Original subtitles

Traiectoriile parabolice nu par să se întâlnească,

dar, în depărtare, mereu se intersectează din nou.

Dimpotrivă, hiperbola se comportă diferit.

Corpurile nu se întorc în punctul de origine.

Mă descurc.

Dă-mi voie! Ce-ți face genunchiul?

- Acceptabil. - Cât ai vacanță?

Trebuie să mă suporți în casă o lună.

Stai liniștit, am multe lucrări de corectat.

Factorul decisiv e viteza de fugă,

o valoare fixă, stabilind traiectoria obiectului în viitor.

Arată diferit…

Orașul.

Te las acasă. Am întârziat la lucru.

- Le-ai uitat data trecută. - Mulțumesc.

Ce vrei să fac? Nu, sună-l tu, mamă!

De ce-și amintește că are o fiică doar când nu se simte bine?

Nu, nici gând!

Ești nebun? Voiai să mă omori?

Eu?

N-ai închis telefonul.

- Trebuia să închizi înainte să cazi. - Te sun mai târziu, mamă.

- Te doare umărul? - Nu.

- Sunt medic, lasă-mă să văd! - Nu.

Te duc la spital.

Îți chem un taxi.

Domnișoară, haina n-are buzunare.

Ba da, priviți! Trebuie descusute.

Cum ți se pare?

Mi se acordă un premiu.

Sunteți foarte elegant.

Normal că spui asta! La cât costă…

Hai, împăratule! Să mergem!

Ce e? Nu v-ați mâncat legumele?

Mai repede nu puteți?

Așteaptă aici. Vin imediat.

Scuze.

Închid eu mâine, să poți sta cu Leo.

Am putea merge la țară în weekend.

- Vii? - Nu pot, am de învățat.

Sunt lucruri mai importante decât învățatul. Odihnește-te!

Nu sunt obosită.

- Porți hainele de ieri. - Nu.

Mă rog… Da.

Nu-mi spune că iar ți-ai pierdut cheile!

E vreo problemă?

Liniștiți-vă! Scuze că insist…

Gata, lăsați brațele jos și îmbrăcați-vă!

Numărul 25, programări.

Numărul 26, salonul unu.

Numărul 27, programări.

SPITALUL GENERAL VALENCIA PACIENT, LOC

Scuzați-mă!

Ești pregătit pentru omagiu?

Scapă de mine. Nu pot fi pregătit pentru asta.

- Aș vrea să mă pensionez… - Nu pune sare pe rană!

E cineva?

Sunt în bucătărie.

Ar trebui să stai jos.

Ca să nu plâng.

Nu pot să urc pe scări. Îmi aduci radioul?

- Sigur. - Mulțumesc.

… chimia există. Nu doar în iubire, care e oarbă.

Îți permite să iubești defectele partenerului,

- Vin? - Era cadou.

Acum bei vin?

Nu, dar e potrivit în ocazia asta.

Nu mă pricep deloc la vin.

- Cum a fost azi? - Bine, ca de obicei.

Am un caz cu o fată, dar… Nimic important.

- Asta e tot? Totul e în regulă? - Da. E bine.

Bine?

Bine.

- S-a întâmplat ceva? - Nu.

Dă încoace!

- Tu nu vrei? - N-am chef.

Am putea merge la Sergio și Cristina zilele astea.

- Nu sunt ocupați? - Îi sunăm.

După ce ți se vindecă genunchiul.

Nu, mulțumesc. M-am lăsat.

- Ai grijă, o să mă scapi! - Nu te agita atât!

- E vina ta. - Doamne!

- Casa ta e gata. - Casa ta e gata.

- L-am sunat pe șef. - L-am sunat pe șef.

Unde e magazinul de pește?

Cât costă pantofii?

Aveți camere libere?

- Paz. - Bună!

Nu te-am văzut de mult. Ce faci? Ce ai pățit la picior?

Nimic grav. Unde-i Jorge? Vreau să-l scot la masă.

Jorge nu lucrează aici. A fost transferat acum câteva luni.

