Original subtitles

CEI DOI HOȚI

Subtitrare făcută automat cu DeepL. www.deepl.com/translator (2022) (80% automatic, 20% human - dtpguy)

- Ai făcut o baie, Cesira? - Da.

- Ai folosit săpun? - Da. Ce întrebare!

Spartaco mi-a spus să-ți spun că ar vrea să fie săpunul ăla.

- Ce a vrut să spună? - Nimic.

Hai, stai acolo de două ore!

TRENURI EXPRES EUROPENE

- Cum o fac oamenii în trenuri? - Nu țin ușa deschisă!

- Sigur, sunt respectabili! - Ce copil!

Să începem! Toată lumea la locurile voastre! Cine e portarul?

E rândul lui Armando, dar l-au luat azi dimineață.

E la fel în fiecare duminică! Băieții de la Fortitudo îl duc să joace în Tivoli.

- De data asta e la Civitavecchia. - Și acolo!

Morbillo, băieții de la Prima Divizie au venit cu un jeep și i-au pus cătușele.

și acum joacă pentru echipa zburătoare!

Mereu e la fel! Cine e portar duminică?

- Amilcare e eliminat duminică. - La ce oră?

- Ar trebui să știi! - La 11, sunt preciși.

La 10:15 te înscrii, la 10:30 îți iei hainele,

la 11:00 se deschid cele trei porți. Problemă rezolvată.

Te-ai împăcat cu Amilcare?

Da, ieri i-am dus o pâine cu carne de porc prăjită la Regina Coeli.

Atunci spune-i că meciul e duminică la ora 14:00!

Sigur! Petrece trei luni în închisoare și vine să joace? Ești nebun!

- Dar fratele lui Cesira? - Cesira, fratele tău a ieșit?

- S-ar putea să iasă săptămâna asta. - Nu a primit 3 ani?

Ăsta e cel mai tânăr, celălalt a ieșit săptămâna asta.

- Bună, Cesira. - Bună.

Să sperăm că da, cu zece jucători ca tine, sigur vom pierde.

Cei mai buni jucători de la Tiburtino III sunt în aripa a treia.

Ar trebui să cumpere jucători din aripa a treia, nu din Argentina.

Dar gardianul nu vrea să-i vândă.

Ghici ce echipă aș înarma? În prima rundă, Aripa a treia bate Lanerossi cu 5-0.

- Cesira, ești o bombă! - Babe!

Vampir!

- Aruncă-l! - Taci!

Ce amuzant! De ce se distrează mereu cu mine?

- Poate pentru că ești ca Marilyn. - De ce?

Când face un duș, nu poate să-și ude picioarele.

- Nici tu nu-ți poți uda tocurile. - Spartaco, oprește-te!

A fost un compliment!

Băieți! Mingea e acolo!

- Dar Cesira e acolo. - Cesira, doar de tine aveam nevoie!

Cesira! Cesira! Cesira!

Opriți-vă!

Nu-ți place? Corpul tău te ajută!

Da!

Mă ajută să-mi pierd slujba! A trebuit să-mi schimb cinci slujbe!

Mă ajută să fiu îmbrățișată și ciupită de angajatori.

care nu pot sta liniștiți. Și sunt și căsătoriți!

- Sunt cei mai răi! - Dar unii angajatori sunt decenți.

Unde sunt? Și noi suntem vânzătoare.

Acum lucrez pentru un bărbat decent. Nu e căsătorit și e chipeș.

Sunt acolo de o săptămână și nu s-a uitat la mine nici măcar o dată.

- Ar putea fi ca fiul doamnei Giulia. - Nu.

- Dacă nu se uită la tine, trebuie să fie... - Nu, e un om decent.

- Cum îl cheamă? - Raimondi.

- Raimondi? - Ce?

- Ce ai primit de la fata cea nouă? - O lovitură în cap.

- Ce? - Lovește-l pe nenorocitul ăla în cap!

- Tu ești cel care a fost lovit. - Despre cine vorbești?

Cesira, fata pe care ți-am trimis-o săptămâna trecută.

Gol! M-ai făcut să-l ratez!

- Hai să revenim! - Prostii! Roma câștigă cu 3 la 1!

Cine a marcat pentru Lazio? Vreau să-l îmbrățișez!

Burini. Și au vrut să-l vândă!

Apropo de țărănoi, n-a venit țărănoiul ăla de fratele tău?

- Nu, n-a vrut să vadă Roma pierzând. - Bietul nenorocit!

Mai ai vreo speranță?

- Punem pariu? - Nu profităm de cei morți.

Vrei să pariezi?

Dacă Lazio pierde, pleci în chiloți.

Ca anul trecut! Avea chiloți cu dungi!

- Bine. - Deci îți place să-ți arăți picioarele!

- Atingere ilegală! - Atingere ilegală?

Vorbind de atingeri ilegale, ai încercat cu Cesira?

E o fată drăguță, a lucrat în toate magazinele tale,

ai spus că e o vânzătoare "sexy".

și nu ai ajuns nicăieri cu ea.

- E ca un meci de fotbal. - Adevărat.

El l-a atins cu mâinile și ea i-a dat o lovitură liberă!

- Vorbesc despre tine. - Adevărat, genunchiul meu e încă umflat.

E rândul tău acum. Dacă demisionează, se va duce la Cesaretto,

dar eu cred că va face jocul.

Nu, e o fată bună. Cred că va accepta doar după ce se va căsători.

Corect, despre ce vorbim? După căsătorie!

- Noi trei suntem căsătoriți. - Și deștepți!

Nu înțeleg, nu-i folosești referințele la ceva bun?

- Ești nebun, sau nu o placi. - E nebun și dacă nu o place.

- Nu, îmi place de ea! - Și mie!

Aproape că m-am îndrăgostit! Îmi place genul blând, delicat.

Lovește-l pe ticălos în gură! Haide, Roma!

4 la 1!

Ești grozav! Ești Benvenuto Cellini?

- Dublezi? - Nu, e suficient cu chiloții.

- Jos cu pantalonii. - Lazio e dezinteresată, distinsă.

Lui Lazio nu-i pasă de rezultatul final, preferă un joc bun.

Un joc foarte rafinat.

- Dansează un calypso, fan Lazio! - Calypso!

- Marlene, ești mai grasă decât anul trecut! - Frumoase glezne.

Cânți un cântec de leagăn ca să-i faci pe toți să doarmă?

- Sărută-l pe lup! - Încetează.

Sărută-l!

Nu vor accepta! Nu vor să accepte!

I-am biciuit!

- Mamă! - Cencio, dragă!

- Mamă, ce mai faci? - Bine, tu?

Și eu.

- Cesira, ce mai faci? - Așa cum vezi.

Lasă-mă să mă uit.

- Ai devenit frumoasă! - Ce mai faci?

Foarte bine.

- Nu vine fratele meu? - Nu.

A fost transferat la închisoarea Civitavecchia.

- Nu știai? - Nu, nu știam.

A refuzat vaccinarea. Ne-am vaccinat cu toții.

De ce?

E o epidemie "asiatică" afară. Sper să obținem o amnistie în curând...

Cesira, ești minunată!

- Cencio, cine sunt ei? - Cine?

Bertuccis! Ești nebun?

- Ne jucam. - Ne jucam cu gardianul!

Nu putem, fratele meu a strangulat deja unul.

Oprește-te sau îi spun mamei tale.

- Nu mamei! - Ba da, am să-i spun!

Se tem doar de mama lor.

Mamă, îți amintești de Bertuccis? Cesira, nu poți, erau...

Când a fost prima dată când ai fost arestată?

- Eram copii. - Copii!

Erau copii! Gândește, au furat un tramvai la 9 ani!

Apoi au furat lucruri mai mari și au fost arestați.

Cesira, îmi pare rău că fratele tău a fost transferat.

- Nu te vei mai întoarce acum. - Voi veni cu mama ta duminică.

Nu vei sta aici pentru totdeauna. Timpul zboară!

Trei ani sunt mulți, fără amnistie.

- Mamă! - Mamă, Colomba!

Ssh! Calmează-te!

- Ce mai faci, Amalia? - Bine. Tu, Colomba?

Bine. Ai salutat-o?

- Respectele noastre, doamnă. - I-ați crescut bine.

Copiii provoacă mari necazuri, dar și multe satisfacții.

- Când vor pleca? - Doar când va izbucni un război.

Ultima dată când au ieșit a fost pentru bombardamentele din 1943, nu?

- Da. - Sunt copii...

Cesira...

Cencio...

Ai spus că mersul pe sub o scară aduce ghinion.

Încetează. Ești lipsit de tact.

Nu te enerva!

Am vrut să văd cum te-ai purtat cu fata cea nouă.

- E foarte drăguță! - Da, e o fată drăguță.

Scara e pentru a-i vedea picioarele.

- Cred că e o fată serioasă. - Fetele serioase au picioarele strâmbe.

- Ne mai vedem, să mă anunți! - Pa.

Să verificăm prețurile de săptămâna asta, dră Cesira.

Da, domnule Raimondi.

- Bună ziua, domnule Raimondi. - Bună ziua.

- Să începem cu resturile. - Bine.

- 1.80. - 1.80.

- 2.60. - 2.60.

- 2.05. - 2.05.

- Te-ai distrat duminică? - Așa și așa... 1.95.

1.95... Ce duminici trebuie să aibă o fată ca tine!

2.30. Duminicile nu sunt speciale pentru mine.

2.30. Totul e special cu tine.

- Alo? - Raimondi, cum rămâne cu Cesira?

Materialul ăla e ideal pentru dimineață.

Dimineața și seara! Frumoase două piese, Raimondi!

Te anunț eu, pa.

- 2.60. - 2.60.

- Acest material ți s-ar potrivi. - Dacă îl cumpăr, vom muri de foame acasă.

- 1.80. - 1.80.

Știi de ce ți s-ar potrivi?

- 2.30. - 2.30.

Ți s-ar potrivi pentru că te ajută corpul tău.

- Alo? - Cum merge cu Cesira?

Grăbește-te, nu fi idiot!

Cum să mă descurc dacă mă suni la fiecare două minute?

Sunt foarte ocupat.

