Original subtitles

subtitrare de: mateicoman

Ștampila!

Palombi, 455 casieriei!

Dă-l! Mă ocup eu de el.

- Îți fur o nucă. - Haide, ia două.

Hei! Fii delicat, da?

Unde crezi că suntem?

Uite, pagina e distrusă!

Mi-ai stricat penița pătrată!

Dacă ai ști ce ai stricat tu!

Să fim clari...

Ce vrei să clarifici?

Ești al naibii de lent! Continuă, mișcă-te!

De Tappetti, nu te simți jignit,

dar ai 5 kg de hârtii de rezolvat.

Dacă vrei să-ți cureți manșetele, folosește radiera ta.

În plus, dacă ar fi să folosești apă și săpun, ar fi mai bine!

De ce să-ți pese de exactitate și ordine,

atâta timp cât poți umfla un salariu!

- Aluzie la cineva? - Cine știe, va înțelege.

- Aceasta este o provocare! - Este? Ești fără obraz!

Baieți, calm! Noul șef de birou este aici.

Mă înnebunești.

Atunci stai cuminte!

- Suficient! - Nu ridica vocea,

nu suntem în Piața Montanara!

- Acesta este birou sau Trastevere? - Domnule șef de birou,

cum spuneam, Piața Montanara.

Același district, doar că se traversează podul Garibaldi.

În primul rând, ridică-te când te adresezi unui superior.

- Sunt în picioare! - Asta e tot?

Totul!

Domnule șef de birou, discutam despre eficiența acestui birou.

Facem tot posibilul pentru a fi rapizi, exacți, etc,

dar actele aterizează pe o anumită masă și... stau acolo.

Stau?

Și... care ar fi masa asta?

- Dezvăluie păcatul, nu păcătosul! - Domnule șef de birou...

La masa aceea sunt eu!

Sunt foarte încântat!

- Dacă îmi permiteți... - Da, permit!

- Mulțumesc! Aș vrea să vă arăt... - Au!

- Mă urmăriți? - La naiba, da!

- Îmi cer iertare. - Ce faci?

- Trebuie să-l deschid. - Deschide-l, atunci!

Mulțumesc!

Conform regulamentului, am de transcris majusculele în romane,

alternând penița pătrată cu penița în formă de daltă.

- Penița complică? - În formă de daltă!

Potrivit Codexului maestrului Paillasson...

Ce?

Maestrul Paillasson!

- Fii clar! - Paillasson!

- Hai să continuăm! - Fiecare T este 1 cm și jumătate.

- Q... - Cu!

Q! Este doi cm.

În timp ce ochii și urechile sunt doi cm și jumătate. Am un dm aici.

Dacă doriți, puteți constata.

Sunt aici de două ore și am făcut destule constatări.

- Nu vreau! - Dar ați vrut.

Dacă vreau, am să vreau tot timpul!?

Pentru Dumnezeu, dragi domni, acest lucru nu este acceptabil!

Din toate punctele de vedere, totul întârzie aici.

Bun!

Întrucât în câteva zile vor fi noile promovări de personal,

este de datoria mea să subliniez pe cei mai demni de ascensiune.

Prin urmare, oricine vrea ascensiunea, ridicați-vă!

Ridicați-vă!

Tu, de exemplu, ridică-te!

Între timp, invit pe toată lumea să sugereze

orice s-ar putea îmbunătăți la această secțiune.

Just!

- Foarte bine! - Într-adevăr democratic!

- Dacă eu nu sunt democratic, atunci cine? - Am o propunere, Sir Pancarano.

- Pancarano di Rondo! - O, iertați-mă! Nobil?

Nobil de calcule! Se vede, nu?

- Dă-i drumul! - Mulțumesc!

În loc să grăbim munca, în detrimentul acurateții,

- cred că ar trebui să lucrăm mai mult. - Venim la birou la 8.

Ei bine, e târziu! Sugerez, începand de mâine, să ajungem la 7.

La 7?

A, cu o oră mai devreme decât de obicei.

Da. Este o propunere frumoasă.

Bine, eu...

Domnule șef de birou, dacă nu este potrivit pentru dvs...

Este potrivit pentru mine, vorbește pentru tine!

Nu vorbesc pentru mine, ci pentru ceilalţi.

Cei, de exemplu, care nu locuiesc în centrului orașului.

- De exemplu, Tribuzio, cine e acela? - Tiburzi! Eu sunt.

- Tiburzi Ettore! - Dă-i drumul!

Să spun adevărul, locuiesc în suburbii, Piazza del Popolo.

Cu toate acestea, pentru cauza, cum se zice, pentru binele biroului...

- Nu te-ai eschiva. - Nu, nu m-aș eschiva.

În regulă!

Deci... Nimeni nu este împotrivă.

- Nimeni! - Foarte bine, mulțumesc!

- Poate tu ești împotrivă? - Nu, nu, sunt din altă secție.

Bine, bine!

Atunci, mâine dimineață, cu o oră mai devreme, la 7.

- Care e numele tău? - Policarpo De Tappetti, caligraf oficial.

Tappetti! Bună idee!

Sper că acel pitic rău va fi mulțumit acum.

Tappetto!

Vise dulci!

Pe cei care au nevoie doar de câteva ore de somn,

și apoi sar de pe patul lor ca greierii, cât îi urăsc!

Nu striga așa, mi se zbate inima!

Da? Atunci, gândește-te la a mea.

Dacă nu dorm cele 10 ore bune ale mele,

dimineața sunt nenorocit!

Liniște, îl vei trezi pe bietul Gegè!

O, bietul prinț, îmi pare atât de rău!

Nu-mi pasă dacă Gegè se trezește!

- Carmela! - Da?

Dacă eu sunt treaz, toți ceilalți vor fi treji. Carmela!

Da?

- Pantofii mei! - Da, domnule!

- Conte! - Da, conte!

Haide! Gegè!

- Gegè! - Da?

- Te-ai trezit deja? - Da, trebuie să merg la...

- La mesă! - La mesă?

- La 6? - Da, la 6.

De gustibus non est disputandum.

Foarte bine! Atunci, grăbește-te, vom pleca împreună.

- De ce așa devreme azi dimineață? - Un funcţionar jalnic este de vină.

Un mic caligraf. Lacheul obișnuit. Poate să cadă mort!

- Doamne, ce dezastru! - Ce s-a întâmplat?

- Ligheanul! - Doamne, care?

Care? Singurul! Singurul lighean.

Era de la mama.

Dar ce, pantalonii mei nu au fost de la tata?

- Atunci, voi purta perechea de duminică! - Nu se poate așa ceva.

- Încă sunt la reparat. - La reparat, de ce?

- Pentru că aceia erau ai bunicului tău. - Foarte amuzant!

Ia-i, usucă-i, repede!

Nu aș vrea să întârzii, nu azi, imediat

după ce am făcut o impresie bună

șefului de birou, datorită propunerii mele. Ce faci?

Îl voi pune pe acel om să-l lipească, când mai trece.

Ce, ce, ce!?

Eu, caligraf oficial, să mă spăl într-un lighean lipit?

Bine!

- Atunci, nu ne vom mai spăla. - Asta e o idee bună!

Agenore, în dimineața asta, ca pedeapsă pentru că ești obraznic,

trebuie să te speli și pe gât.

- Voi plânge! - Iar eu te voi bate!

Bine, o să plâng mai târziu.

Apropo, cât e ceasul? Mă vei face să întârzii.

Timpul este irosit în această casă, și nu sunt respectat!

- Nu striga, vei trezi plutonierul! - Plutonierul!

- Bună dimineața, tată! - Bună dimineața, dragă!

- Ce-i cu tot zgomotul ăsta? - O, fiică dragă!

- Lapte! - Lăptarul, Celeste!

- Ia coșul! - Da, mamă!

De ce de fiecare dată îmi închei butonii!?

Trebuie să-i lași descheiați, înțelegi?

Și așa întârzii.

Nu vorbi atât de tare, îl vei trezi pe plutonier!

Da, da, plutonierul!

La naiba!

- Și banii? - Banii?

- Banii! - Spune-i să revină la sfârșitul lunii.

- Reveniți la sfârșitul lunii! - Sfârșitul lunii?

Azi este sfârșitul lunii! Morți de foame!

Celeste, ajută-mă puțin!

Du-te în bucătărie.

- Lapte! - Gloată!

Ce este cu tot acest zgomot jos în cameră?

Asta e prea mult, după ce am trecut prin această seara!

Bună dimineața, bunicule!

Și nu am primit untul meu de trei zile.

Conform contractului meu de cazare,

3 pachețele de unt trebuie să-mi fie date în fiecare zi.

Prin urmare, am 9 pachețele datorie, nu le voi uita.

Cafeaua mea! E târziu!

