Original subtitles

MALU PE BICICLETĂ

Îmi plac spitalele.

Aş vrea să rămân mai mult.

Oamenii care-mi dau mâncărica în gură...

mă privesc cu drag.

Viaţa mea în mâinile cuiva.

Au grijă de noi...

fără a cere prea multe în schimb.

Plătind...

Spitalul este bun ca să reflectezi asupra lucrurilor.

Să reflectezi la ce ?

La ceea ce ne gândim noi, la ceea ce am renunţat să mai facem...

la ceea ce am făcut greşit.

Ce s-a întâmplat ?

Pot să-ţi spun un secret ?

Să construim un spaţiu.

Teatru, expoziţii, bar, petreceri.

Omule... serios, Luiz, dinamitează totul,

fă o parcare şi du-te şi sparge banii într-un cazinou din Europa.

Tu eşti un nebun.

- Ce-ţi mai trece prin minte. E frumos aici. - Da, dar...

El, el... te vei plictisi într-un cazinou, nu-i aşa ?

Desigur, exact. Vreau să fac ceva

pentru acest oraş, să apăr această clădire. Ştii, să-i dau...

Să-i dau un pic de viaţă.

Luiz, ai nevoie de o licenţă de afaceri, ai nevoie de licenţă.

Bună, sunt avocată.

Mari se ocupă de obţinerea permisului pentru un spaţiu cultural...

E totu-n regulă.

Şi reforma, bătrâne ? Uite cum arată locul ăsta.

Eşti angajat.

Şi o să pui, ce ?

Rock, muzică electronică, muzică populară braziliană.

- Ce naiba se va auzi aici ? - Muzică bună.

Bunicul meu a făcut parte din mafie.

Dacă aveţi nevoie de protecţie...

Am nevoie să mă protejez de tine ?

Am cinci fraţi în Yakuza.

Cred că eu sunt cel care va avea nevoie de protecţie.

Putem să ne unim familiile, nu-i aşa ?

Ai cumpărat clădirea asta ?

Familia mea a dat faliment. Am rămas cu ruinele.

- E totul al tău ? - Nu, e al oraşului.

E drăguţ aici ? Ţi-a plăcut ?

Eu aş construi un shopping center.

D-zeule ! N-aş mai munci niciodată.

Aş călători prin lume.

Ai o agenţie de turism ?

Nu, dar chiar îi fac pe oameni să călătorească.

Hârtia cu scris de mână femeiesc indicând

numele ei, era o marfă.

Bună ziua.

Nu, dle. Dă-ţi jos toate hainele.

Şi apoi, se mai spune că femeile sunt romantice.

Vânam dragostea, o vânam.

Coreencele sunt mai legate de Orient.

Imigraţia lor e de dată recentă, nu ?

Japonezii au sosit aici acum mai mult de o sută de ani.

Sunt deja integraţi.

Şi femeile indiene ?

Am avut deja una care a trăit în India, în secolul al VI-lea Î.C.

Era prima ei încarnare.

Cel puţin, aşa spunea ea.

Am auzit deja vorbindu-se de... Kama Sutra.

Ştii că există un fel de yoga care este relaţionată cu Kama Sutra.

Doamne !

Nimic din toate astea.

Eu nu sunt a ta.

Încă.

Namaste.

Odată m-am supărat pe o fată

pentru că strănuta fără să-şi ducă mâinile la nas.

Sănătate.

Şi germenii ei se răspândeau în întreaga lume.

Omule, ai avut un psihiatru bun ?

Am avut un avocat bun.

Sărăcuţul de el, a murit.

Am rămas cu văduva lui multe luni după înmormântare.

Ea... n-avea nevoie de tandreţe.

Alo ? Alo ?

Bună, nu te aud cum trebuie.

Legătura se pierde.

Alo ? Cine este ?

S-a-ntrerupt legătura.

Spune, de ce nu m-ai chemat la petrecerea ta ?

M-am gândit că nu-ţi plac petrecerile.

Te-ai înşelat, Luiz.

Am nevoie să ies în lume.

Ai să mai dai şi alte petreceri ?

Fabrica asta e ideală pentru petreceri, încape până şi un circ aici înăuntru.

Vrei să dau una pentru tine ?

Curiozitatea rezistă la patru întâlniri.

După...

Să intrăm într-o relaţie, dar cine a vorbit de aşa ceva, Luiz ?

Nu înţelegi nimic, eu nu vreau să mă implic.

- Nu ? - Nu cu un tip ca tine.

Un tip... ? Aşteaptă o clipă. Cum sunt eu, atunci ? Spune-mi.

Tu, Luiz Mario, tu eşti un celibatar convins

care se duce după prima femeie ce-i trece prin faţa ochilor. Eşti un afemeiat.

Cunosc mulţi bărbaţi însuraţi care-şi lasă soţia acasă şi se duc după prima care trece.

- Zău ? - Deci, eşti geloasă pe mine ? Nu-i aşa ?

Am trecut deja prin situaţii mai dureroase.

Ele se îndrăgosteau şi tu te descotoroseai de ele utilizând dispariţia clasică.

Nu, nimic de genul ăsta. Le spuneam adevărul.

După partida de sex.

Nu întotdeauna.

Sunt un tip de doi bani, nu sunt genul care să aibă o iubită.

Dar tu vrei mereu mai mult, mereu mai mult.

- Sunt îndrăgostit de femei. - Ce se tem de tine.

Îmi place să ascult, să descopăr lucruri noi.

- Şi nu-ţi place să trăieşti în doi ? - Nu, îmi place... să ţi-o trag.

Atunci vino şi trage-mi-o, neruşinatule. Haide, haide, haide, haide, haide.

Vino, haide, haide. Neruşinatule.

La apogeul stilului meu de viaţă, am început să aud voci.

Mă chemau.

Miros frumos.

Par a fi inocentă, dar am demonul în mine. Vrei să vezi ?

Am păr, fire blonde, foarte fine.

Ăsta nu e silicon. M-am născut aşa.

Vrei să-l atingi ?

Trage-mi-o.

Cine vorbea cu mine ? Vaginele vorbesc.

Au buze, cutii de rezonanţă, coarde vibratoare.

Am vorbit cu multe.

Ştii ceva ?

Eram cu cineva.

Dar de fapt... eram singur.

Ar fi trebuit să fac totul diferit. Asta da, e adevărat.

Ar fi trebuit să fac mai multă mişcare, de exemplu.

Ar fi trebuit să cunosc Tailanda, Cuba, Noronha.

Să fiu un surfer.

Să am părul blond.

Parfumate.

Vroiam să mă căsătoresc, serios.

Îmi doream o familie, copii.

În adâncul sufletului, eram un romantic.

Atunci când nu ieşea bine, plecai în căutarea alteia.

Oliveira.

- Unde te duci ? - Îi duc asta lui Luiz.

Serios ? Lasă-mă pe mine.

- Nu, nu, nu. Cris, Cris, Cris. - Te rog. Te rog.

Fato, nu-mi crea probleme.

La naiba ! Ce sperietură, Cris.

Mă confunzi cu mama ta acum ?

- Unde e frumuşica ? - Cine ?

Era cineva cu tine, ştiu sigur. E inutil să-ncerci să mă păcăleşti.

