Original subtitles

Liniștește-te, te rog eu.

Lasă-mă să vorbesc.

Ascultă-mă, o să fie bine.

Mai am nevoie de o mie de euro.

Uite mi-a zis Chelu’ că-mi dă săptămâna asta.

Dar nu am acuma de unde să-ți trimit.

Încearcă să te-mprumuți de la Mariana.

Păi nici ea n-are acte?

Lasă că rezolv și-ți trimit. Și o să pleci de la Giuliano ăsta.

Dă-l în mă-sa de bulangiu, că dacă-l prind îi rup picioarele.

Nu știu, dar să pleci de la nenorocitul ăla

că după ce că nu-ți plătește, îți mai face și din astea.

Să-i spui că dacă-l prind îi rup picioarele...

Bine. Da. Bine, pa. Te iubesc.

Alo?

Vericule, ia vino, mă.

- Ce-s cu urmele astea, mă? - Ce urme?

Urmele astea, nu-s de la vopsea?

Păi ce fac? Eu îți plătesc ție lucrarea și mă duc în altă parte?

Poți să mergi oriunde, dar mai bine de-atât n-o să-ți iasă.

Bă, dă-o dracu’, că pe-asta o făceam eu cu sprayul.

Băi, eu ți-am zis că trebuie schimbată toată.

Dar... tu ai vrut cu chit.

Și cu chit... ce să mai... așa iese, nu iese mai bine.

- Băi, vericule, eu nu-ți plătesc, mă. - Cum adică?

Păi ce fac aici? Arunc bani la wc? Acuma trebuie să mă duc în alta parte.

Ce fac, îți dau bani ție, îi dau bani lu’ ăla?

Poți să faci ce vrei,

dar nu poți să mă lași așa, să nu-mi dai nimic.

Lasă manopera, dar măcar pentru materiale...

Păi uită-te, mă, vericule.

Ia uită-te tu, mă, vericule, pot sa ies eu așa cu ea?

Nu râde lumea de mine? Tu vrei să râdă lumea de mine?

Nu vreau, dom’le, dar vreau să-mi acopăr gaura.

Nu-ți dau nimic, mă. Ce dracu’, sunt bătaia ta de joc?

Dom’le, îmi faci gaură, te rog eu, nu mă lăsa așa.

Lasă munca, dar măcar pentru materiale...

Te rog eu.

Ia de-aici, mă, săracule.

Du-te dracu’ de sărac.

Săracule!

Hai noroc!

Ce faci, mă?

Salut.

Aoleo!

- Ce ai, mă? - Ce am...

Am pariat pe scor fix și a marcat Astra în ultimul minut.

Nu știu ce am avut azi, bă, să mor eu, dar nu mi-a intrat nimic. Dar nimic!

Joia trecuta am scos 210 lei Și azi am pierdut pân-acum 140.

Păi dacă nu te potolești și tu...

Ioane!

Ce faci, mă, așa de dimineață ai luat-o?

- Ce-ai, mă? - Ce am... Ce nu am! N-am bani.

Păi cine are bani?

I-am zis Ginei că-i trimit 1200 euro săptămâna asta.

- O sclăvește ăla acolo! - Și cât ai?

Păi... cu ce-mi dă Chelu’, 280. Dartrebuie să termin și casa.

- Și cât îți trebuie? - Vreo 20.000.

O nimica toată la tine.

După planurile mele, trebuia să am vreo 12.000 acum.

Văd eu cum fac rost.

Nasol, Dinele, ce să zic...

Poate vând ceva.

Ce să vinzi? Chiloții de pe tine, ce să vinzi?

Bagă la pariuri!

Începe acum Rapid-Brașov și ai cotă 18:1 că marchează Botezatu în repriza a doua.

Asta-nseamnă că dacă bagi zece lei, scoți 180.

Bagi 100... Câți scoți, Pompiliu?

- 1800. - Ai văzut?

Du-te, bă, de-aici. Nu dau eu banii pe pariuri.

Băi, fraiere...

Botezatu în ultimele trei meciuri a marcat decât în repriza a doua.

Și Brașovul are apărare proastă, mergi la sigur!

Nu mă pricep eu la fotbal...

Mă uitam și eu la Avântul când erau în liga a treia,

dar s-au dus dracului și ăia.

Păi dacă eu-ți zic că mergi la sigur?

Păi și dacă ești așa sigur, de ce nu pariezi tu?

C-am avut ghinion azi...

Uite cum facem. Dau eu pentru tine.

Hai, mă!

Zece lei, Botezatu gol în repriza a doua.

Dacă câștig, îmi mai tai din datorie, da?

Fii atent aici cum se fac banii.

Bă, tu n-ai pe ce să dai banii, să mor eu.

Zece lei am pus, mă. Ce, mor eu fără zece lei?

Zece lei acuma, 40 lei ieri.

Dacă-mi dădeai toți banii care i-ai pierdut aicea, îmi ridicam casa.

O să-mi mulțumești când o să-ți dau 100 de lei pe nimic. Ai să vezi.

Mai bine băgai banii-n banca Și scoteai dobânda.

Ce să bage banii-n bancă, bă, tu ești nebun la cap?

Vrei să ia jidanii și pielea de pe voi?

Mai bine le dai foc. Să nu bagi banii în bancă, Dinele!

Și ce, e mai bine la pariurile astea, când totul e pe ghici?

Că nu mai înțelegi nimic, că... Unu’ dacă...

El crezi că vrea când dă... îl bagă mingea aia-n plasă sau nu dă?

E totul la... așa...

Terminați, mă, oricum meciurile sunt aranjate, ca să bage bani fraieri ca voi.

Banii ajung la impresari și la patronii de cluburi. Punct.

Bine, mă.

Păi, cum au luat mă campionatul echipe de-astea: Unirea Urziceni, Oțelul Galați?

- Cum îți explici? - Păi cum?

Mafia pariurilor! Cum?

Știi care e primul blat din istorie?

Ăla cu Iisus. Romanii cu evreii. Când l-au dat pe tavă...

Nu, bă, dobitocule!

- Ce-i, mă? - A luat roșu dobitocul!

Crezi că-i întâmplător?

Este una dintre cele mai rapide eliminări din istoria Ligii I.

Bă, cred că vând Dacia lui taică-meu.

Nu iei nici 200 de euro pe Dacia aia.

Măcar mai merge?

- Merge, mă. - Da?

Bine, trebuie reparată.

Și vopsită, că-i plină de rugină.

Uite, putem să pariem pe Turul Franței. Ce zici, punem zece lei, jumi-juma?

Dar de ce n-o dai la Programul Rabla? O ia cineva pentru cupon.

Băi, ești nebun? Șase milioane de euro potul la loterie!

- Ce zici, Dinele, jucăm la loterie? - Hai mă, du-te de-aici!

- Zi, mă! - Cât e mă?

Șase milioane de euro.

Gina!

Alo? Da, iubire!

Bine, tu?

Așa...

Cum?

Cine? El?

Păi și tu ce i-ai zis?

Bă, tu ai înnebunit?

Bă, Gina, ești nebună?

Cum să faci așa ceva, mă?

Cum să te muți cu el după cum s-a comportat cu tine?

Păi dacă ți-am zis că-ți trimit banii în două zile!

Ai și tu puțină răbdare, te rog eu foarte mult.

Îți trimit banii în două zile.

Aoleu, nu-mi vine să cred. Ce-mi faci, mă?

Auzi? Ăsta e lângă tine pe-acolo? Cheamă-l, adică dă-mi-l la telefon puțin.

Dă-mi-l, te rog, puțin la telefon.

Mulțumesc.

Alo?

Bună seara, Don Giuliano.

Eu sunt Dinel, soțul Ginei.

Auzi...

Eu nu știu ce planuri ai tu pe-acolo, dar dacă te-atingi de ea,

eu îți rup picioarele.

Ai înțeles?

Ai înțeles, mă?