Nu-i spune să facă inventarul după ora de închidere.

Am făcut-o și am fost pălmuit.

La revedere.

- 1.30. - 1.30. Așa ar fi mai bine.

Resturile trebuie să se potrivească clienților, nu mie.

- Pot să ți se potrivească și ție. - Pentru că mă ajută corpul meu? 1.30.

- De ce, nu te ajută? - Nu! 1.30.

Uite!

Sunteți proprietarul magazinului sau vitrina?

- Aș face orice cu tine. - Și ai fi serios?

Dl Raimondi a ieșit!

Înțeleg, n-a reușit să ajungă.

- 1.60. Chiar te-am apărat! - 1.60. De cine?

2.20. Le-am spus prietenilor mei că ești un angajator serios.

Ceilalți cinci erau toți niște leneși.

- Ce au făcut? - Ce ți-ar plăcea să faci tu.

- Serios, tu! - De ce, nu sunt serios!

- Nu e vina mea dacă tu... - Am înțeles perfect.

- Ți-o dau eu. - Nu am nevoie de ea.

Îți stă bine.

Deci mi-am pierdut și al șaselea loc de muncă!

M-am săturat! M-am săturat!

Ia-ți mâinile de pe vânzătoare!

Am venit aici să muncim, nu să facem ce vreți voi să facem!

- Așteaptă de 15 minute. - Trebuia să-mi spui că am ieșit.

Nu fi așa copilăroasă, du-te la el.

Asta e mai confortabil decât un scaun!

- Bună seara. - Bună seara.

Închide ușa!

Mama spune că nu trebuie să închid ușa.

- De ce ai venit? - Am vrut să vorbim.

Mamă, trebuie să mă duc la culcare, mâine trebuie să încep devreme.

- Cesira, ți-am luat halatul. - În regulă. E unul dintre frații mei.

Bună seara.

Îmi pare rău, dar trebuie să trec ca să ajung la patul meu.

Aș vrea să pleci, n-avem nimic de discutat.

Trebuie să fi înțeles.

Domnișoară Cesira, nu mă alungați, am venit pentru un motiv serios.

Nu aveai dreptul să vii.

- Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. - Îmi pare și mai rău.

Sunt dispusă să îndrept lucrurile.

- Îmi voi primi slujba înapoi? - Nu e posibil.

Te-ai făcut de râs în fața personalului, a trebuit să te concediez.

Deci ce vrei? De ce nu pleci?

Ai vrut să vezi dacă sunt destul de sărac? Ai văzut acum.

Nu am nevoie de ajutorul tău.

Știu că ești supărat că am venit, dar nu-ți fie rușine.

N-a fost nevoie să vin ca să știu cât de sărac poate fi cineva.

Seamănă cu suburbia în care am locuit.

Și trenurile treceau prin fața ferestrei mele.

Trenuri lungi și frumoase. Mă hipnotizau.

Mă uitam la oamenii de la ferestre.

Odată, un vagon de dormit a oprit în fața ferestrei mele.

Un bărbat a început să bocească și s-a întins direct în fața mea.

Am fost atât de furioasă încât i-am aruncat o roșie în față.

- De ce-mi spui asta? - Ca să vezi că sunt sinceră.

E ca și cum m-aș fi rănit, îmi pare rău.

Dacă ți-aș putea da referințe bune, ți-ai găsi imediat o altă slujbă.

Singurul mod în care n-aș fi concediată ar fi dacă magazinul ar fi al meu.

Dacă ți-aș da niște rămășițe, ai putea deschide un mic magazin.

Și eu am început așa, într-un fel de subsol.

Ușa era atât de joasă încât toată lumea se lovea la cap.

- Glumești? - Nu, vorbesc serios.

Nu vreau nimic în schimb și dacă vrei, nu ne vom mai întâlni.

Acceptă, îmi pare rău că te-am rănit. Aș vrea să fiu iertat.

- Ăsta e singurul motiv? - Îți jur.

Ar fi un mic cadou:

chiria pe 3 luni, bucăți de material pe care nu le-aș vinde.

- Mulțumesc, nu pot accepta. - Te rog.

- Ăsta e ziarul de azi? - Da.

Să ne uităm la anunțuri.

Acolo: oferte, spații de închiriat. Sunt multe, avem de unde alege.

"Oferta: Zona San Giovanni, magazin cu o singură ușă, de închiriat."

- Nici măcar nu te-am rugat să te așezi. - Mulțumesc.

Scuzați-mă o clipă.

- Mamă, fă o cafea. - Să o încălzesc pe asta?

- Nu, una proaspătă. - În regulă.

Uite la ceștile astea!

- Pot să împrumut două cești bune? - Da, vino.

- Aveți musafiri? - Da, unul...

Văd că-ți sclipesc ochii.

- Linguri de argint? - Da!

Scrie "Grand Hotel", dar ce-ți pasă.

Mulțumesc.

Oameni buni, Cencio a ieșit! Cencio al vostru s-a întors!

- Cencio, ai ieșit mai devreme? - Am primit o amnistie!

- Deci și fiul meu va fi eliberat? - Nu, trebuie să facă 30 de ani!

- Dar Otello? - Doar dacă îi trimiteți un costum!

- De ce? - A fost arestat în chiloți!

Mamă!

- Cencio... - Mamă!

Fiul meu! Băiatul mamei!

- Ce-ai mai făcut? - Tu întrebi! Nu e prima dată.

Mi s-a dat celula obișnuită, celula tatălui sărac.

Directorul e foarte amabil, o eliberează chiar dacă e ocupată.

Chiar dacă e o celebritate, îl va trimite departe!

- Directorul era fericit. - Serios?

Da. Am cântat și am jucat o piesă frumoasă pentru el.

Regina Coeli e drăguță, chiar și Domnul se simte bine.

- Cum eu sunt un lord, mă simt bine acolo. - Ce sunt astea?

- Am furat costumele de la piesă. - Pentru ce?

- Îți dau pălăria. - Cu pene? Hai!

Nu pene trebuie să aduci, ci pături.

Tatăl tău a fost bărbat! Mi-a adus pături.

Întotdeauna am făcut asta, dar de data asta nu am putut.

Au plâns când am plecat, dar trebuia să mă întorc acasă!

Cesira a încetat să mă mai viziteze. Dă-mi cămașa de mătase.

Ai grijă, băieții din Gorizia o caută de un an,

de când nu au mai găsit-o pe uscător.

Cei 10.000 de lei pe care i-am lăsat anul trecut sunt încă aici!

Asta e o casă de hoți cinstiți! Nu suntem hoți, suntem pe jumătate nebuni.

- Nu purta cămașa de mătase. - Trebuie să fiu elegant pentru Cesira!

Uită de Cesira.

De ce, e bolnavă?

Nu e bolnavă, dar uită de ea. Cesira are alte lucruri pe cap.

- E logodită? - Nu știu, dar lucrează.

Lucrează? A înnebunit?

- Mamă, glumești? - Nu.

Lucrează!

Dar cine a convins-o?

Săracul Cencio, ce are în creierul ăla al lui?

Cesira!

- Cesira! - Cencio, ce mai faci?

Cencio al tău a ieșit!

Ai înnebunit? Mama mi-a spus că ai început să lucrezi.

- Îmi pare rău, Cencio, trebuie să plec. - Trebuie să pleci?

- Cine e? - Îți spun altă dată, pa.

Ai să-mi spui?

- Bună. - Bună.

- Ăsta nu e un magazin. - Ba da, e destul de mic.

Arată ca un lift stricat.

Dacă apeși un buton, ajungi la ultimul etaj.

- E cea pe care o prefer. - Serios?

Da, îmi amintește de subsolul din care ai început.

- Hai să ne uităm. - După tine.

Uită-te bine înainte de a alege, eu l-aș alege pe cel din Via Merulana.

- Îmi place asta. - Pare îngustă.

Poți să bagi un singur client înăuntru și fără haine!

Nu mă necăjiți, sunt fericit să încep cu puțin.

Bine. Vino la magazinul meu, te plătesc cu 3 luni în avans.

Bine.

- Îți plătesc eu primele cheltuieli. - Nu, e prea mult.

Vei avea nevoie de un tâmplar pentru rafturi, un tejghea...

E prima dată când muncesc atât de mult ca să împrumut bani.

Cât de departe vreți să fie rafturile, domnișoară?

- Vă las pe voi să decideți. - În regulă.

Cestelli, Maghetti și Valletti angajează vânzătoare sexy.

și dacă le fac jocul, le dau afară.

- Dar acesta... Cum îl cheamă? - Raimondi.

E un gentleman și bun la suflet.

- Îți oferă chiar și un magazin. - M-a jignit și s-a revanșat.

Dar atunci va trebui să mă răsplătești. Ești naivă.

Încetează, Raimondi e un om decent.

Da, îți dă bucăți de pânză și ia "o bucată de fată" ca tine.

- Ce vrei să spui? - Vrea o amantă.

Încă nu te-a invitat la el acasă ca să facem socotelile?

Greșești, nu a cerut nimic.

- Și dacă o face? - E treaba mea, știu ce să spun.

Atunci de ce-mi ceri sfatul? Știi totul, ești fată mare!

Ia magazinul! Ce-mi pasă mie? Ne mai vedem!

Așteaptă!

Am ieșit din închisoare și el e un om decent.

Dacă mă găsește aici, o să arăți rău. Ne mai vedem!

- Cencio! - Ai să vezi!

Alo?

Sunt eu, d-le Raimondi. Nu deranjezi deloc.

Designerul meu de interioare trebuie să facă o treabă pentru mine și prețul...

ar putea include și amenajarea magazinului dvs.

Ce? E foarte bun.

De ce? Cred că mă voi descurca singur.

N-aș vrea să vă mai deranjez. Mulțumesc.

- Când ar trebui să vin la magazin? - Acum, dacă vrei.

- Nu, am o întâlnire. - Îmi pare rău. Atunci când?

- După ora 20.00. - Închid la 19.30.

- Să ne întâlnim la 8, la tine acasă. - Poți veni la mine la 8?

Bine, domnule Raimondi.

Cencio, de ce toată lumea vrea să profite de mine?

Pentru că ești singur și neajutorat.