Nu, nu eram cu nimeni, nimeni aici.

Luiz e urât să minţi. Mama ta nu te-a învăţat asta ?

Da' ce tupeu, Cris ! Las-o pe mama în afara lucrurilor astea.

Bine, cred că este normal să-ţi doreşti s-o tragi la toată lumea.

- Vrei să le-o tragi la toţi ? - Şmecherule, nu schimba subiectul !

Unde e vagaboanda care era aici ?

Vorbeşte mai încet, nu a fost nicio vagaboandă aici.

- Îi simt parfumul. - Trebuie să fie al tău.

Dacă n-ai încredere în mine, e pentru că te identifici cu ea.

Tu faci de astea, m-ai înţeles ?

Termină cu psihologia asta de revistă. Nu pot să mai suport.

Aruncă cuţitul ăla.

Ai vrut doar să mi-o tragi ?

Cris, calmează-te.

Ce am făcut greşit, omule ?

Îmi placi atât de mult.

- Nu mă mai placi, asta e ? - Te plac.

- Îţi plac sau mă adori ? - Te ador.

Mă iubeşti ?

Aruncă, aruncă cuţitul ăla.

Aşază-te. Stai cuminţel acolo.

Te urăsc, Luiz Mario.

Te dispreţuiesc.

Tu... tu eşti un gunoi.

Sunt un gunoi.

Hai să terminăm totul.

Umbli după altele, nu-i aşa ?

Te iubesc atât de mult, te iubesc.

Luaţi-o pe femeia asta de aici.

- Ia, ia cuţitul din mâna ei. - Nu-i face rău.

La dracu ' !

- M-a muşcat. - Dă-mi drumul.

- Q.A.P. (sunt pe recepţie) - Eu sunt iubita lui.

Q.A.P. pe naiba.

Eu sunt iubita lui, la naiba.

- Eşti bine ? - Sunt bine, sunt bine.

Nenorocitule !

Luiz, femeia avea un cuţit, amice.

Puternică, ea.

Foarte puternică ! Frate, fata asta-i ca un taur.

Merge sigur la sală, nu-i aşa ?

Yoga, omule. Femeile de genul ăsta fac yoga în ziua de azi. Ashtanga yoga.

Nu. Trage de fiare, ridică greutăţi.

- Practică aeroboxul. - La dracu ', omule.

Ia suplimente, ia steroizi.

Dacă i-aţi face un control antidoping, aţi vedea.

E stresată, dar e om bun.

Nu mi-ar fi făcut niciun rău.

Mi-ar fi făcut ? Oare mi-ar fi făcut ?

Am putea-o angaja ca femeie agent de securitate, nu-i aşa ?

La naiba !

A spus că o să se ţină după tine.

- A rămas la intrarea-n club. - Să-mi bag p...

La naiba, Luiz. Nu ştiu cum de poţi suporta, omule.

Puternică, nu ?

Ridică greutăţi, trage de fiare, ia suplimente, bagă steroizi în ea.

Şi youga, fetele astea fac youga.

- Nu este " Youga ", se spune " Yoga ". - E yoga, fata mea practică yoga.

Încetaţi, toţi trei.

E vina mea ?

Luiz, fă-te nevăzut, amice. Călătoreşte pentru un timp.

M-am dus la Rio să mă relaxez. Ajunge cu petrecerile.

Vrei să ştii ? Mă duc la plajă.

Hei, tu... ajută-mă. Am rămas fără suflare.

Cât de mult nisip !

Hei, fato, ce ai făcut ?

Nimic. Sunt aici din întâmplare.

Şi tu ?

Ce ? Nu mă vrei ?

Încetează, încetează, încetează.

Vreţi să încetaţi ?

- Omule, eşti rănit ? - Scuză-mă, am trecut fără să mă asigur.

- Eşti în regulă, nu-i aşa ? - Sunt, sunt.

Oh ! Iartă-mă.

- Te voi ajuta, te voi ajuta. - Nu, e-n regulă. Nu-i nevoie.

- Trebuie să-ntorci bicicleta ca să poţi... - Nu, nu e nevoie, nu e nevoie.

- Lasă că mă descurc. - Iartă-mă, eu doar încerc să ajut.

Eşti din Río ?

Sigur că eşti, nu-i aşa ? Suntem în Rio.

Eşti sigur că nu eşti rănit ?

Pentru că o mulţime de oameni nu sunt din Rio.Ca mine de exemplu: eu nu sunt din Rio.

- Ai nevoie de ajutor ? - Apă de nucă de cocos. Vrei ?

- Am întârziat pentru analiză. - Te duci la analiză cu bicicleta ?

- Care este problema ? - Vei ajunge deja obosită, nu ?

- Trag un pui de somn pe canapea. - Dar ce spui ?

Astăzi, plaja arăta frumos, marea...

Marea era albastră, vântul sufla. Erau şi nişte pescăruşi.

Ştii ce ? Există o etică profesională, nu pot vorbi.

Să te plimbi pe malul mării, deja nu mai vindecă depresiile,

schizofrenia, maniile, tulburările mentale, viciile.

Scuză-mă, da ? Ne mai vedem noi, paulistanule.

- Scuză-mă. - Sigur.

Spune. Vei comanda acum ?

În 60 de minute, e înapoi.

Este timpul cât durează o sesiune de psihanaliză.

Mi-a spus de-o canapea.

Dac-ar fi lacaniană, se-ntoarce mai înainte.

Dă-mi o nucă de cocos.

Ţi-a luat ceva timp să te hotărăşti.

Şi deci ? Merge înc-o nucă de cocos ?

Ce problemă poate avea această femeie ca să facă şedinţe de psihoanaliză ?

Ei frate, în ce priveşte chestia asta, am să-ţi spun eu cum e.

Această femeie e probabil întinsă pe canapea şi spune că mama

concurează cu ea, că tatăl ei e totul în viaţă, că bărbaţii nu-s buni de nimic.

Este o femeie - terapie, frate. Ştii cum vine asta ? Îţi face doar probleme.

- Mai merge înc-o nucă de cocos ? - Mai dă-mi una, haide.

- Haide, atunci. - Adu-mi un rachiu de nucă de cocos.

Ia, frate.

Poftim, încă unul.

Ştii de ce mi-am dat seama ?

Că tu ai făcut cunoştinţă doar cu bucata asta din Rio de Janeiro ?

Dacă ea face şedinţe de psihoanaliză e mai bine să fii-n afara problemei.

E mai bine să-ţi aduc o caipirinha.

E mai ieftin să dai banii pe băutură decât pe terapie, nu-i aşa ?

N-am făcut niciodată niciun fel de terapie. - Nici eu.

Acea femeie trebui să fie o nebună numai bună de internat.

- Cu siguranţă. - Mai bine nu mă bag în aşa ceva.

- Să n-ai nicio îndoială în privinţa asta. - Cu atâtea tipe mişto pe aici.

Ăsta-i Rio de Janeiro, frate. Ia uită-te-n jur.

Tipe mişto.

Hei !

Din nou, paulistane ?

- Te aşteptam. - Pentru ce ?

Acum, va trebui să iei o nucă de cocos cu mine.