Da! Băi! Eu îți rup picioarele, mă!

Tu mă-nțelegi?

Ai înțeles?

Praf te fac, mă!

Băi, mascarpone, ce ești tu pe-acolo.

Băi, eu îți rup picioarele...

Gina? Te rog eu foarte mult,

spune-i așa, că dacă se atinge de tine,

praf îl fac.

Mie nu mi-e frică de mafie!

Auzi? Alo? Gina?

Futu-l în gură să-l fut!

Mă treci pe caiet, da?

Și cum ziceai? Care sunt regulile la loto?

Cum vrei să joci? Variantă simplă, variantă combinată

schemă redusă, variantă combinată redusă, cap de pod?

Deci, variantă simplă.

Trebuie să alegi 6 numere din 49. Să le nimerești p’alea care ies.

Păi, și ce-i complicat în asta?

La școală le nimeream tot timpul. Și fără să fac socoteala.

Păi da mă, da nu e așa simplu să-ți iasă toate șase.

Uite, nu le-a mai ginit nimeni de juma’ de an.

D’aia s-au strâns șase milioane de euro.

Păi nu mai dau bani aiurea.

Eu n-am bani să trec strada, da’ acuma mă pui să dau și la loto?

Lasă, mă...

- Ioane... - Bă, nu fi fraier.

Fii atent! Mugurel de la gară a jucat la loto

și a ginit doar cinci numere.

Și-a luat garsonieră,

are televizor cu CD și satelit, și-a luat mașină nouă din Germnia.

- N-are CD. - Are satelit.

- Ioane, mai dă, mă, un nes. - Stai puțin da’ n-avea Dacia aia sport?

Și-a luat Golf 4 din Germania, mă.

- Păcat, mă, era bună Dacia aia. - Fii atent cum facem.

Tu alegi numerele. Eu plătesc.

Dacă e să nimerești, facem jumi-juma câștigu’.

- Da’ tu cumperi biletul. - Păi n-am zis așa?

- Bun. - Dă și tu un bilet, Ioane.

- Auzi? Dă și tu doi lei. - Cine eu?

Nu ți-am dat mă săptămâna trecută? Ai uitat? Eu n-am uitat.

Auzi, bă? Ia mai du-te dracu’

că joia trecută m-am luat după tine și-am pus 80 de lei pe Chelsea cu PSG.

Și eu ce să-ți fac?

Și-aseară cine a dat beri la non-stop?

Bine, mă, îți dau.

Ia doi lei d-aici. Să mor dacă de data viitoare nu te notez.

- Al dracu zgârciob! - Al dracu’ hoț!

Vezi, mă, că asta e mare țeapă cu loteria.

Tu crezi că ei nu știu ce numere o să iasă?

Cum îți explici că aia care câștigă, câștigă numai de Paști sau de Crăciun?

- Așa. Deci pun numere la întâmplare? - Da. Nu! Nu la-ntâmplare.

Unii trec numărul de la pantof sau vârsta nevestei.

Ce-ți trece ție prin cap.

Păi... vârsta mea,

a lu’ Gina,

număru’ de la casă...

Cât am la pantofi?

43...

Deci 40, 39, 41, 43 și 42. Da’ sunt cinci. Mai e nevoie de unu.

Păi, ce faci, mă?

Nu vezi că le-ai pus unul după altu’? 39, 40, 41, 42 și 43?

Pune 44. Tot îți mai trebuia un număr.

Păi tu nu-ți dai seama?

Dacă le pui așa unu’ după altu’, n-ai nici o șansă. Nu-ți ies niciodată.

- Păi și ce fac? - Pune altele.

Care?

- În ce an ești născut? În ’75, da? - Da.

Ai unu cu nouă cu șapte cu cinci.

Cât fac Pompiliu?

- 22. - Pune 22!

22.

Să vezi tu dacă, nu-ți bagi unghia-n gât că-or să iasă numerele lu’ ăsta.

- Dacă ies alea... Uite-mi tai o mână. - Bine.

Asta e!

În câteva zile o fac ca nouă.

Nici 300 de euro nu iei pe ea. Nu ți-o ia nimeni nici pentru piese.

Ești tu fraier, mă.

E mai bătrână decât mine, mă. E mașină de colecție.

Ce colecție, tată? Colectat de fiare vechi, poate.

- Cine dracu’ face colecție de așa ceva? - Habar n-ai, e dintre primele serii.

Are piese franțuzești. Ușor!

Poate șuruburile erau românești, Dinele.

Lasă, mă, c-o repar eu.

Să vezi tu cum mă rogi să te fac o tură prin oraș.

- Hai, pune-i contactul, hai să mergem! - Nu cred că pornește.

Asta nu se deschide, mă?

- Hai să vă fut în gură. - Ce-ai zis, mă?

Scuze, nu vorbeam cu tine.

- Bă, eu te-am întrebat ce-ai zis! - Bă, te-a întrebat ce-ai zis!

Dar n-am zis nimic. Vorbeam singur.

N-ai zis nimic, dar vorbeai singur? Cum vine asta?

- Zi, bă, cum vine asta? - Da’ ce-am făcut? Ce-am zis?

Păi asta te-am întrebat și noi, ce-ai zis?

Păi n-am zis nimic.

Cu fața asta n-ai zis tu nimic?

- Nu vezi ce față ai? - Ce față am?

Bă, ia cere-ți scuze!

Îmi cer scuze, dar nu știu pentru ce.

Cere-ți bă scuze, nu te căca pe tine!

Îmi cer scuze.

Ce te-ai speriat, mă, așa? Ți-a plăcut asta?

Ce s-a speriat prostu’.

Ce-ai acolo? Ia zi.

N-am nimic. Niște chei, o brichetă...

Nu-mi dai mie borseta asta?

Ți-o dau...

Dar îmi dai, te rog, cheile și bricheta?

Îți dau mă cheile, ce pula mea să fac cu cheile tale?

Da’ bricheta las-o că-i mișto.

Vi-o las.

Hai să trăiești, să-ți dea Dumnezeu sănătate.

Mult noroc!

Ce prost e ăsta, mă...

Bravo, Dinele, tată!

Da, tată, așa mai vii de-acasă. Frumos.

Bravo! Mișto!

- Mi-a luat ceva timp, dar a meritat, nu? - Da, tată, foarte frumoasă.

- RAR-ul i l-ai făcut, mă? - Pentru ce?

Păi dacă schimbi culoarea la mașină trebuie să-i faci RAR-ul.

- Ce culoare are mașina-n acte? - Nu știu. Albă.

Ia dă talonul.

Albă. Trebuie să-i faci RAR-ul.

- Păi o s-o fac, na. - Păi fă-l, când simți tu.

Băi, Sile! Te rog eu!

Ușor. Ia-o ușor. Că e... ia uite...

Să trăiești, Dinele! Felicitări!

Îți ziceam de ăsta, de Nikolas Tesla.

Era român și-l chema Nicu Teslea. Ce zici?

Deci era român din Banatul sârbesc. Ta-su’ era popă ortodox, îți dai seama?

Deci cel mai mare inventator al planetei era român verde, din popă ortodox.

Pe bunicul lui în chema Drăghici. Ce zici de chestia asta?

Și l-au confiscat americanii, normal,

ca pe orice om inteligent din estul Europei și l-au dus la...

Bă, băieți, bă. Bă, am câștigat, bă!

- Ce, mă? - Ce-ai, mă?

Băi, au ieșit toate șase numerele, mă.

Ce, mă? Bă! Am câștigat, bă, sunteți nebuni?

- Am câștigat! - Ia stai, mă!

Uite-aici numerele câștigătoare!

Nouă, 16, 22, 26, 33 și 41.

Astea-s numerele lui Dinel, le-am scris eu pe hârtie!

- Băi, am câștigat! - E ziarul de azi?

