Original subtitles

Bună!

- Îl cunoști? - Nu.

Mereu mi-am dorit să mă aștepte un bărbat la aeroport.

Te-ai întors, în sfârșit.

Steph. Steph a mea.

Cincisprezece sezoane ajung. Am făcut mai mult decât trebuia.

Altfel, o să rămân singură, îmbrăcată în castravete.

E timpul să vin acasă și să mă maturizez.

Măcar ai deja o slujbă.

Îți lipsește doar un bărbat. Acum e mai ușor cu aplicațiile.

Caut un bărbat, nu o partidă de sex.

Nu mai e așa.

De unde știi?

Mi-au spus prietenele mele.

Nu. Eu, într-o aplicație? Niciodată.

Nu vorbești serios. Arată ca un psihopat.

Ăla are 55.

Nu. Sunt doar ciudați pe aplicație. O șterg.

Îmi arăți doar inadaptații. Ai cunoscut tipi grozavi. Ca Paul.

Paul? Vorbești serios? Paul?

Bine. Poate nu pe Paul.

De ce te temi?

Că nu știi cum să construiești o relație după 15 ani la Club?

- Nu. - Sau că nu te-ar putea iubi nimeni?

Crezi?

Sigur că nu.

Asta nu se va întâmpla. Te cunosc.

Ești grozavă și te iubesc.

Poate o să rămân cu tine. Vrei să ne sărutăm?

- Încetează. - M-ai crezut. Stai așa.

Ce idioată!

Ieși cu el dacă nu ți-e frică.

Nu mi-e. Uite.

La naiba! Am întârziat.

O, nu.

Vin!

Ai întârziat. Grăbește-te.

- Bună, Pat! - Bună, scumpo!

Unde e grupul meu?

La Luvru. Ai întârziat în fiecare zi în ultimele două luni, Zoé.

Îmi pare rău, dar nu te mai pot acoperi.

- E o problemă. - Evident.

- Întârzii în fiecare dimineață. - Da.

- Și mereu întârzii 20 de minute. - Da.

Dacă am începe cu 20 de minute mai târziu, aș ajunge mereu la timp.

- Da. - Și problema noastră s-ar rezolva.

Impresionant management, Bernard!

Spune-le și celorlalți, bine? Trebuie să plec. Mă așteaptă.

Zoé!

- Luvrul e pe aici. - Desigur.

- Trebuie să vorbesc cu Stanislas. - Bine. Pa, Pat!

Pa, scumpo! O zi bună!

Ce e asta, Pat?

Ești gata? Arăți sexy?

Uau! Arăt groaznic.

De când m-am mutat aici, arăt ca naiba.

Voi cum reușiți?

Folosim tone de machiaj, bem cafea și facem cancer la ultraviolete.

Nu-ți face griji, nu va arăta ca în poză.

Era un desen, dar e altceva decât pozele cu filtre, cu tipi cu motocicletă.

Trebuie să plec.

Nu. Pune-mă pe FaceTime. Vreau să văd asta.

Vezi-ți de viața ta, fato. Pune un film porno sau ceva.

Mersi, dar viața mea e perfectă așa cum e.

Scumpo, nu bea atât de mult ceai, că o să faci pipi toată noaptea.

Te rog.

Stai. Mi-a trimis un mesaj.

Bona i-a tras clapa. Nu poate veni.

Desigur. Ce ratat!

Mă invită la el.

- Ce? - Semnat „Jack Spintecătorul”.

- Nu poți merge. - Nu pot?

Nu, Zoé. O să mă suni

Zoé! Zoé! Nu!

Grăbește-te, scumpo! O să înceapă filmulețele cu animale.

- Nu! - Copii, deschideți ușa!

- Bună ziua, doamnă! - Vai de mine!

Tati face paste.

- Domnule? - Da. Ce se întâmplă?

Fiica ta avea o pungă de plastic pe cap.

Ești bine, scumpo?

Adrien, încerci să-ți omori sora?

- Da! - Jucați-vă în camera voastră!

Nu vreau să vă mai văd.

La atac!

Îmi pare rău. Cine sunteți?

Globtrot75.

Ați venit?

Deși n-am venit și mai sunt și copiii.

Bun. E improbabil.

Scuze că vă întrerup.

Nu, absolut deloc.

Nu ne tutuiam în mesaje?

Ba da, dar sunt cam intimidată.

Scuze.

Vai de mine!

La naiba! Dovleceii! Nu!

Stai așa.

- Apa într-o tigaie încinsă nu e… - Da.

- Poate ar trebui să plec. - Cred că ar trebui.

În cazul ăsta…

mi-a făcut plăcere să te cunosc.

Cred că am început cu stângul.

Mai ales că asta a fost urna bunicii mele.

- Nu se poate. - De fapt, nu.

- Putem pleca? - Da, mergeți.

Hei! Spălați-vă pe dinți.

Mersi.

Ai custodie comună cu mama?

Nu, mama lor s-a mutat în Asia acum șase ani.

- Tată! - Poți să-i spui custodie comună.

Schimbăm la fiecare secol. Acum e rândul meu.

Folosești o perie ca să speli vasele?

Desigur, bureții sunt demodați.

Cu asta, poți freca mai tare.

E ecologică și o poți folosi la nesfârșit.

Poftim. Nu mă stârni cu produse de curățenie.

- Văd. - O să-ți iau una. O să vezi.

- Nu vei mai renunța la ea. - Bine.

Ne-am spălat pe dinți.

Și nu numai, se pare.

Ce-i asta?

Adrien, lasă-l.

Nu, nu, nu.

E foarte fragil.

Știți ce e ăsta?

E un acordeon.

Stați așa. Priviți.

Vreți o demonstrație?

- Da. - Poftim.

Vă arăt. Nu. Uite.

Ce tare!

- Vreți să încercați? - Da!

Stați așa. Ușor.

Pune mâna acolo și împinge.

În timp ce tu apeși acolo. Să tragem împreună.

Așa.

Bine, copii. La culcare!

- Vrem o poveste. - Zoé o va citi.

- Ba nu. - Dar e prima dată aici.

Da, dar ăsta nu e un motiv s-o facă.

- Aș putea încerca. - Da!

- Da! - Bine.

- Nu te superi? - Sigur că nu.

Am emoții.

„Bunico, ce dinți mari ai!”

„Ca să te mănânc mai bine.”

„Și, rostind aceste cuvinte, lupul cel rău sări din pat

și o mâncă pe sărmana Scufiță Roșie.”

- O, nu! - Ce nasol!

De ce a mâncat-o?

E timpul să dormiți. Noapte bună!

Noapte bună!

Poți agăța decizia noastră în pom?

Ce-i asta?

- Acolo? - Da, acolo.

Nu-l deranjați pe tata când are musafiri.

Deci? E o partidă bună?

- E totul în regulă? - Dorm.

Deci trecem la o ambianță complet diferită.

- Nu. - Bine.

Bună seara!

Vrei ceva de băut?

Nu, mulțumesc.

- N-o să beau singură. - Sigur că nu.

Mulțumesc.

Pentru noi.

Ești ghid turistic?