- Ai dreptate, uitasem. - Pot să-l sun la birou.

Nu, vreau să-i fac o surpriză.

- Cum e în Carboneras? - Bine, mulțumesc.

- Îmi datorezi o cafea. - Când vrei tu.

M.

A.

B. Nu e „B”, stai.

M, A, B. Nu e „B”, e „P”.

- M, R, E. - Da, e „E”, clar.

- Văd perfect. - Da.

Literele sunt minuscule, nici tu nu le-ai vedea.

Mai ții minte când am spus că se formează un văl în ochii tăi?

S-a accentuat.

Știam. Nu e nicio problemă.

E grav?

Încercăm alt tratament și mai facem niște teste, bine?

Cum zici tu.

Am o scuză să mai vine pe aici.

Sună-mă dacă ai probleme.

- Ce-ți face iubitul? - Bine.

- Sunt mai îndrăgostită ca niciodată. - Baftă!

Neus, o să fie bine, nu-ți face griji.

Sigur că da.

- Cum a fost interviul? - Cred că bine.

Crezi? Vreau să te vizitez în Reims.

- Bem o cafea și-mi povestești. - Bine.

- Cum merge cu franceza? - Învăț.

Ça j'espère, beau gosse.

Oui.

Știi unde e văduva?

Albert, te simți bine?

Sunt distrus.

Îmi pare rău, Consuelo.

Mă duc s-o salut.

Nu mă așteptam să te văd aici.

Albert, e Ciro. Ți-a fost cel mai bun prieten mulți ani.

Da, dar nu mă așteptam să te văd.

- Nu-i văd pe copii. - Nu vin.

- Nu vin? - Moștenirea.

- E sora lui? - Amanta.

- A lui Ciro? - Nu, a mea. Sigur că a lui Ciro.

- Se cunosc? - Sunt amândouă moștenitoare.

Împăratul!

E un pic murdar.

Te duc acasă.

Nu, te rog, Albert. Nu fi de modă veche. Dă-mi voie!

Bine, urcă!

Ai îmbătrânit bine.

Și tu.

- Nici nu te-ai uitat la mine. - Ba da, m-am uitat.

Când ne-am văzut ultima oară?

Acum mult timp.

- Tot la spital lucrezi? - Da, sunt șef la Oftalmologie.

- Cum ți-ai dorit mereu. M-am pensionat. - Și predau la Universitate.

Dar tu?

- Te-ai întors de mult? - Nu.

Arată diferit…

Orașul.

Nici nu-l mai recunosc.

Da, Albert.

Acum știi că e numărul meu adevărat.

Pa!

Acum ce mai vrei?

Bine. Și eu mă bucur că te-am văzut.

Bine, pa!

Bună!

- Cum a fost la piscină? - Bine.

- Nu intri? - Nu.

Bine. Premiul e pentru tine.

Adu-l aici, eu nu mă clintesc.

Ce ipocriți!

Asta așa e. Ai vorbit cu șeful?

De ce? Decizia e finală.

Cică nu pot să-mi prelungească statutul emerit încă un an.

Nu știu de ce am acceptat să mă pensionez. Nu mă lasă nici să predau.

Poți să mă ajuți pe mine cu cursurile.

Jorge, lasă tâmpeniile!

Nu merg fără tine.

Haide!

Încă o dată…

…opera lui Eduardo Abaroa, un artist mexican…

E închis.

Ai lăsat-o la spital.

De unde știai că lucrez aici?

Caută în buzunar!

Stai!

Ia ceva din partea casei!

Dacă vrei.

Nu e închis?

- Ce vrei să faci când termini? - Să călătoresc.

- Unde anume? - Nu știu, oriunde.

Nu pot să stau prea mult într-un loc, mă plictisesc.

Mi-am dat seama de asta la spital.

- Te mai doare? - Un pic.

- Ce faci? - Relaxează-te!

Ce faci când termini stagiatura?

Am solicitat o bursă ca să-mi termin rezidențiatul în Reims.

- Unde? - Spune-mi dacă te doare!