Profită pentru că nu poți să le spui celor care o încearcă.

că ești logodită...

Ce?

Dacă ai fi logodită, ai putea spune asta.

Cum aș putea găsi un logodnic în cartierul ăsta?

Băieții din cartier nu sunt răi.

Dar când sunt furioși devin răi! Acei 3 diavoli murdari!

- Despre cine vorbești? - Despre foștii tăi angajatori.

Ce are de-a face cu ei?

Ți-ai primit indemnizația când ți-ai dat demisia?

Glumești? Aproape că a trebuit să mă plătesc singur.

Sunt căsătoriți și sunt niște deștepți!

Dar o să le pun să plătească impozitul pe gospodărie!

- E o chestiune de drepturi! - Am dreptul?

Da, vom merge mâine.

- E o chestiune de drepturi. - Pot să vă întreb cine sunteți?

Cine sunt eu?

Să spunem că sunt avocatul fetei.

- Da... avocatul! - Nu s-ar fi întâmplat cu mine.

Fata a trebuit să demisioneze după atac.

Ca o compensație, ca o indemnizație,

ne dați 200.000 de lire și totul e aranjat.

Dacă soția ta ar afla că molestezi vânzătoare...

Soția mea?

Haide, tinere! Sunt căsătorit de 25 de ani!

Sâmbătă dau o recepție pentru nunta mea de argint.

Și ce dacă?

Crezi că soția mea e încă geloasă? Ești așa de amuzant!

Dacă crezi că mă poți intimida cu șantajul ăsta..,

o să chem poliția și o să pun să te aresteze.

- Eu sunt pentru conciliere, nu înțelegi? - Înțeleg perfect!

Dar cu mine e inutil.

Atunci permiteți-mi să îi transmit cele mai bune urări soției dvs.

cu ocazia celei de-a 25-a aniversări de nuntă, dragul meu domn!

- Să mă îmbrac în albastru? - Ce?

- Unul frumos cu dungi? - Te rog.

- Cine sunt cei doi? - Sunt cu mine.

- Cele mai bune urări, domnule. - Ați spus deja asta.

- Spune-i soției tale... - Am înțeles!

Cele mai bune urări, Lady Amalia, cele mai bune urări!

Cele mai bune urări! Cele mai bune urări!

Ești sigur că ne-a invitat? Soția m-a privit așa!

De fapt, nu ne-a invitat. Nu am ajuns nicăieri la magazin,

așa că m-am gândit să venim aici.

Soția e aici... Dacă nu reușim, măcar vom primi ceva de mâncare.

Vino, o să-ți fac cunoștință cu soția.

Doamnă Amalia, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Cesira.

A lucrat ca vânzătoare pentru soțul dvs.

Încântată de cunoștință!

Îmi amintești de când am lucrat ca vânzătoare pentru Cestelli!

M-a angajat doar ca să profite de mine.

- Ne așezăm? - Desigur.

Într-o zi a spus: "Vom lucra peste program în seara asta, domnișoară".

- Nu spuneți lucruri de genul ăsta! - Vedeți?

Așa că seara eram singuri la magazin.

Am fost naivă, când am văzut la ce fel de ore suplimentare se referea...

- Nu spuneți lucruri de genul ăsta! - Am fugit în jurul tejghelei.

și el a spus: "Dacă te prind, te numesc vânzătoare-șefă".

- Cum s-a terminat? - L-am făcut să fugă ca o vulpe!

Apoi l-am încuiat în magazin pentru o noapte.

Aveam cheile, iar dimineața, după aceea, personalul aștepta afară.

Am bătut la ușă și am spus: "Domnule, am pierdut cheile".

"Fierarul a spus că va dura două zile ca să facă altele noi."

- Și tu? - Eu?

Nimic. El a tăcut, eu am fost cea care a vorbit.

Eu am spus: "Dacă te căsătorești cu mine, s-ar putea să găsesc cheile acum".

Atât de naivă erai?!

Am fost chiar amendată de un ofițer care trecea pe acolo,

pentru că nu aveam o ieșire de securitate.

- Puteai să scapi! - Nu, aș fi fost ruinat,

pentru că n-aș fi întâlnit lumina vieții mele!

Nu mai lucrezi pentru soțul meu?

- Nu, am demisionat. - De ce?

Dacă soțul tău ne ajută, vom deschide și noi un magazin.

- Tu ești iubitul? - Da. Eu sunt prietenul.

Nu a plecat din cauza soțului tău,

el le respectă pe vânzătoare, chiar se căsătorește cu ele.

Dar îmi fac griji că lucrează acolo cu Cestelli.

De ce?

Cestelli e în regulă, dar și tu ești vinovat.

Eu? De ce?

Are vânzătoare frumoase și tu nu ești geloasă.

- Cine ți-a spus că nu sunt geloasă? - Tu ești?

Mă întrebi dacă sunt gelos?

Dacă aflu că flirtezi cu vânzătoarele, îți scot ochii!

- Și... - Și ce?

Gata cu vorbăria, e timpul să facem un toast.

Lasă-l să vorbească, s-ar putea să aflu ceva.

Are dreptate, mai bine să nu mai vorbim.

Dacă aș continua să vorbesc, nu m-aș mai opri niciodată, iar el nu ar mai suporta.

Așa că voi ridica paharul.

pentru dl Cestelli, care după 25 de ani de căsnicie este un soț perfect.

Cele mai simple urări de bine sunt cele mai bune.

Să ai parte de 200.000 de astfel de zile!

În regulă. Trebuie să fac un toast acum.

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ați rostit și pentru toast.

Dar 200.000 de zile sunt prea multe pentru mine.

Sunt prea multe. M-aș mulțumi cu 100.000.

- Vrei să-ți scurtezi viața? - Să fie 150.000, atunci.

- Nu, domnule. - În regulă...

Atunci 200.000 sunt de ajuns.

Văd că atunci când ai nevoie de haine noi, vii la mine.

Cine spune că 200.000 e un fiu de...

Ești nebun? Îți urează numai bine.

Nu, e o chestiune de drepturi.

- Vă supărați, domnule? - Doctore, vă rog.

Îmi pare rău, doctore.

Fata a fost afectată. 200.000 nu înseamnă nimic.

- Nu datorez nimic nimănui. - Așa spui tu!

- Așa spun eu. - Așa spui tu!

- Ce e zgomotul ăsta? - E un ceas.

- Un ceas? - Cu o sonerie.

Are de toate, noapte, zi, soare, lună, calendar!

- E scump? - Aproape un milion.

Sunt doar trei în toată lumea.

Unul aparține lui Churchill, unul lui Eisenhower...

- și al treilea îmi aparține mie. - Tu...

Îmi place să-mi cheltuiesc banii în felul ăsta,

decât să-i dau oricui! Nu cresc în copaci!

Dă-te la o parte, trebuie să-mi iau umbrela, trebuie să plec.

- Domnule... - Doctore.

Îmi pare rău, doctore, cred că e o chestiune de drepturi.

Dacă n-aș fi fost un gentleman și soția ta ar fi știut...

Ce?

Ați profitat de fată, a trebuit să demisioneze.

- Dacă soția ta ar fi aflat... - Cui îi pasă!

Ea spune: "Dacă faci ceva, mă întorc la mama!".

Dacă i-ai spune, mi-ai face o favoare.

Așa că, hai să uităm de asta.

Un bărbat căruia nu-i pasă de soția lui are toată admirația mea.

Hai să dăm mâna!

Bravo! Încep să te plac.

Hai să uităm totul și să nu mai vorbim niciodată despre asta.

- La revedere! - La revedere.

Frumos tip! Mi-a rupt mâna.

Ceasul... Ceasul!

- Cesira, e o investiție. - Ce să fac cu el?

Doar trei dintre voi în lume au unul, Eisenhower, Churchill și Cesira!

Ascultă-l, e minunat!

E un calypso, 4 pași înainte, 4 pași înapoi...

Jumătate de pas la dreapta și jumătate de pas la stânga...

- Nu e aici? - Nu e.

- Pot să vă ajut? - Domnule Maghetti.

E în biroul lui.

- Delia, e nevoie de dl Maghetti. - E foarte ocupat.

Nu pentru noi. Stai jos.

Spune-i că domnișoara Cesira, fosta lui angajată, trebuie să vorbească cu el.

- Dar el nu poate. - Nu poate?

E inutil, e o țară necivilizată.

Eu îmi declar veniturile, dar statul nu mă crede.

și trimite agenți fiscali să își bage nasul ca și cum aș fi un hoț!

- Fiți binecuvântat. - Mulțumesc. Ne facem datoria.

Știu, e datoria ta, dar statul trebuie să creadă în cetățeni.

Asta nu e o democrație, e un stat polițienesc.

- O țigară? - Nu, mulțumesc, tocmai am fumat una.

Ce-i asta?

Notițe personale, nu au nimic de-a face cu firma.

- Ar putea să ne intereseze. - Și astea?

- Da. Dar avem ordinele noastre. - Dar...

- Ce s-a întâmplat? - Domnișoara De Angelis e aici...

Nu-mi pasă!

Agenții fiscali sunt aici! Lasă-mă în pace.

Dar cei mai mari evazioniști fiscali sunt liberi, nu?

Asta e țara corupției! Corupție democratică.

Agenții fiscali sunt aici? Atunci o să râd bine!

I-ai spus că doamna e aici?

Da, i-am spus că trebuie să vorbească cu el.

Trebuie să-i spui că e o chestiune de drepturi de care trebuie să se ocupe.

Bine, dar agenții fiscali sunt aici, știu ce va răspunde.

Cui îi pasă de agenții fiscali!

Agenții fiscali?!

Ăsta e doar venitul, hai să verificăm cheltuielile.

Impozite, angajați, salarii, cheltuieli de reprezentare.

Nu știi ce sunt cheltuielile de reprezentare!

- Fiți binecuvântat. - Mulțumesc.

Câștig 70.000 de lire pe lună.

Și când vine cumnatul meu, abia îi pot oferi o cafea.

Deci știi ce sunt cheltuielile de reprezentare!

Cine e?

- Domnule, oamenii ăia... - Pleacă!

Domnule...

Fumăm o țigară acum?