Dar, într-adevăr putem conta pe promovarea asta?

Da, ți-am spus. Noul șef de birou și eu suntem aproape prieteni.

Peste o lună voi avea această mărire.

Hei, tată, de ce regele Umberto este înalt, dar are un singur nume?

E amară!

În timp ce prințul Vittorio Emanuele, care e mic ca tine are două!

Asta pentru că ești un idiot. Măreția nu se măsoară cu litere.

Cel mai lung râu din Italia are cel mai scurt nume, Po. Înțeles?

Această cafea este și ea foarte lungă, dar are un nume scurt. Orz!

- Tată, aş vrea să-ți spun ceva. - 6:37!

- Pantalonii, se mai usucă sau nu? - Te rog, fii răbdător!

- Spune-mi. - Tată, mă gândeam...

Și eu ar trebui să fac ceva pentru familie.

Ce?

Multe fete de vârsta mea, și Irma, fata de la etajul doi,

a urmat un curs pentru telegrafiști.

Uite, ea este fiica unui vânzător de stofe.

E același lucru pentru tine?

Oricum, mulțumesc, Celeste!

Dar uite, tu să lucrezi?

Ne-am uitat deviza familiei!

- Care este deviza familiei De Tappetti? - "Întoarceți-vă la sfârșitul lunii".

Deviza familiei noastre este: "Lasă-l pe tatăl tău să aibă grijă de asta".

Simt că ascensiunea este aproape. Foarte aproape!

De la 95 de lire pe lună la 104!

Și ai vrea să lucrezi!

Poate cu o mică intervenție divină...

În certitudinea a ceea ce am spus mai înainte,

poți arunca bucățile de lighean. Vom cumpăra unul nou.

- Îmi iei niște plăcintă cu castane? - Să nu exagerăm.

De ce faci asta?

Nu-mi place mirosul de ars.

De ce nu-ți place mirosul de ars?

Pentru că nu vreau!

Pantalonii!

- Pantalonii! - Nu, nu pantalonii!

Nu azi! Cum să merg la birou? Ce scandal!

Ce se întâmplă?

Astăzi, când am promis că merg cu o oră mai devreme!

Nu voi permite o așa mizerie!

- Ofiţerule! - Da.

Ofiţerule!

Și mi-ai spus că tu și funcționarii tăi

sunteți aici de mai bine de o oră.

Da, onorate! A fost o inițiativă de-a mea,

pentru a crește eficiența secțiunii a treia.

Foarte rău!

Nu voi permite, în birourile angajaților mei, sisteme care seamănă cu sclavia.

- Aș dori să subliniez... - Eu sunt cel care subliniază.

Dacă ai vrut să mă faci să te văd într-o lumină nouă, ai făcut-o foarte bine.

Te avertizez totuși, este o lumină îngrozitoare.

Da, domnule.

A!

Vă cer scuze pentru întârziere, domnule șef de birou!

- Îmi cer cu umilință scuze! - Foarte bine!

Am citit, vai, ironie în cuvintele dvs, dar nu sunt consternat.

- La urma urmei, am avut un accident și... - Desigur, erai la serviciul de curățenie.

- Poftiți? - Serviciul de curățenie.

Din felul în care ești îmbrăcat, cineva ar spune că te-ai înscris

în corpul contraamiralului Grenet! Corectează-mă dacă mă înșel.

Vă înșelați, domnule șef, dar n-aș îndrăzni niciodată să vă corectez.

Începând de mâine, voi fi aici la 6.

- Nu, nu, eu voi fi aici la 6. - Poftiți?

Mai bine, la ora 5! Voi pune totul la punct.

Vei găsi totul la locul lui, îți voi face chiar și o ceașcă de cafea bună.

După aceea, poți veni. Mă duc să scriu calificativele acum!

- Califica ce? - ...tivele! Notele personale

cu privire la noile promovări de personal. Ştii, avansarea.

Și dacă crezi că bravada ta a reușit

să mă facă să te văd într-o lumină nouă,

ei bine, a reușit! Îți spun totuși, este o lumină îngrozitoare.

- Domnule șef de birou... - Fii atent când vorbești cu mine!

Nu privi în sus! Nici în jos!

Nici nu da din cap!

Uită-te la el!

La revedere, promovare!

Cârpaciul!

Cârpaciul este aici, doamnelor!

Pentru toate vasele și ligheanele voastre ce trebuie reparate!

Hei, cârpaciule!

Cârpaciule! Avem aici un lighean de reparat.

Ap. 26, etajul trei. Etajul al treilea, înțelegi?

- Etajul al treilea? - Hei, cârpaciule!

- Stai! Ce, pleci? - Da.

Biata Italia!

Au!

Te-am prins, ticălosule! Nu te mișca.

Te-am prins, hoțule! Nu te mișca, stai pe loc!

Cum era de așteptat!

Ticălosule!

- Și ai crezut că e îngrijitorul. - O, Doamne!

- Uită-te la el! - Mă uit.

Nu ți-e rușine că ai dat naștere unui hoț ca el?

- Sărurile! - Pentru ce?

Acum leșină! Uite, dacă se întamplă ceva cu mama ta?

Sărurile!

Ascultă tată, aș prefera să nu-ți spun, dar, de multe ori, ești destul de răutăcios.

- Da? - Da.

Nu ești bun de nimic, te dau în judecată pentru furt!

- Dar mi-ai întins o capcană! Haide! - Fugi de aici, puștiule!

O capcană, zice! Salvați portofelele "Securitate"

"Împotriva hoților de buzunare, poșetelor tăiate..." Dă-mi-l!

4 lire și 75 de cenți.

Exact, dar acestea sunt metode răutăcioase.

- Dă-le înapoi. - Nu.

Amelia, spune-i fiului tău să le dea înapoi.

- Sărurile! - Imediat!

Ar trebui să fie aici!

Au! La naiba cu tine!

Cine e? A, cafeaua!

Dă-mi-o. Pleacă!

- Ce mai faci, mamă? Mai bine? - Da.

Ai văzut ce a făcut? O mână învinețită.

- Oricum, nu ai nevoie de ea pentru a lucra. - Sigur, continuă!

- Cesare, te rog ține-ți cumpătul! - Bine, mă pot tempera chiar și pe mine,

dar vreau, îi cer fiului meu să dezvăluie

scopul acestei scene de jaf.

- Numele! - Numele meu?

- Al ei! - Al cui?

Există o femeie, o escroacă, în spatele tuturor acestor lucruri.

- Nu e adevărat! - Atunci sunt jocuri de noroc, la club.

Nu jocuri de noroc și nici femei!

Aveam nevoie de bani, ca să ies cu Don Mazzocco.

Cu cine?

Cu Don Mazzocco, un om sfânt!

Astăzi duce băieții asociației de tineret

în împrejurimi într-o excursie educațională, iar eu merg cu el.

Nu, nu te duci!

Anulează! Mergem la Pincio, pentru a asculta concertul

susținut de Trupa Regală de Carabinieri.

Telefonul!

- Răspund eu! - Telefonul!

Telefon duminica? Cine este la ora asta?

Vă rog! Da, eu sunt.

A!

- Tu ești, dragă don Mazzocco! - Ce vrei să spui?

Ascultă, idiotule! În scurt timp voi termina repetiția

și am păstrat toată duminica doar pentru tine.

Da, părinte, am înțeles.

Am renunțat la o întâlnire cu un parlamentar.

- Aș putea rămâne? - Ce ai de oferit?

- Farmecul unei uniforme. - Asta e o prostie.

- Nu am spus nimic. - Nu am vorbit cu tine, idiotule urât!

- Unde trebuie să mergi? - La Pincio, cu mama și tata,

pentru a asculta concertul Trupei Regale de Carabinieri.

A, da? Dacă pleci, nu mă vei mai vedea niciodată.

- Pace și amin! - Amin!

- Unde te duci? - M-am plictisit.

Totul te plictisește!

Există un lucru care nu te plictisește, și știm ce!

Dă-i drumul!

Nu, nu vreau! Nu vreau să văd muzica.

Muzica înalță spiritul, micuț ignorant!

Și dacă te duc să o asculți, nu să o vezi,

este pentru că vreau să dobândești simțul frumuseții.

Atunci, cumpărați-mi o plăcintă cu castane!

Asta, când voi fi promovat. Acum, este cam dificil.

Să-i cumpărăm plăcintă cu castane, e duminică, doar o centimă.

Începe desfrânarea! O centimă azi, una maine...!

Concertul a început.

- Am pierdut uvertura. - Bine, dă-i!

Hei, bătrâne!

- Merită un cent, să numărăm! - Să numărăm?

- Da. - Bine.

Arată! Opt!

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt!

Am pierdut. Ia!

Poftă bună!

Să mergem!