La naiba! Începe adevărata întâlnire?

Câți ani ai?

Ce fel de muzică îți place? Sigur ești Vărsător.

Ce frumos! Ce sunt?

Nimic. Sunt doar schițe.

Niște desene!

Le fac să mă distrez. Pentru mine.

- Îmi place Pont des Arts. - Serios?

E locul meu preferat din Paris.

De unde știi?

- Noroc chior, cred. - Sau nu.

Ce faci?

Stai.

Ce voiai să faci?

Nimic. Eu doar…

Îmi place cum miroși.

- Te-ai dat cu parfum? - Da. M-am dat.

M-am dat azi-dimineață. Aici.

- Da. - Da.

Da. Un pic și aici.

Da, îmi place.

Puțin și acolo.

Mulțumesc că mi-ai spus, pentru că nu sunt sigură.

Renunți vreodată la glume?

Scuze. De obicei, nu. De ce?

De ce te temi?

De asta.

Robinson! Ce se întâmplă? Ce faci? Oprește-te!

Robinson, oprește-te! Nu e amuzant!

Stai…

Ce-i prostia asta?

Aici erai. Nu e o prostie de data asta.

E incredibil. A fost…

A mers uimitor de bine. A fost…

A fost magic.

Evident.

Copiii dorm. Sună-mă dacă se trezesc.

Grozav! Acum sunt bonă. Cred că e ca mersul pe bicicletă.

Unde e?

În spate, pe stânga. E un copil desenat pe ușă.

- Sunteți rudă? - Poftim?

Sunteți rudă?

Sunt soția lui.

Alo, doamnă! Nu, nu sunt Robinson. Sunt o prietenă de-a lui.

Adică sunt iubita fiului dv.

Da. Zoé.

Da, din excursia la schi. Așa e.

Da, o clipă. De fapt, Robinson nu se simte bine.

Nu e nimic grav, dar suntem în drum spre spital.

Da, desigur. Sunteți în Bordeaux.

Da. Bine.

Pe mâine, atunci. Da, e perfect.

Da. Am eu grijă de copii.

O să mă ocup de tot. Ne vedem mâine.

Soacra mea.

- Bună seara! - Îmi pare rău.

Sunteți rudă cu Robinson Morizet?

Da, sunt soția lui. Adică iubita lui.

După criza epileptică, a avut un episod de status epilepticus.

Ca să prevenim leziunile cerebrale, i-am dat medicamente antiepileptice,

ca să-i inducem coma artificială până la finalul crizei.

Bine. Și când va fi asta?

N-avem de unde să știm. În asemenea cazuri, o luăm pas cu pas.

A băut alcool?

Da, puțin.

Puțin sau mult?

Mult, cred. De ce? N-ar fi trebuit?

Alcoolul i-ar fi putut declanșa convulsiile,

mai ales dacă nu și-a luat medicamentele.

Deocamdată, trebuie să se odihnească.

Culcați-vă și reveniți mâine. Va fi bine.

Și…

Bine, mulțumesc, dnă doctor.

Eu l-am făcut să bea.

Tu ai cumpărat vinul?

I-ai pus o pâlnie în gură? Nu știai că are epilepsie.

Ce le spunem copiilor?

Nu le spunem nimic. Nici măcar nu-i cunoști.

În sfârșit, cunosc un bărbat drăguț, amuzant, inteligent,

subtil, fragil.

Vorbește frustrarea ta sexuală.

Ai fantezii. Sunt sigură că e un ratat.

Steph!

De ce l-am făcut să bea?

Nu vin părinții lui să ia copiii mâine?

Poftim. Vei fi liberă. Coșmarul ăsta se va termina.

Vrei să rămân peste noapte?

Nu, mă descurc.

Îmi datorezi 50 de euro pentru terapie și 30 pentru babysitting.

Mersi, Steph.

Nu poți să-mi ții locul de data asta?

- Nu, nu pot. - E ultima oară, promit.

- Dar nu pot… - Zoé!

Paloma, lasă acordeonul!

Cu cine vorbești? Ai copii?

Nu. Ce?

- Faci pe bona? - Nu, e…

- Sunt ai lui… - Ai copii?

- Încetează! - Ți-am spus…

Adrien, n-o mai sâcâi pe sora ta.

Chiar ai copii?

Da. Am doi copii.

Să fii aici la 14:00 fix. Niciun minut mai târziu.

Bine, voi fi acolo. N-ai inimă, Bernard.

Bine.

Unde e tati?

Tatăl vostru era foarte obosit.

De fapt, era atât de obosit, încât s-a dus la spital.

La spital?

Nu e chiar un spital, e mai degrabă…

E o casă mare, unde oamenii au grijă de el ca să se poată odihni.

- Ca un castel? - Da.

Exact, un castel, unde zânele infirmiere veghează asupra lui.

E un dragon în castel.

Da, e și un dragon.

De asta nu putem merge acolo imediat.

Vom ucide dragonul.

- Și tu ești dragonul. - Nu, tu ești.

Aveți grijă. Așa.

Spuneți-mi, ce faceți de obicei?

Mergem la școală.

Fugiți, ticăloșilor!

O să vă ard fundurile cu respirația mea înflăcărată!

Aveți grijă.

E cineva?

Bună!

Bună, dnă Tristețe!

Prieste! Sunt dna Prieste.

- Auziți un clopoțel? - Păi, nu.

Nu. Pentru că a sunat acum 15 minute.

Îmi pare rău, e pentru că tatăl lor…

N-am avut niciodată probleme cu dl Morizet.

E foarte punctual, politicos și de încredere.

- Înțeleg. - Mergeți, copii.

Dv cine sunteți, domnișoară?

Ce relație aveți cu copiii?

Sunt iubita lui Robinson.

Nu știam.

Și totuși, iată-mă. O zi bună!

O zi bună!

Să-i luați la 12:30 cu un formular de preluare semnat de Robinson.

La 12:30? Nu!

„Am rămas cu copiii pe cap.” Ha, ha. Ieri erai singură.

Fac curat în bucătărie după ce i-am dus la școală.

Hashtag: casnică în câteva minute.

Ești nebună. Sună-mă când ieși de-acolo.

Așa voi face.

- Zoé! - Bună, dragii mei!

Regret pentru mai devreme. N-am știut. Mi-au zis despre tatăl lor.

Da.

Par să-și iubească mama vitregă. Serios.

Ce drăguț!

- Pa! - La revedere, dnă Prieste!

Agathe! Jade!

- Cine ești? - E Agathe.

Așteptați-mă aici. Scuzați-mă.

Vin cu mine și am întârziat. Îi luați dv?

Sunt copiii lui Ambre. Dl Morizet îi ia o dată la două miercuri.

Da, desigur. Copiii lui Dambre. Copiii lui Ambre.

Credeam că noi i-am luat miercurea trecută.

Mă ocup eu. Nicio problemă. La revedere!

La revedere!

Da, e în regulă. Patru e perfect.

Și o mică poveste. O copie după Pont Neuf,

cel mai vechi pod din Paris, a fost construită pentru un platou de filmare

Les Amants du Pont-Neuf de Leos Carax.