Eu o voi fuma pe a mea.

Unde au plecat?

- De ce am ieșit? - Agenții de taxe sunt acolo.

Și?

Dumnezeu știe cât de mult a fraudat! Îl vom ajuta.

Tatăl meu folosea acest truc,

spunea că știe cum să nu plătească taxe.

Ce vrei să faci?

Va fi mai rapid să-ți arăt decât să-ți explic.

Mâine te întorci la magazin și îi spui că ai un prieten.

care-l poate ajuta să nu plătească taxe. Tu ai fi acela?

Da, cine altcineva? Sigur, eu sunt.

Ești sigur că prietenul tău îl cunoaște pe dl Lauricella?

- Sunt în același birou. - Să sperăm că va fi bine.

Aici este, camera 234. Ziarul!

Pot?

Mai întâi intri și apoi întrebi! Cum vă pot ajuta?

Sunteți domnul Lauricella? Da.

- Am venit pentru acord. - Aveți convocarea?

- Convocarea? - Da, cum găsesc dosarul?

- Trebuie să mă uit prin toate dosarele? - S-ar putea să fie nevoie.

- Cred că am pierdut-o. - Va dura cel puțin două ore!

Sună-mă.

- Dacă aș fi știut, aș fi făcut convocarea. - Trebuie să o aduci!

Îmi pare rău, data viitoare.

- Cum te cheamă? - Maghetti Stefano, negustor.

- Poți să vii o clipă? - Da, dragă.

Între timp, caută dosarul. Mă întorc imediat.

Vine? Da, imediat.

- Draga mea Cesira! - Domnul Maghetti.

Încântat de cunoștință.

- Nu știu cum să vă mulțumesc. - O veți face mai târziu. Să vedem ce...

Să mergem într-un loc mai liniștit. Să mergem la cafenea.

Mă aștepți? E pentru tatăl tău, nu?

E o situație delicată, avem nevoie de încredere de ambele părți.

- Da, dar încrederea în bani... - Banii tăi sunt în siguranță.

- Dar tot bani sunt! - Gândește-te la cât de mult economisești.

- Jumătate acum și jumătate când semnezi. - Hai să facem totul când semnez.

Nu semnezi o înțelegere cu mine, ci cu un coleg.

- O să rezolv eu totul. - Ai înțeles? Nu prea mult.

Poftim jumătate.

Astea sunt ale colegului meu. Jumătatea mea va fi a mea când se va semna contractul.

- Lipsesc 10.000 de lire. - Cum poți să spui?

- E cu banda de la bancă. - În regulă, am încredere în tine.

Ai fost prezentat de doamna, până la urmă.

Domnule, cafelele și am luat și două prăjituri.

A pus 5?

Eu pun jumătate.

- Poftim! Ce-i asta? - Ați cerut un record...

Când sună soția, mai bine pleci.

- Ești Maghetti Stefano? - Nu, sunt angajatul lui.

- A fost o inspecție neplăcută. - Da?

Aveți un mandat? Pentru ce?

- Să negociez! - Nu.

- E vorba de mandat sau de cine e în cauză. - O să aduc persoana în cauză.

- Aduceți persoana în cauză. - În regulă.

- El se va ocupa de tot. - În regulă.

- Ați avut o inspecție urâtă. - Știu.

Semnează, declară totul, până la ultimul cent.

- Ce? Totul? - Da, altfel nu putem deduce cheltuielile.

- Dar cum le veți deduce? - Totul se transformă în cheltuieli.

- Cine spune asta? - Noi.

- Bine. - Pentru că, așa cum spun oficialii noștri,

"Declarația celui care declară trebuie să fie egală."

"cu totalul declarației celor declarați"

"și totalul cheltuielilor trebuie să fie mai mic"

"decât declarația a ceea ce este declarat în declarație".

Ce răspundeți la asta?

- Nimic. - Intră atunci.

- Putem? - Intrați.

Mulțumim.

Deci?

- Sunt aici. - Înțeleg, dar ce vrei?

- Am venit pentru acord. - Acord? Dar cine ești tu?

- Maghetti Stefano. - Convocarea?

Uite-o aici.

- Ești de acord? - Sigur. Voi spune adevărul, apoi tu...

- Desigur, trebuie să spui adevărul. - Ce facem atunci?

Îmi pare rău, mi-am uitat haina. La revedere.

- Cum merge treaba? - Spune că trebuie să spun totul.

Sigur, atunci se va ocupa el. E ca un copil.

La revedere.

E un băiat drăguț. Trebuie să ne ajutăm unul pe celălalt.

Biroul a stabilit că ai câștigat 20 de milioane într-un an.

Tu ai declarat 3. Restul ar fi cheltuieli:

cheltuieli de călătorie, de reprezentare și de caritate.

Deci, cheltuieli de călătorie: 4 milioane.

Norocosule! Și mie mi-ar plăcea să călătoresc.

Domnule, nu am părăsit niciodată Roma.

Cine ar vrea să părăsească acest oraș?

- Dar cele 2 milioane pentru zboruri? - N-am fost niciodată într-un avion.

Îmi place să aterizez pe o masă întinsă!

Apoi avem 5 milioane pentru cheltuieli de reprezentare. Ce e asta?

Chiar întrebi?

Domnule, știți toate lucrurile pe care trebuie să le inventăm pentru taxe!

Un milion pentru cheltuieli de secretariat.

Astea sunt reale. Nu aveți idee ce trebuie să inventăm pentru personal!

Unei fete îi este frig și trebuie să-i cumperi o haină de blană,

alta are un frate, un tată sau un bunic în șomaj.

2 milioane pentru caritate. În beneficiul cui?

În beneficiul tuturor.

O mită aici, una acolo... Trebuie să continui să corupi!

Ia-ți cele 100.000 de lire, trebuie să le notăm ca "caritate".

- Ce 100.000? - Cei pe care i-am dat colegului tău.

- Care coleg? - Cel care a venit după haină.

- E angajatul tău. - Nu-l cunosc.

Nici eu nu-l cunosc.

- Domnule... - Deci, nu ai plecat niciodată din Roma,

așa că vom scoate călătoriile.

Statul nu vă va plăti cheltuielile de reprezentare.

Statul nu vă va plăti nici hainele de blană.

Sunteți răspunzător pentru 20 de milioane.

- Cencio, ce se întâmplă, ești îngrijorat? - Nu, mă gândesc.

De data asta nu mă pot lăuda că am făcut o faptă bună.

L-am făcut pe un om care nu voia să-și plătească impozitele să le plătească.

- Nu e asta o faptă bună? - Sigur că da.

Nu, e o crimă.

- Mă vor urî cu toții. - De ce?

Suntem cu toții Maghiți în Italia, nimeni nu vrea să plătească taxe.

Gândește-te la bietul om!

- Cesira, un ceas ca ăsta! - Nu știam că vei fi supărat.

- Banii erau terminați. - Terminați? Cum i-ai cheltuit!

Ascultă-l! Din când în când trebuie să-i dau 5.000 de lire!

Bietul meu fiu se omoară la muncă și nu are niciodată bani.

E vina mea, Cencio mi-a dat toți banii.

- El spune că am dreptul la ei. - Da.

E nebun.

Mama a vrut un radio, fratele meu mai mic... cum îl cheamă?

- Ar trebui să știi. - O să mă întorc mai târziu.

Se tot plângea, voia o bicicletă. Da, Filippo.

Dacă mi-ai fi spus, aș fi găsit una.

Băiatul de comenzi al brutarului o lasă mereu în fața magazinului!

Eram un expert.

Când veneau cursele de biciclete, mă îmbrăcam ca un mecanic.

Primul care ajungea, mă vedea și îmi dădea bicicleta lui.

I-aș fi dat una cu ghidon de curse.

La naiba, ai vândut ceasul ăla cu doar 35.000 de lire!

- Cine e dealerul ăsta? - Îl cheamă Accurzio.

- Cine ți-a dat adresa? - Tiberio.

Dar a ieșit ieri din închisoare! Nu știe ce se întâmplă!

"Pistacchio", "Șeriful", "Cuiul", toți sunt infractori decenți.

Ți-ar fi dat cel puțin 100.000 de lire!

Și pentru 35.000 i-ai dat lui... Cum îl cheamă?

- Accurzio. Accurzio... - Accurzio...

Începe să sară! Dumnezeu știe ce are în cap!

O să mă ocup eu de Accurzio. Aș putea chiar să-l ridic la rangul de colonel.

Dacă tu ești colonel, eu sunt regina Elisabeta.

Descurcă-te cu gradul de mareșal, altfel vor afla imediat.

- De ce? - Aș putea să-l port.

Haideți! Încearcă salutul.

Ce-i asta? Salutul se face cu mâna dreaptă!

Nu pune prea mult, un mareșal trebuie să fie simplu.

- Bravo, Morbillo! - Ușurel, că-ți rup mâna.

El e?

- Da. - Ați pus un ceas de gardă.

cu noapte, zi, soare, lună, calendar și clopoțel.

N-am îngrădit nimic.

E el sau nu?

- Da. - Nu o cunosc.

Deschide seiful.

Deschide seiful, haide!

Uite-l.

- Ce-i cu soneria asta? - Am un ceas cu sonerie.

Nu-i așa? Scoate-l afară.

Are clopoțelul, soarele, luna, noaptea, ziua și calendarul.

- Și ce? - Cine ți l-a dat?

Fata a mărturisit, l-a furat ieri.

Poți să-l recunoști, doar trei oameni din lume au unul.

Pot să-l aduc pe proprietar să-l recunoască, dacă vrei.

- Nu știam că a fost furat. Nu? - Ai plătit 35.000 de lire.

pentru un ceas care valorează o jumătate de milion!

Domnule ofițer, duceți-o pe fată la închisoarea Le Mantellate.

Nu știai?

- Ce-i asta? Bunuri furate? - Ce vrei să spui?

Nu e prima dată când ești arestat pentru că ai făcut scrimă.

O să verific registrul. Tu ești Accurzio Gaetano, fiul răposatului Angelo?

- Da. - Închideți oblonul.

- Ce vrei să faci? - Inventarul.

- Sergent, notează. - Inventarul?