Da, mă, e ziarul de azi! Uite, fii atent ce zice aicea:

„Loteria anunță că există un bilet câștigător,

conform calculatorului care a înregistrat toate combinațiile posibile.

Potul nu a fost încă revendicat. ”

- Noi suntem, Dinele! - Băi, Sile, băi!

- Ioane! Cinste la toată lumea! - Bravo, bă! Bravo!

Ce facem cu atâția bani?

- Bravo, Dinele! Cum adică? - Șase milioane de euro! Pe ce-i cheltuim?

Cum adică-i „cheltuim”? Poate eu cu Dinel. Tu ce treabă ai? Noroc, Dinele!

Cum ce treabă am eu? Păi n-am dat și eu bani la bilet?

- Ce-ai dat, mă? - N-am dat, mă, doi lei la bilet? Dinele?

- Ba da, mă. A dat și el doi lei, mă. - N-am dat, mă, doi lei la bilet?

Păi și ce, mă? Dacă ai dat doi lei înseamnă că e și biletul tău?

Băi, Sile!

Păi cum mă, nu zicea el că loteria e mega-țeapă?

Că sunt în spate masonii-evrei la loterie, acolo?

Da, mă, dar dacă a dat doi lei înseamnă că e și al lui, mă. Hai, că...

- Băi Sile, așa suntem noi prieteni, mă? - Băi!

Ia, mă, doi lei, mă. Ia doi lei înapoi. Ia un leu... Dă, mă, un leu.

Ia, mă, cinci lei.

Du-te dracu’ cu conspirațiile tale. Hai noroc, Dinele.

- Băi, Sile, așa suntem noi prieteni, mă? - Du-te, mă...

Păi dacă nu eram eu, tu nu mai luai biletu’, odată, și...

- Mă faci pe la spate, Sile? - Bă! Terminați, bă!

Vă rog eu terminați, că sunt destui bani.

Cât? Cât sunt? Sunt șase milioane. Terminați, mă!

Noi suntem trei, împarți șase la trei, cât iese, mă?

Două milioane de om, hai, mă!

Păi nu suntem, mă, toți pentru unul, unul pentru toți?

Băi, Sile...

- Bine, mă, împărțim la trei! - Haide, mă!

Dă banii.

Hai în oraș!

Hai să-ncasăm premiul, bă!

- Dă biletul! - Ce bilet?

- Dinele, nu zice c-ai aruncat biletul! - Nu l-am aruncat...

Bă, Dinele, dă biletul...

- Băi... Cred că l-am pierdut. - Cum l-ai pierdut, mă?

Adică nu l-am pierdut.

Când mi-au furat borseta, biletul era în borsetă!

- Cine, mă? Cine a furat borseta? - Nu știu...

Erau doi, la mine-n bloc.

Stai că nu se poate să fie o coincidență dacă erau doi la tine-n bloc!

Băi, haideți la poliție!

Erau cu o mașină de București. Albă.

- Ce mașină? - Nu știu. Nu știu acuma.

- Băi, nu erai, mă, mecanic? - Ba da, Sile, dar eram speriat!

Frate, stați un pic, nu se poate să fie o coincidență.

Deci au venit doi băieți peste unul care a câștigat la loto,

într-o mașină albă.

Atenție, o mașină albă, cu numere de București.

Păi aici sunt serviciile implicate!

- Ce servicii, mă? - Păi, SIE, SRI-ul, DIICOT-ul, toți.

- Ăștia urmăresc extragerile loto. - Tu crezi că și acuma ne urmăresc?

Sigur ne urmăresc, tu crezi că ăștia-s amatori?

- Tu ce te uiți mă? - Băi! Băi, Ioane!

Cine l-a pus, mă, pe Iohannis? Cine a făcut Revoluția? Nu ei?

Haideți la poliție!

Dinele... Am fost vânați!

Scrieți acolo: cine, când, în ce loc,

cum arătau, ce semnalmente aveau.

Păi cine... Nu știu. Erau doi bărbați.

- Scriu doi bărbați? - Da, îi descrieți.

Cum arătau, cum erau îmbrăcați, ce semne particulare...

Adică dacă vreunul din ei avea vreun semn pe față,

vreo aluniță, o cicatrice.

- N-aveau cicatrice. - Atunci nu scrie.

Erau cu o mașină de București. Albă.

- Asta scriu? - Da. Scrieți tot.

Când s-a-ntâmplat... Acum patru zile.

- Acum patru zile? - Da.

Păi și de ce declarați abia acum?

- Acum-am descoperit... - Pentru c-a fost plecat din localitate.

- Acum am descoperit. - A fost plecat din localitate.

Unde?

Bine. Și-n borsetă ce bunuri aveați? Acte, bani?

Nu. Aveam un bilet de...

De dragoste!

Deci avea un bilet de dragoste.

Mă rog, o chestie, materialicește vorbind nu contează,

n-are valoare, dar are o valoare emoțională.

Pentru el.

În rest mai avea niște nimicuri, ce mai aveai?

2-300 de lei, o iconiță, niște chei...

Nu. Cheile mi le-au dat înapoi.

- Deci v-au lăsat cheile. - Da.

Deci în borsetă aveați o iconiță, un bilețel de dragoste și 200 de lei.

300 de lei.

- Și borseta cât valora? - Nu știu.

- Am primit-o de la o promoție... - Am înțeles.

Scrieți acolo: valoare totală pagubă, 300 de lei...

- Altceva? - Atât.

Bun. Data și semnătura și mi-o aduceți mie.

Și credeți că-i puteți găsi?

Da, bineînțeles.

După ce terminați declarația,

imediat vom trimite echipa de la criminalistică să inspecteze locul.

Dup-aia vom bloca frontierele și vom da căutarea pe Interpol.

Mai mult de atât nu putem face.

Și-n cât timp credeți că-i găsiți?

Depinde. Dacă intervine și FBI-ul,

am putea să-i prindem chiar și-n patru ore!

Serios?

Ați auzit?

Băi, deci eu nu-nțeleg. De ce nu le-ai zis de bilet?

Dacă se afla că am pierdut un bilet de 6 milioane de euro,

crezi că-l mai găseam?

Păi și cum? Acum că nu s-a aflat înseamnă c-o să-l găsim?

Nu vă mai contrați atât!

Trebuie să fim calmi și lucizi.

Tu n-ai văzut c-a zis aia că-i găsește pe hoți în câteva ore?

Hai, mă, Dinele, c-aia a râs de tine, n-o să-i găsească-n veci!

Da? Păi de ce-a făcut asta?

Pompiliu, zi-ne acuma dacă ai un plan.

Dacă nu, ne ducem înapoi, le zicem de bilet să-l caute pe bune!

Bă, tu ai încredere în Poliția Română? Eu, unul, n-am.

Eu, ca lucrător la stat, îți garantez, îți dau în scris,

că nimeni n-o să facă nimic pentru noi.

Trebuie să ne luăm singuri soarta în mâini.

Păi și cum facem asta?

Deci tu te-ai întâlnit cu hoții pe scară, da?

Da.

Deci asta-nseamnă că s-au dus la cineva de pe scară.

- Corect? - Corect.

Bun. Mergem din ușă-n ușă și aflăm cine erau hoții. Simplu.

Și crezi că-i găsim pe hoți?

Mă, Dinele...

Dacă Decebal, în primul război daco-roman, 101-102,

avea dubii dacă-l bate sau nu pe Traian,

armata romană fiind, atenție, de zece ori mai numeroasă,

crezi că-i mai făceau romanii basorelief la columnă, la Traian?

Pe bune, acum?

Decebal n-a murit?

Da, mă, a murit, normal c-a murit. Toți murim, dar...

Mai avem trei zile să declarăm biletul. Așa zicea-n ziar.

Da mă, asta zic și eu, hai să purcedem atunci!

- Să ce, mă? - Să mergem!

Hai, concentrează-te! Hai!

Săru’ mâna. Avem și noi o-ntrebare la dumneavoastră.