Reims, în Franța. Mă îndoiesc că o s-o primesc.

De ce?

Ar trebui să am mult noroc. Sunt mii de candidați.

Ai încredere în norocul tău.

E târziu, trebuie să fac curat.

Alo?

Da?

Cine e?

Alo?

- Cine era? - Nu știu. Nu m-am uitat.

Privește în sus,

spre stânga,

spre dreapta.

Încearcă să nu clipești.

Foarte bine!

Tratamentul necesită timp, dar eficient.

Mulțumesc mult.

O să-ți dau niște picături.

Poftim!

- Cine e? - Fata care a fost la trei specialiști.

Felicitări!

Dar fii atent! Glaucomul poate reveni.

Vrei o bere? Sau te-a pedepsit soția?

- Altă dată. - Bine.

Irene, relaxează-te! Începem.

- Cafea cu frișcă. - Mulțumesc.

Albert?

Muncești?

Ce faci în seara asta?

Ai văzut strecurătoarea pe undeva?

Mulțumesc.

Pentru revederea noastră.

Pentru noi.

Și pentru Ciro, de ce nu?

E totul în regulă?

Da.

Doctore del Olmo, cum e la pensie?

- N-aș numi-o pensie… - Eu aș sta toată ziua pe canapea.

Vino s-o saluți pe soția mea.

E cu familia.

Scuză-mă!

- Sigur. - Nu durează.

Doctore del Olmo…

Uite ce pupile sănătoase am!

Da, sunt ca noi.

Scuzați-mă!

Păcat că prostia nu poate fi operată.

Irene! Urcă! Ești departe de casă.

Iau autobuzul.

Voiam să vezi că încă mai am un țel în viață.

M-au dat afară ca pe un câine.

Șef la Oftalmologie. De ce minți iar?

Îmi pare rău.

Nu-mi pasă dacă muncești sau nu.

Voiam doar să ne simțim bine împreună.

Ți-e foame?

A venit cu nota de plată.

Haide!

CELE MAI MARI SUCCESE

Încă îl mai ai?

Nu știam că e acolo. Nu folosesc casetofonul.

Tu l-ai folosit ultima oară.

- O pun? - Bine.

Am găsit în plasa ta

Mă obișnuiesc să aud

Cu urechile tale

Să văd cu ochii tăi

Și să iubesc cu simțurile tale

Pentru iubirea ta

Pentru iubirea ta

- Oprește-l! - Nu pot.

Nu pot…

Nu pot!

Mă duci acasă? Sunt un pic obosită.

Sigur, să mergem!

Mă obișnuiesc cu tine

Atât de mult

Încât mă gândesc la tine în fiecare clipă

Deși nu vreau

Pentru iubirea ta

Nici nu mai știu cine sunt

Pentru iubirea ta

Scumpo!

Aș putea înnebuni

- Ai adormit? - Așa cred.

Cu grijă!

Așa! Foarte bine.

Am terminat munca și nu voiam să mă duc acasă.

Vrei să bem ceva?

- Nu pot. Am de învățat. - Nu e cam târziu?

Acum sunt liberă.

- Ai examene? - Nu.

- Atunci, învață altă dată! - Acum am chef.

Bine.

- De ce râzi? - Fără motiv.

Ce e?

Ai chef să înveți vineri seară?

E grozav.

Bine, un pahar, apoi plec.

- Știu un loc în apropiere. - Ne întrecem!

Dar nu știi unde e.

Spune-mi adevărul! Știai că e concert?

Habar n-aveam. Îți place trupa?

- La culme. - Și atunci?

- Bea un pahar și plec. - Hai în față!

- Cum? Poți să zbori? - Eu nu, dar poate poți tu.

Urcă!

- Ești nebun? - Hai sus!

Ar trebui să te duc acasă.

Nu mă urc pe motocicleta aia. Mă urăște.

Era să mă omoară.

De ce ne mai prostim? Tu pleci la Reims.

Hai, urcă! Nu plec.

N-o să mă aleagă pe mine.