Apoi mergem în turn. O să dictez.

Ceasul cu clopoțel.

Apoi, unu, doi, trei, patru, cinci, șase...

- Șapte brățări de aur. - E incredibil.

- Sunt un negustor cinstit. - Liniște sau îți rup coastele.

Uită-te la toate lucrurile astea!

Șapte coliere cu diamante, smaralde, rubin... Șapte.

Am luat și am verificat. Unu, doi, trei, patru inele.

Briliant, topaz, rubin și smarald.

Scrie, patru inele.

- Șase șiruri de perle de cultură. - Nu, perle adevărate.

Mai bine așa! Sunt șerif și nu știu cât valorează chestiile astea.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase... Ce-i asta?

Bijuterii ieftine de imitație. Scrie.

Asta are un fund dublu! Accurzio, nu mă poți păcăli!

Străluciri, diamante, rubine, smaralde, topaze!

Câte sunt? 12.

Mai multe inele, cercei...

Ce-i asta? Un cameo.

- Du geanta la mașină. - Unde mergem?

Îl ducem la Regina Coeli și lucrurile furate la procuror.

ÎNCHISOAREA REMANDATĂ

- Mergem pe poarta 2 sau 3? - Pe care a fost ultima dată?

- Numărul 2. - Atunci mergem pe numărul 2.

Dar prizonierii în tranzit trec pe la numărul 3.

Totul s-a schimbat acum că directorul Bassetto a plecat.

Dacă vor afla, îmi vor confisca uniforma și voi avea probleme!

Taci din gură. Mi s-a spus că totul s-a schimbat la biroul de acceptare.

- Salutare. - Bună!

Ai exersat salutul timp de doi ani și spui "bună"!

Hai să mergem.

- Bună, șerifule. - Sosirea prizonierului.

Bună, șerifule.

Ordin de încarcerare. La biroul de înregistrare.

Ultima ușă pe dreapta. Atenție la treaptă, toată lumea o ratează.

Ce s-a întâmplat?

Am adus aici un tâlhar! Vin de un an de zile!

- Trebuie să semnez în registru? - Da.

Alo?

Da, domnule director, vin imediat.

- Scuzați-mă, șerifule. - Dă-i drumul, sergent.

- Mi-a scăpat. - Ești sigur că e același tipar?

Mancioli nu se pricepe să facă bani, dar e excelent la tipărituri.

N-ar fi trebuit să-l trimitem pe Morbillo, e periculos când e singur.

În loc să-l aducem pe orfevru aici, puteam să-l lăsăm în stradă.

Nu, i-am fi avut pe toți în jumătate de oră la picioarele noastre.

Acum 20 de ani, tatăl meu a adus un orfevrier aici. Ne vom descurca și noi.

Ai petrecut ani de zile în închisoare ca să-ți imiți tatăl.

E nedrept, să condamni un fiu care vrea să urmeze exemplul tatălui său!

Sergent... Sergentul nu e aici?

Nu, a plecat.

- Ai văzut asta? - A fost Gnaccheretta.

Nu ne-a recunoscut.

Cencio! Lombo!

Ați fost arestați, îmbrăcați în polițiști!

Nu am fost arestați, am adus un prizonier!

Dacă mai strigați, ne vor aresta.

Injustiția a început din nou de când ați plecat.

A treia aripă controlează totul.

Îți spun eu. Ascultă-mă.

O să-mi spui altă dată, sau "Capul Mare" ne va aresta.

Cu atât mai bine, așa că rămâi și le vom arăta băieților de la Aripa a Treia...

- Trebuie să plec. - Trebuie să plecăm.

- Cui îi pasă! - Ce vrei să spui?

Cencio trebuie să rămână!

- Gnaccheretta! Uite cine e aici! - În sfârșit, ți-a luat două ore!

- A venit și Morbillo! - Nu vă mai sărutați, trebuie să plecăm.

- Cencio, nu poți pleca. - Fii băiat bun, dă-i drumul.

Vino, s-a întors Capul Mare.

Bine, deci rămâi aici. Mă duc să-i spun.

Unde te duci?

Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?

Cencio... Calmează-te.

La comanda dvs, domnule.

- Iată-l pe sergent. - Scuzați-mă.

Dă-mi hârtia.

Dați-mi hârtia.

- Bine? - Da.

- La revedere. - Șerifule... Sergent...

- Cine ești tu? - 103.

- Ce faci acolo? - Curăț soba.

- Cum ai intrat? - Prin țeavă.

- Cum ai reușit asta? - Am fost forțat să intru.

Din fericire te-am auzit, voiam să aprind soba.

Mă lași aici?

Un proverb roman spune: "La Regina Coeli există o treaptă,"

"cine nu a urcat o dată pe ea nu e roman". E adevărat.

Când am văzut acea treaptă, m-am emoționat!

Îl înțeleg pe tatăl meu, îi venea să plângă.

Era bătrân, dar în fiecare an trebuia să urce acea treaptă.

Nici măcar nu era din Roma, ci din Norcia.

- Și bunicul meu... - Să ascundem lucrurile astea acum.

Tata le-a ascuns...

Dar le-au găsit. Trebuie să le luăm pe toate.

- Să topim aurul și pietrele... - Unde le punem?

Unde să le punem?

Punem pietrele în...

Nu?

- Mamă... - Da?

- Nu folosi pasta de dinți. - De ce nu?

- Am ascuns niște chestii în ea. - Ce?

Diamante, smaralde, rubine...

Am desfăcut inelele bijutierului și le-am pus aici.

Ai grijă, sunt pietre dure, ți-ai putea rupe un dinte.

Lucrezi chiar și acum că avem o avere în pastă de dinți?

Tatăl tău s-a întors acasă cu niște averi...

Dar eu tot am continuat să tricotez. Sunt pulovere cu mâneci lungi.

O să ai nevoie de asta, de data asta o să stai acolo o vreme.

- Cine ți-a spus că mă vor prinde? - Întotdeauna o fac!

Mă înțeapă! Crezi că sunt un fachir?

- Mamă, nu-i spune Cesirei. - Despre ce?

Astea. Ea crede că banii pe care i-am dat

provin din vânzarea ceasului cu clopoței.

- De ce nu trebuie să-i spun? - Uite-o.

Cesira nu înțelege lucrurile astea.

Trebuie s-o pregătim, să-i spunem încetul cu încetul.

Îi voi spune mai târziu. Îi voi face câte un cadou din când în când.

Durbanii pentru inel, Gibbs pentru broșă...

O să le pun aici. Să nu-i spui.

- Bună. Cencio? - Pune pasta de dinți deoparte.

Mamă! Bună, Cesira. Intră, vin imediat.

Abia aștept să te văd în decolteu.

Prietenele tale vor fi atât de geloase.

- Unde te duci? La un magazin. - E ideea lui Cencio.

- Are câte una nouă în fiecare zi. - Spune că ar trebui să mă îmbrac mai bine.

Dacă tot suntem oameni decenți acum, îmi pot permite.

Spune că am devenit oameni decenți, dar nu înțeleg.

- Tu nu înțelegi? - Sunt toate chestiile alea... Mamă!

Dacă spune că nu înțelege, las-o în pace.

Nici tu nu înțelegi. Ți-am dat o pălărie nouă și nu o porți.

- Liniște... - Nu te da în spectacol cu mine la magazin.

- Maria Lele e așa de fanatică! - Cine e ea?

Nici eu nu o cunosc, dar a cumpărat materiale de unde lucram eu.

Toți angajatorii mei mergeau la magazinul ei.

Mi-au spus: "Dacă iei cina cu mine, îți cumpăr o rochie de la Maria Lele".

Acum se numește magazin? Hai să mergem.

- Norocul tău că nu cunoști lumea. - La revedere.

La revedere, Cesira.

- Chiar îți place rochia asta? - Da.

Îți place?

Arăți ca un ofițer.

Dacă ai apărea brusc, m-aș fi speriat!

Încearcă alta.

- E posibil? - Desigur.

- Gaia! - Gaia... Gaia...

- Ești Maria Lele? - Da, de ce?

Am crezut că te-am văzut deja.

Rochia asta se numește "Vânătoare de vulpi".

- Vânătoare de vulpi? - Da.

Ce vulpe!

Hainele astea nu sunt bune. Am vrea ceva mai mult...

N-aș ști ce să vă arăt... Nu vă place nimic!

Ăsta se numește "Déjeuner sur l'herbe", adică "Prânzul pe iarbă".

Cu ce te-ai îmbrăcat? Mi-e rușine.

Vrem o rochie, nu o umbrelă. Din ce material e?

- E cea mai fină lână! - Nu, e lână "morling".

- Ce e aia? - Lână de la oi moarte de boală.

Se uită la noi de parcă am fi niște țărănoi. Ce jenant!

Au pus o copertină peste voi!

- Îmi place asta. - Și mie. Cum se numește?

"Sonata Kreutzer."

- Cât costă? - 50.000.

E o "sonată" pentru Cencio! Îți place?

Hai s-o luăm, dar nu mă mai întorc niciodată aici!

Bine! N-am vrut să te las să intri de la început!

Hoț de găini, hoțule!

Hei! Tu nu ești Zaira, fiica cârpaciului?

- Tu cine ești? - Fiul lui Pompeo.

Fiul lui Pompeo? Deci tu ești Cencio! Trebuia să spui!

- Dar tatăl tău? - E mort.

Și mama ta?

Acum coase pentru mine.

- E tot la Quarticciolo? - Da. Du-te s-o vezi.

- Dar eu locuiesc la Parioli. - Știam că ai făcut o crimă!

E prietena mea din copilărie, "femeia de cârpe".

- Spune-mi, ce lână e asta? - Doamnelor, mergeți în cealaltă cameră.

- Ce lână e asta? - E lână "morling"!

- Fie ca tu...! - Fie ca tu...!

Cencio, e o nebunie să cheltuiești atâția bani.

Banii sunt făcuți pentru a fi cheltuiți.

Întotdeauna ai visat să mergi la Veneția într-un vagon de dormit.

Da, dar acum că sunt aici, știi ceva? Am să cobor.

Ești nebun? Am rezervat vagonul de dormit.