- Incredibil, nu? Da. - Da.

Mulțumesc mult. O zi bună! Pa!

- Pa! - Bine.

Bine. Haideți, copii, să mergem!

- Haideți! - Pa, Pat!

- Pa! - Pe săptămâna viitoare!

Mulțumesc, Pat. Salut-o pe Clémence din partea mea.

- Zoé! - Pe curând!

- Bernard! - Faci mișto de mine?

- Ce? - Acum îți aduci copiii la muncă?

Îmi pare rău, Bernard.

Nu mi-ai dat de ales.

Mulți își aduc copiii la muncă. E o tendință în creștere.

Contabili sau brutari, poate, dar nu ghizi turistici.

Uite ce e. Ai întrecut măsura. Îmi pare rău, dar trebuie să te concediez.

Nu, du-te acasă.

Bernard!

Nu poți lăsa de izbeliște o mamă singură cu patru copii.

- Aveai doar doi copii azi-dimineață. - Pa!

Gustarea ta! Copii, nu vă uitați gustarea!

Tocmai ai fost concediată?

Da.

Paloma, ai grijă!

Ce-o să te faci fără slujbă? Te muți înapoi cu mama ta?

- Nu știe că m-am întors. - N-ai sunat-o?

Adrien! Lasă bățul!

Strici rochia surorii tale.

Ei bine?

O să-mi închiriez apartamentul pe Airbnb dacă am nevoie de bani.

- Și o să stai în sufrageria mea? - Da.

Ești bine, scumpo? Ce s-a întâmplat?

E rău.

Da, am văzut. Dar nu-l lovi.

Dacă vrei să spui ceva, folosește-ți cuvintele.

- E un mare bășinos. - Poftim.

Bășinos mare!

Ai devenit o mamă adevărată.

Da. Nu, doar până mâine-dimineață.

Părinții lui sunt de acord să-și lase nepoții cu o străină?

Ce le-ai spus? Cine te cred?

Nu i-am putut spune mamei lui că sunt Zoeglobetrot75.

- Care tocmai a făcut sex cu fiul ei. - Ba da.

Nu, bieții oameni. Tocmai le spusesem că fiul lor e în comă.

N-am vrut să-și facă griji pentru copii.

Și de cât timp sunteți împreună?

Asta nu știu.

Mama lui m-a confundat cu cineva cunoscut într-o excursie la schi, dar nu știu când.

Evident, din moment ce n-ai fost acolo.

Puteai să suni!

Nu știu nimic! Robinson nici n-a sunat!

- Bună, Ambre! - Copiii mei n-au ajuns la judo!

Am fugit la școală, mi-au spus că i-a luat o femeie!

Îi caut de o oră!

Nu știu ce se întâmplă! Și nu dau de Robinson!

- Îmi pare foarte rău. - Îți pare rău? Grozav. Îți pare rău.

- Și dna Priestre mi-a spus… - Prieste!

Dna Priestre.

- Fără R. - Idioată!

Mi-a spus că ești iubita lui Robinson. Grozav.

De când sunteți împreună?

Îmi pare rău că ți-am făcut probleme,

dar relația mea nu te privește.

Nu e nicio relație. Ești ultima partidă de sex a lui Robinson,

cu un orgoliu umflat.

- Ușurel. - Arăți ca una bună doar pentru sex.

Agathe. Jade. Să mergem.

Da, doar pentru de sex, fiindcă tocmai ne mutaserăm împreună.

I-am zis-o!

Ai văzut cum s-a uitat? Asta i-a închis gura.

Ce-i pasă ei, serios?

- Locuiți împreună acum? - Da.

E grozav. Te miști repede.

Abia aștept să rămâi însărcinată.

Haide. Când ajung părinții lui, îi spun tot.

E gustarea copiilor mei? Prăjitura lui Pat Piratul din Pigalle.

Minunat!

Ți-au făcut o frizură de învingător.

Îmi pare rău pentru ce fac.

Nu știu ce e cu mine.

Dar nu vreau să te las să pleci.

Și copiii tăi…

Nu mi-e frică când sunt cu tine.

Bună! Tu trebuie să fii Zoé.

Da. Bună!

Suntem foarte emoționați. E foarte greu.

Trebuie să fim optimiști și uniți.

Haide, Jean-Jean! Revino-ți!

E foarte important pentru noi că ești aici.

Odile, Jean, poftim niște cafea. Bună!

- E totul bine? - E Zoé.

Bună! Sunt Isaac. Îmi pare bine.

Isaac. Da, desigur. Isaac.

Cel mai bun amic al lui Robinson.

- Da. - Mă bucur să te cunosc în sfârșit.

Da, și eu. Scuze, dar de când sunteți împreună?

- De… - S-au cunoscut la schi.

- Deci a fost… - Poftim. La schi, deci…

Deci șase luni.

Șase luni. Da.

Vom lua copiii de la școală. Amintește-ne la ce oră.

La cinci fix.

O să petrecem seara cu ei dacă nu te superi.

Nu, deloc. Oricum trebuie să trec pe la mine.

Ambre mi-a spus că locuiți împreună.

Da, așa e. Locuim împreună.

Nu. Merg doar să iau corespondența.

Îmi pare rău, dar sunt foarte emoționată și obosită.

Nu mă simt prea bine, dar o să-mi revin.

- Te simți bine? - Am trecut prin multe cu Robinson.

- Ia loc. - Eu…

Așa. Te simți mai bine?

Viviana și cu mine am invitat niște oameni la cină. Ar trebui să vii.

Nu. Mulțumesc.

Avem noi grijă de copii.

- Ar trebui să te duci. - Robinson ar vrea să te duci.

Cu plăcere.

Steph, cina e peste patru ore.

O să-mi pună întrebări. Trebuie să mă ajuți, te rog.

Când vor afla…

- Nu, dacă vor afla. - Când.

Când o să afle adevărul, o să cheme poliția.

Furt de identitate, răpire de copii.

N-o să fii iertată la capela din pădure, ca la zece ani.

Dar la capelă n-am fost pedepsite.

Încetează!

Dacă-i verifică cineva e-mailul sau telefonul,

totul se va duce de râpă.

Tu nu exiști.

E nevoie de multă muncă pentru a crea o poveste.

Bine, am greșit.

Dar acum e prea târziu.

- Mă simt foarte vinovată pentru el. - Nu te simți.

Fiul lor e în comă.

Copiii lui nici măcar nu au mamă.

Și acum abia dacă au tată.

Nu vreau să le sporesc suferința.

Trebuie să le spui adevărul, Zoé.

Adevărul e că sunt femeia vieții lui.

Bine.

Carnețel, stilou, tablă, bilețele și ață.

- Ață ? - Da, ca în CSI.

TATĂ GROZAV, ORGANIZAT

SPORTIV, SE BUCURĂ DE VIAȚĂ

E bărbatul perfect.

Deocamdată, nu face decât să bipăie.

E mai mult un EKG.

Ce ghinion am!

Ce e?

Mereu te bagi în cele mai nebunești situații.

