Original subtitles

Domnilor, fiti foarte atenti la ceea ce spun.

Amintiti-va ca acuzatia e omucidere. E clar? Omucidere!

Bine. Lumini!

�ntoarceti-va!

E el!

Da, e chiar el!

E el!

E el!

Dati-i drumul.

Sunteti arestati.

CRIMA �N MONTECARLO

ROMA - MONTECARLO - NISA

Asa. Ai vazut? A iesit din nou rosu. A patra runda din seria impara.

Totul e prevazut de sistem. Alte 10 unitati c�stigate.

- Unde suntem? - La Ventimiglia, domnule.

- C�t mai e p�na la Monte Carlo? - Cam 1 ora.

Opt si jumatate. La zece si jumatate sau unsprezece p�na la un sfert, vom fi la cazinou.

Deci, Marina, asculta-ma bine.

Din aceste zece unitati pe care le-am c�stigat, cinci merg in cutie,

si punem linistiti 5 pe rosu care nu a iesit de trei ori.

- E clar? - Nu.

- �ti explic totul de 3 ore. - Tocmai din cauza asta, m-ai innebunit de cap.

E foarte clar. Stii c�t am c�stigat p�na acum? 9 milioane.

- De chibrituri! - Ce conteaza?

Si "pasul capitanului"?

Poftim? - Pasul capitanului, nu-l iei �n calcul?

- Ce legatura are acest capitan? - Te-am urmarit de ceva vreme.

Sistemul tau e foarte interesant, dar nu prevede pasul capitanului,

Este numit dupa capitanul Blanchard, care �n 1924 a inventat cel mai bun sistem care a existat vreodata.

- Imi dati voie? - Va rog.

Un sistem cu adevarat perfect p�na c�nd intervine pasul capitanului.

- Dar, �n practica, despre ce este vorba? - Iesire dubla altern�nd rosu si negru.

Scuzati gestul copilaresc.

Asa.

De aici si numele �Pasul Capitanului�.

Rosu, rosu, negru, negru. Rosu, rosu, negru, negru.

C�nd pasul capitanului ajunge �n camera cazinoului, e moartea celorlaltor sisteme.

Capitanul Blanchard a fost primul care s-a sinucis, avea 59 de ani.

Nu, eu sunt bine protejat. Adica al meu e un sistem sigur.

Se bazeaza pe un principiu diferit.

Nu eu joc �mpotriva cazinoului, nu, cazinoul joaca pentru mine.

�l urmaresc �n profituri si �l abandonez �n pierderi.

Si nu era asta principiul capitanului Blanchard?

Exista un singur sistem de c�stigat la cazino:acela de a nu juca.

Credeti-ma, am jucat toate jocurile toata viata mea: poker, ruleta, chemin de fer.

curse de cai, c�ini, chiar si de purici. O boala incurabila pentru mine.

- Am pierdut trei magazine cu articole din piele. - si c�te ati avut?

- Patru. Unul mi l-au confiscat la inaugurare. Si acum nu mai jucati?

Nu, sunt vindecat.

Sotia mea m-a dus la Padre Pio. Am fost cu el 3 zile si sunt vindecat.

- Complet? - Complet!

Granita franceza. - Da, imediat.

Si atunci, ce te aduce la Monte Carlo? - Ma �nt�lnesc cu sotia mea, care este acolo �n vacanta.

E o satisfactie pentru mine sa trec pe l�nga cazinou tin�nd bratul sotiei mele,

si sa nu simt nici cea mai mica dorinta de a juca.

Sa mergem.

Teckel..Si credeti-ma, exista un singur sistem pentru a bate casino-ul... nu jucati.

Buna seara.

- Ai auzit? - Draga, ce legatura are?

In plus, ce geniu era capitanul Blanchard, la 59 de ani era tot capitan!

- E adevarat. - Uimitor.

Scuza-ma, scuza-ma. Scuzati-ma, din intamplare nu ati vazut un teckel?

Nu, imi pare rau.

Scuzati-ma...

Bebelus iubit, dar unde ai fost? Mic ticalos!

- Un sarut mic, doamna? - Multumesc, domnule. Ati fost foarte amabil ca l-ati gasit.

Ce faci, doamna? C�inele este al meu. Nu l-am gasit, l-am cumparat.

- Cum l-ati cumparat? - Da. L-am cumparat si l-am platit.

Stai putin, domnule.

BISCUITI PENTRU C�INI

- Quirino! - Ce e?

Ai v�ndut c�inele? Esti tampit? Vorbesc cu tine!

Mi-a dat 200 de mii de lire. Cu asta ne descurcam 4 luni.

Vino aici o clipa.

Scuzati-ma.

- Da-mi banii. - E un cec, dar e valabil.

Haide.

Ne facem de ras a rupt deja cecul.

- Il lipeste la loc. Ce, suntem copii?

Haide, nu ma enerva.

Scuzati-ma, domnule, acesta este sotul meu. El e cel care ti-a v�ndut c�inele?

Da.

Iata cecul tau, s-a inselat. Acest c�ine nu poate fi v�ndut.

- De ce? - Pentru ca nu e al nostru.

- Imi dai ziarul? - Da, ia ziarul.

Scuza-ma, vrei sa citesti anuntul?

"Recompensa pentru oricine �mi da �napoi teckelul."

- Dar unde l-ati gasit? - �n Roma.

- �n fata Hotelului Excelsior. - Si unde �l duceti?

La Monte Carlo, cu proprietarul sau, care ne va da 200 mii de lire.

- Ei bine, v-am dat 200 de mii. - Asta spun si eu.

- �Multi, binecuv�ntati si repede� - Vrei sa taci?

- Vrei sa ma bagi �n necazuri, la �nchisoare? - Dar cine comanda, tu sau sotia ta?

El comanda, dar eu decid. Face cum spun eu.

- Este confortabil, nu? Era o responsabilitate prea mare pentru mine.

Revenind la afaceri, ia-ti cecul si da-mi animalul �napoi.

Nici gand.

Sotia mea avea un animal din aceeasi rasa, un teckel maro, ca acesta.

A murit, iar sotia mea, care sufera foarte mult, a pl�ns mult.

Ca sa o m�ng�i, l-am �mbalsamat si l-am dus la ea spun�nd: �draga, uite cine e aici�.

Mare greseala, mi l-a aruncat �n fata.

Acum am gasit unul asemanator, viu, care o va face fericita.

- I-am platit domnului pentru asta un pret piparat. - Da.

- Acum c�inele este al meu. Buna seara. - Ma scuzati domnule...

Vama franceza.

- Nu am nimic de declarat. - Al cui e acel c�ine?

- E al meu. - Documentele c�inelui.

Ce documente? Va garantez ca este un c�ine, nu-l vedeti?

Certificatul veterinar.

Ce certificat? C�inele este bine, nu a avut niciodata febra.

�mi pare rau, dar c�inele trebuie sa faca o vizita medicala.

Toate complicatiile astea pentru un animal amarat?

- Astea sunt regulile. - Imi dai voie, doamna?

- Va rog. - Scuza-ma, dle vames.

Trebuie sa va grabiti, pentru ca nu putem rata acest tren.

S-ar fi g�ndit la asta �nainte. Ia-ti bagajele.

- Doamna pleaca diseara. - Ajuta-i. Bietii de ei, nu au calatorit niciodata.

- T�nare, eu sunt dispus sa te platesc. - Nu am �nteles nimic.

Daca poti duce c�inele la Monte Carlo si nu-l dai �napoi doamnei, �l voi cumpara.

- Noteaza numele, te rog. - Da-mi un stilou sa scriu.

- Comendatorul Franzetti, Hotel de Paris. - Cum se scrie?

- Comendator Franzetti.Ma cunosc... - Franzetti, nu?

Fii sigur ca ma voi ocupa eu.

- Comendator, pisicile nu te intereseaza, nu? - Nu, pisici, nu. Stiloul ma intereseaza.

- Esti italian, nu? - Nu mi-am dat seama. Scuzati-ma.

Te iert de data asta. Si nu calatoriti, cersetorilor!

Alo?

Alo? Alo?

Buna seara, doamna.

Suntem la vama la Ventimiglia.

Mi-au cerut documentele c�inelui, iar acum ii fac o vizita medicala.

- Dar nu sunteti deja aproape de Torino? - Nu, nici un tren nu pleaca la miezul noptii,

... dar am gasit un autobus. - Foarte bine. Trebuie sa plec, dar te astept.

Foarte bine. A spus ca ne asteapta.

Teckelul e bine. Au spus ca pentru v�rsta lui e chiar foarte �nalt.

Da, doamna, da. Alo?

- Lasa-ma un moment. Alo, doamna. - Ce faci �n camera mea?

Nu, scuzati-ma doamna. Vorbiti italiana, deoarece nu �nteleg franceza.

Ce faci? Lasa-ma!

Nu ma face sa-mi pierd timpul! Hei, doamna.

Alo?

- A inchis. - De ce tipa ca o nebuna?

- Cine stie, poate era televizorul. - Domnilor, plecam!

- Sa nu pierdem autobuzul! - Multumesc!

- Giovanna, nu te �ndeparta, ne pierdem aici. - Nu, nu ma pierd, iubire.

Domnilor, va rog sa fiti atenti. Suntem �n faimoasa piata din Monte Carlo.

Frumos!

�n spatele vostru puteti vedea minunatul cazinou din Monte Carlo.

- Vezi, si noi suntem straini. - Chiar asa.

- Ah, asta. Cu permisiunea, doamna. - H�tel du Paris.

- Hotel de Paris. - Uau, deja stap�nesti limba!

- Putin. - Ti se pare putin...

Quirino!

- Ce faci, domnule? - Nu �l vazusem. Scuzati-ma.

Hai sa cautam vila, e t�rziu.

Haide, iubito, hai sa cautam vila asta ca sa ne dea banii.

- A recunoscut casa. Uite cum trage. - Ce amuzant, el cunoaste Monte Carlo.

Fir-ar sa fie, ce cald e!

Nu m�ncati biscuitii c�inelui. Bietul animal.

De ce? Sunt buni, sunt nutritivi. Au vitamine si contin pana si os sfaramat ca sa �ntareasca dintii.

- Vrei? Stii ca nu-mi plac dulciurile.

Nu este nimeni aici, o fi plecat.

- Bine ca il cunoastem pe mustacios. Pe cine?

- Comendatorul ne va da 200 de mii de lire. - Quirino, nu o lua de la capat.

- Eu astept si-mi fac datoria. - Bine, sa asteptam.

- E deschis, hai sa intram. - Sa mergem.

Ai fost tu?

E o bufnita, nu?

Ah, o bufnita.

Aici e �nchis.

- E cineva, doamna? E �nchis! - Suna clopotelul.

Oh da.

Oare bufnita asta nu doarme deloc?

E cineva acasa, doamna?

Ti-am spus ca a plecat.

Mai bine plecam.

Uite, e lumina la o fereastra.

Striga putin mai tare.

- Doamna, noi suntem cei cu c�inele! Parca anunti o editie extraordinara (de ziar).

�ntotdeauna strig asa.

- A stins lumina. - Ce facem, Giovanna?

- Sa vedem daca e alta intrare. - Du-te, ram�n eu cu c�inele.

- Du-te tu ca esti barbat. - Ah, eu sunt barbatul.

Doamna, suntem italienii cu c�inele!

Doamna Van Zungguer, vi l-am adus pe Beppy.

Giovanna.