Agenore, vino! Nu vrea să vină!

- Nu contează, dar ține ochii pe el. - Da, tată.

Domnișoară...

- Domnișoară... - Cine e?

- Nu cel mai finuț. - Permiteți să mă prezint?

Îmi cumperi niște alune?

- Nu, mișcă. - Vreau alune!

- Vreau alune! - Hai băiete, du-te la joacă.

- Semințe de dovleac! - Agenore!

Semințe de dovleac!

Domnișoară, ți-e frică să rămâi singură?

Dar eu sunt aici. Pot să-ți ofer o înghețată?

Prăjitura cu înghețată a lui Guardabassi, în Piața Montecitorio!

Este prea departe? Vom lua mașina aia.

Vrei să dispari?

Frumoasă și severă, genul pe care l-am visat mereu.

Acolo, tată! Uite-l!

Degeneratule!

- Tată! - Taci!

- Degeneratule, să-ți fie rușine! - Asta te va învăța!

Nici o fată nu poate merge pe jos cateva minute,

că un satir este gata să sară pe ea.

- Unde sunt polițiștii?! - Te rog, exagerezi.

Tată, te rog nu face un spectacol din asta.

Celestina, ce ți-a facut?

Nimic, doamnă. Nu i-am făcut nimic.

Vino cu mine, aici, aici!

Te rog, spune-i că nu am făcut nimic.

- Îi ofeream doar o prăjitură cu înghețată. - Domnule polițist,

acest om era pe cale să o ademenească pe fiica mea fără acordul meu.

Acest domn de aici, aflat în trecere, poate depune mărturie.

- Plutonier în rezervă, vânători în Alpi! - La ordin!

- Scrie procesul! - Lasă, nu e nevoie!

Nume și prenume!

- Gerolamo Pancarano di Rondò. - Și adresa.

- Scuze, cum ai zis că te cheamă? - Gerolamo Pancarano.

- Prenumele tatălui? - Di Cesare.

Stai! Stai!

Uneori, într-un acces de furie, cazi victima primului impuls,

nu celui de-al 2-lea sau al 3-lea, care, la urma urmei, de obicei, sunt cele mai bune.

- Îmi pare rău, și asta ce înseamnă? - Am vrut să spun că, una peste alta,

judecând corect, a fost o copilărie, nu-i așa?

Nu, nu a fost! Copiii fac copilării,

- și tipul ăsta e un prost. - Gândește pentru tine!

În plus, în ce-l privește pe el, este necredibil,

pentru că, din păcate, îl cunosc foarte bine.

Atunci, retrageți plângerea?

Ai putea repeta numele și preumele tău?

Gerolamo Pancarano di Rondò, di Cesare.

Mi-o retrag.

- Mulțumesc, ești foarte amabil! - Pentru Dumnezeu!

- Justiția triumfă! - Gegè, ce cauți aici?

- Tată! - Ce faci?

Nu! Este fiul tău?

Tatăl Pancarano și fiul Pancarano!

Doamnă, am avut plăcerea întâlnirii cu distinsul dvs fiu.

Euphemia, Celeste! Permiteți-mi! Soția mea! Domnul șef de birou Pancarano!

- Di Rondo! - Di Rondo!

Un moment!

- De Tappetti? - Da.

Mulțumesc!

A, da!

Nenorocit!

- Cine e? - Ghici?

- Celeste, flori! Din nou flori! - Vai!

Trebuie să fi costat cel puțin o liră! Și de data aceasta e mai mult.

Trimite un mesaj prin ele, prin limbajul florilor.

Tradu.

N-aș vrea ca acest limbaj al florilor să fie ceva vulgar.

Valeriană: dragoste adevărată. Verbină: sentimente pure.

Valeriană, verbină! Aceasta este o declarație de dragoste!

- Dar, tată, abia îl cunosc! - Haide!

- Trebuie să fi tăiat prea mult. - Policarpo, vino aici!

- Uite, uite! Vezi? - Da, este el, chiar el este.

- Are triciclu. Fantastic! - Totuși, e un pic nerușinat.

- Nu chiar! - Celeste!

Este un tânăr atât de amabil, Celeste,

fiul unui șef de birou, ai putea măcar să-l saluți!

Nu.

Măcar salută-l cu mâna. Nu este compromițător.

Nu!

Celeste!

Tată, te asigur, intențiile mele sunt serioase.

- Nu, nu, nu, nu, niciodată! - Tată, eu...

Tată, tăticu, papa! Am spus niciodată!

Să fiu sincer, nu te înțeleg.

- Nu mă înțelege! - Nu te înțeleg.

Iartă-mă, dar spui mereu că îmi pierd timpul, urmărind balerine!

Balerine!

Și servitoare! Uite ce fel

de monstru am angajat în casă din cauza ta!

- Du-te, du-te! - Tocmai de aceea!

Când spui că trebuie să-mi vină mintea la cap, este adevărat.

Dar de data asta, sunt cu adevărat îndrăgostit.

Celeste De Tappetti este un înger!

Un înger... Avem o casă plină de îngeri.

Fiica portarului era un înger. Și văduva măcelarului era.

- Ce ai împotriva acestei fete? - Personal, nu am nimic.

Dar trebuie să-ți amintești că este fiica unui blestemat de "peniță".

Gegè, tata se îngrijorează pentru numele lui, care este și al tău. Suntem baroni.

Ține minte, suntem... suntem baroni, nu?

Baroni pe naiba, suntem conți!

Ești contesă. Acești oameni

nici nu știu cine sunt. Până unde am ajuns?

- Din fericire, eu știu! - Începem din nou cu noblețea.

Da, începem din nou. Citește! Am primit-o azi dimineață,

de la Consiliul de Cercetare Heraldică.

O ramură de Pancarano di Rondò s-a stabilit la Parmezan.

- La brânza parmezan? - Da, gorgonzola, teritoriul parmezanului!

Se pare că Pancarano derivă din Piancarrano,

o regiune străveche, de pe lângă Montechiarucolo.

- Citește, citește-o! - Bine-bine, tată, dar...

Ce au toate astea de-a face cu ea?

De ce nu o invităm, ca să o cunoști mai bine pe fata asta?

- Hai să vedem cum e! - Nu.

Ascultă, tată, măcar invită-i, o dată,

la teatru. O seară!

Da, o seară... Nu!

- De ce nu? - Nici dacă mori!

El este diavolul!

- Ce? - Mă sperie.

- Magnific lucru! - Minunat!

Ești plină de har, iar chipul tău este nobil.

- Sunteți nobili? - Noi, nobili?

Noi suntem!

Sunt mai tânăr. Ai făcut vreo cercetare despre numele tău?

Poate că, inițial a fost De Tappettis,

terminat cu „s”, ca la Ordinele ecvestre spaniole.

Există vreun strămoș cavaler în familia ta?

- Da, fratele bunicii mele. - A!

A fost cocher!

Este diavolul! Nu am văzut niciodată o femeie tăiată așa în jumătate.

- Nici eu. - Este așa de...

Ți-a plăcut?

Ușurel!

- Stai liniștit! - Nu am loc pentru a aplauda.

Doamnelor și domnilor, punem acest porumbel într-o simplă cutie.

Fiți atenți, acum!

Unu, doi și trei!

Doamnelor și domnilor, vă cer puțin mai multă răbdare.

- Acum și porumbelul a plecat! - De ce, a dispărut și altceva?

- Nu vezi? - Nu.

Doamne, ești orb?

Doamnelor și domnilor, a plecat, sau așa se pare.

V-aș sfatui, dragi spectatori, să fiți atenți.

Porumbelul este mai aproape decât vă imaginați.

Căutați, căutați bine! Priviți în jur.

Am avut onoarea de a experimenta

cu cele mai reputate publicuri din Europa.

Unele dintre ele au numit-o magie.

Nu, domnilor, nu este magie.

Este ceva mai puțin... și ceva mai mult.

Vă cer colaborarea. Ajutați-mă să-l găsesc.

Porumbelul este printre voi, nu există nicio îndoială.

Nu este?

Uitați-vă! Căutați foarte bine! Porumbelul este acolo!

Trebuie să fie! Căutați bine, nu vă fie frică.

Nu poate fi decât acolo!

Miroase bine. Încercă!

Acest porumbel este bun, deși mort.

A ieșit bine.

Celeste, uneori chiar nu te înțeleg!

Di Rondò junior este frumos, drăguț, nobil și sănătos.

Pe cine altcineva ai vrea? Pe țarul Nicolae?

Dar, tată, nu-mi place de el!

- Ai auzit? Nu-i place. Și de ce? - Așa, nu-mi place de el.

- Mamă! - Da!

- Este gata? - Aproape! Pune masa.

Îmi poți spune de ce nu-ți place de el?

E prostuț, schimbător,

nu are deloc responsabilitate.