Asta am zis și eu, sunt ghinionistă.

Ce sporturi îi plac?

Înoată la Halles marțea.

Și joacă rugby cu Crocodilii Zburători sâmbăta.

Bine. Ce mărime are la pantaloni?

Are 32, uneori 33.

Bine, îl știi pe de rost. Totuși…

Întâi nu te vor întreba de pantalonii lui,

ci de ce nu te-a menționat niciodată. Ai lucrat la povestea ta?

- Da. - Zi!

Am ales să ne protejăm, pentru că…

pentru că… Îmi pare rău.

Îmi pare rău. Nu, nu.

Tocmai încheiasem o relație complicată și…

- Ești uimitoare. - Serios?

Da, ești grozavă. N-o să aibă inima să te interogheze.

Și asta a fost doar 10%.

- Bravo! - Serios?

Du-te!

O să te descurci. Baftă!

Bine.

Stai așa, Steph! Iei lecții de dans la bară?

După 12 ani, dorința dispare.

Îți povestesc mai târziu. Mergem la un instructor de amor.

Și încercăm lucruri noi. Încercăm lucruri noi!

Pot să-ți iau haina?

- Mulțumesc. - Mersi.

- Încântată. Viviana. - Viviana, viitoarea soție a lui Isaac.

Cel mai bun prieten al lui Robinson.

Robinson v-a făcut cunoștință în 2010 la…

Nu contează. Mi-a spus totul despre tine.

- Înțeleg. - Pierre.

Faimosul Croco Pierrot din rugby. Îmi pare bine.

Oh, No Money Kids.

Trupa preferată a lui Robinson. I-a văzut live de 15 ori.

În 2015 la Divan du Monde, în 2016 la Mauvaises Herbes.

În 2017 la Solidays și în 2018 la Rock en Seine.

E imbatabilă.

Mersi.

Poate părea ciudat, date fiind circumstanțele,

dar ne bucurăm să te cunoaștem.

- Da, chiar ne bucurăm. - Și eu.

V-ați cunoscut într-o excursie la schi, nu?

Da, la Val d'Isère.

- Când eram toți împreună? - Exact.

Da. Și vă țin minte pe toți.

- Serios? - Da.

Eu lucram la P'tit Danois.

Da, la P'tit Danois.

Tu făceai acrobatic cocktailurile?

Da. Așa e.

Mă mir că nu vă amintiți de mine.

De fapt, îmi amintesc de tine.

Jonglai cu shakerele.

- A fost uimitor. - Uimitor.

E elementul de bază.

Ce zici de o demonstrație? Am câteva shakere.

- Da! - Da.

Dar nu. Nu pot, pentru că…

Încheietura dreaptă. Mă doare rău.

Nu știu dacă e o entorsă sau o fractură.

- Ar trebui să mă duc la doctor. - Nasol.

Altă dată.

Scuze de întârziere, dar cu deschiderea restaurantului…

Devine un coșmar.

Ea e Ambre. Cred că v-ați cunoscut deja.

Da.

Ar trebui să mergem la Robinson.

Are nevoie de o prezență prietenoasă.

Ar fi grozav, dar acceptă doar familia.

Și iubita.

Aș putea vorbi cu doctorul.

Dacă mergeți separat, sigur va fi bine.

Mulțumesc. Ce drăguț din partea ta!

Ne mai prefacem mult?

Fugi. Isaac?

Vrea să spună că…

nu te cunoaștem.

Robinson nu te-a menționat niciodată.

N-a spus nimic despre mine?

Nu, absolut nimic.

- Nu vă cred. - Jur.

Adică jurăm toți.

E vina mea.

L-am rugat să nu spună nimic. De fapt…

Am vrut să mă protejez, pentru că…

Îmi pare rău.

Mi-e greu să vorbesc despre asta.

Tocmai terminasem o relație dificilă și…

- Cum adică dificilă? - Hai, Isaac, nu vezi că…

Scuze, nu e foarte perspicace.

Nici eu nu sunt,

dar tot aș vrea să aud povestea asta dificilă.

Fostul meu iubit era violent.

Asta e.

Și fostul meu soț era violent. Ce mare lucru?

Era foarte violent.

Dacă ar fi știut că sunt cu Robinson…

Poate vi se pare o nebunie, Robinson așa a crezut,

dar… trăiesc cu frică și…

- Frica te poate înnebuni. - Nu e deloc o nebunie.

Tata era violent. Știu cum e.

Ce idee grozavă să inventezi un fost iubit violent!

- Ce-i cu tine, Ambre? - Ce?

Treziți-vă! Robinson e singur și ea e o mincinoasă compulsivă.

Ajunge, Ambre.

Cum explici că am făcut sex cu Robinson acum două luni?

- Foarte elegant, Ambre. Bravo! - Grozav.

Ești bine?

Nu știam.

De asta n-a vorbit despre tine. A vrut și una, și alta.

Vai, nu! Nu-l acuza fără motiv.

Nu e aici ca să se apere.

Orice a făcut,

nu-l voi judeca înainte să vorbesc cu el.

Ce? Calmează-te, ne-am culcat o dată sau de două ori.

Maximum de trei ori. Și n-a fost grozav.

Mulțumesc că m-ați invitat. Scuzați-mă.

Stai. Te conduc.

Salutare!

Te rog să vii la nunta noastră.

Sunt sigură că Robinson voia să te prezinte atunci.

Da, e o nuntă mică. Va fi distractiv.

Între timp, dacă apare fostul tău iubit nenorocit, anunță-mă.

Voi fi bine. Nu-ți face griji.

- Mulțumesc pentru tot. - Stai.

Ai grijă la încheietură. Trebuie să ai grijă de ea.

La revedere!

Încotro?

Bună întrebare.

Atunci încep să conduc.

Bine. Și câte ore îmi lipsesc ca să-mi primesc plata compensatorie?

Tot ce văd e că ai lucrat 406 de ore.

- Patru sute șase? - Da.

În 180 de zile?

Da, până acum ai înregistrat 180 de zile.

Bine. Atunci cât primesc?

- Deocamdată, nimic. - Nimic?

Da. Trebuie să faci o programare.

Grozav. Așa facem. Mulțumesc. O zi bună!

La naiba!

Bună ziua!

Bună ziua!

Odile a dus copiii la școală. Se întoarce imediat.

- Încă aveți… - Da… Îmi pare rău.

Copiii trebuie să se fi bucurat să vă vadă azi-dimineață.

Ce le-ai făcut? Vorbesc întruna despre tine.

Da? Ne iubim. Parcă ne-am cunoaște de luni de zile.

- Nu-i așa? - Ba da, așa e. Vreți o cafea?

- Sigur, mulțumesc. - Bine.

Mă bucur că fiul meu și-a regăsit iubirea.

Căci Candice l-a distrus.

În timp ce dumneata simt că ești dreaptă, onestă, sănătoasă.

Îmi pare rău.

Așa.

Mi-e rușine.

Să nu-ți fie. Te-ai lovit?

Da. Nu e mare lucru.

- Doamna Pritresse e o scorpie. - Prieste!

Ce scorpie! Nu știu cum reușești.