- Giovanna. - Sunt aici.

Unde te duci?

Vino putin aici.

- Ce vrei? - Uita-te la asta, e ceva care straluceste.

Ce este?

E un lantisor de aur. Ce fac?

- Trebuie sa-ti spun mereu totul? Ia-l, nu? - Da.

- Nu pot. S-o fi agatat. - Trage putin mai tare.

Ce s-a �nt�mplat?

- E o manutza (m�na mica). - Ce m�na mica?

M�na mica a proprietarului lantului mic. Oh, Doamne!

- Sa fugim. - Ce ai vazut?

- Da-mi chibritele. - Da.

E alba!

Ai vazut?

Giovanna, ce faci? Lesini chiar acum cand trebuie sa fugim?

Giovanna, mi-e foarte frica.

Mereu am avut �ncredere �n tine, ti-am spus sa vinzi c�inele, ti-as trage un pumn �n cap.

E �n regula, e doar o m�na, nu?

- Ce facem acum? Ce facem? - Hai sa fugim, Quirino.

Sa fugim! Sa fugim!

Valiza!

Buna seara.

Bine...

- Fugi, Giovanna, acolo e criminalul. Fugi! - Fug, Quirino.

Hai pe aici. - Pe unde?

Fugi! Alearga!

- Giovanna, mai fugim? - Ai alta idee?

- Nu. - Atunci hai sa mergem mai departe.

Da, e mai bine sa fugim.

Sa ne oprim, pentru ca atunci c�nd alerg, nu-mi vin idei.

- Doamne, ce fuga... - Ce mai luna de miere...

Nu avem nici o lira aici, stii? Si cine ne da banii?

- Mai poti sa te g�ndesti la bani? - Avem doar asta, stii?

- Ma duc la politie. - La politie?

Da, le spun ce s-a �nt�mplat,

�mi �ndeplinesc datoria de cetatean, le las c�inele lor si le spun sa imi dea banii pentru calatorie.

Apoi te aresteaza.

Cum ma aresteaza? Sunt eu criminalul?

- Primul care ajunge la politie, il aresteaza. - Saruta-ma!

- Crezi ca e momentul potrivit? - Taci, politia din Franta nu face caz de asta.

Dragostea mea, ma iubesti? �n fond sunt un baiat cuminte..

... si ne putem casatori. - Desigur.

- Au plecat? - Da.

Dar de ce sa ma aresteze? Sunt o persoana cinstita, nu am cazier.

Mai rau. Nu ai experienta si te vor confunda si din moment ce asasinul n-o sa mearga sa se predea

... te vor �nchide ca suspect. Si eu neg.

- Te vor face sa dai declaratii contradictorii. -Si eu neg declaratiile, uite-asa.

Si �n plus, nu ai o privire curata si directa. - Cum adica?

�mi place cum privesti (strangand ochii), dar m�ine vei fi �n ziare si vei avea toata opinia publica �mpotriva ta.

Atunci vor aparea probele, nu ai alibi, si te inchid pentru crima de gradul III...

Gata, sunt deja �nauntru si nu voi mai iesi niciodata.

- Dar cum vrei sa-ti spun ca nu am fost eu? - Dar eu te cred, iubire.

- Multumesc pentru �ncredere. - Quirino,

... cel mai curat este �ntotdeauna apelul anonim. - C�t de anonim?

Chemam politia, ei merg �n vila si �l aresteaza pe criminal.

C�nd a fost arestat, ne vom prezenta. Le explicam totul si asa ne-am salvat.

- Daca nu ne dau nimic? - Iubire, expulzarea nu e refuzata nimanui, nu?

- Da, dar... - Haide, sa mergem.

Mai bine decat nimic...

Alo? Da.

O mana?

Ati gasit o m�na mica?

Spune ca au gasit m�na unui cadavru.

Alo? De unde sunati?

- Nu vrea sa spuna asta. Localizati apelul. Bine.

Alo?

Grabeste-te, dle comisar. Am vazut si piciorul criminalului.

Da, sunt doua foarte mari. Nu, nu doi ucigasi, doua picioare.

Daca va grabiti, �i veti prinde ��n flagrant�.

Cum spui?

Ah, adresa vilei? Un moment, v-o spun imediat.

Vila Van Zungguen. Da. Cum spui?

Daca sunt italian?

Sunt spaniol, domnule. (span)Da, nu, c�nd m-am dus sa iau lantul, am vazut m�na femeii moarte.

Scuzati-ma?

Care e numele meu? Spune-mi un nume spaniol, un nume spaniol!

- Nu am un nume frumos, dle comisar. - Nu imi vine nimic.

Nu imi vine. Sun mai t�rziu.

- Carmen! - La naiba, puteai sa-ti amintesti �nainte!

- Sa mergem imediat. - Buna seara.

Bonsoir.

Inca putin si te arestau prin telefon. - Acela voia sa stie totul despre mine.

- Nu stii sa minti, iubire. - Nu stiu sa mint? Incerca sa ma incurce.

Dar ma simt mai usurat. Ne-am �ndeplinit datoria de cetateni.

-Uite. - Asta e politia din Monte Carlo?

Ai vazut ce rapizi sunt?

- Acum vor merge la vila si �l vor aresta. - Se pare ca nu.

Care vila, se opresc aici! Fugi, Giovanna!

Dumnezeul meu!

Au venit sa ne caute.

Stiam ca voi avea probleme. Nu ar fi trebuit sa sun, ar fi trebuit sa merg personal!

- Vrei sa mergi personal? Uite-i. - Acum? Acum suntem implicati.

Uite.

Uite. Ala sunt eu.

Si asta sunt eu.

Si ala e c�inele. De �ndata ce ne vor vedea, ne vor recunoaste.

- Trebuie sa-l faci pe c�ine sa dispara. - Te-as face pe tine sa dispari,

el macar tace si nu-mi da sfaturi. - Nu, asteapta, iubire!

Afurisit sa fie momentul cand te-am cunoscut!

- Ai grija. Vine un autobuz. Sa nu te vada. - Lasa-ma, am o idee.

Ram�i aici si nu te misca! La naiba!

Gata.

Ai vazut? Totul e rezolvat acum:

Nu mai avem c�inele, nu am cunoscut-o pe batr�na, nimeni nu ne-a vazut,

... si suntem ca doi turisti oarecare. - Da?

Si eventual merg sa il omor pe chelnerul care ne poate recunoaste? - Crezi ca ar trebui sa il eliminam?

Tot ce trebuie sa facem e sa luam trenul si sa ajungem repede la Roma. Sa mergem.

-Si luna noastra de miere? - La urmatorul c�ine, Giovanna.

- si valiza? - Valiza!

Ai pierdut valiza pe care ti-a �mprumutat-o doamna Carminatti.

Acum �ti trece prin cap sa te g�ndesti la valiza doamnei Carminatti? Sa mergem.

Nu, Quirino!

Trebuie sa mergi dupa ea, daca politia ajunge la vila si o gaseste, te vor identifica.

Cum ma vor identifica? De ce?

- Ce e �n valiza asta? - Cum adica?

Vechea mea rochie, cele doua camasi de rezerva, plasa ta de par, pijamaua mea baby doll.

Da, si salam si mozzarella, dar totul e cumparat de la un supermarket popular, se vand un vagon pe zi..

- Sunt efectele noastre personale. - Cum personale?

Giovanna, suntem niste anonimi, nu ne-ar gasi nici macar cu un concurs cu premii.

- Stai calm. Nu-ti face griji! - Mama!

- Ce s-a �nt�mplat? - Fotografia mamei!

Ai adus chiar fotografia mamei tale? Ti-a fost frica ca o uiti?

Nu mi-e frica, stii.

- M�ine va aparea �n toate ziarele. -Vrei sa spui ca o vor aresta?

- Mama este inocenta, saraca. -Bine!

Mamele se sacrifica de buna voie pentru copiii lor.

- Dar nu stii cum e politia criminalistica("stiintifica")? - Cum e?

Stiintifica. Ei descopera totul. Trebuie neaparat sa te duci dupa valiza.

- Giovanna, am facut �ntotdeauna ce ai spus... - Si ti-a fost bine.

Nu, nu mi-a fost bine!

Dar nu ma voi �ntoarce �n sat nici pentru tine, nici pentru mama ta, nici pentru politia stiintifica!

-Uite-asa! - M-am casatorit cu un monstru!

Quirino!

Da-mi �napoi geanta!

- Trebuie sa mergi la vila. - Nu! Ia geanta si mergi cu Domnul!

Raule!

Nu, scuze. Am venit sa iau...

Cine e?

�ntoarceti luminile, nu vad nimic.

Nu trageti, sunt dezarmat! Nu trageti!

- Cine esti? - Sunt un jurnalist italian, de la La Stampa.

- Care e numele tau? Raspunde! - Sunt un turist si treceam pe aici.

- Cum ai intrat? - Pe usa. E �ntotdeauna deschisa.

- De unde stii? Ai mai venit? - Nu, e prima data!

- Nu te contrazice. Ai venit sa furi. - Nu, nu sunt un hot, cu at�t mai putin un criminal.

- Nu sunt un criminal! - Cine a spus ca esti un criminal?

Piciorul, asta! Am vazut doar piciorul criminalului!

-Si cine e criminalul? - Nu stiu!

Nu stiu. Nu am ucis pe nimeni, am vazut doar m�na mica.

- El a sunat. - Ce m�na mica?

- Ei bine, o mica m�na alba, mica... - M�na unei femei moarte?

- Nu am omor�t pe nimeni! - Unde e cadavrul?

- Mi-e frica! - Haide, curaj!

- Ce curaj, mie mi-e frica! - Unde este cadavrul?

- Da... e.. acolo. - Haide sa mergem.

- Deci, unde e m�na mica? - Acolo jos.

Nu se vede nimic. Fa putina lumina.

Nu e nimic. Deschideti.

Nu e nimic aici, dle comisar.

- Nu este nici un cadavru. - Se vede ca s-a simtit mai bine si a plecat.

Oh da!

- Atunci esti... - Sunt chelner in vila alaturata

Nu am vazut si nu am auzit nimic. Tot ce stiu este ca doamna trebuia sa plece �n noaptea asta.

Dar nu ai vazut-o plec�nd?

Am intrat in casa la miezul noptii si se poate sa fi plecat mai devreme.

Daca s-ar fi �nt�mplat ceva ciudat dupa miezul noptii, ai fi observat?

Cred ca da, dorm cu ferestrele deschise.

- Deci dupa parerea ta nu s-a �nt�mplat nimic. Nu, nu.

Eu locuiesc �n casa de peste drum. - Da.

- Deci, �mi vei spune ce ai vazut, te rog? - Locuiesc �n casa de peste drum.

Nu am putut sa dorm, dar dupa miezul noptii am crezut ca aud un tipat.

- I-am spus si servitoarei mele. - Da, domnule.

Dar nu sunt sigura.

- Eu nu am auzit nimic. - Nu?

-Impinge pe acei oameni �napoi, te rog. - In spate! �napoi, va rog!

Deci, sa vedem.

- Sunt sigura ca va aparea la televizor. - Pentru mine a fost o crima.

�n jurul orei 1 am vazut un barbat si o femeie plec�nd din vila si, de asemenea, un c�ine.

Un barbat, o femeie si un c�ine? Foarte interesant.

- Ca cei care au sunat. - Da adevarat.

Hei, baieti, aduceti-l aici.