Spune-mi adevărul, tată, doar pentru că este fiul șefului de birou?

Pentru a obține acea poziție, și majorarea salariului cu 9 lire,

m-ai da în căsătorie nu țarului Nicolae, ci lui Menelik!

Ascultă, într-o familie în care, pentru a mânca un porumbel prăjit,

cineva trebuie să zădărnicească cariera unuia dintre cei mai de succes iluzioniști,

o fiică bună nu ar trebui să pună prea multe întrebări!

Vrem să renunțăm la regimul ăsta strict vegetarian sau nu?

Atunci, ascultă-l pe tatăl tău, și dormi liniștită.

Celeste, ascultă!

Cred că merit mai mult de 9 lire în plus pe lună.

- Ce ai de gând să faci? - Ce am să fac?

Citește asta!

"Compania de mașini de scris Franquinet & co

angajează tinere. Poziție bună, salariu excelent!"

Ți-ai ieșit din minți? Ce crezi că va spune tatăl tău?

Vreau să contribui la abolirea regimului vegetarian,

și nu o să mă căsătoresc cu fiul unui șef de birou pentru asta!

Dă-mi-l.

Celeste!

- Scuze, aici se fac angajări? - Da, domnișoară.

Dar tipii ăștia nu ne lasă.

Băieți, doar înrăutățiți lucrurile! Vom discuta despre asta mai târziu!

- Nu! Cheamă-l pe dl Franquinet! - Da!

Ce e cu zarva asta?

Nu vrem femei în fabrică, noi suntem de ajuns.

Tinere, știu eu ce este suficient și ce nu!

Angajarea de muncitoare

face parte din planul nostru de dezvoltare!

Ce plan?

- Atunci, angajează muncitori calificați! - Muncitori calificați?

- Și voi ați fi calificați?! - Desigur!

- Duceți-vă acasă, femei! - Gata cu nedreptăţile!

- Am dreptul să angajez pe oricine doresc! - Dl Franquinet are dreptate!

Duceți-vă acasă!

Rezolvați lucrurile democratic!

- Nenorociților! - Uite, e și sora ta acolo!

Lole, ne rezolvăm lucrurile acasă!

- Încetați! - Nebune!

Cine te crezi, Ciceruacchio?

Hei, îmi dai în ochi!

Domnisoară, îmi pare foarte rău!

Ai văzut ce i-ai făcut săracei ăsteia?

Ce săracă!? Asta nu se va mai lua.

Se va lua, dacă o cureți imediat.

- Vino! - Lasă-mă în pace!

Spălătoria mamei mele e aproape, dacă nu se ia, o plătesc eu.

Nu suntem împotriva muncii femeilor.

Da, atâta timp cât ea lucrează pentru a-l susține pe bărbat, nu?

Mamă!

- Dacă nu eram aici, ai mânca greieri. - Ești liber profesionistă.

Dacă vrem, totuși, egalitate, trebuie să fie egalitate,

adică aceeași plată. Dacă se mulțumește cu un salariu mai mic,

atunci dăunează bărbaților. De aceea directorul căuta femei.

El plătește femeile cu mai puțin și concediază un tată cu o familie.

- Hei! - Asta e ideea.

- E puțin fanatică, dar e drăguță. - Da, da.

Iată cămașa! Poți spune că a ieșit bine.

- Mulțumesc, doamnă! Scuze pentru deranj. - Cu plăcere!

- Bună dimineața, dle profesor! - Bună dimineața!

Ce mai faci?

Nu prea bine. Nu sunt satisfăcut.

Marcella, te rog vorbește cu profesorul.

- Da! - Ar trebui să fii mai atentă cu amidonul.

- De ce? Nu sunt bune cămășile? - Cămășile, da.

Dar ai pus amidon și în lenjeria mea.

Pentru ce o femeie, care nu știe nimic despre comerț,

ar trebui să ceară același salariu ca un muncitor calificat?

Se cali...

Se califică. De ce nu înveți să scrii la mașină?

- Să scriu la mașină? - Este ușor, o simplă chestiune de ucenicie.

Pentru a învăța mecanismul, 3 sau 4 lecții sunt suficiente.

- Te voi învăța eu. - Dar eu...

Vino, așa vei putea găsi un loc de muncă la birou.

Pentru a lucra ca muncitoare, trebuie să fii dură, robustă.

- Uite, ca ea! - Idiotule, ce vrei?

Nimic. Nici măcar nu urmăreai.

- Accepți? - Umbrela dvs, dră!

Mulțumesc!

Bine, accept. Mulțumesc!

La revedere, dnă și mulțumesc mult! Ați fost foarte amabilă.

Nu ai pentru ce, e un nimic. Încântată că te-am cunoscut.

- La revedere! - Ai grijă!

La revedere și mulțumesc tuturor!

Cred că 3 sau 4 lecții nu vor fi suficiente. Poate zece!

"E",

"S"...

- Curaj! - Nu-l găsesc!

"T."

"E."

Bun! Nu este un început rău.

Dar să fii atentă, ai apăsat "spațiul"

- cu indexul, nu cu cel gros. - Degetul mare!

Degetul mare, scuze!

Astfel, tu vei învăța să scrii, iar eu, să vorbesc.

Chiar? Spune cel care nu vrea femei în fabrică.

- Dacă ne-ar vedea Franquinet! - La această oră, nu este nimeni aici.

Și dacă ne vede, îl voi pune să-mi plătească orele suplimentare.

Lucrăm pentru circulația bunurilor sale, până la urmă. Să continuăm!

- Trandafir! - S-a blocat!

Şi eu!

Atunci, rocadă!

Da, dragule, rocadă!

Să vedem.

A făcut rocadă.

Atunci, o să fac și eu rocadă, și ești nenorocit!

Cesare, sunt aici! Toate frumoase și călcate!

Astăzi, dacă totul merge bine, vom câștiga la Societatea Abruzzese

- de șah în zece mutări. - Dă-mi peruca!

Dă-o jos!

Ai primit asta.

"Policarpo De Tappetti, caligraf oficial, anunță logodna

dintre domnul Gerolamo Pancarano di Rondò

și Celeste De Tappetti."

Este de necrezut!

Invitație de logodnă? Nu i-am dat acceptul!

- Prostul nenorocit! Poftim! - Cesare!

- Calmează-te! - Calmează-te, calmează-te!

Este o obsesie. Mă exasperează.

Pitic rău! Când te gândești că voiam să-l propun pentru mărire de salariu.

Te rog, fii răbdator. Fă-o pentru Gegè.

O, Sf. Crispino!

Fața ei este aristocratică, fină.

- Va arăta bine cu Gegè. - Da, da, bine.

Foarte bine! Dacă trebuie să fac un sacrificiu,

iată, mă voi umili.

Dar, vezi tu...

Celeste este într-adevăr fata potrivită pentru el.

Nu ai observat că a devenit mai blând, mai iubitor?

Se pare că i-a venit mintea la cap.

Da, de schimbat s-a schimbat.

Are un temperament normal, după ce... este prădat.

Prădat?

Știu eu! Iată, mi-a luat toți banii!

- Mi-a lăsat numai icoana. - Ai o icoană?

Am!

Mi s-a părut că ai zis că ești anticlerical!

Sunt ceea ce sunt, acum lasă-mă în pace!

- Domnule Pancarano! - Ce vrea?

Participă la turneu.

- Este membru al parmezanului? - Nu.

Atunci, nu poate fi un jucător nobil!

Se mulțumește cu a fi un pion.

Domnule Pancarano di Rondò!

Te aud, De Tappetti, nu sunt surd!

- Dar e târziu! - Cât este ceasul?

"Pastile Valda, bune pentru tuse, dureri de gât, răceli."

Ă, este... fără cinci!

Să înceapă jocul!

Pionul E2, doi pași înainte!

Antelegem move pedem!

Mișcă, hei!

Cal, de la G1 la F3!

Nebun la C5!

Turn la A7! Mergi!

Ești superbă azi, tânjesc după tine.

- Când te pot vedea singur? - De ce?

De ce? Suntem aproape logodiți.

Și când sunt cu tine, simt un foc care arde!

Au!

- Gegè, ce este? - Lasă-mă în pace, pentru Dumnezeu!

Dragul meu funcționar, acum începe distracția.

Urmează mutarea și vexarea subsecventă Keneveski.

Este riscant!

Audaces noroc iuvat!

Pion la E6! Mănâncă adversarul!

Cal, de la G3 la F5!

Mănâncă adversarul!

A înghițit-o! Pionul de la G7, doi pași înainte!

Pionul de la G7, doi pași înainte!

- De Tappetti! - Ce?

- Doi pași înainte! - Cine, eu?

Cine altcineva, eu? Cine este pionul de la G7?