- Bine, dar port casca mea. - Sigur că da.

Nu la mine. La tine.

Îmi convine.

- Te ții bine? - Da.

Mai încet!

Încă îmi datorezi micul-dejun.

Stai jos!

E foarte comod. Mă simt ca acasă.

- O recunoști? - S-a rupt demult.

Ce păcat! Era frumoasă.

Cum e casa?

Ca atunci când ai plecat.

De ce nu mă inviți la cină?

- Mi-ar plăcea s-o mai văd. - Sigur, când vrei tu.

Diseară?

Diseară…

De ce nu?

Diseară?

Dacă nu-ți convine, o amânăm.

- Nu, e perfect. Diseară! - Bine. O cumpărăm?

- E frumoasă, nu? - Da, foarte.

Iartă-mă, trebuie să plec.

- Unde te duci? - Am uitat că am un curs.

La revedere!

Ce zici?

Acum știu de ce am plecat.

Mereu ți-e frică de schimbare.

N-ai schimbat nici măcar un scaun.

Crezi că nu sunt capabil să mă schimb?

Tabloul ăsta, de exemplu.

Nu mi-a plăcut niciodată.

Ai luat-o razna!

- Și scaunul ăsta… - Nu!

- Acum te cred. - Bine.

- Poftim! - Ce?

- E rândul tău. - Nu.

- Arunc-o! - Nu!

Hai! E o carte oribilă.

Eu, care nu renunțam la obiceiurile mele

M-ai prins în plasa ta

M-am obișnuit să aud

Cu urechile tale

Să văd cu ochii tăi

Și să iubesc cu simțurile tale

- Ce-i asta? - Nimic.

Pentru iubirea ta

Nu mai știu cine sunt

Bună!

- Întârzii la muncă. - Bine.

- Te duci la piscină mai târziu? - Nu cred.

Am fost la spital deunăzi.

- De ce n-ai venit la mine? - Nu erai acolo.

- Maribel mi-a spus că te-ai transferat. - Ai fost la cel vechi?

Nu mi-ai spus de transfer.

- Nu? - Nu.

- Credeam că ți-am zis. - Nu.

- Ai fost la celălalt? - Nu e amuzant.

Ce față trebuie să fi făcut Maribel!

Așa.

- Când? - Săptămâna trecută.

De ce-mi spui acum?

Nu știu.

- Nu iei micul-dejun? - Nu pot, e târziu.

Beau o cafea și plec.

Așa, nu mai trebuie să bați.

Nu uitați că trebuie să descoaseți buzunarele.

- Da. - Alt premiu?

Nu, ceva mult mai bun.

Nu pot să fac nimic, Albert. Departamentul e de vină.

Nu-mi pasă de departament! Vreau doar să muncesc.

Ai putea să mă asiști joi.

- Țin o prelegere despre cornee. - Perfect!

La ce oră e cursul?

Sper că nu la opt. Nu sunt matinal.

Ce sunt astea?

Cheile de la Alex.

Cred că mi-au căzut.

Și el are cheile de la tine?

Nu te uita așa la mine! E o întrebare.

Să nu le pierzi!

Bună!

Te-ai întors mai devreme?

Da, ai dreptate.

COMPANIA IMOBILIARĂ DEALURILE ALICANTE

Ce vrei să faci?

Dacă-ți vrei, pot să gătesc ceva.

Bine.

Sau preferi să mănânci în oraș?

Bine.

- I-ai sunat pe Sergio și Cristina? - N-au răspuns.

O să-i mai sun.

Jorge.

Jorge.

- Ești elegant. - Nu pot să-mi schimb aspectul?

Intră!

Haide!

Îți place?

- Totul, mai puțin plasticul. - Lasă prostiile!

Îți place sau nu?

Cel mai mult îmi place că rămâi.

Aș vrea să stai cu mine în seara asta.

E un singur pat.

Ai uitat că sforăi?

Știu, dar nu mai aud foarte bine.

Atinge-mi sânii!

- Acum? - Da.

De ce nu?