- Nu ştiu. - Ştiu, ai o terapie de făcut, nu-i aşa ?

Nu, am terminat. Sunt vindecată.

Aşa o fi oare ?

Mergem ? Haide.

Lasă-mă s-o duc eu.

Hei frate, două nuci de cocos, mulţumesc ?

- Încep să-nvăţ, vezi ? - Care e diferenţa ?

Hei amice, două nuci de cocos, bine ?

Hei amice, două nuci de cocos, corect ? Pentru noi.

- Ce-ai cunoscut în Rio ? - Pe tine.

Şi pe el.

- Pe gustul vostru. - Frumos.

Luiz şi-a petrecut toată săptămâna aşteptându-te.

Taci din gură, idiotule.

Acest tip va-nghiţi o supradoză de apă de nucă de cocos.

Nu, nu. Aşteaptă un pic, aşteaptă un pic.

Uite, vrei să bei ?

Calm, calm, Luiz.

Calm.

Calm.

Aşa.

Încetişor.

E mai plăcut.

Lasă-mă să răspund.

- Ţi-e foame ? - Acum îmi e.

- Mergem ? - Mergem.

Felul cel mai bun de aici sunt stridiile. Nici nu te-am întrebat. Îţi plac ?

Urăsc stridiile.

- Îmi plac tare mult. - Joaquim, te rog.

Acest tip de aici este Luiz.

Luiz, din Sao Paulo.

E o plăcere să te cunosc. Joaquim, chelnerul.

Fata asta de aici... e bijuteria cea mai preţioasă din acest oraş.

Sunt, nu-i aşa ?

Ai grijă bine de ea.

Cu permisiunea voastră.

Ohhh ! Ce deliciu ! Nu-i aşa, Joaquim ?

Cum îţi place ţie.

Mulţumesc.

- Te-am visat. - Serios ?

Am visat că eram... într-un submarin micuţ.

Din cele care vânează comori.

Tu ai ajuns cu un alt submarin...

te-ai oprit în faţa mea şi ai conectat unul dintre cabluri la submarinul meu.

Deci, vom căuta comori împreună ?

Cred că submarinul e un lucru foarte ciudat, ştii ?

- De ce ? - Nu ştiu.

E un mediu artificial.

Fără o cască, persoana moare. Nu mai zic şi de presiunea pe care o-ndură.

Şi stridiile au o cochilie pentru a se proteja de animalele de pradă, ştiai ?

Şi ce se-ntâmplă atunci când o stridie vrea să-şi facă un iubit sau o iubită ?

Trebuie să iasă din cochilie.

Şi chiar ăsta-i cazul în care ea este în pericol.

Pot să experimentez ?

Pot ?

Ai ! Ai !

Ai grijă, nu păşi pe piatra aia de acolo, e alunecoasă.

- E totul în regulă acolo ? - E minunat. E foarte liniştit.

Totu-n regulă.

- Eşti sigură că nu există şerpi pe aici ? - Aici, noi suntem prădătorii, Luiz.

Şi şerpii ştiu asta ?

Vino-ncoa, dă-mi geanta aia. Lasă-mă să te ajut.

Nu, e minunat. Stai liniştită.

Dumnezeule !

- Juri că ştii drumul de întoarcere ? - Îl ştiu, Luiz.

Îmi petrec existenţa aducând turişti de la hotel aici.

Înseamnă că cele două stridii sunt singure

aici, în acest loc.

Păi, ia zi: tu nu preferi să priveşti acest frumos peisaj ?

Ce crezi tu că fac ?

Vino-ncoa. Haide.

Iubito, trebuie să plec. Am întârziat.

Ciao, dragostea mea.

Ciao.

Oh, scuze. Scuze.

E-n regulă.

Bună.

Ah, nu e corect. Tu ai sosit mai 'nainte.

Şi, să împărţim un taxi atunci ?

Aşa da, e just.

Lasă-mă să te ajut.

- Nu, eu nu... pot. - Nu poţi ?

Nu.

- Da ? De ce ? - Pentru că nu pot.

Tu ştii cel mai bine.

Ai să te întorci la aeroport ?

Alo ?

Alo ?

Legătura e dintre cele mai proaste. Unde te afli, Luiz ?

Sunt... la aeroport.

Tocmai ce-ai sosit în Sao Paulo acum ?

- Sunt în Rio. - Încă ?

M-am dus la Sao Paulo, dar m-am întors. Nu ar fi trebuit să fiu acolo, iubito.

Trebuia să fiu aici.

Ah, Luiz.

Sunt foarte fericită că te-ai întors.

Gustavo.

Doar un minut. Mă-ntorc imediat, iubitule.

Deci... ai mai fost căsătorit ?

Nu... nu, niciodată.

Te-ai rătăcit ?

Nu, sunt aici cu...

Ah, nu pot să cred ! Nu-ţi aminteşti de mine ?

Bine, bine. Nimeni nu mă mai recunoaşte.

Mi-am tăiat părul.

Haide, Luiz ! Sunt eu, Monique. Am cântat în clubul tău.

Sigur ! Monique ! Toate bune ? Sunt cu acea persoană.

Deci, acea trupă nu mai există.

Am de gând să creez un nou sunet, ştii ?

Vreau să inovez, acordă-mi un pic de atenţie.

Am de gând să fac aşa.

Techno amestecat cu maxixe. (Maxixe = un fel de tango brazilian).

Nervos, nu ?

- Cred că va avea succes. - Da, felicitări.

- Ce crezi ? - Minunat, felicitări.

Ce bine.

Da'... ce-ai zice dac-am mai cânta din nou acolo ?

- În ce zi pot cânta acolo ? - Hai să stabilim, hai să stabilim.

Iubitule !

- Te distrezi ? - Eh...

Toate bune ?

Ce se-ntâmplă ?

Se poate ? Doar o înghiţitură.

Mulţumesc.

Şi deci ?

Malu !

- Ce mai faci, frumoaso ? - Paulo !

- Paulo ! Dragul meu, Paulo. - Şi ce mai spui, dragă ?

Ce surpriză să te-ntâlnesc.

- Ce încântare. - Uită-te un pic, Paris.

Plecăm la Paris, săptămâna viitoare.

Paul, nu mă stârni, omule. Ştii doar cum sunt eu.

Ce s-a-ntâmplat ?

Malu...

Omule, dacă insişti mai tare, mă duc la Paris, ştiai ?

- Voi insista foarte tare. - Nu voi merge, omule.

Pot să cânt în franceză, în engleză, şi învăţ

şi esperanto, care cred că e limba viitorului.

Şi... vreau să înfiinţez o trupă multi-etnică.

Cred că e treabă bună.

Oh ! Ăia din toaletă !

Ar fi trebuit să rămân în Săo Paulo.

Bunicul meu îmi spunea mereu: ” Încet, încet ajungi departe.”

Bunicul e cel care m-a crescut.

A murit recent.

Doream ca el să trăiască.

Îmi lipseşte atât de mult bunicul.

Luiz ?

Mă laşi să ţi-o sug ?

Haideţi mai repede, oameni buni.

Nu am pe nimeni.

Ăia din toaletă !

Unde... unde s-o fi ascuns ?

Aproape că l-a prins pe tip acolo, omule.

Alo ?