De unde să știu!?

Tu ești! Tu ești pionul de la G7!

Fă doi pași înainte!

- Turnul este acolo! - Și ce?

Mă va mânca!

Trebuie, în sistemul Keneveski! Doi pași înainte sau voi fi descoperit!

- Dar de ce? - De Tappetti, doi pași înainte!

- Doi pași înainte! - Voi face unul, altfel voi fi mâncat!

- Negru a mutat! - Cal la H6!

- Regele în șah! - Șah mat!

Șah mat!

Am câștigat!

Felicitări, domnule!

- Ai văzut cum am ajuns înaintea calului? - Șah mat!

- Șah ce? - Șah mat!

Facturi, facturi, facturi, nimic altceva!

În fiecare zi, cheltuim mai mult de 2 lire.

- Ce-i nota asta, de la cizmar? - Da.

Da? Mi-am reparat singur tocurile, dar talpa, cine a facut asta?

Cizmarul!

Pentru a-i plăti nota, trebuie să fi urcat și coborât scările de 100 de ori.

Lasă facturile alea, că te doare capul.

- Policarpo, vino să mă ajuți! - Celeste nu e acasă?

A ieșit.

- Atunci, nimeni nu e acasă. - Doar plutonierul, doarme.

Fata asta a ieșit cam mult, în ultima vreme.

Unde s-a dus? Nu ar trebui,

mai ales acum că e pe cale să se logodească.

- Să mai strâng puțin? - Nu, e bine așa.

- Nu m-am îngrășat, nu-i așa? - Nu, de fapt, mă gândeam...

Ce?

Mă gândeam că după promovare, odată cu intrarea noilor dispoziții,

noi... am putea...

trebuie să mă întorc la facturi...

- Apropo, știi ce zi este mâine? - Ce zi este?

- Este ziua lui Agenore! - E a doua oară în trei ani!

Bine! Să nu-i spunem vârsta,

așa nu-i cumpărăm cadou.

Mâine este joi și vă reamintesc că în contractul meu,

semnat chiar în fața notarului, se afirmă: "Joi, găluște".

Lipitoare!

Trebuie să ne gândim la trusoul Celestei.

Avem nevoie de bani pentru cheltuieli, până la majorare.

- Ai făcut deja o cesiune parțială... - Parțială? Globală!

Tot ce rămâne în urma cesiunii, este bunicul.

Bunicul?

Da, buni, bătrânul, ofiţerul în rezervă!

Gândește-te bine, Eufemia. Când a semnat contractul,

- ne-a dat 950 de lire. - Da.

A mâncat deja 700 din ele și se ține tare, în ciuda celor 80 de ani.

Au mai rămas 250 de lire. Dacă aș face o cesiune de contract pentru 200,

- am rămâne cu 50. - Este o idee bună, dar cui îi poți vinde?

Nu înțelegi că ar putea trăi până la 150 de ani? Și cine va plăti?

Nu eu! Fac o cesiune. Și știu și cui.

Lumea se schimbă astfel,

Încetul cu încetul, în fiecare zi,

Tot ce dispare, ce se naște și moare,

Ia o bucățică din inima mea.

Vechi cântece de odinioară

Născute din primele mele iubiri,

Doar când nimeni nu le va mai cânta,

Viața mea va fi tristă și goală.

Se schimbă, odată cu moda, obiceiurile și tradițiile,

Tu îți schimbi ideile cu ochii închiși,

Ceea ce nu se schimbă încă, nu știu de ce,

este bătrâna mea inimă puțin demodată!

Și lumea aceea frumoasă, care a fost,

Se schimbă din ce în ce mai mult, în fiecare zi.

Iată-l!

- Dar lasă-mi un cântec vechi de dragoste... - Tramvaiul!

Și voi fi copil, pentru o clipă.

- Îl ajut să urce. - Lasă-mă! Nu am nevoie de ajutor.

Și lumea aceea frumoasă, care a fost...

- Ce crezi? - Se ține încă destul de bine.

Da, dar e numai de fațadă. El stă drept pentru că sunt oameni în jur.

Ce vârstă are?

Nu știu. El spune că 82 de ani, dar și-o scade.

Cred că a fost în campania rusă.

Mănâncă puțin, nu sforăie, este o afacere!

- Atunci, de ce nu-l păstrezi? - Pentru că fiica mea se căsătorește.

Am nevoie de bani acum și ți-l dau ca o favoare.

Uite, am pregătit anunțul pentru ziar!

"Cedez masă și cameră

pentru cazare plutonier, trecut de optzeci de ani,

- în stare proastă, 200 negociabil." - Da, bine.

Cred că ne putem înțelege.

O secundă! Poate asta a fost! Dacă e așa, negocierea este anulată.

- Plutonierule! - Am ajuns?

Dormea. Atunci, de acord, primesc 50 de lire.

- Plutonierule, acesta este dl Tiburzi. - Încântat de cunoștință!

Adjutantul Frasca, corpul de vânători în Alpi!

- Are o mână de oţel! Dă-l cu 45! - Asta pentru că aici sunt oameni!

Nu! Asta e fiica mea!

Un moment! Oprește! Cobor! Îi explici tu.

Oare cine este?

- Bună seara, dle șef de divizie! - Bună seara!

Vă rog, pe aici!

- Suntem singuri? - Nu vă faceți griji.

Știi, nu poți fi prea atent.

Aici!

- Pe aici! - Hei, sunt niște oameni în fabrică!

Nu, sunt doar angajații mei, exersează la mașina de scris.

Pe aici, vă rog!

- Se poate? - Mulțumesc!

Acum...

Dragul meu Franquinet, eu, ca simplu șef de divizie,

nu sunt autorizat să-ți comunic orice.

Dar într-un mod nu chiar oficial, pot confirma definitiv

că la niveluri mai înalte sunt gata să semneze.

Mașina de scris își va face debutul în birocrație.

Este o victorie, dragul meu Franquinet!

- Cu toate acestea, a apărut un nou factor. - Ce?

Două companii străine! Nu mai ești singur.

Ce? Mai degrabă ar da comisionul unei companii străine?

Pune un produs străin înainte de rodul muncii naționale?

Cu siguranță, la niveluri mai înalte și pentru mine, așa ceva este respingător.

- Nu vreau să fac pe patriotul, dar... - De ce nu? Să facem!

Haide, Franquinet, tu, la urma urmei, ești elvețian.

Naturalizat!

Să încercăm ceva nou.

Scrie fără să te uiți, nici la litere, nici la foaie.

Odată ce ai învățat să scrii fără să te uiți, stai liniștită.

- Toţi ceilalţi vor fi frecați! - Dle Mario!

Scuze! Mi-a scăpat.

Mâinile pe poziție! Acum voi dicta câte un cuvânt,

iar tu, fără să te uiți, vei scrie. Apoi, vom număra greșelile.

"M",

"E",

spațiu, cu degetul mare,

„P, I, A, C, E, S, S, E”! Nu te uita! Spațiu!

Și ofertele celorlalte companii

sunt mai mari decât a mea?

- Aproape de două ori mai mari. - Sfinte! De două ori!

Stai, am spus "aproape"!

Dacă, așa cum ai spus, vrei să fii patriot,

aceasta este șansa ta. Blochează companiile străine!

Mă costă o avere! Cum spuneți voi italienii.

Dragul meu Franquinet, într-un sens sau altul, va trebui să plătești.

Cine e?

Cum, cine e?

Este aceeași persoană care m-a salutat mai devreme, afară.

- Nu văd pe nimeni. - A fost acolo, te asigur.

Atunci, tragem concluzia?

Ce vrea? Ce caută?

Uite, nici măcar o greșeală!

"Mi-ar plăcea să fiu iubitul tău."

Nu, uite, sunt două!

În primul rând, nu e "tu", ci „tău”.

La naiba!

În al doilea rând, chiar dacă ai vrea, nu poți fi sigur că mi-aș dori.

Nu?

Vrei să încerci?

Celeste!

- Să vă fie rușine! Cine e acela? - Stai, numele meu este Mario Marchetti.

O învățam să scrie la mașină.

Ce!? Fiica unui caligrafist certificat...

Vino aici! Împreună cu un mașinist!

Te rog, mecanic specializat.

Singurul mecanic specializat cu care voi vorbi,

este cel care vine să-mi deconectez chiuveta.

- Hai cu mine, fată nerușinată! - Dar am sentimente pentru fiica ta!

- Taci! - Mă rănești, tată!

- Și asta nu-i nimic! - Te rog să fii înțelegător.

Taci, mașinistule!

- Mecanic! - Nu se deschide fereastra asta!?

Este închisă.

- Ce e, mamă? - Nu te-ai atins de cină.

Nu mi-a fost foame.

Mamă, îmi place Mario.