- Pentru mine, totul e o prostie. -Ala are fatza tipica de asasin.

Acesta este omul pe care l-ai intrezarit?

- Nu as putea afirma cu certitudine. - Vezi, nu am nimic cu asta!

- C�nd ai ajuns la Monte Carlo? - Am ajuns astazi, dar nu ma pot sta mult.

- si din �nt�mplare nu ai fost aici? - Nu, neg. Neg totul!

- Lasa-ma sa termin, si apoi poti sa negi! - Da.

- Nu erai cu o femeie si un c�ine? - Nu, neg. Nu pot sa vad nici c�inii nici femeile.

Deci nu iti plac nici c�inii nici femeile si esti italian?

- Ce ciudat. - Nu, nu e ca nu-mi plac.

- Nu am �ncredere �n c�ini si femei. - Taci.

Scuzati-ma Doamna

- Ai recunoaste c�inele? - Da.

Mi se parea un teckel.

Dar cum, �n �ntuneric, puteai recunoaste rasa c�inelui?

- E nebuna. - Ti-am spus sa taci.

Du-l la sectia de politie. Allez, allez, allez!

Trebuie sa plec la munca, imi pierd serviciul... Vrei sa ma arestezi..

Cautati �n tot orasul si aduceti-mi acest teckel, viu sau mort.

Bine.

Scuzati-ma, doamna, va rog sa semnati declaratia.

Si dta.

- Iata vinul tau, doamna. - Multumesc draga.

Uite, acolo este un c�ine care se �neaca!

- Acolo. Il vezi? - Unde?

- Unde? - Acolo!

Da, este adevarat!

- Dar femeia �l �neaca! - James!

- Doamna? - Te rog sa chemi imediat politia.

Da doamna.

Ajutor!

Ajutor!

Dar ce s-a intamplat? Totul e deschis.

Poarta, vila. Ce se �nt�mpla?

- Unde mergeti? - Si cine esti tu?

- Nu, cine sunteti voi? - Nu, cine esti tu?

- Politia. Veniti sus la dl comisar. - Politia?!

Adevarul este ca nu am gasit nici o urma, nici cel mai mic indiciu.

Doar aceasta usa de la subsol, care e posibil sa o fi uitat deschisa , poarta deschisa...

si aceasta cutie de chibrituri, pe care e scris �Franzetti�. Cam putin, nu?

- Sunt iar ziaristii, le putem da o declaratie? - Nici o declaratie.

�ncep sa banuiesc ca e un nebun.

Nu, momentan nu e nimic nou. Vom da o declaratie mai t�rziu.

Exista doi domni care pretind ca sunt servitorii doamnei Van Zungguer.

Cum? Ah, servitorii. Adu-i, hai.

- Dna. - Buna dimineata.

- Buna dimineata. - Intrati, intrati, te rog.

- De unde veniti? - Din satul nostru.

- C�nd ati plecat? - Am plecat aseara.

- Dupa plecarea doamnei Van Zungguer? - Nu, nu dupa, �nainte.

Inainte?

Si cum de ati parasit vila �nainte ca doamna sa plece?

Pentru ca la ora 11:30 am primit un telefon din satul nostru, Saint Laurent sur Mer,

�n care ni s-a spus ca fiul nostru a fost internat la spital dupa ce a suferit un accident.

Atunci doamna ne-a dat voie sa plecam si am fugit la gara,

tocmai la timp pentru a prinde trenul 11:50, care este cel pe care �l luam �ntotdeauna s�mbata seara.

- Ei bine, bine. Starea fiului vostru era grav? - Nu, domnule. Era acasa si se simtea foarte bine.

- A fost o gluma stupida. - O gluma?

- Ciudata gluma. Verifica, te rog. - Da.

- Nu ne credeti, domnule? - Nu, este o simpla formalitate.

Povestea asta cu acccidentul fiului e destul de originala...

Deci, �ntorc�ndu-va �n aceasta dimineata, ati crezut ca doamna a plecat.

- De ce? Nu a plecat? - Nu sunt foarte sigur.

Si acum vorbiti-mi despre doamna. Cum era?

- De ce "era", nu mai e? - Bine, de acord. Cum e?

- Foarte avara, domnule. - Si mai cum?

Doamna e foarte ciudata. Locuieste aici 2-3 luni din an, apoi dispare:

Berlin, Roma, America de Sud... rareori primim scrisorile ei.

Dar doamna nu locuieste singura aici, are o fiica sau o nepoata, nu?

- Nu, domnule. De ce? - Atunci rochia asta de fetita, a cui este?

- A doamnei. - Cum, at�t de mica?

Doamna imi ajunge aici. C�ntareste 39 de kilograme.

Scuzati-ma doamna, c�t de �nalta sunteti?

Eu, 1'48.

Stii, doamnei �i placea sa se �nconjoare de oameni scunzi, pentru a nu arata rau.

- Chiar si c�inele pe care �l avea era un teckel. - Ah, iata din nou teckelul.

Vorbiti-mi despre acest c�ine.

De fapt, acum c�inele nu mai era, pentru ca doamna il pierduse luna trecuta...

mai mult, tocmai noaptea trecuta trebuiau sa soseasca doi italieni care �l gasisera.

- Doi italieni, un barbat si o femeie? - Da.

Ei bine, bine.

- �mi imaginez ca doamna era foarte bogata. - Da foarte bogata!

Si are mare noroc la cazino, c�stiga foarte des.

- Are bijuterii �n valoare de peste 10 milioane. - Desigur, doamna le-a luat cu ea.

- Ai auzit de un anume domn Franzetti? - Nu, niciodata.

Lasa-ma pe mine.

Alo? Da, ce e?

Cum?!

Ei bine, vin imediat. Sa mergem.

As vrea sa ma �nsotiti la sectia de politie.

Si asta, l-am gasit �n geanta arestatei.

Am facut o verificare �n Saint Laurent sur Mer, totul este exact.

Bine.

- Aduceti suspectul in celalalt birou. - Da.

Asteptati aici, baieti.

Comisare, am arestat-o �n timp ce �ncerca sa �nece c�inele.

- Da da stiu. - Despre ce inecare vorbesti, dle comisar?

- �l scaldam. - Da.

Al cui e c�inele?

E al meu.

Cheama-i inauntru.

- Oh Baby! - �l recunosti pe acest c�ine?

- Da, este c�inele doamnei Van Zungguen. - Da, adevarat.

E in regula. Multumesc, puteti pleca.

Oh, Baby!

- Insisti sa spui ca acest c�ine e al tau? - Am spus ca e al meu, pentru ca l-am gasit ieri.

Si ce faci �n Monte Carlo? - Sunt turista...

... straina. Adu-l pe celalalt.

Si bineinteles ai venit singura? - Foarte singura.

Ar fi culmea.

Haide, intra!

- �l cunosti pe acest barbat? - Nu, nu l-am vazut niciodata.

si o cunosti pe aceasta femeie?

- Nu am vazut-o niciodata. - Cum?

- Nu o cunosc. Nu stiu cine e. -Si cum imi explicati...

... ca sunteti sot si sotie? M-a pacalit ca sa ma casatoresc cu ea..

- �ncep sa vad totul clar. Voi sunteti doi italieni... - Eu neg, eu neg!

Nu poti nega nationalitatea.

Sunteti doi italieni care trebuiau doar sa-i dati c�inele �napoi doamnei.

Da, aici am toate cheltuielile. si acum cine ma va plati?

Asta nu conteaza, ceea ce conteaza acum e asta:

Asasinii au venit la Monte Carlo, da. Au chemat servitorii spun�ndu-le ca fiul lor se afla la spital.

- Oh da? - Ai inteles ce smecheri? Slujitorii au fost alungati.

- Asta este calea exacta. - Pot continua?

- Da, sigur. - Multumesc.

Va rog.

De �ndata ce s-au asigurat ca doamna e singura, s-au dus la vila. Au sunat,

s-au identificat, doamna a deschis usa si au comis crima.

Perfect, dle comisar.

Scuza-ma, �n ce sens s-au identificat? �nseamna ca doamna ii cunostea.

Evident, de vreme ce veneau sa �napoieze c�inele. V-a deschis voua!

- Atunci neg! - Negam!

Nu am cunoscut-o pe doamna, am comunicat cu ea doar prin corespondenta.

- Domnule comisar, nu stim nimic. - Nu va faceti griji, este doar o ipoteza.

Daca infractiunea a fost comisa, cineva a avut grija sa faca cadavrul sa dispara.

- Desigur. - Cine sunt complicii vostri?

Ce complici? Suntem singuri.

- Uite, iesim foarte putin. - Da.

- Nici macar unul numit...? - Nu!

Cum?

- Nu stiu. - Unul numit...

- Domnul... Franzetti? - Ah, Franzetti!

- Nu! - Franzetti, nu.

Franzetti, nu!

- Chibriturile astea sunt ale tale? - Ale mele? Nu fumez, dle comisar.

Cum? Mi-ai cerut o tigara acum o clipa.

- Da, da, dar nu mi-a dat-o. Ce bine!

Imi dai voie? - Te rog.

Pentru o tigara asta te-ar baga la �nchisoare!

Iti dai seama? - Da.

Ati arestat complicii? Perfect.

De unde i-ai gasit?

Exact la timp.

Ce era �n valiza?

Nu!

Biata doamna Van Zungguen!

Ce nationalitate au?

Italieni!

Perfect!

- Allez(Haide). - Usor, usor cu m�inile tale.

Sunt cetatean italian si voi protesta oficial la consulatul meu.

Pantoful meu.. O sa vezi tu...

- Haide, draga. Haide. - Stai, pantoful mi-a cazut.

Sa mergem.

Ce e, nu pot sa dau bratul sotiei mele? La naiba!

Ai grija.

- La etajul al doilea. - E in regula.

Sunt doi oameni foarte ciudati. Ea e in rochie de seara.

- Sunt aici. - Sunteti comisarul?

- Sunt eu. La dispozitia ta. - Placere.

Capretti, Remo Capretti. �nc�ntat de cunostinta. Aceasta este doamna mea

... Marina Bolucci si Capretti, desigur. - Asezati-va.

Acum trebuie sa va sugerez, dle comisar, ca trebuie sa fie o greseala, o eroare judiciara.

At�t eu, c�t si sotia mea suntem complet linistiti, deoarece nu exista dovezi �mpotriva noastra.

Ati fost arestat la vama cu un cadavru �n valiza si spuneti ca nu exista dovezi?

Tocmai asta e, dle comisar. Trebuie sa stii ca valiza aceea nu e a noastra.

- Am gasit-o! - A fost un lucru foarte nostim, dle comisar.

Da, foarte nostim? Nu va dati seama ca sunteti acuzati de o crima?

Spuneti ca ati gasit valiza, ei bine, va cred, dar vreau sa stiu unde si c�nd.

Haide, povestiti in ordine cronologica.

- Poate va fac sa pierdeti mult timp. - Nu-ti face griji. Hai, de la �nceput!

Cine sunteti si de unde veniti.

- Ce faceti �n Monte Carlo? - Uite, dle comisar... a fost o coincidenta...

A fost destinul.

Am�ndoi suntem artisti, dle comisar.

Locuim �n Roma,

si ne-am desfasurat munca �ntr-un cartier elegant: Trastevere.

FRIZERIE

Cu un sef care profita de noi de ani de zile,

visul nostru a fost sa avem afacerea noastra.