- Suntem nesăbuiți? - Acum o să ne fie bine.

- O să vezi. - De unde știi?

Pentru că ești pensionară și nu mai poți să te transferi.

Da, dar aș putea fugi cu un terorist.

Dacă pleci, o să te caut.

Pentru iubirea ta

Aș înnebuni

Dacă mă părăsești azi

A plecat acum câteva zile, și nu s-a întors.

- Dacă vii mai devreme, îl găsești aici. - Mulțumesc.

Albert.

Pentru tine!

- Ești sigură? - Da.

E a treia zi în care întârzii.

Ne te distrait pas.

Știu, îmi pare rău.

Salut!

Privește în sus!

În jos!

Foarte bine!

Spune-i iubitului tău că trebuie să te operăm!

Nu, el o să afle ultimul.

- E un fricos. - E o idee proastă, Neus.

- Trebuie să-i spui tot. - Nu, Jorge.

Tu-i spui totul soției tale?

Pot să le vorbesc despre transplant.

Cum vrei.

S-a întâmplat ceva?

Nu, nimic.

- Poți să ții tu cursul de joi? - Sigur că da.

Jorge, de ce nu încerci să schimbi ceva?

Uneori funcționează.

NU RATA ȘANSA ASTA!

E foarte târziu.

Vino încoace!

Uite!

NEUS CANDELA, OFTALMOLOGIE GLAUCOM, DR. JORGE RUIZ

Implici toată echipa în ceva ce s-ar putea să nu meargă?

- Ești conștient de asta? - Da.

Ai anunțat șeful de departament?

- E pe panou. - Da…

În fine… Nu înțeleg de ce-ți asumi riscul.

Ești gata?

E unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea.

Acum mă sperii.

Leo! El e Alex.

- Alex, Leo. - Salut!

- E semn bun. - Salut!

Măcar n-a plâns.

- Claudio. - Alex.

Îmi pare bine. Ce specialitate ai?

Medicină generală. Urgențe, deocamdată.

Lucía mi-a spus că ai cerut o bursă.

- În Franța. - La Reims.

Ar da bine în CV, dar nu e ușor, sunt mulți candidați.

- Serios? - Da.

- Cât ar dura? - Opt săptămâni.

Se poate prelungi până la doi ani.

Dacă o obțin și mă descurc, dar asta nu e sigur.

ANDREA SPITAL

Nu e ceva important.

Știi ce?

Ești primul prieten al Lucíei pe care-l cunosc.

E normal, mereu muncește sau învață.

Despre ce bârfiți?

Despre nimic.

- Ce faci mâine? - Nimic.

- Ești de gardă? - Nu.

Vreau să te invit la cină.

La mine.

- Ce? Nu pot să te invit? - Credeam că nu mergem la tine.

Știi că nu e așa.

- Aici învăț de obicei. - Serios?

-Eu învăț în cadă. - În cadă…

De ce fizică?

De ce studiezi fizica?

Nu știu.

Mereu mi-a plăcut să știu de ce sunt lucrurile așa.

- Unele n-au nicio explicație. - Nu?

Toate lucrurile au o explicație. Sau o logică.

Nu totul. Întâlnirea noastră…

Teoria Marshall și Marshall.

- Scuze! - Ce? E o teorie reală.

Care-i formula?

E complicată, trebuie s-o căutăm.

S-o căutăm!

Mai repede!

Hai!

Și mai repede!

Cine e Antonio?

Tata. Am moștenit-o de la el.

Moștenire de familie. Și el e fizician?

Nu. A abandonat școala.

Ce e? Nu te înțelegi cu el?

Nu ne înțelegem. Nu ne-am vorbit multă vreme.

E aproape gata.

Pot să gust și eu?

Vreau să-ți arăt ceva.

Ador orașul la ora asta.

Pare diferit.

PAZ ÎL IUBEȘTE PE JORGE

Alo?

Sunt Paz Sanmartín.

Da, casa de lângă centrul de sănătate.

Da, vreau să confirm că vin săptămâna viitoare

și că o iau.

