de familie și de țară.

Uneori te gândești la lucruri fără importanță.

Nu știu, eu…

Brusc, îți vine să mănânci o mâncare de acasă.

Și apoi simți un nod în stomac și nu mai trece.

Da, dar nu va dura mult.

Cât despre familie…

Felix e major, mai are nevoie de noi. E normal. Toți am fost așa.

Dar Carole?

Doar nu o vei abandona! E o femeie bună.

Dar am dat o în bară, Béchir.

Nu vrea să mă ierte, nu poate.

Gândește-te bine apropo de Hong Kong. Nu oricine poate deveni emigrant.

- Pe mâine! - Pe mâine!

- Carole, florile. - Mulțumesc.

O seară bună!

Mă bucur să îl văd. Aproape că mi-a fost dor de el.

- Vei ajunge într-o gondolă în Veneția. - Mai e până acolo

- Pe mâine! - Te pup.

Acum?

Bine, vin.

- Vrei să mă îmbeți? - Nici vorbă. Deși…

Mersi pentru cartea poștală. Un lucru rar în ziua de azi

Prego. E frumos, nu-i așa?

Când mi-ai zis că ai cumpărat cinci cărți pe săptămână, mi-am imaginat grămezi.

Dar ești foarte ordonat.

Păstrez foarte puține, doar pe cele care m-au marcat.

M-am gândit mult la tine.

Îmi urmezi sfaturile. Plantele tale sunt frumoase.

Și te temeai că vor muri în lipsa ta.

Se numește Julie. Am sărbătorit-o săptămâna trecută.

O adevărată domnișoară! Are patru ani, dar pare de cel puțin șase.

A întrebat dacă poate să îi trimită cardul meu lui Moș Crăciun

pentru cadouri mai scumpe.

Păreți trist. Nu așa sunteți de obicei.

Nu, dar sunt un pic obosit. A fost o zi grea.

Îmi pare rău, nu pot. Simt că îl înșel pe Benoît.

- Mai vrei un pahar de Chianti? - Nu, mulțumesc, ar trebui să plec.

- Crezi că sunt ridicolă? - Nu. Să abandonăm subiectul.

Mi-ar plăcea să continuăm să facem jogging împreună. Ai vrea?

Evident. E singura situație în care tu fugi după mine.

Du-te. Scrie-mi, să știu că ai ajuns cu bine acasă.

Carole?

Carole!

Ce cauți aici?

E înfricoșător să te găsesc pe întuneric.

Scuză-mă, dar trebuia să-ți vorbesc. Nu mai putea aștepta.

Ce se întâmplă?

Zi, te ascult.

Am dat-o în bară total, am stricat tot.

Da, e adevărat că nu mi-ai fost alături, dar am cedat ușor.

Ar fi trebuit să-ți vorbesc despre această femeie, despre efectul ei asupra mea.

Și poate că împreună am fi putut căuta soluții.

Da. Exact asta aș fi vrut.

Știu.

Dar m-am repezit fără să mă gândesc la consecințe

și la tot ce distrugeam.

În plus, mi-am zis că m-ai fi putut înșela și tu.

Nu eram foarte sexy stând pe canapea cu picioarele pe masă când reveneai acasă.

Se poate mai bine.

Dar nu. Îmi dau seama și că nu putem da timpul înapoi.

Ai un mesaj.

Cum vrei.

Credeam că nu vei trece peste asta, dar pari să te descurci.

Și e corect așa.

Ieși, vii acasă târziu, ești frumoasă.

Ai prieteni care îți trimit mesaje noaptea.

Și aud că faci sport.

N-are rost să spun că asta mă face să am regrete enorme.

Doar n-ai venit să-mi spui asta.

Benoît, te cunosc.

Când zic că am dat-o în bară, așa e. Complet.

Dominique e gravidă.

Așa că îmi voi asuma prostiile până la capăt.

Tu și Felix puteți păstra casa. Nu vă faceți griji, eu nu mai am ce căuta aici.