�ntr-o zi, un profesor abia iesit din �nchisoare mi-a oferit un sistem infailibil pentru a c�stiga la ruleta,

dar pentru a juca era nevoie de bani, iar casierul era sotia mea.

- Uite, Remo, cei 300 de mii de lire din libretul de economii nu ii vezi. - De ce?

- Trebuie sa iti amintesc ca sunt ale mele? - Aminteste-mi daca vrei, dar nu e frumos din partea ta.

Eu m-am descurat singur. De la ucenic la frizer,

si nu e corect, pentru ca aici, Marinuccia, daca nu am fi noi, ar �nchide.

Nu �ntelegi ca ne vom vedea visul �mplinit? Vom avea afacerea noastra:

- �Barbati si femei - Remo si Marina�. - Ce e, clubul Canottieri?

Eventual, Marina si Remo.

- Marina si Remo? - Da.

Parca e un verb, �Marineremo�.

Pentru mine e totuna. Tu sa fii multumita. - Cu ce sa fiu multumita?

- Nu �ntelegi ca profesorul a calculat totul? - Nu! Nu!

Dar Remo a reusit sa ma convinga.

Si aseara, la 10:30, am intrat �n cazinoul din Monte Carlo.

Intrati �n acea lume fabuloasa, cu hainele �nchiriate �ntre at�tia oameni bogati,

crede-ma, dle comisar...

�mi tremurau picioarele de emotie.

Hei, Mar�, nu? Iti place?

- Ca? - Da, dar �nca nu am vazut-o pe printesa...

... si nici macar pe Onassis si pe Callas. -Abia am sosit, si vrei deja sa-i vezi.

- Ce, esti nebuna? - Remo, nu fi vulgar!

Hai sa schimbam banii.

- Trei milioane. - Buna seara, domnule

- Buna seara. - Doua milioane 500...

... 3 milioane. - Multumesc, Andr�.

Semnati, va rog.

Va rog, domnule Andr�, dati-mi 300 de mii de franci �n jetoane de 15 mii de franci.

Jetonul. �mi pare rau, nu l-am vazut.

Ce tupeu! Nu ti-e rusine?

Dar ce vrea asta?

200... 300 de mii.

Asta e tot?

Merci, monsieur Andr�.

Cu placere, domnule.

Marina?

Marina, unde esti?

Domnule.

Marina!

- Marina, ce faci? Pleci? - Ce ridicol esti! Ce ridicol!

Ce ridicol?

Ti-ai dat deja arama pe fata. - �mi pare rau...

- Nu vorbi cu mine, nu te cunosc. - Dar nu am facut nimic.

Pleaca, iti spun. - Pentru o fisa?

Am inteles, atunci plec eu. - Mi-a alunecat piciorul. Marina!

31.

5 mii pe rosu. Al Rouge.

Alea sunt ale mele, eh!

Destul ! Imi spui amanunte care nu ma intereseaza.

Scuzati-ma, dle comisar, dar �n astfel de cazuri, orice detaliu cat de mic e important.

Ma �ntelegeti.

Vreau doar sa stiu ce ati facut voi doi �n acele ore. Bine?

- Dumneavoastra, doamna, ati parasit cazinoul. - Sigur, s-a intors la pensiune.

Liniste!

Doamna, spune-mi adevarul.

Eu, dle comisar, vedeti...

Am mai stat putin la cazinou.

Se jucau milioane de parca erau boabe de fasole, domnule comisar.

Si eu, care a trebuit sa lucrez ani de zile sa c�stig 300 de mii de lire, �ncercam sa ma incurajez sa nu lesin.

Ce pot face? Pierd mereu, dar joc pentru placerea jocului.

- Va rog, doamna. - Da multumesc.

Merci.

-Simt ca iasa 6 - 6?

- Da, bine.

- Esti american? - Nu, grec.

Ah, ca sa vezi!

Sase negru.

Felicitari.

Cota dvs. din profit, doamna.

- Nu... - Te rog, este normal.

Multumesc.

Da doamna?

- Este 2.000? - Nu, doamna, sunt 200 de mii.

- Doamna, mai joci? - Nu, nu.

Mai da-mi un sfat.

Rosu sau negru?

- Rosu. - Rosu? Merci.

Rouge.

Ghicesti mereu!

si atunci de ce sa nu joci? E noaptea norocoasa.

Tot rosu?

- Cum? - Rosu?

- Da. - Da, Rouge.

Sf�nte Anton, ajuta-ma!

Previzibil!

- Am castigat? - Ai dublat

- 400 de mii? - 400 de mii. Voil�.

Ale mele?

- Scuza-ma, fii atenta la tigareta. - Da, da. Merci.

Si acum?

Deci? - Ce vrei sa faci?

Nu stiu.

- Rosu. - Rosu? Rouge.

Extraordinar! Esti extraordinara, doamna!

- 800 de mii? - 800 de mii. Oui, doamna.

Ce facem?

Plecam? Abia am �nceput.

E extraordinar, doamna. Multumesc.

- Te rog. - Doamna?

- Daca mizez totul si c�stig, c�t voi avea? - 3.200.000, doamna. Oui.

3 milioane!

Rouge.

�n acel moment, dle comisar, nu ma g�ndeam decat la magazin, la visul vietii mele.

Un magazin frumos, elegant si doar al nostru.

Ma g�ndeam la fericirea lui Remo, care nu poate lucra avand un sef.

- Buna seara doamna. - Buna ziua, contese.

- Asculta, Marina, vreau sa imi fac o suvita neagra. - Neagra?

- Da. - Nu, hai sa o facem rosie.

- Nu, m-a sfatuit sotul meu. - Contesa rosie, par rosu.

Am pierdut.

- Joci pentru a juca. -Exact asa.

- Buna seara. - Buna seara, doamna.

- Buna seara, doamna. - Buna aeara.

Merci, doamna.

Cum! Ai avut un milion si jumatate si l-ai jucat? Tot?

- Te omor, �ti smulg capul! - Usor, t�nar, lasa teatrul

Dar ce teatru, dle comisar? Nu stiam nimic, nu mi-a spus nimic.

- Taci! - Da.

- Si ce ai facut dupa aceea? - M-am �ntors la pensiune si am ramas acolo.

- Doctore (Domnule). - Cat era ceasul?

Pe la 11:30, �l puteti �ntreba pe proprietarul pensiunii, el m-a vazut.

- Doctore. - Ce doctor? Nu sunt medic.

Da, scuze. Pot sa-i spun c�teva cuvinte sotiei mele?

Dar cum, ai c�stigat un milion si jumatate si nu mi-ai spui nimic?

- M-ai pus sa iau valiza! - Ah, recunosti?

Nu recunosc nimic, sunt nevinovat, dle comisar. Am un alibi cu un martor foarte bun.

Fii atent.

Continua, dar fii concis.

Am �nceput sa joc, dle comisar, desi la �nceput jocul, sa spunem...

ei bine... cam schiopata.

Sistemul meu nu a functionat si mi-am amintit de comandantul pe care l-am �nt�lnit �n tren

care mi-a spus �Nu uita, cel mai bun sistem pentru a c�stiga e sa nu joci�.

- C�nd brusc, am auzit o voce familiara. - Tot e al meu. Multumesc.

Era el.

Comendantorul care jurase sotiei ca nu va mai juca,

in schimb sarea de la o masa la alta ca un greier...

si c�stiga o gramada de milioane.

Iata-ma. Merge. Merci.

E cald la masa numarul 2.

4 la numarul 1 si 7 la numarul 3. Un triunghi prietene, un triunghi.

"Pentru angajati, repetam? Am dublat totul pentru maxim."

-Scuze. 7, 14, 21, 28 p�na, 4, 5... - Comendatore!

- Cine esti? Nu te cunosc. - Dar ce faci aici, comendatore?

- si Padre Pio? - Cine e?

- "Totul pentru maxim. Multumesc. Scuze." - Man�nca...

5 mii pe rosu.

Scuze, doamna. Ce e aici?

- Ce noapte, baieti, ce noapte. - Uita-te la el!

C�stiga intr-una, de mai mult de o ora, dle comisar.

Asa ca m-am g�ndit sa parasesc sistemul meu si sa ma alatur acestuia.

"Ce caldura!"

Nu se poate? Mizez milioane, mi-e cald. Haide. Da-i drumul. �Allez, allez�.

- Comendatore! - Ce noapte incredibila.

100, 200, 300, 1.300.000... Merci.

- Ce calduri..Taci, nu spune asta, aduce ghinion. - Nu, am fost...

Nu, nu, nimic �n seara asta.

- Dar du-te, cine esti? - Vreau sa joc cu tine, comendatore.

Doamne, deja a �nceput! Fa-mi o favoare, spune-i crupierului sa joace pentru mine.

4 pentru maxim. Alearga, du-te! - Tot?

- Tot! - Tot. Despre monsieur... nebunul, comandantul.

4 final. Mai repede mai repede. Nu poti intra aici.

- Nu-ti fa griji. - Nu ma face sa sun inspectorul.

- Patru! Comendatore, am c�stigat! - Da, patru, ale mele. Vin.

- Bine, toate ale noastre! - Toate ale mele!

Stiam ca 4 este �fierbinte�! Aproape ca am ratat aceasta lovitura.

Ce plin, baieti. Pentru a fi corect, ar trebui sa fie un milion exact. �Pour les employ�es�.(pentru angajati)

- Eu nu sunt �employ�es�? - Ai vazut-o pe cea de un milion?

Nu ma poti dezamagi, comendatore.

- Comendatore, am colaborat. - Dublam.

- �M�na aliata...� - Se apreciaza.

Bravo, nu ma trada. Noroc. Scuzati-ma.

Nu te las sa pleci! Vino aici!

-Hai sa mergem aici. -A castigat tot la cealalta masa.

- "Pour le maximum." - Pot?

- Ce faci, imi saruti m�na? - Da, sarut aceasta m�na binecuv�ntata.

- Ai vazut ce m�nuta? -Sa fiu al naibii!

Ce sistem, prietene. Este momentul care conteaza, clipa trecatoare si calmul.

- Da, eu... - Mai ales calm.

- Alberto! - Cine e? Eleonora!

Iubito, ce faci aici? Ce surpriza placuta.

Tocmai am ajuns si am petrecut o clipa pentru ca prietenul mi-a spus...

- Dle inginer, permiteti, sotia mea. - Placere. Colaborez cu sotul tau.

Este sotia mea!

- Alberto. - Da, draga.

- Ce faci? - Ce fac? Arunc o privire. Scuza-ma o clipa.

Ce facem aici? P�na pe 7, 4 si...

- Alberto! - Da, draga?

- Totul la zero, totul. - Nici nu ai venit la hotel.

- �Pour le maximum.� - De �ndata ce ai coborit din tren, ai venit sa joci.

- Da draga. Du-te. Du-te! - Esti murdar, transpirat.

- Da. - Nici nu ti-ai schimbat camasa.

Sunt bine, mi-e cald.

Pariez ca nici nu ai m�ncat. - Da, un sandvis micut si o bere mica.

Scuza-ma scumpo, am un 8 fierbinte - Iarta, iertare!

8? Spusesem 8 si 9 si a iesit 8. Multumesc.

- Ia aici. - Bravo, comendatore.

�Merci � tous les employ�s�.

- Nu stiu ce sa mai spun. Ce sa spui? Nu trebuie sa spui nimic.

Unde te duci?

Uite, draga, vrei sa joci? Am un 8 �fierbinte�.