- Dar eu am patul de sus. - Bine, n-o să auzi roțile.

- Și dacă mă lovesc la cap? - Hai! Chiar ai putea să te lovești?

- E periculos să dormi deasupra? - Nu.

Înălțimea Voastră, 11 și 12.

Cesira, ești cu un "Grace".

- Te rog! - Da!

- Grasul ăla e un "Grace", nu? - Ce vrei?

- Sunt aici de două ore! - Trebuie să răspunzi, e datoria ta.

Cencio, oprește-te. Începi să te cerți acum?

- O să mă trimită de aici. - Glumești? Am plătit biletul!

Somn ușor...

- Și dacă cad în timp ce dorm? - Spui "scuze" și te urci la loc.

Spune "pardon", e franțuzesc. Astea sunt trenuri internaționale.

- Sunt trenuri internaționale? - Ajunge!

Îi rup capul ca pe un pepene verde.

- Pleacă! Să sperăm că va fi bine. - Nu-ți fie frică.

Amintește-ți că am plătit biletul, ești o adevărată doamnă.

Sunați la clopoțel dacă doriți și cereți tot ce doriți.

Ai grijă să nu suni la alarmă.

Uită-te după orice pătură sau cuier pe care l-am putea lua.

Ai grijă la cel cu pălărie, e un spion.

- I-ai spus mamei să fie la fereastră? - Da, te așteaptă cu toții.

Vor să te vadă trecând.

- Cât costă cel gol? - Nimic.

Mâinile jos!

Când trece Cesira? Am spus deja două rostiri!

Spune două Requiem Aeternam pentru bietul tată al tău!

- Ești atât de sensibilă! - Alighiera are dreptate să fie mândră.

Ce prostie! E doar un pat pe două roți!

Fiul meu doarme pe căruciorul cu legume în fiecare dimineață.

pentru a merge la piața de gros și nu se laudă cu asta!

Să sperăm că se va face roșu, ca să încetinească.

- Cesira! - Cesira!

Uite-o pe fiica mea! Cesira!

Arată ca o adevărată doamnă! Fiica mea, o mașină de dormit!

Cesira, sunt aici! Cesira, uită-te la mine!

- Arăți atât de bine acolo sus! - Dacă se oprește, aterizarea va fi ușoară!

Dacă găsești un pat dublu, mă voi alătura ție!

Când te întorci, întinde mâna!

Cesira, puteai să-ți pui cămașa de noapte!

S-a născut să fie o doamnă!

Cesira, există o toaletă?

- Tu ești Cesira? - Eu? Nu.

E închisă, domnule, nu vedeți semnul?

Vrei să-ți pierzi slujba, fată? Sun-o pe Maria Lele, spune-i că Cencio e aici.

Cine? Cencio.

- Așteaptă aici, doamna are un "défilé". - Un ce?

- "Autumn Rose". - Minunat!

- Ai văzut tulpina? - Uită-te la petale.

- Asta e o floare care trebuie să crească. - Atunci treci la următoarea.

- Doamna Maria Lele, cât costă? - 150.000.

- Toată suma? - Doar rochia.

- Aș putea obține o reducere. - Îi acceptați?

Rochia merge la soția mea, eu iau modelul.

- Intențiile noastre sunt serioase. - Ce păcat, eu vreau doar distracție.

- "Invitație la cină". - Rezervată.

Vândut acestui domn.

Nu, eu am rezervat invitația la cină cu domnișoara.

Domnul Cencio e aici pentru tine.

- Scuzați-mă. - Vă rog.

- Iei cina cu mine? - Sunt angajată cu domnul.

Mulțumesc.

- Dar după cină? - Sunt liberă.

Ce vrei să spui? Ce fel de glumă e asta?

E vreun tip care vrea să transfere banii în străinătate?

Da, bineînțeles.

Atunci, în loc să transferi banii în străinătate,

îi vom transfera la noi. Vrei să mă vezi la închisoare?

Când vrei să transferi bani, nu poți raporta asta.

În felul ăsta ar merge și el la închisoare.

Dar ar putea să vină aici și atunci ce să spun?

Îi spui că un client de-al tău îl poate ajuta să transfere banii.

pentru că fratele ei e mare preot.

Lombo, mai strânge un pic.

Te pricepi să faci uniforme de ofițer,

dar nu ești expert în haine de preot.

Această mantie are o poveste. Îți amintești, mamă?

Acum 20 de ani, tatăl meu a purtat-o și s-a ascuns în confesional.

și a obținut mărturisirea unui prieten care îi furase portofelul.

- Cum s-a terminat? - Prietenul lui a mărturisit totul,

așa că a sărit din confesional și i-a dat un pumn în cap!

Oamenii care așteptau să se spovedească au spus:

"Uitați-vă la penitențele pe care le dă preotul ăsta! Să plecăm!"

- În sfârșit! - Nu a fost ușor.

Frumos! Bravo.

Dar este prea mică.

N-am putut să-i iau măsurile în timp ce predica!

- Lărgește-l puțin. - Lasă-l în seama mea.

Amintește-ți, Maria Lele a spus că nu-l cunoaște pe marele preot,

și că e fratele unuia dintre clienții ei.

Vom face ca și în cazul taxelor.

Tu aștepți jos, eu mă duc la etajul unu și mă uit pe fereastră,

când sosește el, eu cobor, tu urci și ne întâlnim.

Așa că am spus: "Îmi pare rău, cardinalul a trimis după mine."

"Putem încheia afacerea aici?" Văd, pe scări.

- Hai să mergem la cafenea. - Nu, un preot într-o cafenea!

La pizzerie.

Unde i-a dus tatăl tău când s-a îmbrăcat în preot?

Ultima dată i-a dus la tavernă,

dar s-a îmbătat, a început să înjure și au ajuns toți la închisoare.

Rectorul a spus să facem cererea.

Părinte, cu ce vă pot ajuta?

- Îl aștept pe părintele Amedeo. - Cine e? E italian?

- Da, din Mondragone. - Nu-l cunosc.

- Vin din toate colțurile lumii. - Voi aștepta.

- Vrei să vorbești cu mine? - Nu, îl aștept pe părintele Amedeo.

Trebuie să vorbesc cu tine, dar va dura doar două minute.

Trebuie să fie important, poate un monsenior.

Dacă are șosetele roșii, e monsenior.

Dar sunt în carouri!

Au închis fereastra! Nu poate face semnalul.

- Ești sigur că prietenul tău va veni? - Sigur.

Cencio nu poate sta prea mult acolo, l-ar putea descoperi.

Nu înțeleg întârzierea asta. Poate că s-a întâmplat ceva. Așteaptă aici.

Psss!

- Ceva noutăți, domnule avocat? - Îți poți imagina, ai citit cărțile.

Când ajung în acest punct, le închid și nu mai citesc.

Sfârșitul e evident. Mai bine închizi și dai faliment.

Și să trimiți puținii bani care ți-au mai rămas în străinătate.

Am găsit deja pe cineva care să mă ajute, un mare preot.

Ești încă aici? Știi cât e ceasul?

Vărul preotului așteaptă de o jumătate de oră.

Vin acum. Ea e cea care știe relația cu marele preot.

- Monseniorul Maggi? - Nu a sosit încă.

Doamne!

Dumnezeu știe pentru cine m-a luat...

Îmi pare rău...

Îmi pare rău, citeam... Nu vrei să fii deranjat când citești.

M-a confundat cu altcineva.

- Nu-l înțeleg. - Vorbește-i în latină.

- Da, latină! - Latină... Latină.

Sigur, putem vorbi în latină. Mulțumesc.

Ce să spun acum?

Deci, în latină...

- Patter. - Patter?

- Patter. - Patter?

- "Patter nost qui es in caelis..." - "Pământ cu barbă!

- Ce păpușă! - Uită-te la "leggy"!

- Ești o adevărată frumusețe! - Pleacă!

- Cine te crezi? - Fanatic!

Psss, Cesira...

Și? Nu pot, uite-l pe tipul cu barbă.

- Ești superbă! Ești singură? - Vino cu noi!

Avem mașina și banii, vino cu noi. Vino cu noi.

Psss!

Tinerii!

Vorbești cu noi?

Spuneți-ne.

Ce?

- Mișcați-vă! - Mișcați-vă?

- Deci, veniți? - Vă vom duce în jurul Lumii.

Uită-te la ei! Sfinte...

Psss! Tinerii...

- Nu din nou! - Părinte, vorbești cu noi?

- Plecați! - Dar de ce?

Mai bine ai face-o. Du-te.

- Dacă te deranjează, pleacă și tu. - Frumos!

- Hei! Trebuie să pleci! - De ce?

- Dacă îți spun să pleci, pleci! - Dar de ce?

Pleacă! La naiba...

Nu, nu... Eu...

Mă dau bătut.

În sfârșit!

Fratele tău, reverendul, așteaptă, să mergem.

- El e? - Da. Acolo, sora reverendului.

Și? Să mergem.

Îmi pare rău, dar mă așteaptă episcopul. Putem vorbi aici.

- Părinte... - Încetează, Cencio!

- Da, oprește-te. - Ce s-a întâmplat?

- A trebuit să ducă banii în străinătate? - Ești jalnic!

Nu știam nimic!

Puteai să-mi spui că-l cunoști! Așteaptă!

Patetici? El e jalnic!

Dacă știam că e el, nu m-aș fi îmbrăcat în preot.

Ne-am pierdut timpul pentru nenorocitul ăsta!

Unde te duci?

- Unde te duci? - Pe Via Tiburtina.

- La Via Tiburtina? - Da. Ai ceva de spus?

- Nu. - Atunci du-te!

Cu toți oamenii din jur, trebuia să-l găsim!

- El sau altul e același lucru. - Nu, nu e!

Maria Lele nu avea un alt client? Și ce vrea să exporte?!

- Dar nu s-a terminat aici! - Pentru mine da.

- M-am săturat de viața asta! - Spui asta, dar apoi...

Vorbesc serios. Nu am fost niciodată atât de jenată.

Cencio, te-ai uitat la tine? Uită-te la tine. Uită-te la tine!

- La ce să mă uit? - Uită-te la tine!

- La ce te uiți? - A spus "uită-te".