- Sunteți de la cablu? - Nu, nu suntem de la cablu.

De trei zile s-au dat posturile peste cap.

Am sunat și la dispecerat și au zis că nu e de la ei.

Aoleu. Doi bărbați ați văzut în bloc zilele astea?

- Unul mai înalt și unul... - Ei să fie cei care au stricat posturile?

Nu știm, o să aflăm lucrul ăsta.

Doi musafiri de la București ați avut, zilele astea?

Cine? De la București?

- Musafiri. - Nu, n-am avut niciun musafir.

N-ați avut? Bine. Mulțumim foarte mult.

- Costele! - Da

Ai avut doi musafiri în vizită de la București?

- Ce să am? - Doi musafiri în vizită...

De unde să am eu așa ceva? Ce, sunt ăia de la cablu?

Nu sunt de la cablu!

Mulțumim foarte mult. Săru’ mâna, doamnă, sănătate!

Hai să vedem aici.

- Cine stă aici? - Cornel.

Cine e?

Ce Cornel, mă?

Bună. Ne spui și nouă dacă părinții tăi sunt acasă?

Părinții mei nu sunt acasă!

Și știi cumva, au avut niște musafiri de la București, zilele astea?

Nu știu și părinții mei mi-au zis să nu deschid la străini.

Da, foarte bine,

dar atuncea spune-mi măcar când se-ntorc părinții tăi.

Părinții mei se-ntorc de la serviciu la ora patru.

Pân-atunci nu am voie să deschid la nimeni.

Da, foarte bine...

Asta știe mai multe decât vrea să ne facă să credem.

Cum naiba?

O simt! Eu simt oamenii. E mega dubioasă.

Bună ziua.

Căutăm și noi niște informații despre doi bărbați

care au fost aici în bloc zilele trecute.

Știți ceva?

- Sunteți de la poliție? - Nu, nu suntem de la poliție.

- Da. - Bună ziua.

Căutăm niște informații despre doi bărbați care au fost aici în bloc zilele trecute,

unul înalt și slab, așa, și unul mai mic de statură...

- Sunteți de la poliție? - Nu, dom’le, nu suntem de la poliție.

Bună ziua.

Poftiți.

Sunt OK.

Luați loc.

- Se fumează la voi? - Da.

Câtă?

Câtă ce?

Păi, câtă vreți?

Câtă vrem?

Ce anume căutați?

Căutăm doi bărbați care au furat de aici în bloc o borsetă

și încercăm să dăm de ei acum.

- Sunteți de la poliție? - Nu suntem, dom’le, de la poliție!

Vine poliția...

Atunci... Stați că nu-nteleg. Nu pe noi ne căutați??

Nu. Căutăm doi bărbați din București sau așa credem noi că sunt din București,

pentru că au fugit cu o mașină cu număr de București.

Și bărbații ăștia i-au furat lui Dinel, care e vecin cu dv, i-au furat o borsetă,

și Dinel avea-n borsetă niște lucruri foarte valoroase.

Și cam atât.

- Pe bune? - Da.

Da, aici pe scară, acum patru-cinci zile-n urmă.

Ce nenorociți!

Și ce era-n borsetă?

Ceva personal... dar valoros. Foarte valoros.

Ați văzut pe cineva?

Da!

Parcă...

Parcă-mi amintesc ceva!

- Serios? - Da!

Parcă te-am văzut pe tine în bloc.

Nu pe mine... Doi bărbați. Unul mai înalt și altul mai mic, așa.

Da...

Nu-mi amintesc, nu cred.

La noi sigur nu. Rareori vin necunoscuți.

De aceea și neînțelegerile de mai devreme.

- Noi am vrea să v-ajutăm, dar... - Dar nu se poate, da.

Păi ne scuzați de deranj atunci.

Păi dacă tot ați venit, nu mai stați puțin la un cuiuț?

- La un ce? - Trebuie să mergem...

Dar ce-s alea? Droguri? N-am mai văzut pân-acuma.

- Hai Dinele... - Vrei?

Nu, că sunt cuminte, cu frica lui Dumnezeu și nu vreau să cad în păcat.

Dar nu e niciun păcat.

Lasă că am eu viciile mele.

Nici așa. Beau ca omul de rând,

dar nu vreau acum să cad în ispită cu droguri, cu din-astea... Nu...

Uite cine e om serios!

Dar aș gusta din prăjitura asta.

Că n-am mâncat nimic de dimineață și de când am venit mă uit la ele.

- Sigur. - Pot, da?

- Tu le-ai făcut? - Da.

Gospodină, bună la casa omului.

- Îți plac? - Mergem?

Bună!

- Dar ce-are? Are busuioc? - Nu.

- Dinele, hai că nu mai... - E bună.

Vă mai așteptăm pe la noi!

- Salut! - Pa.

- Da. - Bună ziua!

Căutăm doi bărbați care au fost aici în bloc, acum patru-cinci zile.

Unul înalt și unul mai scund.

Cel înalt vorbea moldovenește și aveau o mașină cu număr de București...

Aveți idee cine sunt, unde-i putem găsi?

- Da! - Serios?

Haideți.

Stai, mă...

- Săru’ mâna. - Spuneți, băieți, ce vreți să aflați?

Căutăm doi bărbați care au fost aici în bloc,

acum câteva zile, și mi-au furat o borsetă.

Da.

Și am înțeles că știți cine sunt, unde-i putem găsi...

Da, normal că știu. Sunt clarvăzătoare, știu tot.

Și ne puteți spune și nouă cum îi putem găsi?

Cum să nu?

- Păi cum? - N-o fi așa simplu...

- Adică? - Adică trebuie să dai bani.

Ia uite cine știe.

- Cât? - O sută.

- Asta e. - Eu nu dau banii pe așa ceva...

- N-avem ce pierde. - Ba avem ce pierde...

E o investiție mică.

Ascultă-mă, dai o sută, dar poți să câștigi milioane, deci merită clar.

Hai, scoate banii.

Bine, mă, luați-mi și ultimii bani.

Bani aruncați aiurea!

Argentino! Fă-te-ncoa’!

Ia banii la băieții ăștia.

Ia să vedem, stai jos.

- Deci căutați doi bărbați, da? - Da.

Doi bărbați care au fost aici în bloc acum câteva zile.

Unul era mai înalt, așa, iar altul era mai scund,

dar mai periculos așa, mai amenințător.

Da, îi văd. Nu sunt de pe-aici.

Păi, da, erau cu o mașină cu numere de București.

- Și au luat ceva de la voi. - Da! O borsetă!

- Și-năuntru era ceva de valoare mare. - Exact!

- Știți unde e borseta? - E la ei. La băiatul înalt.

- Ăla înalt? - Da.

Păi a luat-o ăla scund. Mă rog, or fi făcut schimb între ei...

- Da. Au făcut schimb între ei, ia uite. - Da...

Vezi?

Și ne puteți spune unde-i putem găsi?

Nu știu locul, dar sunt într-o mașină.

- Albă? - Da, într-o mașină albă.

Și știți cum îi putem găsi?

- O să vă găsească ei pe voi. - Când?

Mai repede decât crezi.

Gata, nu mai văd.

Am înțeles.

- Mulțumesc. - Hai!

Dar îmi puteți spune despre Gina, nevastă-mea?

- Dacă e bine, dacă... - A murit?

Nu, Doamne ferește, nu!

A plecat în Italia și m-am mai ciondănit puțin cu ea și...

Da, 60 de lei.

Argentino!

- Da. - Dă-i în palmă lui băiatu’...

Dă-mi palma.

O văd pe nevastă-ta pe malul mării.

La mare? Dar ce caută acolo?

- Nu e singură. - Dar cu cine?

- E cu un bărbat. - Cu Giuliano?

E cu Giuliano, șeful ei?

Nu știu dacă e șeful ei, dar e un bărbat cu bani mulți.