Da, îmi place.

Bine, putem semna.

O să vin. Mulțumesc.

Numărul 15, salonul unu.

Numărul 18, salonul patru.

- Foarte bine! - Bravo!

GINECOLOGIE

NEOPLAZIE MAMARĂ

Cinci litere.

Să vedem… E.

- Mami! - Stai puțin, Martita.

- Mami! - Așteaptă, Martita! R.

Da.

Mamă, ce înseamnă „libido”?

Îți spun mai târziu.

Spune-mi, te rog, ce-i libidoul!

Îți spun acasă.

Mami, vreau libido!

- Doare? - Nu.

I-am sunat pe Sergio și Cristina, să le spun că venim.

Foarte bine.

- Nu vrei să mergi? - Ba da, sigur.

Inflamația s-a dus.

- Spune-mi dacă te doare. - Mai durează mult?

Gata.

- Uite ce urmă mică! - E o cicatrice.

Nu-ți face griji, abia se vede. Ferește-o de soare!

Uită-te la sfera strălucitoare Din mijlocul sălii

Fără baterii Fără conectare la priză

Poți să vezi orice casetă

Cântă melodii tari Și poți să vezi și viitorul în ea

N-ai nevoie de amplificator

Are sunet surround

Zoom, zoom, volt, volt

Zoom, zoom, mă doare-n watt

O să facem agitația Cu noua vrăjitorie

Zoom, zoom, volt, volt

Zoom, zoom, mă doare-n watt

Sfera e atât de tare

Toată lumea vrea să danseze

Te simți în primul rând E ca la film

Controlează totul

E un computer personal

Sfera asta de cristal

Pentru cei mai mulți, vecinul e un străin.

Un tip cu un câine enervant și un gard înalt.

Acum, omul acesta e în echipa voastră.

O să ratezi sfârșitul.

Doborâți gardurile, distrugeți ura și prejudecățile!

- Te simți bine? - Da.

Liniștește-te, nu sunt una dintre tipele tale.

Am fost pe mare, n-am avut timp să fac curat.

- Cum e la facultate? - Bine.

Sunt în ultimul an, dar nu cred că o să absolv.

Da? Și ce o să faci?

N-ar trebui să-ți dau sfaturi, dar…

Ar trebui să absolvi.

- Doar de asta îți pasă? - Nu știu.

Vrei să trăiești și tu pe o barcă?

Nu te uita așa la mine, e delicios.

- N-are zahăr. - E mai sănătos.

- M-ați căutat? - Da. Poftim!

Felicitări!

Sper să nu ne uiți.

Ce e? Nu te bucuri?

Ba da, desigur. Foarte mult.

Doar că…

Du-te și îmbată-te!

Bon voyage, amuse toi.

Da, Ignacio.

Da.

Bine.

Vorbesc cu Neus.

Mulțumesc.

Da, luăm cina cu niște prieteni.

În regulă.

De aceea, cheratoplastia pe care o facem,

transplantul de cornee pe care-l veți face nu vindecă vederea.

Dacă pacienții nu vor să vadă, n-o să vadă.

E o problemă de metodă.

Nu uitați că diferența dintre a privi și a vedea

e starea de spirit.

Pentru săptămâna viitoare citiți capitolul trei din Mecanismele percepției.

O zi bună!

Irene, eu sunt. Unde ești?

Ne întâlnim diseară? Te sun mai târziu.

- Cum merg treburile? - Merg.

Nu mă plâng.

Nu există criză pe internet. Deocamdată.

Dar la spital?

Groaznic. Îți dai seama.

Apropo, ar trebui să te uiți la ochiul ăsta.

- Unele lucruri nu se schimbă. - De ce?

Cum merge cu Paz?

Bine, ca de obicei. Cu Cristina?

Nu știu. Am fost la doctorul de aici, din sat.

Scoate un sunet ciudat în somn.

M-a trezit. Mă uitam la ea și m-am gândit:

„Trebuie să îndur asta tot restul vieții?”

E o glumă.

Bine.