Nici nu știu de ce, e un nebun, dar îmi place de el.

- Te rog să nu-i faci asta tatălui tău. - De ce nu pot lucra?

Deoarece gândește că munca lui este suficientă pentru familie.

El vrea să fie de ajuns.

Acesta este motivul. Se gândește mereu la promovare.

Știi de cât timp o aşteaptă. De 18 ani, cel puţin.

Îmi amintesc că ai început să mergi și a spus:

"O să primesc această mărire acum, și îi vom cumpăra un premergător Celestinei".

Ce ar trebui să fac?

Nu știu ce aș face ca să scap de acea jumătate de om și de întreaga sa familie.

Știi ce a spus marchizul Spada, înainte de meci?

Cine este marchizul Spada?

Președintele Consiliului Heraldic. Știi ce a spus?

A spus că Pancarrano nu derivă din Piancarrano,

cum credeam noi, din ținutul Parma.

Desigur, tu ești din Napoli!

De ce un napolitan nu poate avea strămoșii din Milano, Genova,

Torino, Florența, Roma, Bari, Lecce?

- Atunci, de unde derivă? - De la Biancamano.

Ai înțeles? Biancamano!

Este logic, este posibil, Biancamano, Biancarano...

- Este asemănător. - Biancamano de Savoia?

Ei, aia e!

Așteptăm confirmarea.

Cred că fiul nostru ar fi putut spera să se căsătorească cu o Colonna, cu o Orsini...

Va sfârși cu o Tappetti, cu un tirbușon.

Ar trebui să-l convingem, dar cine îl convinge? Pe tine nu te ascultă. Pe mine?

Nici pe tine!

Don Mazzocco!

- A, da! - Ce?

- Amelia, caietul lui Gegè! - Ce vrei să faci?

Îl sun pe don Mazzocco. Gegè vorbește întotdeauna respectuos despre el.

Îl sun. Nicio piatră nu va rămâne neîntoarsă.

Mazzocco... Mazzocco... aici este!

Don Mazzocco, 421!

Deja 421 de telefoane în Roma. Orașul se extinde!

Doamne, câți suntem!

Alo! Domnișoară, ai putea să-mi dai 421?

Cesare, la ora asta, cu siguranță reverendul este la rugăciune.

Alo! Alo! Alo! E cineva!? Aș vrea să vorbesc cu Don Mazzocco.

Aici este baletul Tic Tac. Nu există nimeni cu acest nume.

Da, sunt sigur. La urma urmelor, în anii aștia! Nu-mi pierde timpul!

- Nu este niciun don Mazzocco aici. - Pe cine caută?

Cineva mă deranjează pentru un anume don Mazzocco.

Răspund eu.

Gegè, încetează să faci pe prostul, nu ești deloc amuzant.

- Cine este la telefon? - Știi foarte bine, Gegè!

Ești un idiot!

Nu l-ai găsit? Vezi, am avut dreptate, trebuie să fie în biserică.

Domnișoară, din nou 421, te rog!

Și crede-mă, dragă domnișoară,

din acea zi fiul meu și-a pierdut liniștea sufletească.

Am făcut imposibilul, ca să-l fac să-și schimbe ideile,

dar Celeste De Tappetti este peste tot.

Este fiica unui angajat de-al meu, un pitic nenorocit,

omniprezent, la spectacolul de varietăți, la teatru, pe plaja mării!

Vrea să se căsătorească cu ea! Ce fel de glumă este asta?

Dacă bunicul este așa, ce vor fi nepoții? Mi-e teamă.

- Mai ales pentru cursă. - Cu alte cuvinte,

a luat-o pe o cale greșită.

Domnișoară, trebuie să facem ceva!

Trebuie să mă ajuți!

- Duminică, la malul mării? - Duminică, la malul mării.

- Nu ți-e frig? - Nu, mamă.

E drăguț!

- Mi se pare un pic prea îndrăzneț. - Hai, mamă!

Puțin, da, puțin!

- Dar acesta este marea! - Celeste! Lumina vieții mele!

Să intrăm puțin în apă.

Cesare! Mergem să îngropăm pepenele pe malul mării.

În felul acesta va rămâne proaspăt.

Iată-mă! Tărtăcuțele tale!

- Mulțumiri! - Facem o baie împreună?

Nu.

- Puțin nervos? - Da, puțin!

De ce?

Unde este ziarul meu? Am vrut să citesc articolul de fond

despre politica internațională. Foarte interesant! L-ai luat tu?

- Nu, dle Pancarano! - Sigur?

- Să vedem... - Cine ar putea... ating totul!

Agenore, ticălosule, unde ai pus ziarul?

- Iată-l! - Unde era?

- A? - Unde era?

A zburat departe, pentru că bate vântul.

Și nu e sănătos să citești

cu nisip în ochi. Dacă îmi permiteți, o să citesc eu.

- Articolul de fond! - Articolul de fond, da...

Panorama, panorama politică!

Panorama politică, da, exact așa e titlul: „Panorama politică”.

- Citește! - Un trimis din Viena dezvăluie

că poziţia politică a statului tampon Bosnia Herțegòvina...

Herţegovìna!

Este din ce în ce mai ameninţată de presiunea exercitată de austro-ungari.

- Întotdeauna, la fel! Asta a devenit urât. - Da, așa este.

- Continuă! - Preocupat de această presiune,

- Bosnia s-a întors spre Serbia. - Spre Serbia?

Da. Ceea ce, chiar dacă este susținută de celălalt stat tampon,

Lich... Likstenstan.

Liechtenstein!

Prin urmare, în caz de război, ce va face Macedonia?

Da, ce va face?

- Asta e ideea, domnule! - Un moment!

Doctorii spun că fructele macedoniene nu sunt sănătoase.

Un moment! Așteaptă!

- Nici o fărâmă de decenţă! - În ritmul ăsta...!

Celeste, am cunoscut multe femei în viață,

dar numai tu îmi poți încălzi inima, fantezia.

Te iubesc, te doresc doar pe tine!

Scuză-mă, draga mea, tocmai am văzut o prietenă.

Mă duc să o salut. Mă întorc imediat.

Du-te, du-te!

Victorie! Victorie!

- Intru în apă! - Și eu, domnule! Unde sunt tărtăcuțele?

De ce ai luat tărtăcuțele?

Domnule!

Domnule, așteptați!

Domnule Pancarano di Rondò!

- Vin cu dvs. - Nu!

- De ce nu? - Pentru că nu vreau să fac baie cu tine.

- Du-te în zona plebeilor! - Ce înseamnă asta?

Trebuie să restabilim o distanță.

Vreau să-mi șterg din memorie numele De Tappetti.

Scuze, sunt uimit! Poate că soarele a fost o idee proastă?

Ei, soarele zilelor ce vor urma...! Sf. Genaro a făcut un miracol,

logodna dintre fiul meu și fiica ta s-a dus.

Uimește-te, De Tappetti! Și acestea sunt tărtăcuțele mele.

Fugi! Lasă-mă să respir, lasă-mă să sar în apă!

Nu!

Ajutor!

- Domnule! - Ajutor!

- Domnule! - Încercați să plutiți deasupra apei!

- Ajutorul vine imediat! - Ajutor!

Țineți-vă de tărtăcuțele de salvare! Vă vor salva!

De Tappetti!

Tiburzi!

- Salut, Tiburzi! - Salut!

Ce înseamnă reuniunea asta?

Comunicări urgente! Dar ce ai? Te simți bine?

A, logodnicul fiicei mele a fugit cu o dansatoare!

Îmi pare rău! Ăsta e un ticălos!

La urma urmelor, toată lumea are probleme.

- Este nou? - Da, dar pentru doliu.

Doliu?

Ne-a abandonat și el.

- Plutonierul? - Da.

Înveselește-te, nu a suferit deloc.

Gândește-te, zilele trecute, joi, a vrut găluște.

O farfurie foarte mare! A mâncat, a mâncat, a mâncat,

apoi, la un moment dat, a spus:

o, ce bune sunt!

Și, cu zâmbetul pe buze... Puf!

Puf! Și i-am dat mereu găluști sărăcăcioase!

- Domnilor, Șeful Diviziei! - Șeful Diviziei!

Marele Ofițer Egidio Marzi Laurenzi!

Dragii mei prieteni!

Deși s-ar putea să nu-l știu pe fiecare dintre voi individual,

vă consider nu doar simpli colaboratori, ci și prieteni.

Prin urmare, cu bucurie vă aduc o veste bună.

În scurt timp administrația publică

va adopta o nou sistem de scriere mecanică.

Da, dragii mei, mașini de scris!

Pene, pixuri, pete de cerneală nu vor mai fi,

înlocuite de noile și minunatele mașini produse de Franquinet & co.,

o comoară naţională a industriei mecanice italiene.