De ce-ai plecat, Luiz ?

M-am simţit rău, am fost disperată...

te-am căutat în tot clubul.

Nu ştiu, speram ca... asta să fie o minciună.

Am crezut că ai devenit gelos...

ce ştiu eu, la naiba. N-are nimic de-a face cu aşa ceva.

Sunt prietenii mei, Luiz.

Sunt prietenii mei.

Ghici cine era mai disperat ?

Eu eram cel care vroia să plângă.

Îmi era teamă de viitor.

Pasiunea e... hrana nesiguranţei.

- Şi tu ? Ce-ai făcut ? - El spunea că este îndrăgostit, omule.

Luiz ? Ce-i asta ? E cumva o epidemie ?

Toată lumea e îndrăgostită.

Eşti nebun.

- Cine altcineva mai e îndrăgostit ? - Şi eu.

Ah, da ? Eşti îndrăgostit ?

Grozav. E-ntr-adevăr grozav.

Felicitări, nu ştiam.

Felicitări şi ţie.

Băieţi, vorbesc serios, s-a albit la faţă.

A trebuit să frânez bicicleta cu picioarele.

Norocul meu a fost că eram încălţată cu nişte pantofi cu tălpi de cauciuc.

Cum de şmecherul ăsta traversa strada pe acolo ?

Ah, şmecherul !

Toată lumea ştie că nu se poate trece pe acolo.

Ascultaţi, ascultaţi. Odată, am călcat un porc.

- Un palmeirense ? - Nu, porcul, animalul.

- Da' cu bicicleta ? - Adevărul e că pe jos, n-am fost.

- Frate, eram cu Voyage Silver-ul meu 86. - 87 !

Am avut şi eu un Voyage, însă al meu era alb.

- Maşină uriaşă, nu-i aşa ? - Nu se strică niciodată.

Model de export.

Îmi amintesc de modelul de export, era grozav.

Eram pe drum cu prietenii, apoi dintr-o dată...

purcelul a trecut, şi " pleosc".

- N-am mai avut timp să-l evit. - L-ai omorât ?

La momentul respectiv, nu. Ci după, când l-am făcut frigărui.

Am pus purcelul în portbagaj...

şi am făcut un grătar grozav.

O ador pe Suely, iubitule.

Tu n-ai cumva niciun prieten celibatar, nu ?

Nu.

Ultimul dintre ei s-a căsătorit cu Mari.

Ea e foarte amuzantă.

Înainte, când veneam la Sao Paulo, rămâneam acolo la ea acasă.

Intră tot timpul în buclucuri, iubitule.

Cunoşti vreo femeie care face rost doar de bărbaţi căsătoriţi ?

- Cunosc. - Păi, da.

Sau tipul este căsătorit, sau este complicat.

Sau este căsătorit şi complicat.

Ţi-am spus doar că ei nu-i plac bărbaţii, îi plac problemele.

Ştiu bine asta.

E ok dacă o luăm de acasă, iubitule ?

E cam departe.

Sigur, iubito, sigur. Cum să nu.

Cât de frumoasă e această cutiuţă, nu, iubitule ?

Ce este ?

Nimic, hai să mergem.

Haide, haide.

Omule, filmul chinezesc are-ntotdeauna în subsidiar şi mâncăruri ciudate, nu-i aşa ?

Ce o fi chestia aia pe care o mâncau ? Par mici viermi albi, nu-i aşa ?

Îmi plac tare mult viermii albi, au efect afrodiziac.

Să mergem la un restaurant chinezesc ?

Ştiu unul unde se servesc viermi albi, negri... Vii, cu gheare.

Unele servesc doar mâncare vie, ştiţi ?

Prefer unul japonez.

Simt un pic nevoia să mă picur, mă duc la toaletă.

Mă aşteptaţi ?

- Repejor. - E în regulă, iubito.

Ai un foc ?

Unii, câţi ? Mulţi ?

Mulţi înseamnă câţi ?

Ce ştiu eu. Mulţi sunt mulţi.

Câţiva.

De un' să ştiu eu, Luiz ?

Nu am nicio idee de câţi bărbaţi am avut.

Şi nici n-am să-i număr acum, eh ?

Tu-n schimb ai avut destule, neruşinatule ?

N-am rămas cu un tip.

Dar astăzi, mă pot gândi doar la un anume flăcău din Sao Paolo...

pe care l-am călcat cu bicicleta, ştii ?

Ce facem noi oamenii din viaţa noastră, eh ?!

Eu aici, tu în Rio. Şi un avion între noi.

Nu e bine aşa ?

Avionul pierde valiza cade, e un stres, nu-i aşa ?

- Nu crezi ? - Ce crezi tu ?

Cred c-am să mă mut la Rio.

- Şi munca ta ? - Nu ţi-a plăcut ideea ?

Mi-a plăcut mult, mi-a plăcut mult.

Cred doar că e mai uşor dacă vin eu aici.

Mă iubeşti ?

Sigur că da.

Atunci spune-mi.

Spune-mi că mă iubeşti.

Te iubesc.

De ce eu ?

De ce ?

De ce ? Pentru că eşti frumos, inteligent, amuzant...

îţi place să ieşi în oraş.

Faci parte din mafie.

Nu-mi stai pe cap.

Eşti un... tip atrăgător.

Şi tu ?

Spune.

Mărită-te cu mine.

Mărită-te cu mine.

De ce... vrei să te căsătoreşti cu mine ?

Tu nici măcar nu mă cunoşti.

Şi dacă vreau să merg la film, să iau masa în oraş, să mă uit la TV ?

Aş vrea să fac toate astea împreună cu tine.

Dacă cineva mă întreabă aşa...

Luiz Mario...

poţi alege o femeie cu care să-ţi petreci noaptea în seara asta.

Alege ! Orice femeie din lume.

Eu aş spune...

Cu mine.

Vrei să stai aşa pe canapea şi să priveşti la pereţii camerei.

Fără să rosteşti niciun cuvânt.

Cui vrei să-i povesteşti viaţa ta ?

Lui Malu.

Şi dac-aş schimba poziţia acestui lucru ?

Lasă, lasă.

Nu, nu.

Am avut o relaţie cu un tip, Luiz...

care îşi băga nasul în celularul meu, îmi citea e-mailurile,

îmi verifica extrasurile bancare.

Nu e bine aşa, nu-i aşa ?

Cum facem ?

Lucrurile mele sunt ale mele, ale tale sunt ale tale.

Tu nu cotrobăi în ce-i al meu şi nici eu în cei al tău.

De acord ?

- Sigur, de acord. - Promiţi ?

Eşti tare nebună.

O să-ţi dau câteva sfaturi în privinţa asta.

De multă vreme nu mai dansez.

Şi deci, frumuşelule ?

O cunoşti pe Malu ?

Îmi pare bine. Îmi face plăcere să te cunosc.

- Toate bune ? Toate bune ? - Toate mişto tare.

Deci, Malu.

Când se va termina acest flirt, eh ?

Oameni buni, femeia devine curioasă atunci când vede un tip îndrăgostit, nu-i aşa ?

Iubito, iartă-mă.

Iartă-mă.

Imaginează-ţi, doar n-o să-ţi ceri scuze pentru trecutul tău, nu-i aşa ?