Da, el e! Dar au zis că se mută împreună, nu că pleacă la mare.

- Ce fac ei acolo? - Acolo locuiesc...

Auzi dar... poți să-mi spui dacă...

Sunt împreună... Mă-nțelegi.

Da, dar pe tine te iubește. Și așteaptă de la tine s-o salvezi.

- S-o salvez? - Da.

Adică să fac rost de bani și s-o pot aduce înapoi. Da, așa...

Da, exact. Dar grăbește-te, timpul e scurt.

Deci e clar. Trebuie să facem rost de borsetă.

Dacă vreți, putem să facem blesteme, voodoo...

Putem să-l blestemăm pe italianul ăla.

- Putem? - Da.

- Dar costă. - Lăsați, venim data viitoare.

Aveți aici întreaga noastră ofertă.

Magie, farmece, descântece, blesteme... Oferim și bocitoare pentru înmormântări...

Bine, mulțumim.

Am și eu o întrebare.

- Ia bonul. - Mâine e meci.

Joacă Liverpool acasă la Manchester... Nu-mi spuneți și mie cât o să fie scorul?

Îmi pare rău, dar nu pot să dau astfel de informații.

Da’ cine dă primul gol?

Nu, prima literă, atâta, mi-ajunge.

Îmi pare rău, nu am cum...

Păi luați-l că n-am ce să...

E trecut de ora patru, cred că s-au întors părinții fetei.

Bine c-am pierdut vremea cu escroacele alea,

ca să nu mai zic de bani.

’Tu-le muma-n cur de comuniști, ce-au făcut din țara asta...

Bă, Antonescu de trăia...

Bună, dragă.

- Au venit părinții tăi? - Nu s-au întors.

Nu? Și ai idee când vin?

Părinții mei mi-au zis să nu deschid la nimeni.

Auzi? Dar te superi dacă-i așteptăm și noi înăuntru acolo, la tine?

Vezi că mai sunt etaje. Hai să mergem.

N-auzi, mă, că știe mai multe decât ne zice?

Hai că intrăm și noi înăuntru să-i așteptăm pe părinții tăi.

Hai, mă!

Știi cumva, au fost la voi în vizită doi bărbați, de 30-35 de ani,

unul mai mare, așa și mai slab, și altul mai...

Mai mic?

Exact, mai mic. Da’ de unde știi?

Cu ce se ocupă părinții tăi?

Mama este secretară, iar tata are un butic.

Și vin oameni pe la ei prin vizită?

Vin, da. Prieteni, rude...

- Da? Și aveți rude și la București? - Da.

Și nu cumva din rudele de la București au venit pe-aici zilele astea?

- Nu răspunzi? - Nu știu.

Uită-te la mine.

Uită-te la nenea Pompiliu și zi adevărul.

Chiar nu știu.

De ce mă minți?

- Ce se-ntâmplă aici? - Săru’ mâna, doamnă.

Căutăm niște indivizi foarte periculoși

care au dat o spargere la dv în bloc

și au furat cuiva niște lucruri de valoare.

- Aoleu, cum așa? La noi în bloc? - Da. Acum patru-cinci zile s-a întâmplat.

Domnii sunt dl Dinel,

pe care-l știți că e vecinul dv

și dl Sile care este colaboratorul nostru.

Și dv sunteți...

Eu sunt Pompiliu Borș, de la consiliul județean.

Brândușa Dorohoi, îmi pare bine. Dar cu ce anume vă putem ajuta?

Păi sursele noastre ne-au adus aicea

și credem că fata dv are niște informații foarte valoroase pentru noi.

Aoleu, ce anume?

Păi asta vrem și noi să aflăm.

Dacă puteți s-o chemați să mai vorbim cu ea un pic?

- Pe Mihaela? - Da, Mihaela.

- Stați un pic... - Chemați-o să vorbim un pic cu ea.

- Ce se-ntâmplă aici? - Domnii sunt de la inspectorat.

A fost o spargere la noi în bloc zilele trecute.

Aoleu, la ce apartament? Salut, Dinele.

De fapt a fost un jaf,

lui Dinel i s-a furat din borsetă ceva foarte valoros.

Conținea borseta niște lucruri prețioase.

- La noi în bloc? - Pe scară acolo.

- Și domnii zic că Mihaela știe cine erau. - Cum așa?

Mihaela!

Ia spune, știi ceva de niște hoți la noi în bloc?

Ai văzut ceva?

Uite, domnii zic că știi ceva de asta.

Nu știu!

Băi... Să nu mă minți că te dau cu capul de toți pereții.

Dar ce vă face să credeți că știe ceva?

Păi mi l-a descris pe unul dintre infractori.

Da.

Auzi ce zice domnu’!

Băi! Zi ceva, nu tăcea din gură, dacă știi ceva! Zi!

Băi! Vrei să-ți dau vreo două să-ți aduci aminte?

Cornele!

Zi odată, zi, în paștele mă-tii, zi!

Mihaela, dacă știi, spune, că ne faci de râs aici.

Lasă că-ți aduci tu aminte imediat, stai așa!

Cornele! Las-o-n pace! Treci în camera ta!

Las-o să se-nvețe minte să nu mai ascundă lucruri!

- Nu! Noi o să trebuiască să plecăm. - Pe bune, dar ce, ne face de râsul lumii?

Presupunem că ne-am pripit noi și o să mai căutăm. Dacă e...

Adică trebuie să plecăm acum.

Nouă ne pare rău de situația asta, dar ea e o fată foarte cuminte.

- Nu știu ce-i cu ea. - Da, revenim noi dacă e cazul...

- Salut, vecine. - Salut.

Ne pare foarte rău de încurcătură, de-obicei nu e așa,

e fată cuminte, chiar nu știu ce-i cu ea.

Nu-i nimic, o să revenim noi.

...când vin acasă mă faceți de râsul lumii!

- Cornele... - Taci din gură, femeie, nu mai comenta!

Aici am fost?

Nu mai știu, cred că nu.

Hai!

Săru’ mâna.

Săru’ mâna.

Dacă vreți toți odată vă costă dublu, să știți.

- Nu, noi căutăm pe cineva... - Da, căutăm pe cineva.

Hello... Dar ce-avem noi aici?

- Hai ziceți, care-i primu’? - Eu!

- Hai. - Băi, Sile!

Și? Voi?

Nu, eu sunt un băiat foarte serios și am principii.

- Chiar nu... - Și eu sunt căsătorit.

Sunt cu frica lui Dumnezeu, am soție, sunt căsătorit...

Da, și eu tot cu frica lui Dumnezeu.

Și atunci ce faceți aici? Ați venit să-i faceți galerie lu’ colegu’?

- Nu. Noi căutăm doi bărbați. - Da.

Bărbați n-avem. Femei da, bărbați nu.

- Nu despre asta e vorba. - Nu.

Noi căutăm doi bărbați care mi-au furat o borsetă.

Și-n borseta aia era ceva foarte valoros, de o valoare inimaginabilă.

Și am nevoie să recuperez acea borsetă ca s-o aduc înapoi pe soția mea în țară.

Știți, ea e plecată de doi ani în Italia.

La început era vorba pentru câteva luni,

dar după ce și-a schimbat serviciul

a căzut pe mâna unui patron mafiot care o ține sclavă acolo.

Și mi-au zis că trebuie să plătesc clauză de reziliere,

ca s-o pot aduce înapoi în țară înainte de expirarea contractului.

- Cât? - Destul.

Dar dacă-i găsesc pe hoții care mi-au furat borseta,

aș putea să strâng banii ăia.

Și dacă zic că ți-i aduc în câteva zile?

- Da’ ce, mă, mă crezi proastă? - Da’ nu te mint.

Eu în câteva zile o să fiu milionar. Să-mi tai o mână dacă te mint!

- Caută-mă atunci, n-o fac pe credit. - Tu chiar nu mă crezi?

Nu văd de ce te-aș crede.