Trăiască industria mecanică italiană!

Spuneam, începe o nouă eră a progresului

și îmbunătățirea birocratică.

Prin urmare, aveți onoarea de a deschide această nouă eră

în administrația publică, prieteni.

În concluzie,

toți arhiviștii, caligrafii oficiali,

care vă oferiți voluntari să învățați această nouă metodă de scriere,

- ridicați mâna. - Ridicați mâna!

Din moment ce, înțeleg, majoritatea este de acord,

- ridicați mâna, dacă aveți obiecții. - E vreo obiecție?

Nu.

- E unul, acolo! Vino în față! - Cine e?

Scuzați-mă, dar ținând cont că se poate obiecta...

O, De Tappetti! Ce urmărești? Nu ești mulțumit de asta?

- Nu. - Ce a spus?

- Nu. - El a spus "Nu"!?

De ce, este o înjurătură?

Voiam să spun că nu pot să-mi pun degetele pe acele lucruri negre.

- Ce înseamnă asta? - De Tappetti, vino aici!

Da.

- Aici, De Tappetti! - Da, domnule!

Să fim clari. Îți vei pune degetele unde vreau eu.

Nu-mi voi pune degetele unde vreți dvs, cu respect.

De Tappetti!

Ați cerut obiecții, atunci lăsați-mă să obiectez!

- Just, just! - Domnule șef de divizie,

vă vorbesc, pentru că dvs puteți înțelege mai bine.

Vedeți, prefer să nu scriu cu acele... lucruri.

Mașinile de scris!

Pentru că, în primul rând, sunt caligraf certificat.

Desigur!

Și în al doilea rând, din alt motiv pe care aș vrea să nu-l discut aici.

Nu, nu! Discutați! Să auzim!

Nu! De ce, de ce? Dacă nu vrea să vorbească, nu trebuie.

Domnilor, reuniunea s-a terminat. Puteți pleca.

La revedere!

La revedere!

Oricum, dacă nu vrei să scrii la mașină,

cum spuneam, nu trebuie, este opțional.

Mulțumesc!

Știam că se poate avea o înțelegere rezonabilă cu dvs.

La revedere!

El este oaia neagră a acestei administraţii.

Cum ai spus că îl cheamă?

- Eufemia! - Da!

Mărirea a căzut!

Este o scrisoare de la Celeste.

- Este dactilografiată! - Citește-o!

"Dragă mamă, sunt la Mario."

"Mă voi întoarce odată ce tata va fi de acord."

Policarpo, pentru Dumnezeu, ia o decizie!

Cine ar putea fi la ora asta?

Cine poate fi? Trebuie să fie ea, mașinista!

Domnule șef de divizie! Aterizare greșită?

- Nu tu ești De Tappetti? - În persoană!

- Se poate? - Vă rog.

- Eufemia! - Repede, plecăm, vino!

Bună seara!

Vino!

- Scuzați, domnule şef de divizie. - Nu-ți face griji.

- Luați loc! - Mulțumesc!

E cam dezordine aici. Serviți un pahar?

- Un pahar de ce? - A, unul gol!

Nu găsesc... spirtul.

- Am avut câteva probleme. - Nu contează.

Tu ce vrei?

- Ați venit aici pentru asta? - Te-am întrebat ce vrei.

Cum am spus mai devreme, aș dori să continui să scriu de mână.

Să nu batem câmpii. Ce altceva?

Scuzați-mă, ați venit aici să-mi cunoașteți dorințele,

sunt foarte emoționat.

Este foarte adevarat, cum spune vorba.

Șefii de divizie sunt părinţii angajaţilor.

- Există o vorbă ca asta? - Sper că da!

De Tappetti! Să fim realiști.

- Mă pot exprima, atunci? - Exprimă-te!

- S-ar putea să vi se pară excesiv... - Spune.

Aș vrea...

acea mă...

Acea?

Mărire!

Ce mărire?

Majorarea de 9 lire pe lună,

așa cum este de așteptat pentru postul pe care sunt onorat să îl am.

A! Asta e tot?

Ce vreți să spuneți?

Nu ai alte pretenții?

Ați venit să mă vedeți în căsuța mea,

nu trebuie să folosesc mașina de scris și îmi dați mărirea.

- Ce altceva mi-aș putea dori de la viață? - Foarte bine, vei avea mărirea.

Mulțumesc, dle șef de divizie! Aceasta

dovedește că sunteți corect și drept. Pe aici!

Iertați-mă, apropo, că nu învăț să scriu la mașină.

În afară de asta, am primit calificarea de caligraf

cu notă maximă, altfel pentru ce am studiat?

Am înțeles.

Nu pot să-mi arunc calificarea așa, pur şi simplu.

În plus, am o reținere personală față de mașina de scris,

pentru că fiica mea se revoltă.

Ea a fugit cu un mecanic de mașini de scris.

- Îmi pare rău! La revedere! - Scuzați-mi verbozitatea,

- dar este vorba despre fiica mea. - Da, îmi pare rău! La revedere!

Când i-am prins seara, în fabrica lui Franquinet, m-am supărat foarte tare.

- Dar a fost inutil. - La revedere!

La revedere!

- La 8!? - La birou?

- Da. În fiecare dimineață, la 8! - Nu, în fabrica lui Franquinet!

- Noaptea trecută, era 8 când... - Când am avut onoarea să vă salut.

- Deci, ai fost acolo să-ți prinzi fiica. - Cu mecanicul!

Cu mecanicul!

Imaginați-vă, chiar eu să învăț să scriu la mașină!

Da! Da, înveți!

- Învăț ce? - Să scrii la mașină!

Dar nu ați spus...

Nu am spus nimic. Tu ai crezut că am venit aici să-ți ofer o mărire!

Mărire! Dacă nu vrei să-ți pierzi locul de muncă,

mai bine înveți să scrii la mașină. Și repede!

Nu era opțional?

Pentru ceilalți! Pentru tine, nu, ticălosule!

- Nu! - Ce?

Nu poți să-mi vorbești așa, înțelegi, nu în propria mea casă. Scuze!

Mă văd forțat să vă cer să plecați.

Am zis că mă văd forțat... Nu am spus!

Domnule șef de divizie!

Șef de birou, șef de divizie, cine-i mai înțelege?

La început sunt amabili, "ești bun, mărire",

apoi deodată, bam, o lovitură în față.

- Ce ai făcut? - Ce știu eu?

Știi ce? Îmi pierd slujba, dar nu scriu la mașină!

- O, Maria, ajută-l! - Acesta este momentul marilor decizii!

În primul rând, mă duc la poliție să-i raportez pe fiică-ta

și pe răpitorul ei!

Policarpo! Am vrut să-ți spun de ani de zile.

Ești cretin! Agenore, plecăm!

Repede, mașina!

- Mergi mai departe! - Da, dar nu mult!

La 93, la spălătorie!

- Înainte! - Urmați-mă!

- Dacă permiți, eu dau ordinele. - Bine.

Descinde!

- Ce faci? - Pardon!

- Cred că... - Știu!

Descinde!

Deschide!

- În numele legii...! - Ți-am spus deja, scuze!

- În numele legii, opriți-vă! - Ce se întâmplă?

Tată, ai înnebunit?

- Eufemia, Agenore! Ce faci, Agenore? - Tată, agnolotti!

Taci!

Acest om a făcut un denunț: răpirea și sechestrarea fiicei!

- Tu ești fiica? - Da.

- Poți vorbi cu mine. Eu sunt mama. - Tu ești mama?

- Atunci, asta schimbă totul. - Cum schimbă totul?

Prezența doamnei aici este un indicator

al consimțământului părintesc, și anulează infracțiunea.

- Sunt doar cuvinte! - Nu, sunt fapte, dragă dle.

- Franca, adu niște pahare! - Mulțumesc, dar nu beau la serviciu!

Dar dacă crima nu există, serviciul s-a terminat, nu-i așa?

- E drept! - Eufemia, Celeste, Agenore!

- Ieșiți din casa asta imediat! - Nu ridica vocea în casele altora.

Nu mergem!

Lasă-i în pace! Maria, spune-i să stea jos.

- Domnule Policarpo, vă rog! - Nu!

- Vă rog! - Ai mâncat?

- Nu. - Tată, agnolotti!

Mi-ai spus deja. Și nu mi-au plăcut niciodată.

Anghinare murată, atunci, prosciutto...

Prosciutto și anghinare murată... Haide, simte-te ca acasă!

Noi le-am murat, cu ulei! Încearcă-le! Vei simți diferența.

Haide, mănâncă!

Bine, doar o felie de prosciutto și o anghinare!

- Doar una, una mică! - S-a hotărât.

Agenore! Coatele de pe masă!

Vă vom pregăti un delicios abbacchio prăjit.