Am eu grija de asta. Am o m�na binecuv�ntata!

Ce facem aici? Primul aproape de 0

Asta o sa mi-o platesti. De data asta o s-o platesti!

Ce faci cu alea? Ce aduni? Da-mi-le, sunt ale mele!

Voiam sa ti le aduc, comendatore.

Sunt aici, mereu la dispozitia ta. comendatore, fa-ma partenerul tau.

- Se pare ca o face intentionat. - Comendatore.

De fiecare data c�nd castig, vine si �mi face o scena. Sunt la masa nr. 2.

- Jetonul. - Daca stam �mpreuna, ne vom uni fortele...

- Aproape de zero. - Ai inteles?

- Te ajut, colaborez. - Da, da.

- Maximul la panou. - Voi face tot ce vrei

Da, usuca-ma putin.

- Ce vrei, sa fii partenerul meu? - Da.

- Cat de mult ai? - Am... aici... 300 de mii de lire.

Da- mi-le.

- Ma iei? - Da-mi-le!

- Vrei sa te �mbogatesti, nu? - Da!

-Stii ca �mi place de tine? - Multumesc.

- �n aceasta seara golim tot cazinoul! - Mai sa fie!

Ce dezastru, dle comisar!

O drama, apocalipsa! �n jumatate de ora am pierdut totul, ai lui si ai mei.

- Ai mei. - Taci, Marina, tu nu ai dreptul sa vorbesti.

Si atunci ati decis sa va refaceti economiile jefuind vila doamnei Van Zungguer?

Nu, Doamne fereste, dle comisar. Eu si comandantul am parasit cazinoul �mpreuna.

-Era putin �nainte de miezul noptii. Aveai suficient timp sa mergi la vila.

- Nu, am ramas cu comandantul. - Si p�na la ce ora ati stat �mpreuna?

- comendatore, explica-mi. - Ce vrei sa-ti explic?

Vorbim de o ora si jumatate acum, e aproape ora doua.

Uite, comendatore, permite-mi sa-ti spun ca ne-am comportat usuratic.

Ne-am descurcat at�t de bine si ati pariat pe 12 si 21, dar de ce, de ce?

Pentru ca este luna si ziua nuntii mele si am vrut sa-i aduc un omagiu sotiei mele,

pentru ca �mi iubesc sotia si ma g�ndesc la ea.

Bine? Si eu?

Si c�nd �i spun ca am pierdut totul, ce se va �nt�mpla cu mine? �ntelegi situatia mea?

Nu, si nici nu vreau sa o �nteleg, pentru ca eu joc pentru distractie. Daca pierd sunt fericit

Asa imi satisfac viciul. De c�te ori vrei sa-ti spun?

O data, dar �nainte sa �ncep sa joc.

Dar cum? La naiba, am avut un sistem bun, curat, calm, senin!

Sosesti tu si �p�na la 4, 7, maxim� opt �fierbinte� si ma faci sa pierd totul.

Dar cine te-a cautat? Cine te cunoaste?

�n loc sa-mi multumesti ca te-am introdus �n societate:

�Comendatore, eu contribui cu asta, dar ma retrag� Ei bine, retrage-te!

- �n concluzie, vrei sa ti-o spun asa cum e? - Da.

Mi-ai adus ghinion. M-ai inselat!

De c�nd ne-am asociat, nu a fost altceva dec�t o dezastru pentru mine.

Comendatore, sa vorbim clar.

Sa fim clari, am riscat totul, chiar si banii de drum, �ntelegi?

Daca nu ma ajuti, eu si sotia mea vom ram�ne blocati aici la Monte Carlo.

- Aceasta este solutia. - Spune-le sa va expulzeze.

- Comendatore, da-mi 30 de mii. - Uite.

Ce? Asta asteptam.

- Asteptam sa spui asta. Suntem italieni, nu? - Desigur.

Dar continuam sa ii facem pe straini sa vorbeasca rau de noi!

Comendatore, eu sunt italian, dar daca nu ma ajuti, ma �mpusc, nu?

- Ma arunc �n mare! - Care mare? Marea e de cealalta parte!

La naiba!

Futu-i...

Dle comisar...

Dle comisar, c�nd am vazut ca acel om �si uitase cheile de la masina,

si lasase valiza asa...

abandonata pe strada, eu...

Dle comisar, eu nu am furat niciodata. Niciodata!

Am crezut ca �n valiza ar fi ceva de valoare, �ntelegi? Poate...

niste bani.

�n fine, am crezut ca... era m�na providentei, dle comisar.

Asa ca...

Asta a fost.

Spre zori m-am �ntors la pensiune.

Remo.

- Marina! Ce ai? Ce ti s-a �nt�mplat? - Ma doare groaznic capul.

- M-ai speriat. - Cum a mers?

Binisor.....

Iarta-ma, Marinuccia. Sunt un nenorocit, un mizerabil, sunt nevrednic de tine.

- Marina, am pierdut totul. -Simteam.

- Ei bine, nu-mi spui nimic? - Ce ar trebui sa-ti spun?

- Te joci de dragul jocului, nu? - Huh?

Da.

Si ce-i cu valiza aia?

Acum iti explic. Uite, Marinuccia, mi-am zis, cum o sa ne �ntoarcem acasa?

Dar avem valiza.

Nu ti-am explicat. Nu mai am nici un ban Marinuccia, si trebuie sa platim contul.

Si apoi m-am g�ndit, daca exista ceva bun �n valiza, niste bani...

Mi-am pierdut mintile, Marinuccia, mi-am pierdut mintile.

Dar banii de intoarcere �-am pastrat. Crezi ca nu m-am gandit ca se putea �nt�mpla asta?

Si am platit deja pensiunea.

Remo, asculta. Acum plecam. Tu termina sa-ti faci bagajul,

iar cea de acolo, o lasam acolo unde ai gasit-o. E clar?

- Da, e �n regula, Marinuccia, cum vrei tu. - Haide sa mergem.

Daca n-ai fi tu, Marinuccia mea...

Cum sa furi o valiza? Ce crezi ca poate fi �ntr-o valiza?

Ti-am spus deja, Marinuccia, mi-am pierdut mintile. Nu m-am g�ndit ca... Marin�...

Ce se �nt�mpla, Marin�? Te simti rau?

Marin�, ce-i cu tine? Te simti rau? Haide, draguta, haide.

Haide, ce ai?

- Ce ti s-a �nt�mplat? - Valiza.

Valiza? Ce are valiza?

Ce are?

Marina!

Ridica-te, frumoaso. Sunt cu tine, nu muri pe teritoriu strain!

Vino aici. Stai, stai, Marinuccia.

Stai, Marin�, nu imi muri! Nu muri ca Remo al tau �ti aduce apa!

Oh Doamne!

Marina?

Marina, unde esti?

Marina!

Marina!

Remo, ce faci acolo? Sa mergem!

Taxi!

La gara. Asteapta, imediat vine sotul meu.

La naiba, ce grea e!

Marina, ce faci? Vrei sa te vada toti? Calmeaza-te.

- Nu merg. - Haide, curaj. Urca, hai.

Nu e mare lucru.

La gara!

- Ai �nnebunit, ai adus-o aici? Si ce ai vrut sa fac?

- Sa o las la pensiunea unde au numele nostru? - Dar unde o duci?

- Nu stiu, Marina. Linisteste-te, rationeaza. Ce sa rationez?

- Hai sa mergem la politie. - si ce le spunem?

- Adevarul, ca l-am gasit. - Da, sigur vor crede.

Marina, cei de la politie nu rationeaza. Nu putem avea niciodata raporturi cu ei.

- Dar acum suntem �n Franta. - Ai de g�nd sa-mi tii ora de geografie?

Ai rabdare. Marina, pentru mine sunt toti la fel, vor spune ca noi am ucis-o.

�nchisorile din �ntreaga lume sunt pline de inocenti. Toti sunt �nchisi.

- Nu! - �n toata lumea!

- Plateste tu. - Da, platesc.

Mergem?

- Ce tren? - Amsterdam. -Mergem.

- Nu aici, la Amsterdam. - Si celalalt?

Nu, asta o duc eu. Doar asta.

Remo, mergem la Amsterdam?

Marina, nu ai �nteles nimic. L-am expediat, �ntelegi?

- Trenul spre Italia? - A doua linie.

Haide, Mar�, am scapat!

Poftiti in vagoane.

Marin�, plecam.

Domnule, domnule, valiza dvs! Ati gresit trenul!

- Nu Nu Nu. - Era �n celalalt tren.

- Nu este al mea, al mea... are altceva. - Aceasta este valiza dvs!

- Ia-o de aici! - Daca nu ma ajutati, cum sa fac? �mpingeti.

- Ce se �nt�mpla? - Nimic, s-a stins lumina. �ncercam sa o repar.

Dar ce sa reparati? Tunelul se termina, nu?

-Tu o sa fii cel care �mi va distruge viata. - Tu mi-ai dat-o.

- Nimic de declarat? - Nu.

Sunt efecte personale.

- Care e valiza dvs? - Acesta, acesta.

- Si aceasta este al dvs? - Nu a mea...

Dar unde e?

Scuzati-ma. Unde e valiza mea? Nu o vad.

- Unde e valiza mea? Nu o vad. Dar asta a cui e?

Al noastra este asta. Totul este efecte personale: un costum nou, o cravata.

- Nimic de declarat. - Vedeti ca nu ascund nimic.

Poti afla unde este valiza mea?

Lasa papucii, vreau sa stiu a cui este valiza asta.

- Este a lor. Am vazut cum i-au dat-o. - A noastra?

- �ti imaginezi lucruri. - Acum o deschidem.

Nu...

Asa s-a �nt�mplat, dle comisar. Dupa cum puteti vedea, suntem in afara oricarei suspiciuni.

Aici.

Nu va panicati, doamna, e doar o valiza goala.

Cu ceea ce a spus sotul tau �nainte, mai pretinzi ca esti �n afara oricarei suspiciuni?

Sigur, dle comisar.

Suntem oameni buni, oameni muncitori.

Ne-am dorit doar c�tiva bani pentru a �ncepe o afacere.

- E adevarat. - Asta nu �nseamna nimic, dimpotriva.

O crima este comisa de cineva care �ncearca sa obtina un avantaj.

Dar ce avantaj? Imediat ce am deschis valiza, era sa lesinam amandoi

- si cu frica... - Ah, frica!

-Folositi acelasi cuv�nt ca si complicele vostru! - Complice?

Adu-l inauntru. - Care complice?

Liniste!

Ii cunoasteti?

Nu.

- Cine sunt? - Nu i-am vazut niciodata.

si voi, �i cunoasteti?

- Nu i-am vazut niciodata. - Nu.

Giovanna,

Dar aceea e valiza noastra.

- E a voastra ?! Nu, nu. Seamana.

E clar acum, dle comisar, valiza e a lor!

El e ucigasul!... uitati-va la el. Uita-te ce fatza are.

Pe mine? Nu am omor�t pe nimeni. Sunt cu asta de 10 ani si sa ucid alta?

- Sotul meu are dreptate. - Ei bine, atunci totul este clar.

- Nu vrem sa va mai deranjam. - Taci! Si voi iesiti...

Suntem aici.

- Spuneti ca nu va cunoasteti dar el spune ca valiza e a lui... - Dar sunt nevinovat, am un alibi.

-V-am spus deja, am fost tot timpul cu dl comendatore. - Atunci spune-mi numele.