Deja ştiu ce va spune.

Frica de singurătate mă făcea să rămân cu una după alta, nu-i aşa ?

Imaginează-ţi, şi eu am făcut destule prostii.

Chiar nu vrei să te duc ?

Nu, nu e nevoie, mă duc singură, taxiul e deja aici.

- Vrei să te duc la aeroport ? - Nu-i nevoie.

- Ciao. - Ciao.

Ah... dacă-i timp de plajă, vin înapoi diseară, da ?

- Sigur. - Te iubesc.

Ce porcărie, nu ?

Unde e Malu ?

Începe, începe.

Ai, mamă ! Şi tu ?

Acum am să vorbesc.

Te văd, mamă, inutil revoltată împotriva soţului tău insensibil.

Mai multă emoţie ! Te văd, mamă...

Te văd, mamă, inutil revoltată împotriva soţului tău insensibil.

Nu e uşor să persişti în contra unui fapt inevitabil.

E drept să-i fim recunoscătoare lui Ahile.

Dar, dar... ai, am uitat !

Apelul dv va fi redirecţionat către folderul de mesaje...

La naiba !

Şi va fi taxat după semnalul sonor.

Vezi ?

Păi bine, pentru orice chestie, te sun, atunci.

- Vom vorbi. - Trebuie să mergi acolo să-l cunoşti.

Excelent.

Mi-a făcut plăcere.

- Ciao, ciao. - Ciao, ciao.

Iubitule... ce faci aici ?

Ce dor îmi era !

Am venit să te iau de la aeroport, iubito. - Ce frumos.

N-am spus că nu era nevoie ?

Cine e tipul ăla ?

Ne-am aşezat în acelaşi rând în avion.

Are un hotel în Paraty, m-a invitat să fiu consiliera lui.

De unde ai ştiut că vin cu acel avion ?

Luiz, de cât timp mă aştepţi aici, eh ?

- Ne-au livrat vinul ? - De data asta, nu au uitat niciunul.

Dosarul fiscal.

- Ce-i asta ? - Multe amenzi, ieşiri de urgenţă.

Lista nu se mai termină, Luiz.

Ce facem ?

Din păcate, cred că Cássio are dreptate.

S-o demolăm ?

Voi renunţaţi uşor.

La fel ca şi tine.

Du-o la birou, o rezolvăm mai târziu.

Haide, ia-o.

Piccolo Mătărângă.

- Nu a venit Piccolo Mătărângă. - Nu a venit Piccolo Mătărângă ?!

- Piccolo Mătărângă. - Nu, nu a venit.

Dar a venit Arlechino de rahat, se poate aşa ceva ?

Şi fiul târfei ?

Oliveira, ai gustat vreodată un Piccolo Mătărângă ?

A făcut-o deja, acest tip e un degustător omule, ce-ţi imaginezi tu ?!

Eh ?

Nu, eu prefer un... du-te dracului !

Ghici.

- Voi fi tată ? - Luiz va fi tată ?

- Luiz, tată ? - Nu, oameni buni. Ooo !

Am obţinut un loc de muncă exact la hotelul

unde-mi doream.

Haideţi să sărbătorim.

Oiveira, şampanie. Şampanie.

Ai un foc ?

Doar asta ştie să spună: foc, foc.

Oliveira !

- Unde ai învăţat toate astea ? - Am fost chelner.

Crezi că arată bine ?

Sincer, Luiz, haideţi să facem o masă mai simplă.

Frate, masa asta este foarte şic.

Dona Malu are un stil informal, nu-i aşa ?

Alo ?

Bună, iubito.

Nu, sunt aici. Sunt aici, mă uit la TV.

Dar vei veni la cină, nu ?

Nu, nu, e-n regulă. Eu...

Atunci, am să iau cina.

Nu, nu, bine. Îmi fac un... îmi fac un sandviş.

Sigur... e în regulă.

Bine, bine.

'Happy hour' cu colegii cei noi de la muncă.

Păi bine. Nu ştiu nici să pun masa.

Termină cu asta, Oliveira.

Ia loc acolo, stai cu mine şi mănâncă.

Frate... de ce suntem geloşi ?

Nu iese fum fără foc.

- Ai fost trădat ? - Da' cine nu a fost ?

De ce trişează oamenii ?

- Sunteţi suspicios, nu-i aşa ? - Nu, imaginează-ţi, sigur că nu.

- E bun acest fel de mâncare ? - E minunat.

- Nu vreţi să vă fac o omletă ? - Nu, nu, felul ăsta e un deliciu.

E delicios, nu-i aşa ?

Însă dv aţi mânca acest fel de mâncare delicios...

chiar acest fel de mâncare, în fiecare zi ?

Aşa...

Încetişor.

E mai plăcut.

Ai grijă... bine... de ea.

Ai grijă... de ea.

Sincer, Luiz, nu am nici cea mai mică idee de cât de mulţi...

băieţi am avut.

Şi nici n-am să-ncep să-i număr acum.

Ai grijă cu ea.

Unde stă atunci când merge la Rio ?

N-am întrebat-o niciodată.

Omule, stă la vreo prietenă, la părinţii ei ?

Ea are o familie, nu-i aşa ?

Ştii unde locuiesc părinţii ei ?

Poate că e datoare o avere la fisc, şi eu nu ştiu.

Asta-i uşor de aflat. Ai nr-ul asigurării ei sociale (NAS)?

Nr-ul asigurării sociale ?! Exact, Mari, NAS-ul, NAS-ul.

Luiz, un prieten doreşte să vorbească cu tine.

Barul este deschis ?

Vreau whisky.

Oliveira, poţi servi aici.

E frumos locul ăsta.

Mulţumesc.

- Două whisky, te rog. - Nu, doar unul.

Două !

Două, insist.

Sunteţi bogat ?

Sunteţi... dv, cine sunteţi ?

Sunt nimeni.

Eşti frumos.

Ai afacerea ta.

Prietene, am de lucru, te pot ajuta...

Ştiu... ştiu că ai o aventură

cu soţia mea.

Şi probabil că eşti îndrăgostit de ea.

Dar eu nu te condamn pentru asta.

Nu te condamn, pentru că... pentru că ea este...

Cine e... fata ta ?

Dar eu, eu...

Cu munca asta, serviciul ăsta nenorocit pe care eu...

nu am timp nici măcar pentru...

Evident, evident că nu a putut suporta, e evident.

Vă rog, nu vă îndrăgostiţi de soţia mea.

Şi nici ei să nu-i permiteţi să se îndrăgostească de dv.

Ea este tot ce am, ea este...

Vă rog, daţi-mi o şansă.

De cine vorbim ?

Numele ?

Nu, nu, nu.

Să fii încornorat este trist, nu-i aşa ?

Există o zicală.

Trădează înainte de a fi trădat.

Omule, tipul e deja neîncrezător, ş-atunci, de ce să-i mai spui rahatul ăsta ?

- Nu ţi-a plăcut ? - Nu că nu mi-a plăcut.

Dar tu încă locuieşti cu mama ta, despre ce vorbeşti ?

O voi prinde pe Malu în flagrant.

La naiba, Luiz Mario.