Te obișnuiești.

Nu știu ce le-ai făcut copiilor.

M-am oferit să-i iau cu noi.

Preferă să stea aici, cu tine.

E mai bine să-și urmeze rutina.

Zoé face parte din rutina lor, nu noi.

- Da. - Apropo,

am spălat niște rufe, dar nu ți-am găsit hainele.

Sunt la curățătorie.

Să ne grăbim, să nu pierdem avionul.

Jean-Jean!

„Până la urmă, singurul act de curaj pe care ni-l cereți

este să înfruntăm toate lucrurile ciudate,

minunate și inexplicabile care ni se întâmplă.”

Ai subliniat și partea asta.

Dacă subliniezi totul, nu mai are rost.

Doar că e enervant să citești.

Vai, nu! Copiii.

Apropo, ne-am mutat împreună.

Îți povestesc mai târziu.

Pa, scumpule!

Intră! E deschis.

Bună! Unde ești?

Isaac? Ce cauți aici?

Bine. Ți-ai îngrijit încheietura.

- Da. - Am nevoie de telefonul lui Robinson.

Am probleme. DJ-ul meu a anulat.

- Pentru nunta ta? - Da. Îți dai seama?

Problema e că nu știu unde e telefonul lui Robinson.

- Aș putea… - L-am găsit.

- Da. - Am nevoie de contactele lui.

Are numărul altui DJ.

Prietenul lui DJ? Eu i l-am prezentat.

Eu sunt omul lui de legătură, deci…

Îți trimit numărul lui imediat ce…

Dă-mi-l acum!

- Ai dreptate. - Da.

- Ai dreptate. - Da.

Ți-l dau imediat.

- Știi ce? - Ce?

- O să sun eu, e mai ușor. - Sigur.

O să sun, bine? Sun.

- Sună. - Grozav.

Tu mă suni?

Steph, tocmai te sunam. Ce nebunie!

Bună! Sunt Stéphanie.

Ea e DJ-ul? Îmi pare bine. Eu sunt Isaac.

Pentru nunta de sâmbătă.

Ți-am spus deja. E prietenul lui Robinson.

El e. Isaac.

Știi ce? Au decis să te angajeze.

Grozav!

Scuze, dar aveam impresia că DJ-ul lui Robinson e bărbat.

Mă așteptam la un bărbat, dar…

Steph, trebuie să plecăm. Am parcat neregulamentar.

Toată lumea mă claxonează. Bună!

- El e Jérôme. - Eu sunt.

- De asta. Jérôme e DJ-ul principal. - Îmi pare bine.

- Îmi pare bine. - Sunt un duet.

Un duet. Eu sunt Isaac, viitorul mire.

Știi, nunta de sâmbătă. Prietenul lui Robinson.

E treaba noastră de sâmbătă.

- Suntem DJ la o nuntă. - Da.

- Da, îl înlocuiți pe celălalt DJ. - Îl înlocuim.

Da, da, da. Îl înlocuim. Da, da, da.

Îl știți pe Robinson?

Dacă-l știm pe Robinson? Sigur că da.

Eu și Robinson avem aceleași gusturi muzicale.

Dacă-l cunoașteți bine, ar trebui să vă fie ușor.

Sigur.

Grozav.

- Îți vor trimite un e-mail. - Nu, dacă tot suntem aici.

Dacă ne bazăm pe gusturile lui, va fi ușor.

- Mereu vorbim despre muzică cu el. - Da.

Grozav. Ascult.

Pentru băuturile de dinainte de cină, vom pune niște muzică easy listening.

- Apoi, puțin indie pop. - Exact.

- Și niște Motown, pentru atmosferă. - Merge întotdeauna.

Și mai târziu, dacă mergem pe gustul lui Robi, punem niște electro francez.

De exemplu, Polo & Pan, Tame Impala și N'to.

- Și No Money Kids, desigur. - Desigur.

Chiar îl cunoașteți.

Desigur, e Robi Robotul.

Regele Arahidă.

Nu înțeleg.

Am parcat neregulamentar.

Eu trebuie să iau copiii de la școală.

Da, scuze. Te las. Și mulțumesc.

- Pa! - Ne vedem sâmbătă.

Bine. Bine. Bine.

Tare!

Vino aici, scumpo.

Ce afectată e!

Haide, Ambre.

Încearcă mereu să vrăjească oamenii. E complet falsă.

Ești o pacoste.

Acum, familia.

- Vrei să dansezi, scumpo? - Să mergem.

Îmi pare rău. Adică soția mea.

Nu obosește?

Hei, Zoé. Zoé! Ce surpriză să te văd aici!

Scuze, te înșeli. Nu te cunosc.

- Haide, Zoé. Eu sunt. - Nu, nu, nu.

- Îmi pare rău, dar… - Nu-ți amintești de mine?

Ne-am cunoscut în Grecia acum trei luni.

- Thomas Cocoșelul. - Nu.

Sexy Zoé mă tratează cu răceală?

- Nu erai timidă înainte. - Nu mă mai hărțui.

Haide, Zoé!

E interesant.

E multă acțiune aici. Bună ziua!

Bună! Vrei să…?

- Da. - Da.

- Da. - Da.

- Poftim. - Mulțumesc.

- Eu sunt Ambre. - Serios?

Thomas. Nu ești mireasa, nu?

- Nu. - Asta e bine.

Da.

- E grozav. - Mersi.

- Zoé! - Bună, scumpo!

- Vrei să dansezi? - Ăsta e semnalul meu.

Puteți opri muzica, vă rog?

Am discursul lui Robinson, care…

care nu poate fi cu noi azi.

Îmi va fi greu să nu plâng. Emoțional vorbind,

mă simt epuizat, e destul de intens.

Se numește „Jumătatea mai bună”.

Și cum Robinson a găsit-o pe a lui,

o s-o rog să vină să-i citească discursul.

Asta și-ar fi dorit.

- Zoé! - Zoé!

- Haide, Zoé! - Zoé! Zoé! Zoé!

Zoé! Zoé! Zoé!

Bine, o s-o fac.

O să te descurci grozav.

„Jumătatea mai bună.

Dacă amestecăm iubirea cu prietenia,

obținem o jumătate.

Isaac…

ți-ai găsit jumătatea.

Ea e cea care te face să râzi și să plângi.

Ea a dezvăluit cea mai bună versiune a ta.

Și când nu e acolo, simți că lipsește o parte din tine.

Când îți găsești jumătatea mai bună…

trebuie s-o păstrezi.

Să nu renunți niciodată.

Și nu uita niciodată de ce te-ai îndrăgostit.”

- Bravo! - Mulțumesc.

Bravo!

- Stai. - Bravo!

Bravo!

Bravo!

Scuze.

E frumos, e cald. Unde?

În Gregolimano!

Ce e, Sexy Zoé?

Nu-ți amintești de mine? Thomas Cocoșelul.

- Hei! - E fostul tău iubit?

- El e? - Da, știam că mă va găsi.

A fost la Club. Ce-ar fi să-ți arăt…?

Hei, care-i problema ta?

Încetează! Ajunge!