Deci dacă-ți zic c-am câștigat la loto marele premiu, nu mă crezi?

Da, mă, și eu nu pot să mi-o trag cu tine că-s virgină.

Uite. Astea sunt numerele câștigătoare.

Tot ce trebuie să fac e să recuperez biletul și să-l încasez.

Și după ce-l încasez, te duc la mare o săptămână.

Da? Serios?

Da. Văru-meu stă-n Constanța,

și are un apartament cu două camere în Ovidiu, la ieșire.

De la el de-acasă până-n discotecă la Mamaia faci, nu știu,

20 de minute maxim...

- Ce zici, ți-ar place? - Mi-ar place, da...

- N-am fost niciodată la mare. - Păi te duc eu.

- Promiți? - Da!

Mi-ar plăcea să te cred.

Dar sunt atâția nesimțiți pe lumea asta, nici eu nu știu ce să mai cred.

O să vezi că eu nu te mint.

Atunci mai ai răbdare dacă nu mă minți.

Hai, mă...

N-auzi să mai ai răbdare dacă nu mă minți?

Ce-mi faci tu mie...

Și asta se va întâmpla dacă nu găsesc borseta aia nenorocită.

N-o să fac rost de bani, n-o s-o aduc pe nevastă-mea înapoi,

pe care o iubesc foarte mult.

- N-o să ne mutăm la casa noastră... - Doamne, cât e de trist!

- Ce-ai pățit, fată? - E așa de trist...

Dar e așa frumos ce face din dragoste pentru soția lui...

Da și de-aia aș fi foarte recunoscător dacă ne-ați putea ajuta cu ceva informații

despre acei doi bărbați care au fost aici în bloc acum câteva zile.

Unul era mai înalt, așa, cu accent de moldovean,

iar celălalt mai scund, dar cu numere de București.

Moldovean zici?

Parc-am avut un moldovean acum câteva zile...

Mai ții minte, fată, pe moldoveanul ăla și pe smardoiul ălălalt?

- Care, mă, perversul ăla? - Da!

- Aoleu, numai perversiuni vroia ăla. - Ăștia trebuie să fie.

Unul înalt, așa, cu accent de moldovean

și celălalt mai blonduț așa, dar mai periculos.

Da, așa. Și veniseră de la București cu treburi în oraș, cu afaceri...

Și aveți idee unde putem să-i găsim?

Nu, îmi pare rău, eu nu știu...

Da’ au lăsat vreun indiciu ceva, vreun obiect ceva... Nu știu, orice?

- Nu cred. - N-au lăsat decât...

- Ce? - Era... Era o cutiuță de chibrituri.

Era o cutiuță de chibrituri pe aici, pe undeva.

Unde dracu’ am lăsat-o, mă?

Asta?

- Da, asta e. - „GP Hotel”.

Ăla de la ieșirea din oraș! Hai să mergem!

Da, că poate stau acolo! Hai!

Sper din tot sufletul meu să-i găsiți!

Bă, nu mai e nevoie, am găsit unde sunt!

Dinele!

- Da? - Greșeală!

- Ai cheia de la Dacie la tine, Dinele? - Am.

- Hai cu ea, câștigăm timp! - N-are acte, mă.

Ce acte, mă? Ce dracu’, nu ne știe lumea-n oraș?

Băi, eu nu vreau probleme.

Ce probleme, băi, Dinele?

Băi, tu vrei să mai vezi biletul ăla sau nu?

Da.

Hai atunci!

Ce faci, mă, unde te duci?

- Peste ăia, cum adică? - Păi știi la ce cameră stau?

- Trebuie să facem un plan. - Păi și dacă pleacă?

- Pe unde să plece, nu-i vedem când ies? - Așa e.

- Și care-i planul? - Să aflăm la ce cameră stau.

- Așa. Și cum facem asta? - De la recepție.

- Păi cum? - Tre’ s-o vrăjim pe recepționeră.

Sile, du-te tu.

Păi și dacă e bărbat?

Da, nu e bine. Trebuie să-i facem pe ei să coboare.

Mergem la recepție și-i rugăm să-i sune să coboare...

- Hai că mă duc eu. - Du-te tu.

Stai, mă. Și pe cine zic să cheme? Că eu nu le știu numele.

Da.

- Dar dacă am zice că suntem polițiști? - Da.

Cine are față de gabor?

Bine. Mă duc eu.

Bă, dar dacă-mi cere legitimația?

Băi! Du-te, mă, dracu’ odată, du-te, nu te mai căca pe tine.

- Vin eu să te scot dacă e ceva. - Da? Cum mă scoți tu?

Nu știu, văd eu. Du-te!

Bine.

- Bă, Dinele, erau mari ăia? - De ce?

Păi dacă e să iasă cu bătaie suntem doar noi doi,

că pe Pompiliu nu ne bazăm.

Ia stai așa.

Ia.

Da, nene. Așa da...

- Auzi? Da’ pentru Pompiliu nu am. - Pentru?

Pentru Pompiliu.

Nici nu-i trebuie, își dă cu ea peste degete.

- Săru’ mâna, duduie. - Bună ziua.

Am și eu nevoie de niște informații de la dumneavoastră, se poate?

Sigur, cu ce vă pot ajuta?

Sunt în căutarea a doi bărbați care au dat un jaf de proporții colosale.

Acești doi bărbați, din informațiile noastre,

s-au cazat aici, la dv în hotel.

Semnalmentele lor sunt următoarele, vă rog să fiți atentă:

unul înalt, slab și cu accent de moldovean,

și celălalt mic, blond și extrem de periculos.

Nu mai sunt, au plecat.

- Cum așa? - Au plecat.

Dar dacă-i găsiți,

să le spuneți să ne plătească și nouă consumația de la bar.

- Deci au plecat... - Da.

Astăzi de dimineață trebuiau să elibereze camera.

I-am tot sunat în cameră, n-au răspuns,

și femeia a găsit camera goală.

260 de lei aveau de plată la bar, dar nu i-am mai văzut.

Da... Asta nu e bine.

Și știți cumva unde s-ar fi putut duce sau aveți datele lor de identificare?

Credeți-mă, este foarte important pentru rezolvarea cazului,

să-i găsim pe acești scelerați care n-au mamă, n-au tată.

Am aici fișa lor de cazare...

O secundă.

S-au înregistrat cu numele Ciupitu Mihnea, serie și număr de buletin RX 147440...

- Da. Citesc eu. - Iar adresa din buletin o aveți aici.

- Pot să păstrez eu asta? - Da, e o copie.

Perfect.

Bună ziua, domnu’ polițist.

- Săru’ mâna, mulțumesc. - La revedere. Cu plăcere.

- Bună. Ce faci? - Bine.

Bine faci, bine găsești.

Mă cheamă datoria!

- Hai că au plecat. - Cum?

Au plecat de dimineață.

Dar am adresa unuia dintre ei.

- Hai să mergem. - Unde?

- La București! Unde?! - Păi acuma?

Când vrei, mă, după ce-și ridică premiul?

- Hai odată! - Aoleo, da!

Ce faci, mă?

Și cum ajungem la adresa aia? Avem nevoie de o hartă, nu?

N-avem, mă, nevoie de hartă, are ăsta internet.

- Bă! N-ai internet pe telefon? - Da.

Păi bagă aplicația aia de pe Google că ne-arată exact adresa.

- Ai internet pe telefon? - Da, mă, 4G!

4G? Ce-i aia?

Adică cum era înainte 3G, acum e 4G. Adică merge mai repede.

- Ia bagă acolo adresa. Vezi, o găsește? - Bagă București, strada Coșoveni.

Ia, fiți atenți!

- Îmi trebuie net. - Păi n-ai, mă, net?

Păi am, da’... Sunt pe cartelă, n-am credit.

Pișa m-aș pe 4G-ul tău, atunci!

Hai că-ncărcăm mai încolo cartela.