De ce nu angajezi imediat un detectiv particular ca s-o urmărească pe Malu ?

Ştii, tipii ăia cu o scobitoare-ntre dinţi, mustaţa unsuroasă ?

Tipii ăia cu sacou în carouri, cu mătreaţă pe umăr...

părul gras ? Revino-ţi, Luiz, la naiba.

Am o programare.

Antônio Pedro ?

Da.

E cu un client, următorul sunteţi dv.

Prima dată ?

Şi sper că e şi ultima.

Sigur, o să fie.

Doriţi să plătiţi acum ?

Vreau un om care să meargă pe urmele ei

să-i intercepteze convorbirile telefonice, un tip care să rămână

lipit de ea în fiecare secundă a zilei.

Să fotografieze totul, totul, totul. Să nu mă scutească de nimic.

Totul, aţi înţeles ?

Plătesc acum, nu-i aşa ?

Ajunge, ajunge !

Nu pot să mai suport.

Nu pot să mai suport aşa ceva.

E un adevărat iad !

Plătiţi înainte ?

Malu nu a avut niciun proces niciodată, nu datorează nimic nimănui...

nu are nicio problemă cu nimeni, oameni buni.

Eşti mai calm acum ?

Luiz, furnizorul a sosit.

Lasă că mă duc eu.

Şi... restanţele noastre ?

Cássio spune că ne putem permite să construim o altă uşă de ieşire

în caz de urgenţă.

Excelent.

Da, dar ăsta e doar un detaliu, Luiz.

Nu ne ajută deloc cei de la primărie.

Spun că vei desfigura cartierul. Poţi crede aşa ceva ?

Ia zi: tu nu mergeai la Rio ?

Bună dimineaţa.

Te-ai trezit ?

Cum a fost călătoria ?

De ce te-ai dus aşa de des la Rio ?

Pot să spun adevărul, Luiz ?

Ar trebui.

- Sunt prostii. - Spune.

Bine. Doar că, înainte, trebuie să-mi spui că mă ierţi.

- Ce se întâmplă, Malu ? - Mă ierţi sau nu mă ierţi ?

Bine, te iert. Ce se întâmplă ?

Mi-e tare dor de Rio, Luiz.

Nu fi supărat pe mine, da ? Te rog.

Te iubesc, iubesc căsuţa noastră. Îmi place tare mult să locuiesc aici.

- Dacă vrei ne mutăm acolo, ne mutăm. - Nu, Luiz, nu-i vorba de asta.

Tu ai afacerea ta, eu am munca mea.

Dar dacă te deranjează atât de mult, mă voi duce mai rar, bine ? Promit.

Dacă vrei, poţi să te duci acolo din când în când.

- E-n regulă. - De ce ?

Vrei să rămâi singur în Săo Paulo ?

Ce s-a întâmplat, Luiz Mario ?

Mă înşeli ?

Prostuţule.

Aşteaptă, Luiz.

Dacă te deranjează atât de mult, nu mă mai duc, promit.

Uite, eu locuiesc aici, Luiz, cu tine, sunt femeia ta.

Dar am şi eu viaţa mea.

D-zeule, nu pot să şterg cu buretele existenţa mea anterioară.

Am prietenii mei, ţin la ei.

Haide, Luiz. Ce D-zeu ! Suntem adulţi.

Nu vei răspunde ?

Răspunde.

Alo ?

Alo ?

Alo ?

Exact cum făceam şi eu.

Apasă pe play, iubitule.

M-am ars.

Am încredere în ea.

N-am să mai scotocesc niciodată prin lucrurile ei.

N-am să mă mai comport în mod ridicol.

Încerc, însă tu te îndepărtezi.

Te îmbrăţişez. Şi vrei.

Dar apoi te îndepărtezi.

Te vreau, mă vrei.

Dar apoi te îndepărtezi.

Şi nici măcar albastrul piscinei nu poate ascunde firea ta.

Cel mai minunat lucru pe l-am văzut vreodată.

Şi cu cât încercam mai mult, cu atât tu fugeai mai departe.

Până când...

Ce s-a-ntâmplat ?

Nimic.

Ce ai ?

Nimic.

Vorbeşte-mi.

Cu cât încercam mai mult, cu atât fugeai mai mult, până când...

Până ?

Până, nu ştiu.

Voi ce credeţi ?

Dar nu explică nimic ?

Nu... se termină aşa.

Tu ce crezi ?

Până când vom începe să ne-o tragem ca doi sălbatici.

Mda, vino-ncoa. Deschidem clubul ?

Nu vreţi să câştigaţi bani ?

Mă gândesc, aici.

Scuze.

Nu ştiu, omule.

Nu sunt convins că scrisoarea ar indica existenţa

unui amant.

Unde ai pus scrisoarea ?

Am pus-o acolo, în acelaşi loc.

Încerc... dar tu te îndepărtezi.

Te îmbrăţişez... şi vrei.

Dar apoi te îndepărtezi.

Te vreau... mă vrei... dar apoi te îndepărtezi.

Şi pe deasupra, nenorocitul e poet.

Poate că e un fost iubit cel care a scris-o,

ea a păstrat-o, femeile păstrează scrisorile.

Eu, îndrăgostit lulea, şi ea se duce la motel cu iubitul sentimental.

Cine a spus că ea a mers la vreun motel ?

Nici albastrul marin al piscinei nu poate ascunde cum eşti tu.

Ai nevoie să vorbeşti cu ea, să alungi fantoma ce sălăşuieşte-n mintea ta.

Poate fi doar...

Nu ştiu, Luiz, nu ştiu.

Cássio... i-am dăruit viaţa mea lui Malu.

Doar să nu... tragi o concluzie precipitată din cauza asta.

Să vorbim, ce ?

Malu... ai putea oare să-mi risipeşti o bănuială ?

Cumva... tu te... culci cu cineva acolo în Rio ?

O faci ?

Asta trebuie să-i spui.

Poţi îmbunătăţi textul, dar asta e ceeea ce trebuie să-i spui.

Vrei o cafea ?

Nu, am să mai dorm un pic.

Ce pot face ca să-ţi fie pe plac ?

- Nu ai întârziat ? - Tu eşti prioritatea mea.

- Sunt bine. - Eşti sigur ?

Bineînţeles.

Eşti fericit cu mine aici ?

Desigur, iubito.

Sunt foarte fericită să fiu femeia ta, paulistanul meu.

Sigur.

Ce se-ntâmplă, Luiz ?

Am renunţat la tot ca să vin aici să locuiesc împreună cu tine.

Nu-ţi cer să-mi plăteşti pentru asta.

Vreau să spun, îţi cer, da.

Ce s-a-ntâmplat ?

- Te-ai schimbat. - N-am fost niciodată însurat.

- Şi ce-i cu asta ? - Încerc să mă obişnuiesc cu ideea.

Încerci ?

Îţi pare rău ?

Eşti distant.

Îmi este frică să te pierd.

Încerc să mă apropii, însă tu te-ndepărtezi.

Te-mbrăţişez, vrei s-o fac, dar după te-ndepărtezi.

Te doresc, te doresc. Mă doreşti, dar apoi... te îndepărtezi.

Uite, există un proverb.

Trădează înainte de a fi trădat.

Dl Juca.

Toate bune.