A fost grozav. Ai văzut?

Sângerezi!

Ești mândră de tine?

Le-ai stricat nunta, iar Jérôme a fost bătut.

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut.

Ai fost arestat un nevinovat.

Îmi pare rău, Steph.

Ți-am auzit deja toate scuzele.

- Unde am parcat? - Acolo.

Stai. Ai băut destul, Ambre.

Nu-mi spune ce să fac, bine?

Am vorbit cu Thomas și mi-a spus despre călătoria ta în Grecia de acum trei luni.

Așa că nu, nu.

Îți dau o șansă, pentru că sunt o prințesă.

Dispari sau le spun tuturor despre tine.

Nu știu dacă mă auzi, dar nu am mai simțit niciodată asta pentru cineva.

Știu că abia ne cunoaștem, dar sunt lucruri pe care nu le putem explica.

Am simțit nevoia să-ți spun „te iubesc” de cum te-am văzut.

E instinctul. Nu minte.

Dar adevărul e…

că sunt singură în povestea asta.

O iau razna.

Și îi rănesc pe toți.

Așa că…

Trebuie să-i pun capăt.

Adio, Robinson.

Soră!

E o mincinoasă compulsivă. Am știut tot timpul.

Calmează-te. Nu e momentul.

- Thomas mi-a spus totul. - Oprește-te.

Robinson trăiește. Și m-am săturat de gelozia ta.

Nu sunt geloasă.

A reacționat la un stimul emoțional puternic.

E destul de rar, dar se întâmplă.

Care a fost stimulul?

Nu știu.

I-am spus că-l iubesc și l-am sărutat.

Probabil te-a auzit.

Inconștientul e un mister. La început, va fi slăbit.

Efectele secundare sunt de așteptat, nu sunt ireversibile.

Își va reveni treptat. Trebuie răbdare și bunătate.

Îl puteți ajuta spunându-i despre amintirile dv.

Nu ezitați să le repetați la nesfârșit.

Inițial, mai ales dv, doamnă.

- Mergem? - Ambre, întoarce-te.

Robinson! O mai știi pe Zoé, prietena ta?

Robinson, bună!

Ce mai faci, omule? Vorbește-mi.

- Ce s-a întâmplat? - Așteptați.

Da, da.

Ce e?

Cred că vă confundă cu infirmiera.

Are nevoie de odihnă.

Te lăsăm să te odihnești, Robinson. O să mă întorc.

O să ne întoarcem.

Haideți!

Nu vezi? S-a trezit. Acum putem fi împreună.

Mi-ai spus să nu mă mai tem de iubire. Asta fac.

Steph, s-a trezit exact când voiam să plec.

Îți sapi singură groapa pentru o coincidență.

Nu mă asculți. S-a trezit când i-am spus că-l iubesc.

Când mi-am luat rămas-bun, mi-a strâns mâna.

Trebuie să însemne ceva.

Inima lui a vorbit, sunt sigură.

Și memoria lui?

Eu voi fi memoria lui.

Nu voi distruge viitorul nostru doar pentru că nu avem trecut.

Nu vei distruge viitorul doar pentru că nu aveți trecut?

Tu auzi ce spui?

Vorbesc despre iubire și magie.

Las-o baltă. Nu înțelegi. E prea irațional pentru tine. Uită-te la viața ta.

Nu.

Steph, îmi pare rău.

Îmi pare rău. Steph!

Pune mâna acolo.

Încă puțin. E bine. Foarte bine.

Vino la mine. Vino la mine.

Deci… ne-am cunoscut acum șase luni.

- Da. - Într-o excursie la schi, în ianuarie.

La P'tit Danois?

Prietenii tăi erau mangă. Tu ai venit să-mi vorbești.

Eu am făcut primul pas?

Ciudat. Nu fac asta de obicei.

Exact asta mi-ai spus.

Ai mai spus că sunt atât de frumoasă, încât nu poți trece pe lângă mine.

La naiba, de ce am băut atât de mult? Sunt un idiot.

Nu ți-am zis că am epilepsie?

Ba da, desigur, dar…

Nu știam că nu ți-ai luat medicamentele.

La naiba, pastilele mele. Da, desigur.

Bine, mărturisesc. Am încercat să te otrăvesc.

Mă săturasem de tine. Aveam nevoie să respir. Coma ta mi-a făcut mult bine.

- Ești bine? - Da.

Farsorule.

No Money Kids. Îi știi?

- Am fost să-i vedem live. A fost uimitor. - Serios?

Apoi am văzut răsăritul pe Pont des Arts.

Am băut bere și am vorbit despre viitor.

Mereu mă surprinzi cu un desen sau cu o poezie.

Cum te obișnuiești cu un obicei, chiar dacă e unul bun,

îl abandonezi, ca să nu luăm nimic de-a gata.

Ne distrăm de minune împreună.

Și facem sex fierbinte. Facem și dragoste, dar facem sex fierbinte.

Ești atât de vesel și de creativ.

Ești amuzant, misterios și original.

Da?

Poți să-mi aduci telefonul? Cred că m-ar ajuta.

- Copiii tăi l-au stricat. - La naiba!

Ți-am spus deja. Trebuie să-ți cumperi altul. Concentrează-te, iubire.

- Iubire? - Da, iubire.

Iubirea mea, iubitul meu, amantul meu.

Iubitul meu, jumătatea mea mai bună.

Jumătatea mai bună.

- Îmi amintesc. - Da. Așa ne spunem.

- Sună cunoscut. - Așa ne spunem.

E o nebunie, pentru că-mi amintesc unele lucruri.

Dar altele lipsesc total. E o nebunie. Nu înțeleg.

Cum ar fi?

Noi, de exemplu. Nu-mi amintesc nimic.

- Nimic. - Nimic?

Tot nimic?

Tot nimic?

Am făcut vreodată dragoste în apă?

Nu te-ai săturat de glume?

De ce ți-e frică?

- Ți l-am adus. - Mulțumesc. M-ai salvat.

Ți-am trecut numele, în caz că recidivezi. Trebuie să fim precauți.

Tâmpitule!

Mă bucur să te văd. Recuperarea pare să meargă bine.

Da, mă simt mai bine.

Îți fac și terapie vestimentară?

Sunt hainele mele. Zoé mi le-a adus. De ce?

- Sunt hainele tale? - Da.

O cămașă cu dungi? Ăsta e stilul tău acum?

Ce?

Pe el ți-l amintești măcar?

- La naiba! - Da!

N-am fost la nunta ta. Îmi pare rău.

Dacă mureai, te iertam, dar acum îmi vine să te strâng de gât.

- Îmi pare rău. - Bine.

Am adus niște poze. Asta ai pierdut.

Erați foarte frumoși.

Ei erau DJ-ii tăi? Ai angajat un cuplu?

Foarte amuzant.

Cum adică? Sunt DJ-ii tăi.

- Da. - Prietenii tăi.

- Stéphanie și bărbatul ei. Rockerul. - Rockerul?

Da, nebunul.

Îmi pare rău, dar habar n-am cine sunt.