Avem probleme, ca orice cuplu.

- Bănuiesc că și voi. - Da.

E al naibii de cald.

Ține tu asta, Jorgito!

Vino încoace, campionule!

Voiam să ți-o dau după cină, dar nu mai pot aștepta.

- E trupa pe care am văzut-o împreună. - Știu.

- Îți place? - Da, mult.

- Când e concertul? - Peste o lună.

Mulțumesc.

Ce e?

Am primit bursa.

La Reims. Mai știi bursa despre care vorbeam?

Am primit-o.

Felicitări!

- Când pleci? - Peste o lună.

- Cât stai? - Opt luni, deocamdată.

Deocamdată?

Se poate ajunge la doi ani. Dar nu e sigur.

Că o să fie doi ani.

Nu-ți bate capul cu biletele, sigur pot să le schimb.

Opt luni nu înseamnă mult.

Lucía, o să am o casă acolo.

Termini examenele în trei săptămâni, poți să vorbești cu șeful tău,

să caute un înlocuitor.

Sigur. Mai vedem.

Trebuie să sărbătorim.

Sigur.

A sunat alarma și mi-a trosnit genunchiul când m-am dat jos din pat.

La început nu m-a durut, apoi s-a agravat.

Cu cine erai în pat?

- Totul se întâmplă cu un motiv. - Da?

- Îi era dor de casă. - Nu, a fost un moment nepotrivit.

Am multă treabă. Meditez ultimul an.

Ai face orice ca să scapi de el o lună.

David! Hai, la culcare!

- Mai vreți ceva? - Nu.

Nu, mulțumesc.

Credeam că s-a întâmplat la piscină.

Nu, ți-am spus, când m-am dat jos din pat.

Cred că mi s-a părut.

Irene, tot eu sunt. Unde ești? Te-am sunat de câteva ori.

Sună-mă, te rog! Te iubesc!

Am dormit câteva nopți în parc.

Parcurile din Olanda sunt comode.

Încercam să găsim o mașină la benzinărie.

Benzinăriile olandeze sunt foarte generoase.

Am văzut un tip intrând, i-a căzut o bancnotă din portofel.

Erau mulți bani.

- O sută de euro. - O sută?

- N-a remarcat, a plecat. - Am luat banii.

Mă și vedeam la restaurant, la hotel… Înțelegeți?

- I-a dat banii înapoi tipului. - I-ați cheltuit pe bere.

I-a dat femeii de la benzinărie.

- Aș fi vrut să-i văd fața lui Jorge. - Dar am supraviețuit.

- A fost frumos. - Acum nu dorm nici în propria curte.

Îmi plac vechii Paz și Jorge.

Când făceam schimb de soții.

Îmi place noua ta casă.

- Îți rămân dator, Társilo. - Oricând.

Nu vii în pat?

Nu mi-e somn.

Îmi dai și mie una?

Mulțumesc.

LUNI, 17, ORA 9:00, OPERAȚIE

Hai, Împăratule! Nu mă dezamăgi!

Trezirea! Să-ți sărbătorim bursa!

Ai mai băut șampanie la micul-dejun?

- Nici măcar n-am luat micul-dejun. - Ai o lună să te obișnuiești.

Hai, trebuie să sărbătorim!

Ești nebună.

Stai puțin!

Iartă-mă, n-am vrut…

Nu, iartă-mă că nu mi-am dat seama.

Ți-am spus că o să te caut.

Relaxează-te, respiră normal!

Numără cu mine! Unu, doi, trei,

patru, cinci, șase, șapte, opt,

nouă, zece…

În gravitație, traiectoriile sunt eliptice,

și, în funcție de diverși factori, variațiile diferă.

Corpurile de pe hiperbolă se îndepărtează

și nu se mai întâlnesc…

Traiectoriile parabolice nu par să se întâlnească,

dar, în depărtare, mereu se intersectează din nou.

Există traiectorii hiperbolice și parabolice.

Exact ca în viață, nu știi ce se va întâmpla.

Subtitrarea: Robert Ciubotaru