Opa, scuze !

- Bună, Luiz. - Toate bune ?

Toate bune.

- Toate bune ? - Toate bune.

Şi tu locuieşti pe aici ?

Da.

Îţi... îţi laşi barba să crească ?

Îţi stă bine.

- Îmi stă, nu ? - Da.

Vrei să bei o cafea ?

Sigur, haide.

Doar piaţa muncii mă îngrijorează,

dar nu ştiu, cred că cine-i într-adevăr bun

găseşte-ntotdeauna un spaţiu.

În această etapă a vieţii, va trebui să studiezi mult.

Să citeşti, să citeşti orice, să citeşti foarte mult.

Pentru că, mai târziu, nu va mai avea o astfel de şansă niciodată.

Vei sta cu ochii-n mobil toată ziua, citind mesaje.

- Urăsc telefoanele celulare. - Suntem doi.

Telefonul mobil şi periuţa de dinţi electrică.

- Nu e încununarea lenii ? - Am o periuţă de dinţi electrică.

Leneşo.

Ai s-ajungi ca bunicile, cu pielea atârnând sub braţe în pungi.

- Ce nebun eşti ! - Eu sunt din Mafie.

Sunt sub acoperire, capisci ?

Ah... capisco.

- Nu te uita la dezordinea de aici, bine ? - Nu-ţi face griji.

Da, ai nevoie de ajutor ?

- Mă ajuţi să pun lucrurile în frigider ? - Sigur, sigur, lasă-mă pe mine.

Aia... aia e geanta ta.

Aici.

- Pun aici jos verdeaţa ? - Exact.

Ăsta aici.

- Merele sunt încă aici. - Ah, nu. Chiar poţi să le laşi acolo.

Pune doar broccoli acolo.

Mulţumesc.

Mai ai nevoie de altceva ?

Te pricepi la duşurile electrice ?

Ştii cum se deconectează întrerupătorul principal ?

Da, ştiu. Aşteaptă.

Este...

Ăsta-i mult mai complicat decât al meu, vezi ?

- Ah, da ? - Da, dar am un angajat de genul factotum.

Îmi dai telefonul tău ? Am să-i cer să treacă pe aici să remedieze problema.

- Da' eu nu vreau să te deranjez. - Nu-ţi închipui aşa ceva.

Poftim nr-ul meu de telefon.

Trebuie să-mi duc cumpărăturile acasă.

Eu vorbesc cu el, jur.

El se bucură atunci când mă vede.

Cum ştii dacă e un el sau dacă e o ea ?

Nu ştiu.

Pentru mine, e un mascul.

Arată ca un bărbat.

Cum îl cheamă ?

Luiz.

Îmi place tare mult să le pun animalelor nume de oameni.

Da, mi-a plăcut tare mult întâlnirea noastră.

Şi mie la fel.

Tu... eşti din cele care-ţi taie respiraţia.

Atunci... respiră adânc.

- Ciao. - Ciao.

Mulţumesc.

Alo ?

- Bună, iubitule. - Bună.

Doamne, cât am încercat să vorbesc cu tine. Telefonul tău pare deconectat tot timpul.

Ce vei face acum ?

Vrei să iei masa cu mine ?

Nu, nu se va putea.

De ce ?

M-am dus la dentist şi m-am trezit cu o durere de dinţi îngrozitoare.

Ai, ce porcărie !

Durerea de dinţi e dintre cele mai rele.

Am o întâlnire programată cu un client,

dar am s-o anulez şi vin acolo.

Trebuie să lucrez.

Am să te aştept să te întorci.

Ciao.

Am o trebuşoară pentru tine.

Discreţia.

Nu e nimic de genul ăsta, Oliveira.

Tu eşti electrician ?

Mă descurc.

Ia pe cineva cu tine.

E o fată... o vecină.

Are o problemă la duşul electric.

O poţi rezolva mâine ?

O fată ?

Nu trebuie să ştie nimeni.

Nimeni.

Alo ?

- Re ? - Cine este ?

Sunt eu, vecinul tău, Luiz.

Ah, bună.

Te uiţi la la numărul meu pe dispozitivul ce indică ID-ul apelantului

şi de asta nu mi-ai răspuns mai 'nainte.De ce ?

Doar pentru că sunt mai mare ca tine şi căsătorit ?

Vei fi a mea.

Am să ţi-o trag de multe ori.

Ah, bună.

- Îţi funcţionează duşul ? - Bineînţeles.

Îţi supermulţumesc, mi-ai trimis o trupă.

Au venit patru băieţi, au stat ore-ntregi în baia mea...

au demontat totul, am făcut cafea.

Toţi băieţi buni.

Ar... ar fi trebuit să te sun mai înainte, dar... seminarul...

Ah, sigur. Şi te-ai descurcat bine la seminar ?

E mâine.

Vroiam să te invit la o cafea.

Nu va fi posibil, eu...

mai am încă de studiat câteva lucruri.

Ah, ştiu.

Şi mâine ?

Mâine... e seminarul.

Sigur.

Şi după ?

După, după mă duc...

După, merg la părinţii mei în Săo José do Rio Preto.

E ziua mamei mele.

Ce păcat.

Adică, ce minunat ! Rio Preto e grozav, nu-i aşa ?

Da, ascultă un pic.

Eu îmi doream mult, dar foarte mult, să te văd.

Bine, te sun eu când mă întorc.

- Mă suni ? - Te sun.

Promiţi ?

Dac-am spus că sun, e pentru că te voi suna.

Uite, chiar îţi sunt recunoscătoare pentru duş, da ?

Te-mbrăţişez.

N-ai chef să mergi acasă, Luiz ?

Încă nicio noutate de la primărie ?

Nu, nu încă.

Cássio cunoaşte povestea noastră ?

Povestea noastră ?

- Ai uitat-o deja ? - Nu.

Mă gândeam că tu eşti cel care a uitat.

A fost aici, în aceeaşi sală, purtai aceeaşi rochie.

- A fost bine ? - A fost.

- De ce nu ai mai vrut ? - De ce ?

Ar fi trebuit să te caut din nou ?

Nu ştiu, ar fi trebuit ?

Ştii că tu ai fost cel care mi-a vindecat tristeţea, nu-i aşa ?

Da ?

Toate bune ?

Luiz, Malu a sunat, mi-a cerut să te anunţ...

că s-a dus să-şi viziteze o prietenă care e bolnavă.

Bună.

Mi-ai dat noul tău nr de telefon, însă cred că mi l-am notat greşit.

Luiz, sincer, cred chiar că-i mai bine să rămâi cu nr-ul greşit.

Luiz.

Monique.

- Toate bune ? - Luiz.

Eu... m-am gândit mult la tine.

Imaginează-ţi, îmi doream foarte mult să te-ntâlnesc, Luiz.

Chiar aşa ? De ce ?

Ca să-mi plăteşti o băutură, Luiz.

Plăteşte o băutură pentru noi, haide.

Bună, iubitule. S-a întâmplat ceva neprevăzut.

O prietenă de-a mea a avut un accident. Mă duc să

îi fac o vizită, bine ?

N-am prea vorbit săptămâna asta. Când poţi, sună-mă. Da ?

Alo ?

Luiz ?