- Uită-te înainte! - Cine naiba l-a făcut preot?!

VÂNZARE LIBERĂ

- Cu ce te pot ajuta? - Nu știam că ești tu.

Nu ai fi făcut-o dacă știai?

Știu că nu mai contează. Ce crezi despre mine...

Totul e clar acum. Știu cum trăiești.

N-avea rost să vin.

- Nu-ți face griji, nu te voi denunța. - Poți, o merit.

Nu sunt aici pentru asta.

Îți amintești când ai venit la mine acasă

și mi-ai spus că nu trebuie să-mi fie rușine că sunt săracă?

Când ai plecat ieri și mi-ai aruncat privirea aia,

am văzut de ce ar trebui să-mi fie rușine.

Îmi pare rău că am greșit.

Uneori crezi că cunoști pe cineva, dar e diferit.

Aș putea să-mi spun: "Am greșit" și asta ar fi sfârșitul.

Dar nu mă pot hotărî să renunț la tine.

M-am oferit să deschid un magazin pentru tine.

Ai crezut că sunt o fată cinstită.

Mi-a plăcut ideea că te-aș putea ajuta.

și am vrut să te mai văd. Dar nu ca ieri.

- Întotdeauna mi-ai plăcut. - Bună ziua, dle Raimondi.

Bună ziua, domnule Raimondi. Scuzați-mă.

Am studiat cartea, situația e serioasă, dar nu disperată.

Aveți vreo rudă sau vreun prieten care v-ar putea ajuta?

- Poate niște prieteni. - Bine.

Dar nu-mi place să le cer ajutorul în acest moment.

- Încearcă. - Uită-ți mândria. Bună.

- Aici e imprimanta. - Am schițele celorlalte bannere.

Și?

TOTUL SUB COSTUL DE ÎNCHIDERE.

Îți place fontul? Uite, Q are o sedilă franceză.

- Închizi? - Da.

Dacă nu-ți place, îl pot schimba. Pot folosi fontul "Fantasy".

- L-ai citit? - Desigur. Am tipărit-o manual!

Fontul nu e important, sensul nu se schimbă.

Ai face o impresie bună cu fontul "Fantasy".

- Scuzați-mă, cât costă materialul ăsta? - O clipă.

Mă ocup eu de asta, domnule Raimondi. Să vedem prețul.

5,700. E de o calitate excelentă, durează o veșnicie.

Ar fi un costum minunat.

N-o să-l găsiți în niciun alt magazin din Roma la prețul ăsta.

- La revedere. - La revedere.

- Culorile astea sunt la modă. - În regulă, îl iau.

- Câți metri? - 2,80.

Bine. Unu, doi... și 80.

D-le Raimondi, la casierie. 16.500.

- Ce altceva mai trebuie să-ți spun? - Un discurs ar trebui să fie mai lung.

Pot să-ți mai spun un lucru, de fapt,

ar fi trebuit să vorbesc cu tine cu mult timp în urmă.

- E ultima dată când ne întâlnim. - De ce?

- Pleci? - Aproape.

- Nu ne vom mai întâlni pentru o vreme. - Ești bolnav?

- Te-ai molipsit de "Asia". - Nu, sufăr aici.

- Inima e pe dreapta acum? - Nu, e încă pe stânga.

Portofelul e pe dreapta.

Mănânci coada cu mâinile!

Aș mai putea fi salvat dacă m-ai ajuta.

- S-a terminat coada? - Romolo, un șervețel curat!

"Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru toți". Sunt vremuri grele.

Taxele mă mănâncă de viu. A fost un coșmar săptămâna asta.

De ce?

Au închis filatura din Gallarate.

- Au închis-o? - Da.

Vezi?

Noroc.

N-ar fi trebuit să vorbesc. Trebuie să ne păstrăm problemele pentru noi.

Falimentul aduce noroc astăzi.

Lași totul

și în loc de bani, creditorii primesc 2 uncii de hârtie ștampilată.

Dacă ești deștept, deschizi o altă firmă în alt loc și ești bine.

Când unul dintre noi dă faliment, lovitura e uriașă, 20 sau 30 de milioane.

Dacă ai nevoie de ajutor, suntem aici.

100, 200, putem face un milion în trei.

- Ce? - Nu?

Romolo, pudră de talc! Adu pudra de talc!

- Nu? - Nu.

Dacă aș putea da faliment, dar tata e bătrân și are viziuni de modă veche.

Spune că un proprietar de magazin care dă faliment e un soț impotent.

- Cui îi dăm ultima îmbucătură? - Celui mai chipeș, ca o consolare.

Mănâncă-l, totul va fi bine!

- Uite pudra de talc. - Vrei pudră de talc?

Ți-a cerut milioane și tu îi dai pudră de talc?

Da, pentru pete. Cine vrea pudră de talc pentru pete?

Ai nevoie doar de un cântec și cu două note blânde.

Te pot simți în brațele mele.

Te iubesc, dar tu nu vezi asta.

Vezi, Raimondi? "Te iubesc, dar tu nu vezi asta".

Simt că mor deja.

Trebuie să vorbesc cu tine...

Am nevoie doar de un suspin.

și de fiecare dată când dorm

Te visez doar pe tine!

Așa că Cencio m-a convins să îl ajut,

dar nu știam că tu trebuia să exporți valuta.

Noroc că am fost eu, altfel Dumnezeu știe cum s-ar fi terminat.

- Te bucuri că am încercat să te înșelăm? - Da.

Aș fi făcut orice ca să scap de acel cartier.

Dle Raimondi, eu doar visam să locuiesc într-o casă adevărată,

să mă căsătoresc cu un om decent, cu cineva diferit de oamenii pe care îi cunosc.

Am două surori care s-au căsătorit în cartier.

Menajerele nu trăiesc viețile pe care le trăiesc ele.

Curățând copiii zi de zi și mergând cu ochii umflați.

pentru că dacă soții beau prea mult, se descarcă pe soții.

Am făcut-o pentru a scăpa de viața asta.

Ai grijă data viitoare când întâlnești o fată ca mine.

Cesira, nu e numai vina ta.

Le punem pe vânzătoare să muncească pentru 26.000 de lire pe lună.

Nu e corect să stai în picioare 8 ore pentru o asemenea sumă de bani!

Și când fata e drăguță, unii angajatori...

pentru aceleași 26.000 de lire pe lună...

Și eu m-am purtat urât, nu te-am respectat.

- Mă puteți ierta, domnișoară Cesira? - Îmi cereți...

Dacă nu te-aș fi deranjat, acum ai fi fost tot vânzătoare.

- Domnule Raimondi, nu spuneți asta. - De ce?

Ești cel mai bun om pe care-l cunosc și ți-am greșit atât de mult.

Mi-aș fi dorit să nu fi fost un hoț, dle Raimondi.

Nu.

Nu.

Nu.

Nu.

Nu.

Așteptați.

El este.

- Sigur? - Da.

Uită-te bine, trebuie să-l fi văzut la Regina Coeli. A fost des.

Văd atât de mulți, doar când intră sau ies.

Nu mi-i amintesc pe toți, dar chiar seamănă cu el.

Trebuie să fii sigură. Du-te să-l vezi, îți voi da adresa.

Bine.

- Bună ziua, șerifule. - Cine ești tu?

Șerifule, săptămâna trecută mi-ai predat un prizonier.

Îmi amintesc, erai la recepție! Credeam că ți-am văzut capul mare.

Nici eu nu eram sigur, azi nu ești în uniformă.

- Nu sunt de serviciu, bună ziua. - Locuiți aici?

Da.

Am venit să-mi văd o rudă la Tiburtino și... ce șansă!

- Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. - Da, mi-a făcut plăcere.

- Vin cu tine. - Am ajuns.

- Locuiți aici? - Da, aici.

- Te rog spune-mi... - Sergent, sunt ocupat.

- Vă deranjez? - Nu, dar...

Nu mi-am găsit rudele și nu știam ce să fac,

dar din fericire te-am întâlnit pe tine. La revedere.

Sunt case frumoase, chiria e mare?

Nu, știi cât de mult suntem plătiți.

- Înțeleg. - Mă bucur de asta!

O să vă spun la revedere, eu locuiesc aici.

Doamnă...

Bunico, te-ai trezit?

Trebuie să rămâi în pat! Ai 104 ani și vrei să te porți ca o fetiță?

- Mai e cineva? - Cine e?

Stai jos, simte-te ca acasă, vrei ceva?

- Rămâi la prânz? - Nu, mulțumesc.

- Avem un oaspete! - Nu aș vrea...

Bunico, rămâi cu domnul, eu mă duc să le spun celorlalți.

Bună ziua. Cine sunteți?

- O cunoștință a șerifului. - A cui?

M-a invitat la masă.

Nu e nici un șerif aici, ce vrei?

- Bună ziua. - Bună ziua.

Cine e?

- Nu pot să cred. - Jur.

M-am dus să văd magazinul, dar era mereu închis.

Și cum nu știam, ți-am trimis și niște clienți.

Uneori le spuneam clienților că nu am un anumit material,

dar că îl pot găsi într-un magazin de pe Via Panisperna.

Cu toate problemele pe care le aveai, tot te-ai gândit la magazinul meu?

Da.

Ce păcat că totul a decurs altfel.

- Dacă te-aș fi ascultat... - Totul e la fel, nu s-a schimbat nimic.

Nu e adevărat, multe lucruri s-au schimbat.

Mă simt bine cu tine,

dar e nedrept după tot ce am făcut.

Domnișoară Cesira, vreți să știți ceva?

Am furat când aveam 17 ani. Într-o noapte m-am dus să fur cauciucuri.

Nu am vrut, dar băieții mai mari din bloc m-au luat cu ei,

mulți erau infractori de carieră, ca prietenul tău Cencio.

Poliția ne-a urmărit și chiar a tras în noi.

Îmi amintesc că, în timp ce fugeam, mi-am jurat...

că dacă mă voi salva, nu voi mai fura niciodată.

și asta am făcut.

Ți-ai ținut promisiunea, am continuat să fur.

Nu chiar... Când am publicat anunțuri care spuneau,

"Raimondi vinde totul la jumătate de preț."