Pe de altă parte, nici nu mi-o amintesc pe iubita mea, deci e greu.

Vrei să vorbim despre Ambre?

Bună, tati!

- Bună, dragii mei! - O masă de fotbal de masă!

Bună, iubire!

- Ești bine? - Da. Dar tu?

Ce e cu Ambre?

- Ambre? - Nimic, las-o baltă.

Copii, nu-l sărutați pe unchiul vostru?

Și mai ales pe tatăl vostru. În sfârșit.

Uite ce am găsit.

E Prințesa Fulg-de-Nea.

Ar trebui să-ți împachetăm lucrurile.

TE IUBIM, DRAGĂ TATI

- Mulțumesc, copii. - Era s-o fac singură.

Trebuie să-l protejăm. Nu știm nimic despre ea.

Ești paranoică, Ambre.

Haide, e rândul meu.

Zoé mi-a dat chitara asta minunată.

Grozav.

Haide. S-o facem împreună.

- Nu. - Haide, e rândul meu.

Haide, te rog.

Lasă-mă pe mine. Te rog.

Vrei dovezi incontestabile? Poftim.

- El ce caută aici? - Nu, stai jos. Stai jos.

- Stai jos. - Îți va explica.

Ia loc.

- Mulțumesc. - Încetează, Zoé!

- E clătita ei. - E delicioasă.

- Ar trebui să-ți vezi fața. Nu, nu, nu. - Nu, nu.

- E din excursie. - E trucată.

Nu pot să cred. Știam eu.

Bunico, ce dinți mari ai!

Da!

- Da! - Nu!

Bravo!

- Mulțumesc. - Bravo, Zoé!

- Noapte bună! - Noapte bună, scumpo!

- Îmi împrumuți acordeonul? - Bine.

Mulțumesc.

Bună, Isaac! Bună… tuturor!

Salut, Robinson! Sunt Isaac.

Sună-mă. E foarte important. Trebuie să-ți spun ceva.

Și nu pot…

Zoé te-a mințit tot timpul. Te manipulează.

Știam de la început, dar nimeni nu mă ascultă.

Ei știu tot. Îmi pare rău.

Când îți iei telefonul?

Luni. De ce?

Fără motiv.

Luni e bine.

Copiii sunt la bunici. Au plecat în weekend.

I-am văzut în Zurich.

- Ai fost acolo? - Da, poate.

La naiba!

Nu-i nimic. E pentru serviciu.

Trebuie trimis azi. Zi-mi când vezi vreo cutie poștală.

Ești plină de mistere.

N-ai spus unde mergem.

Așa e, dle Bond.

Misterul e sarea și piperul vieții.

Mă aștepți?

Scuze.

Nu trage cu ochiul.

Faci o greșeală E nebună. Întoarce-te.

Ai dreptate. O să-i spun că știu tot.

Aștepți pe cineva?

- Mergem? - Mergem.

La naiba!

N-am mai rămas fără benzină.

Încetează! E plăcut să te plimbi prin pădure.

Uite ce castani frumoși!

Ești expertă în castane?

Da. Le culegeam cu tata când eram mică.

De fapt, am fost doar o dată.

E ultima mea amintire cu el.

Când aveam șapte ani, el…

Pur și simplu. Fără avertisment.

A fost…

În fine.

Și mama ta?

Am mai văzut-o, dar n-a fost mai bine.

Acum știi tot. Mergem?

- Zoé! - Ce e?

De ce ești cu mine?

Am doi copii, un împrumut, lucrez în același loc de 15 ani.

Asta-mi place la tine.

Nu ești ca mine.

Vii?

- Așteaptă-mă! - Ți-e frică?

Nu, nu mi-e. Încetează.

În orice caz…

E o surpriză pe cinste. Nu mă așteptam deloc la asta.

Fără glumă.

Ne-am rătăcit. Suntem în mijlocul pustietății.

Te înșeli. Asta e Pădurea Doamnei Albe.

Foarte amuzant.

Apare la fiecare cotitură.

Ești idioată.

Te-am speriat.

La naiba!

- Ce e? - Nu mai am baterie.

Minunat.

- La naiba! - Nu! Ai grijă.

- Sunt bine. - Dă-mi geanta!

Nu, sunt bine. Mă descurc.

E o casă acolo.

Da, și? O casă. Nu e un hotel.

E întuneric și frig.

E fantoma Doamnei Albe. O să cerem doar să dăm un telefon.

Nu poți deranja oamenii așa.

Ar trebui. Sunt mulți oameni drăguți. Dacă nu îndrăznești, nu reușești.

Eu am riscat venind la tine la prima întâlnire. Nu mi-a fost frică.

- Nu-i rău. - Da.

Uite niște cearșafuri.

De obicei, soția mea face patul, pentru că eu nu știu cum.

E perfect. Mulțumesc. Nu vrem să deranjăm.

Nu, deloc. E plăcut să ai companie.

Nadette lucrează la COPEC joia și vinerea.

Și stă și noaptea, pentru că e mai ușor așa.

E o navetă prea lungă?

Nu, deloc. Saint-André e foarte aproape.

Ea și colegul ei, Patrick, termină târziu.

E mai bine să nu conduci noaptea, nu?

- Da, desigur. - Da. E mai sigur așa.

Da.

E mai sigur.

Bine.

Vă las singuri, porumbeilor.

V-am pregătit o gustare jos. Simțiți-vă ca acasă.

Nu vrei să mănânci cu noi?

Nu, am mâncat deja. În plus, mă trezesc devreme.

Serviți-vă și cu o sticlă de vin bun.

Mulțumesc.

Mie și lui Nadette ne place vinul bun. Noapte bună!

E clar că-l înșală.

Am uitat să las cearșafurile.

Cearșafurile. Mersi.

Ce drăguț din partea lui. E aproape jenant.

Chiar e drăguț.

Puteam ajunge într-un hotel prost, într-o zonă industrială.

Ai făcut bine că ai cerut ajutor.

Să vezi ce vinuri are!

Ți-ai luat pastilele?

O să vezi.

Nu se poate, Côte-Rôtie.

E vinul meu preferat.

Arăți ca un copil.

Un copil alcoolic, dar totuși.

Ce mai are?

Stai așa.

Are niște chestii uimitoare.

Ai telefonul la tine.

Nu, de ce?

- Ți-ai ascultat mesajele? - Nu.

Ascultă-le, te rog.

- De ce? E important? - Robinson, te rog.

N-am chef.

Nu acum.

Ce zici de Côte-Rôtie?

Weekendurile noastre au fost mereu așa nebunești?

Nu, ăsta e cel mai obișnuit de până acum.

- Serios? - Da.

Spune-mi despre celelalte.

- Îți amintești de Tourcoing? - Tourcoing?

- Cred că da. - Îți amintești?

Da.

- Mergeam la Lille. - Da.

Și ai ratat stația.

Da, acum îmi amintesc.

A fost vina mea, citeam cartea mea preferată.

Da, pe plajă.

Da, îmi plăcea atât de mult, încât am ratat stația.

După aceea, ne-am dus la un hotel.

- Cel din fața gării. Da? - Da.