Auziți, mă, dar ce ne facem dacă ne oprește poliția?

Am belit-o. Plecăm pe jos acasă.

Păi n-ați zis voi că ne putem înțelege cu ei?

Da, la noi în oraș, unde ne cunosc. Aici cu cine să te-nțelegi?

Păi și ce pățim dacă ne opresc?

Păi nu pățim nimica. Îți confiscă mașina și-ți dă amendă.

- Pe bune, mă? - Păi, normal.

Și-acuma-mi zici?

- Aveam de ales? - Ia, ține volanul.

- Ține volanul. - Ține, mă, volanul!

Și cât e amenda aia?

- Nu știu. Să tot fie vreo 1000 lei. - Cât?

Minim 1000 lei.

Ce faci, mă?

Cred că e mai bine să ne-ntoarcem înapoi.

Ai înnebunit, Dinele, cum să ne-ntoarcem acum?

Ce e, mă?

Bă, Sile, ia gândește-te.

Cum ar fi să nu găsim biletul, să mă oprească poliția,

să-mi dea o gaură de 1000 de lei și să-mi ia și mașina?

Și cum ar fi să nu ne oprească poliția și să găsim și biletul?

Ție-ți place să riști. Eu nu sunt așa...

Da, mă, bine, ne-ntoarcem. Și ce-ai rezolvat?

Că tot n-ai bani s-o aduci pe Gina înapoi. Nici nu mai zic să-ți termini casa.

Da, dar mă pot duce după ea.

Tu n-ai auzit ce-au zis ghicitoarele alea? Că m-așteaptă s-o salvez.

Bă, deci pe bune, tu chiar ai crezut ce-au zis nebunele alea?

Păi dacă știau viitorul nu-mi ziceau și mie scorul la meci?

Și oricum, știi ce?

Eu cred că lui Gina îi e bine cu italianul, frate.

Păi zi tu că nu te-ai gândit niciodată

că nu vrea să mai vină înapoi și nu știe cum să-ți spună.

Eu cred că de-aia ți-a și zis de atâția bani, că știa că n-ai cum să-i faci.

Termină, mă, că Gina nu e așa!

Câți bani face, mă, Gina în Italia? Sub o mie pe lună n-are voie.

- O mie, o mie și... - Păi vezi?

Dacă voia, în maxim două luni făcea banii ăștia.

Bine, nu zic c-așa e, dar...

nu știu, gândește-te și tu.

Nu fuma, te rog eu, în mașină.

Nu-i așa Gina, n-o cunoști tu.

Și dacă fac rost de bani se întoarce.

Și cum faci rost de bani în două zile?

Dacă poliția-mi ia mașina e din cauza voastră.

- Și amenda o-mpărțim la trei. - Poftim?

- Ce-a zis, mă? - Nimic.

Să-mi dați bani, că n-am.

- Ce-ai zis, mă? - Să-mi dați bani că n-am.

Ce bani să-ți mai dau? Eu am dat bani și la ghicitoare.

Șapte lei mai am, cred că, toți banii.

Ia, ține 11 lei.

- Na, uite, toți banii mei. - Eu mai am 5 lei...

Deci ne mai trebuie vreo 70.

Păi și de unde să facem rost, mă, de 70 de lei?

- Băi, sigur nu mai ai bani? - Nu mai am, ești nebun la cap?

Na, uite portofelul, e gol.

Chiar nu mai am.

Bă, deci dacă nu plătim, nu plecăm.

Nu plecăm... adio bilet, adio bani.

Bine, mă, ia de-aicea, na!

- Ia de aici, na! Luați-mi toți banii! - Așa, nene...

Așa, nene...

Ar trebui când găsim biletul să iau juma’ din bani, așa ar fi corect.

Nu vă mai certați.

Ne-am înțeles că împărțim la jumătate și fiecare-și ia egal.

Ia.

Ia, stai așa. Auzi? O luăm și pe domnișoara?

- Hai oprește la ea, acolo. - Restul.

- Ia mă, al dracu’ zgârciob. - Al dracu’ hoț.

Dreapta liber, hai.

Bună. Unde mergi?

- La Buftea, voi? - La București, dar Buftea e în drum.

Hai!

Mersi.

Mersi!

- Pompiliu. - Codruța.

O știm și noi pe una, Codruța.

Bărba-su bea cu Dinel.

- Dar de unde ești? - De-aici, din sat.

Păi și ce faci la Buftea?

Mă duc să dau probă la Vocea României.

- Da? Știi să cânți? - Mă descurc.

I-auziți bă, băieți. Și frumoasă, și talentată.

Și deșteaptă!

Dar se face Vocea României la Buftea?

Da, acolo, la studiouri.

Și ce piesă ai pregătit?

Mai multe.

Zi și tu una.

- „Dă-mi nopțile înapoi”. - Cum adică?

Dă-mi nopțile-napoi și zilele cu soare

Dă-mi visele-napoi, chiar dacă știu că doare.

Dă-mi serile de vară, când ne plimbam pe-afară

Și zorii ne prindeau de-atâtea ori singuri pe drum.

- Da. - Bravo!

- Da, ești foarte talentată. - Mersi.

Da. E o lipsă crasă de talent în România la televizor în ziua de azi.

Da, păcat că nu mai sunt vocile de odinioară.

Mirabela Dauer, Corina Chriac, Marina Scupra, știi?

Delia! Delia are voce frumoasă.

- Hai, mă, lasă-mă! - Și e și bună!

Nu, mă. Țara asta chiar a avut mari artiști.

Ăștia din ziua de azi sunt praf.

Nu crezi?

Știi ce?

Eu sunt absolut convins că tu o să câștigi concursul ăsta.

Mersi.

Auzi? Vrei să mergi cu mine la mare, după concurs?

Ai prieten?

Da.

Păi da, normal că ai prieten.

- Și te faci cântăreață? - Cântăreață sau actriță.

Da? Bravo! Foarte frumos. Nici actori mari nu mai avem.

Stăteam ore-n șir la coadă să-i văd pe Birlic sau pe Caragiu.

Acuma din păcate nu mai sunt actori...

Se fac și filme foarte proaste.

De exemplu am văzut alaltăieri un film îngrozitor.

Românesc, din ăsta nou, la TVR,

cu doi tâmpiți care duceau o geantă cu droguri din Constanța-n București.

Știi? M-am plictisit îngrozitor.

Auzi? Dacă vrei să-ntinzi piciorul, să știi că nu mă deranjează.

Nu, e OK, am loc aici.

Da, românii nu știu să facă filme, asta e.

Adică cred că țara noastră e foarte frumoasă

și ei prezintă partea asta înnegurată,

cu blocuri, cu golani, știi?

Ori... Nu e reprezentativ pentru țară.

Asta e strada cu studiourile.

Vă mulțumesc mult de tot.

Auzi, dar ce probă dai tu acum noaptea?

Nu e cam târziu să dai, așa, probă în miez de noapte?

Nu, o să mă duc să dorm la o prietenă în seara asta

și mă duc mâine de dimineață la probă.

- Și unde stă prietena asta a ta? - Păi uite aici, la blocul ăla din față.

Hai că te ducem noi, că e târziu și nu știi ce se-ntâmplă.

Nu e nevoie, că mă descurc și singură.

Lasă că suntem băieți de comitet. Nu te ducem noi?

Cred că pot să-mi încarc cartela la aparatul ăla.

- Mi-a făcut plăcere. - Da, și mie. Vă mulțumesc mult de...

- Stați, mă! - ...ajutor.

...are un apartament în Constanța, știi?

Bine, nu e chiar în Constanța, e în Ovidiu, dar e aproape...

Ce Dumnezeii mă-tii faci aici, mă?

Codruța! Stai! Stai aici, n-auzi?

- Lasă-mă-n pace! - Unde te duci?

- Lasă-mă! Nu mai vorbesc cu tine! - Te duci la muistul ăla?