- Capretti. Remo Capretti. - Nu, numele faimosului tau comendatore.

Comendantore?

Stai putin, am un lapsus. Care era numele lui, Marina?

- De unde sa stiu? - Franzetti. Comendator Franzetti.

- Franzetti? - Da.

Iubire?

Draga? Eleonora!

Doamne. C�t e ceasul?

Ora 12.

Ai dreptate, micuta.

Ajung la Monte Carlo dupa o luna fara sa te vad si, �n loc sa-mi fac datoria de sot, ce fac?

�mi petrec toata noaptea �n cazinou.

Ce dezgustator.

Alo?

Fa-mi legatura cu portarul, te rog.

Mi-ai vazut sotia?

Pe terasa lu�nd pr�nzul? Aceiasi 24 de trandafiri rosii, portar.

Spune-i sotiei mele ca vin imediat. Multumesc.

- Si sotia mea? - Ia masa acolo.

- Ce mai faci? - Nu ti-a vorbit?

- Cum a fost aseara? - 2 milioane si jumatate.

- Castigate? - Nu, pierdute.

- Buna ziua, domnule Franzetti.

- Trandafirii sotiei mele? - Am rezolvat deja.

- Doamna este acolo. - Multumesc.

Oh, Doamne! Alberto!

- Arati bine �n dimineata asta. - Multumesc, dragoste.

Ai c�stigat?

- Ce am castigat am pierdut. - Oh da?

Esti suparata?

Nu.

M-am comportat urat cu tine aseara si n-am inchis un ochi toata noaptea din cauza remuscarilor.

Draga, iti promit ca nu voi mai juca. Daca vrei, iti dau �n scris. Vrei?

Fa cum vrei.

Cum spui, draga?

Am spus sa faci cum vrei.

Eleonora, nu te �nteleg, ai facut at�tea scene.

M-ai trimis la Padre Pio, iar acum �mi spui �Fa ce vrei�?

Uite, �n noaptea asta am reflectat mult si m-am g�ndit ca daca tii at�t de mult,

...din cand in cand poti sa te rasfeti. - Eleonora,

nu stii cat de fericit ma faci.

Sunt fericit, nu numai din cauza jocului �n sine, ci din cauza �ncrederii pe care mi-o dai.

Mi se pare ca esti si mai aproape de mine.

Dar de ce ai plecat aseara? Trebuia sa vezi, ce spectacol fantastic.

Iesea mereu 4.

Stii deja ca 7 e numarul meu, pentru ca p�na la 7 au iesit toate.

Mereu mereu.

- Ai cunoscut-o pe doamna Van Zungguer? - Van Zungguer? Van Zungguer...

Si cum o cunosc. Odata, la baccarat, mi-a luat 3 milioane.

O doamna batr�na at�t de mica, rea, cu ochi luciosi.

C�nd ea e la masa, eu nu c�stig niciodata. Cand eu am 6, ea are 7, cand eu am 8, ea are 9.

Ma tem ca �ntr-o zi imi voi iesi din fire si o voi ucide pe batr�na aia.

- Cred ca va fi cam greu. - De ce?

- Au ucis-o deja. - Ce spui?

Citeste.

- Doamna Van Zunnguer a fost ucisa �n vila ei.

�Crima a fost comisa de o banda de italieni�.

�ntotdeauna ne facem cunoscuti in strainatate!

�Patru italieni au fost deja arestati�.

�Corpul batr�nei a fost gasit �ntr-o valiza�.

- �Se cauta alti complici.� - Comandant?

- Scuzati-ma, domnul vrea sa vorbeasca cu dvs - Cine sunteti?

Politia.

Scuzati-ma, ce doriti?

- Comisarul vrea sa vorbeasca cu dvs. - Auzi? Comisarul vrea sa vorbeasca cu mine.

Nici o problema. O fi pentru pasaport.

- Da? - Desigur!

Nu ti se pare ciudat ca citeam ca politia cauta...?

Ce-ti trece prin minte. Sigur e din cauza pasaportului.

- Sa im iau costumul negru, Eleonora? - De ce, mergi la o �nmorm�ntare?

- Haide, nu-l lasa sa astepte. - Sa mergem.

- �Nous allons.� - Alberto, nu-ti face griji.

Ce spui! �mi cere sa nu-mi fac griji si de fapt ea isi face griji. E femeie!

Stai calm! E pentru pasaport?

Imi dati voie...

- Domnul Franzetti? - Comendator Alberto Franzetti. Incantat.

- Luati loc, va rog. - �Merci�.

- Pot sa ma uit la pasaportul dvs? - Ma asteptam la asta.

- Voil�. - Merci.

- Asezati-va. - Merci.

Totul �n ordine, dle comisar. Viza de intrare si iesire, �nregistrata la chestura din Roma.

Va numesti Franzetti Alberto, nascut si domiciliat �n Roma, de profesie comerciant.

- Cu ce faceti comert? - Comert cu articole din piele de lux,

... genti, valize... - Ah, valize! Interesant, nu?

Foarte bine. Ati putea sa mi-l lasati p�na m�ine?

- E ceva �n neregula, dle comisar? - Nu, nu va faceti griji, nu e nimic.

- Pot sa plec, dle comisar? - Va rog.

- Ne vedem cur�nd si �nc�ntat ca v-am cunoscut. - Imi dati voie?

Scuze.

Am gasit mai multe amprente digitale �n studiul doamnei Van Zunnguer.

Trimite-mi-le imediat.

- Ati auzit de biata doamna Van Zungguer? - Un lucru cumplit, dle comisar,

... mai ales pentru mine care o cunosteam. - Ati cunoscut-o si dvs?

- O cunosteam cu totii la cazino. Si cum vi se parea?

Ei bine, acum ca e moarta e o persoana buna, dar �n viata era o mica ticaloasa.

C�stiga mereu ea, si in plus mi-a adus ghinion.

Chiar c�stiga mereu?

Ma temeam de un singur lucru c�nd intram �n cazinou, de doamna Van Zungguer.

Si de "pasul capitanului", nu?

Cunoasteti pasul capitanului? - Nu chiar.

E foarte usor. Iesire dubla altern�nd rosu si negru. Doua rosii si doua negre.

Nu ati putea sa-mi explicati aceasta teorie? - Desigur. Aveti 5 minute?

Chiar si zece.

- Timp de 10 minute nu sunt pentru nimeni. - Iubiti jocurile de noroc, dle comisar?

Cu meseria mea e dificil, dar pasiunea mea este ruleta. Asezati-va.

- Trebuie sa marturisesc ca pentru mine e aproape o boala. Si pentru mine nu?

E o boala, un bacil, dle comisar. Sotia mea este cea care ma agaseaza, e o tirana.

Pasul capitanului, nu? Imi dati voie, dle comisar?

Retineti bine:

Iesire dubla altern�nd rosu si negru. Doua rosii si doua negre:

... rosu, rosu, negru, negru... - Dar...

- Ar fi necesare niste fise... - Nasturi, fasole, mazare?

Nu, nu. Mi-ati putea explica cu cutia asta de chibrituri?

Da, buna idee. Atentie.

Stiti ca cel mai linistit joc de la ruleta sunt �sansele simple�, nu?

Rosu, negru, par, impar.

Luam doua jetoane si �l punem pe rosu. Unul si doi.

Luam un alt jeton si �l punem aici, pe negru.

Stii de ce pariez tare pe rosu? pentru ca �n acest moment rosu ��ntra in calduri�.

Luam cutia de chibrituri si o punem aici. Aceasta este casa cazinoului: Franzetti.

- Franzetti, e numele meu! Unde ati gasit-o? - L�nga corpul doamnei Van Zungguer.

Si cine a pus-o l�nga cadavru? - Pai..

o simpla coincidenta. Probabil criminalul a pierdut-o.

Si cum de criminalul avea o cutie de chibrituri cu numele meu?

Cine stie?

Poate �l cunosti. Vrei sa arunci o privire?

- Unde? - Aici.

Haide haide. Te rog uita-te.

Cine e? Criminalul?

Daca nu chiar criminalul, cu siguranta unul dintre complici. Il cunosti?

- Nu! - Nu?

- Oh da! - Ah.

L-am �nt�lnit pe omul acela din tren. Mai mult, a vrut sa-mi v�nda un c�ine si eram gata sa fiu pacalit.

Stii cine era proprietarul c�inelui? - Nu.

Dna Van Zungguer. -Aoleu. O coincidenta?

Poate fi, dar sa speram ca va fi ultima.

Ca sa vezi, vorbesti putin cu unul �ntr-un tren si se dovedeste a fi un criminal.

- Sa vedem daca din �nt�mplare ii cunosti si pe astia. - Astia ce au facut?

Au fost gasiti cu trupul lui Van Zungguer �n valiza.

- Sa ma uit? - Da, uitati-va, uitati-va.

Nu ii cunoasteti?

- Nu, pe astia nu ii cunosc - E insa, sustine contrariul.

El spune ca la momentul comiterii crimei, el era cu dvs.

Da, pentru un criminal e foarte usor sa isi creeze un alibi

spun�nd �Am fost cu acel om�. Criminalul!

- La ce ora a fost comisa crima? - La miezul noptii.

Unde erati la vremea aceea?

Unde eram?

Eram �n pat cu sotia mea, dle comisar.

Se pare ca ai parasit cazinoul la 23:45,

dupa care nimeni nu a putut sa-mi spuna ce ati facut p�na azi dimineata.

Totul se potriveste. �ntr-adevar, am parasit cazinoul la 11:45,

iar la miezul noptii fix eram �n pat cu sotia mea,

in camera 200 a hotelului Paris.

Ati �nregistrat tot ce am spus, dle comisar?

Sa ascultam si sa vedem daca a functionat.

- La ce ora a fost comisa crima? - La miezul noptii. Unde erati in acel moment?

Unde erati? �n pat cu sotia mea, dle comisar.

Foarte bine.

- Este doar o formalitate, nu-i asa, dle comisar? - Nu, nu e o simpla formalitate.

Acesta este un adevarat interogatoriu.

si din moment ce sunteti inregistrat nu veti putea nega ceea ce ati spus.

Nu am nimic de negat, dle comisar, pentru ca am spus �ntregul adevar.

Daca ati spus �ntregul adevar, veti afla �n cur�nd, pentru ca voi face niste anchete amanuntite despre dumneavoastra.

Niste anchete amanuntite, dle comisar?

Faceti ce doriti, eu nu am de ce sa ma tem.

- Pot pleca acum? - Sigur, comendatore.

- Respectele mele, dle comisar. - Ne vedem �n cur�nd.

Ce e?

Am intrat �n dulap!

Am facut o greseala. Se poate �nt�mpla, nu, domnule comisar?

Da, mai ales c�nd esti foarte emotionat.

- �mi puteti spune unde este iesirea, dle comisar? - Iesirea e acolo.

Multumesc sunteti foarte amabil. Ma bucur ca v-am cunoscut.

- Ati auzit? - Am auzit totul.

- Dar de ce l-ai lasat sa plece? - Bine...

Sa mai asteptam putin, e supravegheat.

Ei bine, nu draga.

Acum ma vezi calm, dar �n fata comisarului eram foarte emotionat, ca un copil.

Faptul e ca toate circumstantele erau �mpotriva mea:

cutia de chibrituri, c�inele Teckel, cadavrul din valiza si ucigasii care ma cunosc si pe care ii cunosc.