Pregătește cafeaua!

- Mamă, vreau zahăr! - Franca, adu cafeaua!

Cafeaua, repede!

Lumea se schimbă astfel,

Încetul cu încetul, în fiecare zi,

- Cum era? - Tot ce dispare...

Tot ce dispare, ce se naște și moare,

Ia o bucățică din inima mea... Noroc!

Vechi cântece de odinioară...

Îl tot uit!

Născute din primele mele iubiri.

Născute din primele mele iubiri. Nu-i așa?

Născute din primele mele iubiri,

Doar când nimeni nu le va mai cânta,

Viața îmi va fi tristă și goală.

Se schimbă, odată cu moda, obiceiurile și tradițiile,

Tu îți schimbi ideile cu ochii închiși,

Ceea ce nu se schimbă încă, nu știu de ce,

Este bătrâna mea inimă puțin demodată!

Și lumea aceea frumoasă, care a fost...

Dar lasă-mi un cântec vechi de dragoste...

Șeful Diviziei însuși!

M-a făcut nemernic!

- Ieși! i-am spus în față. - Bravo, De Tapetti!

- Asta e o frumoasă satisfacţie. - Da.

Eu să scriu la mașină? Nu! L-am aruncat afară pe uşă.

- Te-ai descurcat bine, dar... - Ai auzit asta?

Sunt oameni care, pe bună dreptate, apreciază comportamentul soțului tău!

Ea a îndrăznit să mă gratifice cu un epitet pe care nu-l voi relata.

- Ce a spus? - N-aș vrea să audă asta copilul.

M-a făcut "cretin". O, scuze, buni!

Ăsta nu este fiul tău, este tatăl meu.

În plus, asta e un nimic! Să auzi ce spune soția mea, uneori!

Uite cine vorbește!

- Scuză-mă, dar cu ce faci cafea? - De ce?

Pentru că are gust de cafea!

Ziceam, totul e bine,

totuși, un lucru este satisfacția

și altul este răul pe care-l vei suferi.

- Te rog, poți repeta? - Ai avut satisfacția ta.

- Da. - Dar vei pierde locul de muncă. Ești nebun!

Mario!

Lasă-l să vorbească!

Pe langă asta, nu-ți place mașina de scris,

- nu prea înțeleg asta. - Tinere...!

O secundă! Cântărește-ți cuvintele. Și eu am demnitatea mea.

Nu poți disprețui atât un produs la care mi-am bătut capul.

Știai că scrierea în două culori am aplicat-o eu?

Și ce zici de beneficiul de a putea face două copii deodată?

- Două copii? - Trei, patru, cinci!

Da, dar tot mașină e!

Domnilor!

- Dl ministru! - Pe aici!

Vă rog!

- Lăsă! - Scuze!

- Excelență! - Dragă Marsi, dragă Marsi!

- Îl cunoşti pe Sir Franquinet? - Da, excelenţă!

Am avut onoarea.

- Sir Pancarano! - Di Rondò!

Di Rondò, da. Secțiunea lui va fi prima dotată cu mașini de scris.

- Foarte bine! - Și caligrafii oficiali

- atestați ca dactilografi. - Bună ziua, băieți!

Exemple prețioase de zel birocratic, excelență!

- Permiteți? Mergem mai departe. - Mergem, mergem.

- Atunci... atunci, descoperim? - Descoperă!

Scuzați-mă!

Scuze, Pancarano!

Vino, te rog! Să vedem. Un moment, excelență!

Uimitor!

Excelență, vă cer, dacă aveți plăcerea, să scrieți prima literă.

- Desigur, cu plăcere! - Vă rog!

- Dar, dacă aș ști ce să apăs... - Nu contează, excelenţă!

Este pur simbolic.

- Simbolic? - Simbolic!

Atunci, litera...

- Litera „I”, Italia! - Bravo, generale! Bravo!

Unde este litera „I”?

- Unde e, Pancarano? - Aici, excelenţă!

Voila!

O, Doamne, această literă arată a "L", excelență!

- Da... - "L" este! Măiestru! Lombardia!

- Trăiască Lombardia! - Trăiască domnul ministru!

Și acum, dacă aveți plăcerea să asistați la o mică demonstrație de dactilografiere.

- Cum să nu? Plăcerea este a mea. - Domnilor, vă cer scuze!

- Ce faci acolo? - Da. Ce faci aici?

Ce vrea?

- Vino aici! - Mulțumesc, excelență!

Excelenţă, domnule șef de divizie, aș dori să explic.

Vă amintiți de acel tânăr mecanic, în acea seară,

la fabrica Franquinet & co.?

A, îl știu! Tu nu vrei să scrii? Nu scrie!

- Nu contează. Du-te, du-te! - Nu, nu, vreau sa scriu!

- Am o familie! - Dacă vrea să scrie, lasă-l să scrie!

O, pentru Dumnezeu, excelență! Te rog, ia loc!

Mulțumesc!

Trompetele răsună în dreapta!

Un răspuns strident din stânga!

În ambele părți răsună ecoul

cu atacul cavaleriei şi infanteriştilor.

O legiune apare înarmată.

Și alta, înainte, să-i întâlnească!

De acolo, apare un stindard!

Si altul, de dincolo, avansează.

- Bravo, De Tappetti! - Bravo!

Grozav! Și nu ai vrut să încerci!

Excelență, am pregătit-o ca surpriză.

- Este cel mai bun dactilograf al nostru. - Cum a învățat, cu atâta măiestrie?

Eram pe cale să explic, dar nu m-au lăsat.

Un tânăr mecanic m-a învățat, care în prezent este logodnicul fiicei mele.

Vă amintiți, dle șef de divizie, acea dată...

Pancarano!

Nu mă lasă să spun asta.

Dragul nostru De Tappetti merită recunoaștere.

- O mărire, chiar! Am dreptate? - Just! Ar trebui.

Am avut grijă deja, excelență!

Mergem să sărbătorim cu o cupă de șampanie, excelență? Pe aici!

- Pentru cel mai bun! - Pe aici, excelenţă!

Pentru cel mai bun!

- Amelia! - Cesare!

- Vreo știre? - Nu. A, da! A venit această scrisoare.

Deschide-o!

Este de la Consiliul de Cercetări Heraldice.

Cerule! O așteptam! Citește!

- Citesc! - Ascult!

- Aici! - Citește!

"Ilustre Sir Pancarano, vă informăm că,

- după alte investigații"... - Zeloși, nu-i așa? Sapă și sapă!

"investigaţii pentru a se constata nobila dvs descendență"...

Desigur!

"s-a descoperit că apelativul Biancamano"...

Ți-am spus!

"a fost acordat strămoșilor conform

profesiei de... spălători".

- Nu! - "De aceea, vă sfătuim”

"să nu mai faceți alte căutări."

Nu! Nu!

- Cesare! Eşti bine? - Sărurile!

- Mamă! - Sărurile!

- Mamă! - Gegè!

- Ne-am căsătorit! - Voila!

Bună ziua!

O, ce surpriză, domnule! Îmi faceți onoarea?

Mulțumesc!

Gândește-te, într-o lună și noi vom fi căsătoriți.

- E cald, nu? - Destul.

- Dacă ne-am scoate jachetele? - Nu vor crede că suntem prea îndrăzneți?

- La urma urmei, suntem funcționari. - Și tu ești și nobil.

- Să le dăm jos, De Tappetti! - Le dăm!

- Te găsesc bine. - Pe cine?

- Pe tine! - Mulțumesc!

- Da, tu... - Eu...?

Ai crescut bine!

- Sunt mulțumit. - Mulțumesc!

Mărirea aceea mult căutată m-a pus din nou pe picioare.

- Dar știu și că tu, atunci... - Atunci?

Adică, ai o nouă mărire.

A, da, da! O mică mărire. Ai citit ziarele?

Nu.

- Nu le-ai citit? - Nu.

Aici! Citește!

- Hotărârea Consiliului de Miniştiri! - Miniștri!

- Nu știi să citești? - M-am corectat.

Și altă dată, fii atent când citești!

"La următoarele produse prețurile au fost majorate:

lapte, zahar, pâine, metan și electricitate",

"căile ferate și"...

- Adică mărirea de 9 lire... - Parcă n-am fi primit nimic.

- Tată, când este ziua mea? - La anul, fiule!

- Dă-mi un cent pentru alune! - Alunele nu sunt bune pentru sănătate.

În schimb îți voi da o icoană și vei fi bine.

Îți dau o icoană cu Sf. Crispino. Unde este?

Dacă permiteți, o iau eu!

- E în buzunarul interior. - Interior 1!

Da, scara B. Întotdeauna glumește, acest De Tappetti.

O iau imediat.

- Unde era? - În interiorul portofelului.

- În interiorul portofel... - Au!