Am făcut-o ca să atrag oamenii la magazinul meu.

Am vândut primele 100 de bucăți la un preț mic,

dar apoi am vândut alte 1000 la un preț dublu față de cât mă costau.

Așa că clienții au răspândit vestea că îmi ofer marfa.

- Cum ai numi asta? - Exagerezi.

Exagerez? Gândește-te la un angajat care câștigă 50.000 de lire pe lună.

și îi cumpără fiului său o haină de 8.000 de lire.

când eu am plătit 4.000 de lire pentru ea. Exagerez?

Am făcut la fel ca tine, dar nu mi-am asumat niciun risc.

Acum că știi totul despre mine, am ceva să-ți spun.

Dacă mai furi o liră, te omor. Vorbesc serios, o voi face!

Și promit că de acum înainte voi câștiga mai puțin.

- Pot să-ți spun ce simt? - Da.

Lasă-mă să-ți spun de ce nu mai vreau să fur.

Nu vreau să fii soția unui hoț.

- Soția? - Da, vreau să mă căsătoresc cu tine.

Nu cred că aș putea găsi o altă fată ca tine.

Una ca mine?

Da, una care vede că poate să nu mai greșească atunci când a greșit.

Am vrut să transfer în străinătate

puținii bani care mi-au mai rămas, dar nu o voi face.

O să-mi plătesc datoriile și o să plec, curat.

Vrei să te căsătorești cu mine?

Mă voi căsători cu tine! Ia documentele mâine dimineață.

Dacă-l mai vezi pe preotul ăla cu fața de hoț, te omor!

Mai întâi mă căsătoresc cu tine și apoi te omor, ai înțeles?

De ce plângi?

Mă voi căsători cu tine, dar mă iubești?

Da, foarte mult! Ce păcat că mi-am dat seama atât de târziu.

E ideal să plecăm din cartierul ăsta.

Și eu îl iubesc. Vom începe de la zero, cu puțin.

E mai bine decât să trăiești o viață într-o agitație perpetuă.

Ai făcut ceea ce trebuia. Fugi din suburbia asta.

- I-ai spus lui Cencio? - Nu.

Atunci fă-o repede, sau va afla în 1970.

- Despre ce vorbești? - Clemente e din nou aici.

Din fericire, am terminat de tricotat toate puloverele astea.

Soțul meu spunea mereu că la Regina Coeli bate vântul iarna.

- Ce ți-a spus Clemente? - Nu spune niciodată nimic.

E ca un membru al familiei pentru mine, nici măcar nu-i place să fie arestat.

Așteaptă, îi aduc un pahar de vin.

Are 60 de ani acum și se va pensiona în curând.

E ca un membru al familiei pentru mine.

Întotdeauna l-a arestat pe soțul meu și pe Cencio, își face datoria.

Cesira, chiar dacă te căsătorești, vizitează-l pe Cencio din când în când.

- Ce a făcut? - A golit magazinul de bijuterii.

Clemente, ce vrei?

Trebuie să te duc la secția de poliție, vor să te interogheze.

Vor să știe dacă știi despre furtul de la bijuterie.

Nu știu nimic. Trebuie să mă spăl pe față pentru asta?

Noul gardian e acolo, vrea ca toată lumea să fie curată.

Eu sunt curat acum. Să mergem.

Te-ai spălat după urechi? Trebuie să faci o impresie bună.

- Sunt curate, să nu pierdem timpul. - Atunci spală-te pe dinți.

- Și pe dinții mei? - Da, în caz că trebuie să zâmbești...

- Să râd acum? - Spălați-vă pe dinți.

Ai nevoie de pastă de dinți ca să te speli pe dinți.

Cine a spus că am nevoie de pastă de dinți?

Eu.

Toți folosesc pastă de dinți în cartierul ăsta.

Lombo, Morbillo, The Nail.

- Ce sunt? - Pastele lor de dinți, ale tale lipsesc.

Bine lucrat, Clemente. Cum ai aflat?

Am observat zâmbetele voastre albe de ceva vreme...

Așa că m-am întrebat de ce toată pasta asta de dinți s-a irosit.

Lasă-mă să mă duc să verific.

- Și iată-ne aici. - Da, nu s-au mai spălat niciodată!

Exact.

- Frumos. Sunt Durbans? - Da.

Atunci e safir.

E totul aici?

Da, nu mi-ai dat timp să mă spăl pe dinți așa cum am vrut!

Sergent, voi fi gata în două minute. Mamă, costumul albastru!

Costumul albastru! Ai zice că se duce la dans când e arestat!

- Bună. - Vrei un pahar de vin?

Dacă îmi servești vin de fiecare dată când îl arestez, o să mă îmbeți.

- Cencio, te aștept afară. - Vin imediat.

De ce ai făcut-o? Pentru că sunt un hoț și pe jumătate nebun.

Atunci și eu sunt un hoț. N-o să creadă niciodată că n-am știut.

- Am fost văzută cu tine la bijutier. - Vei explica.

- Nu știi nimic! - Ce-i cu bijutierul?

Va primi 10 ani pentru tot ce a făcut. O să mă ocup de asta odată ce sunt înăuntru.

- Mi-e frică. - De ce? Nu ai făcut nimic.

Dacă te interoghează și-ți spun că am mărturisit,

deschide fereastra și uită-te la cer.

Dacă vezi două luni, înseamnă că au spus adevărul.

Dacă vezi una, înseamnă că Cencio al tău nu te-a trădat.

- Ce se va întâmpla atunci? - Voi primi câțiva ani.

Tata a luat 10 ani pentru că s-a îmbrăcat ca un căpitan.

Eu am fost șerif, voi primi o reducere.

Am o mulțime de prieteni la Regina Coeli, se vor bucura să mă vadă.

Ce-i asta? Plângi?

Uită-te la mama mea, nu se mișcă!

Mamă, trebuie să te simți leșinată în sala de judecată,

așa că judecătorii sunt emoționați.

Nu-ți amintești ce a spus procurorul data trecută?

Cel care își face mama să plângă este un delincvent.

Vrei să râzi atunci?

O să vă pregătesc puloverele, dar nu le uitați înăuntru.

O să fac o listă, așa că sper că va aduce totul acasă.

Deci, două salopete, trei chiloți lungi...

La revedere, mamă!

Cesira, era să uit. Cele mai bune urări!

Știai că mă voi căsători?

Atâta timp cât ești fericită! Vizitați-mă.

La revedere!

Hai să mergem.

- Fata e nevinovată. - Asta trebuie să decidem noi.

- Spune totul în ordine. - Un informator mi-a spus totul.

- Un informator? - Suntem organizați.

- Nu mai glumiți. - Bine.

Informatorul mi-a spus că o fată a furat un ceas.

și l-a dus la un bijutier. Pe cel pe care l-am trimis la închisoare.

A mai spus că orfevrul i-a dat fetei 35.000 de lire.

Așa că am înnebunit și m-am îmbrăcat ca un șerif.

Continuă.

M-am dus la fată și i-am făcut dreptate.

I-am spus că o voi aresta, dar a căzut în plasă.

Apoi m-am dus la bijutier și a căzut și el în plasă.

Dar când am ieșit din Regina Coeli, am eliberat-o pe fată.

Era tânără, drăguță...

A fost un act de clemență. Am greșit?

- Știu că ai fi arestat-o. - Tu ești un hoț și noi suntem polițiști.

Poți să tratezi hoții ca tine cum vrei.

Bine, poți spune că sunt un hoț, dar un hoț cu inimă!

Dă-i drumul. I-ai spus fetei să coboare din mașină.

Da. La Ponte Sisto.

A început să plângă. A spus: "E prima dată!"

- Ce? - "E prima dată!"

- Tis? - Înseamnă "este".

A fost prima dată când a furat.

- Unde este acum? - Nu știu, nu o cunosc.

A spus "tis" pentru că e din Bologna.

A spus că a fost menajeră în Florența și acum e la Roma,

pentru că stăpânul ei... Vedeți?

Așa că a renunțat la serviciu și a furat ceasul pentru mâncare.

- Unde crezi că este acum? - Poate că aș putea să-ți spun.

- Mergea la Bologna, apoi în Franța. - Dă o alertă.

La comanda dvs, domnule.

De ce l-ai vrut la Regina Coeli?

- Ca să-i dau o lecție. - Știi cât te va costa?

Măcar o dată un hoț s-a bucurat să ducă un om jefuit la închisoare.

Mergi mai departe!

Băieți, s-a întors Cencio!

Cencio, slavă Domnului că te-ai întors! Au spart soba ca să mă scoată.

Bună, Gnaccheretta!

Cencio, sunt Amilcare. Ce spune soția mea despre mine?

Ar trebui să am 30 de ani ca să-ți spun totul!

Cencio, sunt Gorilla. Ce mi-a trimis mama?

Un sărut.

- Vino și dă-mi-l. - Nenorocitule păros!

Braciola, cumnatul tău îți transmite dragostea lui.

Dar sora mea are 10 ani!

Avea 10 ani acum 15 ani. Timpul nu trece niciodată pentru el!

- Noi suntem frații Bertucci. - Ce se spune despre noi?

Au pus cablurile de cupru la loc și au scos gărzile de corp din autobuze!

Ai grijă la Bertucci, ne vor lăsa fără lumină.

- Remo, nu ai ieșit acum 6 luni? - Am ieșit, de asta sunt aici!

Acum sunt bine așezat, am primit închisoare pe viață!

Să sperăm că o vei primi și tu, ești cel mai bun prieten al meu!

- Lasă-mă să ating lemnul! - Ai o mulțime de prieteni aici.

Da, și toți mă iubesc.

Tata, bunicul meu, bunicul bunicului meu, toți au venit aici.

Când voi muri, vor avea o piatră de mormânt pe care va scrie:

"Familia Cencio a trăit aici din secolul 17".

- Ragana, sunt în celula obișnuită? - Ești aici.

- Ești cu mine. - Cine ești?

Sunt eu. Vino sus, dragă, vino.

Uite cine e aici! Am uitat!

Cap Mare!

Subtitrare făcută automat cu DeepL. www.deepl.com/translator (2022) (80% automatic, 20% human - dtpguy)