Cu aceste patru acuzatii, un biet om neinstruit ar fi deja la ghilotina.

Dar soarta a facut ca asta sa mi se �nt�mple mie,

si am putut sa raspund fara sa ezit si i-am pacalit pe toti.

Si cum ai facut-o?

�ntr-un mod foarte simplu, draga.

Am declarat ca la miezul noptii, la momentul comiterii infractiunii,

eram �n camera cu tine.

Si de fapt, unde erai? - Unde eram...

Pe strada, cert�ndu-ma cu criminalul.

Si de ce nu ai spus adevarul? - Pentru a-mi crea un alibi.

Daca politia ma pune la �ndoiala?

Vei spune ca la miezul noptii ai fost �n camera cu mine.

- Alberto. - Da?

- Acesta este un alibi care te duce direct la ghilotina. - De ce, iubito?

Pentru ca daca politia investigheaza, vor afla ca nu erai cu mine la miezul noptii.

Eleonora, ce s-a �nt�mplat?

Ce s-a �ntamplat draga?

A existat altul?

Spune-mi, Eleonora!

Raspunde-mi!

Draga?

Asa?

Da!

Dar la ce te-ai asteptat de la mine?

C�nd ne-am casatorit, ai jurat ca nu vei mai juca

pentru ca ti-ai distrus patrimoniul, facand-ul pe tatal tau sa moara de infarct

si ai cheltuit zestrea surorii tale care a trebuit sa devina calugarita.

Si, �n schimb, ai �nceput imediat sa frecventezi cazinoul.

�n 6 ani a trebuit sa ipotechezi trei magazine de valize pe care mi le-a lasat mama mea,

iar daca nu te �mpiedicam, �l ipotecai si pe al patrulea.

Si asta nu e nimic...Pentru joc m-ai neglijat complet.

Te-am dus la Padre Pio si ai jurat ca nu vei mai juca niciodata. Chiar credeam ca te vindecasesi

si �n schimb...

ajungi la Monte Carlo, dupa o luna in care nu ne-am mai vazut,

si de la gara mergi direct la cazinou,

fara ca nici macar sa vii sa ma saluti.

Ma simt rau.

Alberto?

- Ce s-a �nt�mplat? - Ma simt rau.

Doamne, Alberto, nu ma speria!

Nu am aer. - Alberto! Esti palid!

De ce faci asa? Spune-mi, iubitule, de ce faci asa?

Stiu, am gresit. Iarta-ma iubire

Sa uitam totul, nu-i asa? Bea, bea, Alberto!

Draga, suferi, asta este o dovada de dragoste pe care mi-o dai.

Alberto! De ce faci asa? De ce? De ce?

-De ce? - Cum adica de ce?

Daca cineva afla ca nu eu am fost cu tine �n camera,

alibiul meu nu mai e valabil!

Ma simt rau.

Ah, de alibi �ti faci atatea griji!

Ti se pare putin?

Atunci nu iti fa griji, nimeni nu stie nimic despre ce s-a �nt�mplat.

Esti sigura?

Gandeste-te bine.

Ca �ntr-o zi va trebui sa raspunzi, nu mie, care sunt bun,

ci politiei, unde sunt oameni rai care mai si dau lovituri ca sa te faca sa vorbesti.

- O bauturica, draga? - Nu, multumesc.

Vino si stai jos.

Cum se numeste acest om?

- Gast�n Leduc. -E francez?

Da.

�mi poti spune cum s-a �nt�mplat?

Aseara dupa ce te-am descoperit la cazino

m-am �ntors la hotel si, punctual ca �ntotdeauna, Gast�n ma astepta.

Mi-a spus: �Bem un whisky?�.

�Da,cu placere�, i-am raspuns.

Si am urcat in camera.

Cat era ceasul?

- Unsprezece si un sfert. - La ce ora a plecat?

- Pe la miezul noptii. - De ce asa repede?

Pentru ca a auzit pasi si, crez�nd ca esti tu, a fugit.

Si cum poti fi sigura ca nimeni nu l-a vazut plec�nd?

Pentru ca nu a iesit pe usa, a iesit pe fereastra.

-Pe scara de fier de pe balcon? - Da, pe scara.

Deci alibiul meu functioneaza perfect.

Ce corvoada! Ce mai zi!

�n seara asta, draga mea, stridii si sampanie.

Ne sfatuieste Dom P�rignon. E �n regula, draga? - Da multumesc.

- Dom Perignon. - Merci, monsieur.

Ingerul meu!

De ce �n viata noastra... a intrat acea fiinta blestemata care ma face sa sufar at�t de mult?

Nu te mai g�ndi.

De as putea avea satisfactia de a-l privi �n fata.

- Sunt proaspete? - Foarte proaspete. Sunt din Atlantic.

Oh da? Atunci stam linistiti.

Da, n-are decat sa intre tifosul �n mine, asa �ncetez sa mai sufar.

Cine e?

El e?

Gast�n e blond. �ti place de el pentru asta, nu?

- Alberto, ce vrei sa faci? - Lasa-ma!

- Nu face prostii. -Lasa-ma!

- Scuza-ma, mi-ai vazut sotul? - E acolo, doamna.

Multumesc.

Hai noroc.

Draga.

Eleonora, vino.

Domnul Gaston a acceptat cu bunavointa sa ia cu noi un pahar de sampanie.

Buna seara, doamna.

Nu-ti dai seama ca daca el spune cuiva ca a fost cu tine,

iar politia afla, alibiul meu se duce naibii

- Dar ce vrei sa faci? - Cum ce fac? Asculta.

Aseaza-te.

Deci, domnule Gaston,

suntem oameni deschisi de un anumit nivel.

Sotia mea invita un prieten �n camera ei la miezul noptii sa bea un whisky...

... ei bine, ce e rau in asta? -Chiar asa, ce e rau in asta?

Tocmai, dvs nu sunteti unul dintre acei oameni care urmeaza sa le spuna prietenilor...

din acel whisky pe care l-a baut cu sotia mea �n camera ei.

Dar ce spuneti? Eu... nu as comite niciodata o asemenea frivolitate

Dvs nu...

In schimb eu sunt cel care a comis frivolitatea si inca una grava.

M-am dus la politie si le-am spus ca eu eram �n camera cu sotia mea.

- Ah, asta e mai grav. - Nu doar atat,

dar declaratia mea a fost �nregistrata de politie pe banda magnetica.

- Alberto, nu o mai lungi. �ncheie. - Cum o lungesc? �nchei si chestiunea se rezolva.

Domnule Gast�n, sa vorbim clar.

Aseara nu erai in camera cu sotia mea.

- Oh nu? Si cine era ? - Nu ai inteles?

Eram eu.

Cum?

�n ceea ce ma priveste, sunt de acord, cu atat mai mult cu cat nimeni nu m-a vazut intr�nd.

- Perfect. Foarte bine! - Asteptati putin.

Si chelnerul la care am sunat? -Tu ai sunat pentru apa minerala.

Ce, vorbiti �n franceza? Eleonora, ce spune?

Spune ca la un moment dat a sunat chelnerul cer�nd apa minerala.

De ce?

Ii era sete.

Si ? Ce legatura are apa asta minerala?

Spuneti atunci ca ati facut-o intentionat ca sa ma faceti sa mor!

Calmati-va. Chelnerul nu m-a putut recunoaste.

Sunteti sigur? Amintiti-va bine. Si tu, Eleonora, nu te lasa distrasa, concentreaza-te

Da, un moment.

Uite, c�nd chelnerul a batut la usa, eu abia am deschis usa si mi-am scos doar bratul.

Si ti se pare lipsit de importanta? A vazut bratul?

Da, dar el nu m-a recunoscut, pentru ca eu...

... purtam halatul dvs. - Kimono-ul meu? Mi-a �mbracat halatul?

De ce?

Era cald.

Bine! De fapt foarte bine!

Am prins ideea. Am inteles ce �nseamna!

Ca daca kimono-ul era al meu, si bratul era al meu

deci eram acolo si el poate sa depuna marturie

Exact asa.

- Ce inteligenta. - Multumiri infinite, domnule Gaston, accept asta cu modestie.

Si acum, un toast. Noroc, Eleonora si un noroc de asemenea, pentru �vous�.

si un noroc "a moi�.

-Intra. Imi dati voie..

- Esti chelnerul? - Da domnule.

Bine. Adu-mi o sticla de apa, dar pastreaza-o la rece, pentru ca aseara

... era putin cam calda. - �mi pare rau.

- �mi pare rau, dar era cam calda aseara. - Nu ma indoiesc, comendatore.

Merci, gar�on.

Stii ce fac, iubito? Fac ultimele retusuri alibiului meu.

L-am sunat pe chelner pentru apa minerala si, c�nd i-am spus ca ieri era calduta,

am dovedit ca am fost aici aseara.

De �ndata ce ma voi �ntoarce, �mi voi scoate bratul cu halatul ca si baiatul francez.

Nu-i perfect, draga?

- Bravo! - Multumesc, draga.

Ce-i asta?

O clema de cravata.

Dar nu e mea...

Da-mi apa. Ce faci?!

- Domnule comisar. - Buna seara, comendatore.

- Permiteti? - Va rog. Ce surpriza placuta.

Scuzati-ma daca ma gasiti asa, doar ca... eram pe punctul de a merge la culcare, dle comisar.

- Imi pare rau sa va deranjez. - Ce spuneti? Nu e nici un deranj.

Sunt ceva noutati?

Trebuie sa va pun o �ntrebare si sa va amintesc ca viata unui om este �n joc.

Puteti confirma ca ieri la miezul noptii ati fost �n camera asta cu sotia dvs?

Comisar,

Am declarat deja si nu am nimic de negat,

In plus, am martori care o pot confirma.

comendatore, apa.

Iata unul, dle comisar.

Chelner.

Ieri la miezul noptii c�nd te-am sunat pentru apa, cine era �n camera asta?

Dvs si sotia dvs.

Multumesc, gar�on, poti pleca. Ati vazut, domnule...? Domnule comisar.

Vreti un alt martor? O persoana foarte amabila, distinsa si iubita, care locuieste �n acest hotel.

- Cum se numeste? - Gast�n Leduc.

- Veniti, va rog? - Unde?

- Aici afara. - Pe balcon?

Domnule Franzetti, la miezul noptii un angajat al hotelului a vazut

umbra unui barbat care cobora pe aceasta scara.

Cine era acest om?

- Cine era? - Da.

- Am fost eu, dle comisar. - Ah!

Si ce faceati noaptea pe scara?

Ma asteptam la �ntrebare. Vi se va parea ciudat.

M-am uitat pe balcon vaz�nd aceasta scara si cuprins de curiozitate, m-am �ntrebat:

- �Unde o fi mergand scara asta mica?� si asa... - Ah, bine.

Sa facem din nou turul �mpreuna sa vedem unde ne duce.

- Acelasi traseu? - Da.

- Acum? - Da.

Uite, eu... sotia mea este �n baie, asteptam sa ..

Nu e o problema, nu va dura mult. Sa mergem.

- Haide. - �ncet.

- Sa merg? - Da.

- Cobor, dle comisar. - Mergeti, mergeti.

- Veniti si dvs? - Da, stati linistit, va urmaresc.

Eu sunt deja...

Ce s-a �nt�mplat?

- Comisare, am cazut. - Uau, ce bubuitura! Hei?

Sper ca nu v-ati lovit

- Ce agil sunteti. - M-am lovit tare la genunchi.