- Chiar el. - Bună Luiz. Sunt Suely, toate bune ?

Toate.

Malu a plecat într-o călătorie. Îi spun c-ai sunat, bine ?

Ah, da ? Eşti sigur ?

Am vorbit cu ea ieri, nu mi-a spus că va pleca.

E vorba de o prietenă care trece printr-o perioadă destul de rea.

Ce prietenă ?

Nu ştiu, am crezut chiar că era vorba de tine.

Când se întoarce ?

Nu mi-a spus.

Luiz... noi nu suntem apropiaţi.

Eşti ocupat ?

Nu, poţi vorbi.

Uite, ştiu că nu-ţi plac, dar...

de mai multă vreme îmi tot fac griji pentru Malu.

Nu discuta nimic cu ea.

Însă Malu e tristă, diferită.

Nu ştiu, pentru că ea nu spune prea multe.

- S-a-ntâmplat ceva ? - Nu ştiu.

- Tu nu ştii ? - Nu.

Din câte ştiu, nu.

Da, lucrurile-ntre noi nu merg prea bine.

Vrei să vorbim despre asta ?

Pentru a sărbători sfârşitul neînţelegerilor dintre noi.

Mulţumesc, intră.

Pentru dragoste.

Pentru prietenie.

Delicios.

Deci... ai luat deja prânzul ?

Nu, şi tu ?

Nu.

Putem găti, ce crezi ?

Excelent.

Ce ai pe aici ?

Putem face rapid nişte spaghete... cu sos alb.

Pot face sosul. Roşii, ulei de măsline, usturoi.Ai ?

Da.

În stilul italian simplu.

- Se poate ? - Se poate. E minunat.

Mai vrei vin ?

Acum, un toast.

Muzică ?

Sigur.

Între timp, eu am să-ncălzesc apa.

- Ce vrei s-asculţi ? - Orice.

De ce nu te-ai măritat niciodată ?

De un' să ştiu.

Cred că nimeni nu mă vrea.

Eşti atractivă.

Termină cu asta, e ridicol.

- Da, eşti. - Nu, nu sunt deloc.

Malu, da. Malu e frumoasă.

Vrei să-mi spui că nu flirtează nimeni cu tine ?

Omule, eu nu ştiu, de un' să ştiu.

De ce vrei să ştii ?

Din curiozitate, discutam.

Când ies cu Malu...

Ştii tu.

Ieşim, ea primeşte tot timpul biletele, complimente.

Băieţii nici nu se uită la mine.

Aici.

Nu-mi plăceai.

Ştiu.

Dar să nu te superi.

Doar că, atunci când relaţia voastră a început, eu eram îngrijorată.

În regulă.

Dar apoi, am văzut că erai... într-adevăr îndrăgostit,

şi atunci, m-am înmuiat.

- V-aţi certat ? - Noi nu ne certăm niciodată.

Niciodată ?

Ciudat, nu-i aşa ?

Da, există cupluri care sunt aşa.

Ea nu ţi-a spus că noi...

- Lucrurile-ntre noi nu merg foarte bine ? - Dimpotrivă, ea doar te laudă.

Spune că vă-nţelegeţi foarte bine, că este veşnic îndrăgostită.

Ai îndoieli în privinţa asta ?

Unde s-a dus ea ?

Trebuie să fi plecat la Rio.

A spus că trebuia să vadă pe cineva într-un spital.

Îmi plac spitalele.

Aş fi vrut să rămân mai mult.

Oamenii care-mi dau mâncărica în gură...

mă privesc cu drag.

Viaţa mea în mâinile cuiva.

Au grijă de noi, fără a cere multe în schimb.

Plătind...

Spitalul este bun ca să reflectezi asupra lucrurilor.

Să reflectezi la ce ?

La ceea ce gândim, la ceea ce am renunţat să mai facem.

După ce-am cunoscut-o pe Malu, n-am mai auzit vocile niciodată.

E mai bine să plec.

Rămâi... vreau să te privesc.

Aici este singurul loc din lume unde n-ar trebui să mă aflu.

Eşti deja aici.

Mi s-a făcut o foame.

Linişteşte-te, ai încredere în mine.

- Ce faci ? - Aluatul. Tu, sosul.

O femeie care toacă roşii este cel mai sexy lucru din lume.

Când eram copil, aveam o verişoară mai mare...

care şi-a petrecut nişte sărbători la noi acasă.

Într-o zi, stătea aşezată aşa la masa din bucătărie...

şi a început să taie roşiile.

Îmi gătea.

Cum faci şi tu acum.

A fost prima mea experienţă cu o femeie.

Atenţie, atenţie, atenţie.

Aproape, aproape.

Şi după ?

Crezi că mă provoca ?

Nu ştiu.

După, începem să învăţăm a ne controla dorinţele, nu-i aşa ?

Să separăm ceea ce ne este permis de ceea ce nu este permis.

Vreau să spun, există oameni care nu învaţă niciodată.

- Tu ai învăţat ? - M-am apropiat.

Am rămas imobilizaţi, aşa.

Am rămas imobilizaţi.

Unul privindu-l pe celălalt.

Lipsiţi de orice fel de reacţie.

Ea părea o statuie.

Ca şi tine.

Ca şi tine acum.

Bunicul meu era pescar. Ştii ce obişnuia să spună ?

Ce ?

În apele liniştite, există peşte.

Nu vreau să fiu prinsă.

- Bună, Gisele, toate bune ? - Toate bune.

Ai nevoie de ajutor ?

Ce-ai făcut ?

Am înşfăcat-o.

Ca un urs.

Instinct, excitat.

Şi ea ?

Ea mi-a permis.

Ea s-a deschis.

Ea m-a învăţat, ştii ?

A fost grozav.

- Nu, Luiz. - Stai liniştită, stai liniştită.

Nu, Luiz, te rog.

- Noi nu putem. - Ba putem.

Nu, Luiz.

Malu !

Malu !

Hei, hei, hei. Dă-mi-o înapoi. Dă-mi înapoi acea carte, dă-mi acea carte.

Dă-mi drumul, cartea asta e a mea !

DECLARAŢIE DE SUSPENDARE PREVENTIVĂ A ACTIVITĂŢII

Luiz... tu ai fost bărbatul cel mai important din viaţa mea.

Însă, trebuie să-mi continui drumul.

Sunt sigură că alături de mine ai trăit o poveste frumoasă.

Nu e nevoie să-ţi faci griji, da ?

Eu am crezut în dragostea ta.

Am pariat pe ea, în ciuda la toate lucrurile.

Eu l-am iubit pe omul care tu erai, ştiai asta ?

Cred că şi tu ai crezut în dragostea mea.

Sper ca ceea ce am trăim împreună, să rămână peste ani o amintire frumoasă.

O vreme în care ai fost foarte fericit.

Îmi voi aminti întotdeauna de tine ca de bărbatul

ce mi-a dăruit cel mai bun an din viaţă.

Să dea D-zeu să întâlneşti pe cineva care să te iubească...

aşa cum te-am iubit eu.

Subtitrarea: Amos Klein-Subtitrari-noi Team amos_klein@yahoo.fr

Vizitaţi: www.clan-sudamerica.net Cine de Latinoamérica y de Espana