- Îți amintești? - Terminus.

- Da. - Terminus.

O oră și jumătate pe tiroliană.

Ți-am spus că mi-e frică de înălțime. Ce să spun?

Și…

Nu acolo ți-am spus prima dată că te iubesc?

Nu, nu cred.

Nu, nici în Charleville-Mézières.

Nici în Aubagne sau Vesoul.

Trebuie să fi fost pe Pont des Arts.

Robinson?

Ce s-a întâmplat?

Pleci?

S-a terminat.

De fapt, nici n-a început.

- Nu poți face asta. - Oprește-te.

- Tu ai făcut toate astea. - A fost…

A fost atât de bine, eu…

Nu m-am putut abține.

N-am putut.

- Îmi pare rău. - Îți pare rău?

Și mie, dar revin la viața adevărată.

Am putea s-o luăm de la capăt.

Nu putem nimic, Zoé. Nu există „noi”.

- Ba da. - Nu. Nu mă cunoști.

Dar asta e viața reală. Când ne-am cunoscut.

Și, de când te-ai trezit, am trăit viața reală.

Sunt doar vorbe-n vânt.

Cum aș putea avea încredere în tine?

Dacă ai fi avut curajul să-mi spui adevărul.

Voiam să-ți spun adevărul în capela din pădure.

- Ce? - E un loc din satul meu.

Când eu și Steph nu eram cuminți,

ne ceream iertare în capelă și totul se rezolva.

Câți ani ai?

Robinson! Nu. Robinson!

- Nu-mi vine să cred. - Tati!

Am făcut o oră și 24 de minute de la aeroport.

Pistele de biciclete sunt oribile.

V-ați distrat la bunici?

- Ne-ai lipsit. - Și mie mi-a fost dor de voi.

Unde e Zoé? Nu e aici?

Zoé? De fapt…

Nu e. A trebuit să plece acasă.

Pentru că… Scumpo, te rog.

Te rog, oprește-te. Doar pentru moment.

Haideți! Să mergem în camera voastră, cu toate jucăriile voastre.

- Camera noastră e acolo. - Da. Ai dreptate.

- Hei, Robinson. - Da.

O să fie bine. Suntem alături de tine.

Știu. Mulțumesc.

E groaznic. Azi, cu internetul, le e ușor impostorilor să…

- Zoé trebuia doar să se uite pe… - Taci.

Vorbesc serios. Taci din gură.

Robinson, ne pare rău. Nu ne-am așteptat.

- Eu am știut tot timpul. - Ambre.

Da, am fost jalnici. Am căzut sub vraja ei și…

- Eu nu. - Vrei să taci?

Ne-a și întors unul împotriva celuilalt. Așa de bună e.

Îți place?

Așa.

Acum mulțumește-mi.

Scuze.

Ești aici de două săptămâni și tot nu poți s-o deschizi.

Îmi pare rău, Steph.

Srilankezii mai stau o săptămână.

Nu-ți mai cere scuze. Ajunge!

Datorită ție, eu și Jérôme ne-am reaprins flacăra.

Fără nuntă, adică fără ceartă, chiar…

Da, nu vreau să știu.

Spune-mi despre slujba ta.

E bine să fii secretară medicală.

Am un program fix, e foarte consecvent.

Am sarcini regulate, avem chiar și bonuri de masă.

Da.

Mă întorc la Club încă un sezon.

Ești sigură?

E tot ce știu să fac.

Mi-am luat bilet pentru Istanbul. S-a rezolvat.

Du-te la mama ta înainte să pleci.

Am uitat de el.

Da, sunt foarte fericit.

Multe hotărâri au fost ratificate.

Ce înseamnă asta?

Știi, Paloma.

Înseamnă că am fost toți de acord.

De exemplu, Adrien,

n-ar trebui să râgâi la masă.

Masca de lup nu e amuzantă fără Scufița Roșie.

Nu e?

Nu vorbi așa grav, nu e amuzant fără Zoé.

Bine.

Ați făcut unele noi.

Am scris câteva cu Zoé.

Da? Frumos.

„Aveți grijă de tati.

Iubiți-l profund și rugați-vă la stele să se trezească.”

Foarte frumos.

Fac 40 de ani, mamă.

Sunt în Paris de câteva luni.

Înțeleg.

Adevărul e că mi-e greu să te vizitez.

Când sunt la mai puțin de 50 km, simt un nod în stomac.

Dacă tatăl tău ar fi fost acolo…

Eu am fost acolo.

Și ce?

Pot să-ți spun că te iubesc dacă vrei.

Pot să te îmbrățișez.

Nu. Sunt bine.

Dar eu pot?

Pot să te țin în brațe?

De ce nu?

Hai s-o facem.

Și problema e mult mai ușoară…

Conform lui Buddha, vei avea o viață frumoasă.

Nu-ți face griji.

Mulțumesc.

Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Am întârziat deja.

- Bine. - Mulțumesc pentru tot.

Mulțumesc, copii. O să-mi iau chiloții. Mulțumesc.

Și…

Ședere plăcută!

Pa!

Mulțumesc că ați venit repede. E cam în grabă, dar ne place stilul dv.

Mulțumesc.

Chiar ne-a plăcut.

Mai e de lucru la el.

Anumite situații amuzante necesită desene mai precise.

Am vrea să punem accentul pe desenele mai importante.

Dar, în esență, totul e acolo.

Poezia, originalitatea poveștii,

formulele bine găsite, e foarte spiritual. E o carte unică.

Când spun că te iubesc, iubirea mea devine innfinită.

Poftim, ăsta e exemplarul dv.

Puteți să-l luați, să studiați punerea în pagină, să faceți observații.

Aveți numărul coautorului meu?

Coautor?

Nu, credeam că lucrați singur.

Scuzați-mă. Eu…

Eu…

Puteți încetini în față la Pont des Arts?

PARISUL VĂ IUBEȘTE

Trebuie să scuturi globurile cu zăpadă.

Când trec turiștii, scutură-le, ca să le atragi atenția.

Altfel, nu le vor vedea.

Pașaportul meu.

Uite-l!

Poftim!

- Vichnarajouliparam Ashnar? - Poftim?

- Nu sunteți dv. - Nu! La naiba!

Grăbiți-vă, pierd avionul!

Nu vă faceți face griji.

- Am întârziat! Nu-mi vine să cred! - Calmați-vă.

GPS-ul tău e de rahat. E la dreapta.

Acolo! Fă dreapta!

Robinson! Nu!

Îmi pare rău. Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău că te-am făcut să cazi de pe scuter.

Îmi pare rău că ești în comă și că ți-am distrus viața. Îmi pare rău.

Îmi pare rău că te-am mințit și pentru tot ce voi face de acum înainte, căci…

Dacă va fi un „de acum înainte”, căci…

E în regulă, doamnă.

Totul va fi bine, doamnă.

Robinson!

Robinson! Sunt eu, Zoé. Mă auzi?

Robinson.

Ce e?

Te urăsc.

Și eu.

Robinson a crezut-o, în sfârșit, pe Zoe.

Subtitrarea: Ovidiu-Gheorghe Ruța