Ei bine, si acum?

- Acum ce? - Ne �ntoarcem.

Pe scara?

- Da. - Imposibil, am pus-o azi dimineata.

- Scara? - Da.

- Nu era ieri? - Nu.

- Da? - Da.

- Nu era. - Nu.

�mi amintesc acum.

Pe aici, dle comisar.

Nu.

Aici...

Scuza-ma, trebuie sa ma orientez, dle comisar.

Si acum?

Si atunci cum v-ati �ntors �n camera?

Cum am facut-o, dle comisar?

Uite, vedeti grinzile alea, dle comisar,

- Trebuie sa trecem deasupra lor. - Evident, nu exista alta solutie.

- Nu exista alta solutie? - Nu.

Mergem?

Da.

Suferiti de ameteli, dle comisar? - Nu. Si dvs?

- Nu. Bine.

-El e cel care sufera de ameteli? Nu

Sa mergem. - Sa mergem.

�ncet-�ncet, dle comisar.

Alberto?

E cam complicat, dle comisar. E nevoie de echilibru.

Esti afara?

Alberto?!

- Hei, va striga. - Cine e?

- Sotia dvs. - Ah, draga.

Dar ce faci?

Ma duc putin cu comisarul. Ma intorc imediat.

- Doamne, Alberto! - Nu ma chema.

Maica sfanta, Maica sfanta..

Am ajuns, dle comisar. - Continua, continua.

Unde? Asta e un gard.

- Nu va fie frica, �nclinati-va acolo. Hai.

- Haide. - Sa urc?

- E o terasa mica, dle comisar. - Sa mergem.

-Urcam? - Da.

- S-a rupt o ramura. - Deja...

... Ca si aseara. - S-a rupt?

Si de aici, ce ati facut?

- Ce am facut? - Ati intrat prin fereastra aceea?

- Am intrat prin fereastra aceea? - Va �ntreb.

- Si eu va raspund: am intrat. - Atunci hai sa intram.

- S-ar putea sa deranjam. - Nu, nu, nu.

- Dupa dvs dle comisar. - Dupa dvs.

- Va rog. - Haide sa mergem.

Multumesc.

Permiteti?

- Ce e? - Ai grija.

Aici s-a stabilit ca doamna Van Zungguer a cazut.

Dumnezeul meu!

- E vila doamnei Van Zungguer? - Da.

- Nu stiati? - Nu.

Am deschis seiful si am putut constata

ca a fost fortat si, �n mod natural, golit.

Si acum dvs..

imi spuneti cine este criminalul.

Eu, dle comisar!

Faceti loc, faceti loc. - El este, dle comisar?

Nu, nu. Va rog, va rog. Nu, nimic despre mobil.

- Cum se numeste criminalul? Salvo Franzetti, un mare jucator.

Si ceilalti arestati? - Sunt complicii lui. Toti italieni.

- Dar a marturisit deja? - Comisarul �i interogheaza.

Puteti fi siguri ca �l va face sa c�nte.

Marturiseste! Singurul care putea intra �n camera victimei parcurgand drumul nostru

era ocupantul camerei 219,

asasinul dnei Van Zungguer. - Da, dle comisar.

Da, de fapt, fix la miezul noptii parcurgand drumul, intra �n camera,

batr�na e la telefon, se �ntoarce, �l vede si tipa: "Ce faci, ticalosule?"

- Asa de tare �nc�t acest strigat a fost auzit de el. -De mine?

Ah da, "qu'est ce tu fait canaille", franceza mi se pare araba...

E un ignorant, dle comisar, nu e �n stare sa traduca,

oricum, strigatul batr�nei era un semnal pentru el.

De fapt, fuge la vila, criminalul ia obiectele furate,

au pus-o pe batr�na �n valiza si au predat-o celui insarcinat cu treaba

care cu siguranta urma sa o faca sa dispara.

Si acesta e el, �tipul cel mare�! - Fiu de c...!

- Domnule comisar, doar nu il ascultati pe nebunul asta. - �l vedeti, dle comisar?

Are instincte violente, Tipi ca el comit gesturi reprobabile

De aceea ai fost prins cu valiza,

de aceea ar trebui sa taci, �grandell�n�!

- Scuzati-ma, ce �nseamna �grandell�n�? - E o expresie toscana, dle comisar.

- Ah, esti toscan? - Nu, eu sunt Roman, dar am facut liceul la Florenta.

Tot cu acordul comisarului, si eu il acuz!

Destul! Toti trei sunteti suspecti!

- Confirmati ceea ce ati afirmat? - Confirm si aprob, dle comisar.

- Pledezi vinovat? - Evident, dle comisar.

Asa stand lucrurile nu am alta optiune.

Dar, din fericire, pentru ca nu sunt rau, deoarece am un antrenament bun de jucator,

Am un as �n m�neca. De aceea l-am convocat aici pe domnul Gaston Leduc!

Pe mine?

Dle comisar, �nca nu �nteleg de ce am fost convocat aici.

- Un moment. - Ce �nseamna asta?

Foarte simplu, dle comisar. Nu sunt eu criminalul si va voi da dovada.

Care e?

Ati putea, va rog, sa o chemati pe sotia mea?

Sa intre.

Poftiti.

Eleonora, vino.

Dupa cum vezi, te asteptam.

Stai jos, draga.

Eleonora, nu te speria.

Comisarul e convins ca eu sunt criminalul, �ntelegi?

Dar exista un mic detaliu pe care comisarul nu �l cunoaste si pe care acum il vei spune.

Draga, priveste-ma fara teama �n ochi si spune �ntregul adevar.

Cine a fost cu tine �n camera 219 �n noaptea crimei?

Tu ai fost.

Dar ce spui, Eleonora? Ti-am spus sa nu te temi

priveste-ma �n ochi si spune adevarul!

L-am spus deja. - Adevarul?

Da, sigur.

- Cine era cu tine? - Comisare, vesti importante.

- Nu e adevarat!Nu o credeti! - O, Doamne, ne pun �n cusca!

- Taceti!

- Daca �mi permiteti, acum vorbesc eu! - Nu, vorbesc eu.

Pentru ca sotia mea, cu minciuna ei, a vrut sa ascunda o realitate trista.

Dar eu aici, �n prezenta tuturor, o spun si nu-mi pasa,

Retrag din nou tot ce am spus si strig lumii adevarul, pentru ca dreptatea sa triumfe.

�n acea noapte, dle comisar, �n camera cu sotia mea era Gast�n Leduc.

E un criminal!

Eram in camera doamnei, am auzit pasi si am fugit pe fereastra.

Am ajuns pe terasa, am intrat �ntr-o camera

iar pe o scara de serviciu am ajuns �n gradina iesind prin usa gardului care era deschisa.

M-am dus la bowling si multi oameni m-au vazut.

Minciuni! Minciuni!

Vreti sa ma lasati sa vorbesc?

Ati fi facut mai bine sa nu terfeliti onoarea sotiei dvs, pentru ca criminalul nu e

dar chiar nu e deloc domnul Gast�n Leduc.

- Nu? - Nu!

- Sa intre. - Stai aici l�nga mine, draga.

- "Asul in m�neca"... - Coarnele!

Ati spus ca ati luat trenul de la 23:50

ca sa mergeti la fiul vostru la Saint Laurent sur Mer,

... confirmati? - Da.

Trenul de la 23:50 a fost anulat acum 3 zile.

Sosesc!

Aveti ceva de spus, dle comisar?

Asteptati un minut!

Voi sunteti liberi.

Cei doi servitori au comis crima.

Au mers cu masina la spitalul Saint Laurent sur Mer pentru a-si crea un alibi,

si complicele �nsarcinat cu disparitia corpului

biatei doamne Van Zungguer, este deja �n m�inile noastre.

- Giovanna, suntem liberi! - Rezultam nevinovati?

- Esti fericita? - Da.

Vino aici, sa te vada.

- Scuza-ma, ce ziar? - �Paris Soir�.

- �Messagger�a�. - Sunt sotia lui.

Vreau sa le spui cititorilor tai francezi:

ca al treilea complice a fost arestat pentru ca am dat indiciul picioarelor mari.

- Am auzit o voce... Termina.

Lasa-ma sa vorbesc. Nu, o voce, o voce interioara care mi-a spus: �Remo, ia valiza.

�Ia valiza, ia valiza.� Si am luat-o.

Suntem m�ndri, doamna mea si cu mine... scrieti, scrieti,

ca am imbinat o opera de avantaj public

cu aceasta frumoasa vacanta pe pamantul glorios al Frantei.

- Merci. - Care vacanta?

Ea e foarte fericita. Faceti-i o fotografie frumoasa. Stai aici l�nga printesa.

Dl comisarul mi-a multumit, deoarece, odata cu reconstituirea crimei,

am putut demonstra ca politia urmarea o pista falsa

Asa ca eu si sotia mea am iesim cu m�inile curate din aceasta nefericita afacere.

- Bonsoir, doamna. - Bonsoir, monsieur.

si onoarea noastra nu are de suferit , ba chiar dimpotriva.

Destul, domnilor. Va rog, at�t. Toti jurnalistii pleaca.

Plecati va rog.

Voi doi, veniti aici un minut. Haideti.

- Felicitari domnule... - Veti parasi Monte Carlo cu primul tren care pleaca.

- si alta data, �ncercati sa aveti mai multa �ncredere �n politie. - Da.

Dati-va seama ca frica voastra absurda a �ncurcat ancheta

... si riscati sa ajungeti la ghilotina. - Nu!

Ati vazut deja ca un mic indiciu ca cel al trenului, a fost suficient

ca sa ne puna pe pista corecta.

Deci, din nou, aveti �ncredere �n justitie.

-Fiti linistit. Asa e.

Si colaborati cu politia ca niste cetateni constiinciosi si respectabili.

Desigur, dle comisar. O vom face data viitoare.

NICE, MONTECARLO, ROMA

ALARMA

- Iubire, daca te impresioneaza, nu te uita. - Cine a tras alarma?

- Eram eu. Imediat ce am auzit tipatul, am tras. - Deci ati vazut ceva?

Da. Am vazut unul care alerga: �nalt, subtire, �mbracat �n haine inchise si blond.

- E asa cum spune sotul meu. - Ce zice? Nu e asa.

L-am vazut c�nd a fugit, un singur moment a fost suficient,

... din moment ce am o memorie vizuala. - Dar Remo, ce zici?

Lasa-ma, trebuie sa colaboram.

Uite, era brunet, de �naltime medie si �mbracat �n...

Scuzati-ma. Scuzati-ma.

- Cine a tras alarma? - Eu.

- Ei, ce cretin esti! De ce?

Pentru ca atunci c�nd trenul s-a oprit, din compartimentul meu,

am vazut un barbat cobor�nd din tren si pierz�ndu-se �n �ntuneric.

- Era scund, gras, purta... - Opreste-te! Destul!

A mai vazut cineva ceva? - Nimic!

Si cei de acolo?

Sunteti pregatiti sa depuneti marturie? - Da.

Veniti cu mine. Sa mergem.

Draga? - E o simpla formalitate.

Nu, draga, nu fi distrata, adu-mi niste haine. Trebuie sa plecam.

Vom colabora. Este o simpla formalitate, nu?

A MURIT MISTERIOS UN CETATEAN POLONEZ

MARTORII SE CONTRAZIC IN MOD GRAV

Ei SUNT ASASINII?