Voi veni să-mi iau lucrurile când vrei. Îmi zici tu.

Și stai liniștită, îi voi explica…

situația lui Felix, dar la timpul potrivit.

E important.

Pleacă.

E gravidă. Și eu care speram…

Nici nu mai știu ce speram.

Știi, când am plecat de la tine ieri-seară, mi-am zis că îl voi suna.

Trebuia să încetez să mă mint. Întotdeauna am simțit că el era omul vieții mele.

Și apoi a venit și m-a anunțat asta. Își va întemeia o altă familie.

S-a terminat.

Nu îl invidiez pe Benoît al tău.

Imaginează-ți cum e ca la vârsta noastră să te trezești noaptea pentru biberon.

Să pleci dimineața la muncă obosit fiindcă bebelușului îi ies dinții.

Să ieși la pensie având un puști în plină criză adolescentină,

care te consideră bătrân și cu care nu poți merge să alergi pentru că ai artroză.

Benoît nu are artroză.

Dar va avea, ca toată lumea.

Pe când tu ai 45 de ani, copilul tău e mare. Poți profita de viață.

Ești liberă, ești tânără, poți face ce vrei.

Vei cunoaște pe cineva.

- Știi foarte bine că… - Pe cineva mai bun.

Eu am ajuns primul. Am fost varianta ta de încercare.

Știi că rar merge din prima.

Trebuie să te gândești la tine, asta e prioritatea.

Da.

Vrei să bem o cafea?

Nu.

N-am timp, trebuie să rezolv ceva înainte să merg la muncă.

Bine. Voi trece pe la magazin, să aflu ce mai faci.

Mulțumesc.

Cum v-am zis, a doua cameră e ceva mai mică,

dar, cum puteți vedea, e foarte luminoasă.

E perfectă pentru fiul meu, vine la noi din când în când. E student.

Atunci e perfectă.

- Vreți să mai aruncați o privire? - Nu, e în regulă, îl iau.

Îmi trebuie rapid. E posibil înainte de Crăciun?

Imediat. Când îmi aduceți, hârtiile vă pregătesc contractul.

Fantastic! Adun hârtiile și trec pe la agenție pe la ora 14:00.

- Perfect, dle Monteil. - Bine.

- La ora 14:00 la agenție. - Da, mersi.

Cu plăcere.

Sunt Carole. Deschideți-mi.

Am așteptat să plece Benoît. Nu voiam să-l întâlnesc.

Nu e niciun risc. Nu mai suntem împreună.

M-a părăsit acum o lună.

Acum, că a intervenit copilul, asta se va schimba.

Îl cunosc pe Benoît, e un om responsabil, va vrea să-l crească.

Nu, mi-a promis că îl va recunoaște și mă va ajuta cu bani. Atât.

Îl înțeleg, nu voia așa ceva.

A fost un accident, nimic premeditat.

La început nici n-am înțeles că eram gravidă.

Știți, chiar dacă pentru Benoît am fost doar un episod…

sunt foarte bucuroasă că voi avea acest copil.

Un episod care a distrus căsnicia noastră.

Nu știu nimic despre viața dv, dar știu că el nu poate trăi fără dv.

Aveți noroc. Sunteți marea lui poveste de dragoste.

Va reveni la dv. Doar la asta se gândește.

Și eu.

Alo? Benoît, voiam să te sun.

Da, eu sunt.

Vreau să te anunț că sunt acasă să îmi iau niște hârtii.

Așteaptă-mă, vin. Vin imediat.

Benoît!

Ce se întâmplă? E vreo problemă?

Întoarce-te să locuiești cu mine.

Crezi că e posibil?

Crezi că vei accepta până la urmă?

Tot ce știu e că te iubesc

și că, dacă nu încercăm, nu vom ști niciodată dacă va merge.

Și eu te iubesc. Te iubesc.

Traducerea: Ovidiu-Gheorghe Ruța