Lasă-mă, nu mai vreau să am de-a face cu tine!

- Ia cheamă-l aici! - Pleacă!

- Cheamă-l jos, să vadă el! - Te rog, pleacă!

- Cheamă-l, mă, n-auzi? - Nu începe cu prostiile astea.

Codruța, cheamă-l, cheamă-l aici!

Ce faci, mă? Ce faci, mă, tu suni la ăsta?

- Lasă-mă! Cosmin! - Băi! Taci din gură!

- Cosmin! - Taci din gură că scoli pe toată lumea!

- Lasă-mă! - Taci din gură, n-auzi?

- Lasă-mă! - Dă ăla-ncoace!

Băi! Ia!

Mai dă-l, mă, în pula mea, că-i trag una de moare,

dă-l în gura mă-sii.

- Ne-a dus de nas aia, Dinele. - Da, mă.

- Îți închipuiai așa ceva? - „Selectați valoarea... ”

Femeile astea...

Cică se duce să dea probe la Vocea României.

Se vedea de la o poștă că n-are de unde.

Și eu v-am zis,

Vocea României nici nu se mai ține aici, în Buftea.

S-a mutat în altă parte demult.

A dracu’, mincinoasa dracu’!

- Băi da’ ce mincinoasă... - Dar ce mincinoasă, da.

„Efectuați plata”. Pompiliu, dă și banii din celălalt ciorap.

Sile, vezi că-s ultimii.

Vorbesc serios.

Gata băieți, avem 4G!

- Ia, dă să văd și eu. Ține un pic... - Alo, Gina?

Uite care-i treaba. Eu nu-ți mai trimit nimic, da?

M-am săturat să tot muncesc pentru tine, să te scot din belele!

Dacă mai vrei bani, cere de la Giuliano ăla al tău!

Nu-ți mai trimit un leu, auzi? Un leu nu mai vezi de la mine!

Și încă ceva. Du-te dracu’ cu Giuliano ăla al tău!

Și poți să rămâi unde sunteți voi acolo, pe la mare, pe la plajă

și să mă pupați amândoi în cur, da?

Hai sictir!

Ce-a zis?

Nu, că n-a răspuns, era mesageria.

- Hai să mergem. - Ești sigur?

Da. Să vezi ce pățesc ăia acum.

Să vezi ce pățesc!

- Ce? - Hai că rămânem fără baterie.

- Hai, mă. - Hai.

Deci mai mergem puțin înainte și la un moment dat facem stânga.

Băi, dar e frumos Bucureștiul ăsta.

Nu degeaba e capitala țării.

Bă, da’ un wc nu găsești în Bucureștiul ăsta, frate.

- Nu ți-am zis să mergi la benzinărie? - Când, mă? Acum trei ore?

Acuma na, rabdă pân-ajungem.

Da și ce fac? Le zic la hoți,

„Salut, hoților, am venit și eu la voi la wc” sau cum?

O să-nțeleagă mă, că sunt oameni și ei.

Cum e mă, să nu găsești un copac în tot Bucureștiul ăsta...

Uite, mă, un copac!

Ia uite, încă unul, uite altul.

În mijlocul bulevardului? Mersi! Am și eu nevoie de un parc, ceva, nu așa.

- Uite acolo în față un parc. - Aici trebuie să facem stânga...

- Hai, mă, să-l duc pe om la wc... - Păi am trecut de intersecție!

Hai, mă, că ne-ntoarcem. Du-mă Dinele la parc!

Hai, mă, lasă că-l las la parc acum.

Întoarceți voi mașina că vin și eu.

Aoleu.

- Știam eu că nu trebuia. - Hai că poate nu ne face nimic.

Vine ăsta.

Vezi ce zice.

Bună seara. Agent Gușpeneck. Actele dumneavoastră la control, vă rog.

Imediat.

Poftim.

Știți de ce v-am oprit, nu?

Am călcat dunga?

C-ați virat la stânga într-un loc nepermis.

Da.

Păi și dacă știți, de ce ați făcut-o domnul... Daniel?

Noi nu suntem de-aici.

Am ajuns în București, căutăm o stradă și nu mai știu...

Da’ ce-avem noi aici?

Nu mai zic de ITP că e expirat de 20 de ani...

Știți ce pățiți

dacă circulați cu un autovehicul de altă culoare

decât cea specificată în acte?

- Poftim? Nu înțeleg ce spuneți. - Cum nu înțelegeți?

Nu-nțeleg.

Ce scrie aici?

Ce culoare zice că e mașina?

- Albă. - Și mașina dumneavoastră ce culoare e?

Albă.

Nu, serios.

Albă.

Bine. Coborâți puțin, vă rog.

- Da, spuneți. - Ia, uitați-vă mai bine.

Ce culoare are mașina?

Albă.

Haide, domne’, termină cu prostiile!

Da’ e albă, dom’le.

Haideți, nu începeți cu de-astea.

Ziceți și dv, ce culoare are mașina asta?

- Ce culoare are mașina asta? - Albă.

Hai că deja...

Domnu’! Domnu’! Veniți puțin, vă rog.

O rezolvăm acum.

Nu vă supărați. Spuneți-ne și nouă, să audă și dânșii,

ce culoare are mașina asta?

Albă.

Pion Andrei, recepție!

Pion Andrei, recepție!

Să conduceți cu grijă, e doar un avertisment.

- Să trăiți! - Să trăiți!

Ce prost ești, bă, Dinele!

Hai!

Dar unde a dispărut Pompiliu?

Așa, și cum procedăm, le cerem borseta pur și simplu?

Sau le zicem, „Avem și noi o borsetă la voi

cu un bilet la loto de șase milioane de euro. ”

Eu zic să nu le zicem de bilet.

Bă, da’ deștept te-a făcut maică-ta, bă, Dinele.

Cred c-ar trebui să-i rugăm frumos să ne dea borseta înapoi.

- Și poate e biletul acolo. - Cum să ne-o dea? Pe ochi frumoși?

Eu zic să sunăm acum la poliție, cel mai bine și gata.

Dar ce vă căcați atâta pe voi, mă? O dăm parte-n parte cu ei și gata.

Bă, ce faci, bă! Bă, termină, bă, Sile, termină!

Mamă, nu mai face de-astea că mă cac pe mine de frică.

Bă! Termină, mă, că scoli toată strada!

Dacă e vreun securist pe-aicea?

Vezi că ești la București, nu la tine acasă!

Trebuie să facem un plan.

- Cred că putem să sărim gardul ăsta. - Băi, ești nebun? Cum să sari gardul?

Mai bine-i așteptăm aici la poartă, c-or să vină acasă la un moment dat.

Ce să așteptăm, trebuie să discutăm, să găsim cea mai bună soluție.

- Băi, nu-i OK, mă, nu-i OK! - E foarte OK!

- Bă, nu-i OK! - Hai vino înapoi, hai.

- Stai. - Hai, mă.

Sile! Bă!

Mamă!

Sile!

Sile!

La pușcărie ajungem, Dinele, dacă ne-a văzut cineva!

- Sile! - A sunat cineva la ușă?

Are câine?

Băi, nu-i OK.

Ce naiba, mă, am ajuns să intrăm ca ultimii hoți, mă?

Coborâm la nivelul acesta?

Nu, bă, Dinele, noi luăm ce-i al nostru. Atât. Nu furăm nimic.

Păi, putem să recuperăm ce-i al nostru și prin vorbe, mă,

nu să intrăm prin infracție, mă.

Ne bate Dumnezeu, mă, pe bune!

Bă, Dinele, noi luăm ce-i al nostru, înțelegi?

Suntem chit, nu furăm nimic.

Dacă pe lângă am mai lua altceva,

o amintire sau nu știu, da, atunci ar fi rău,

și să ne pedepsească Dumnezeu!

OK, atâta timp cât nu faci rău altcuiva și-ți iei ce-i al tău pe drept.

- Ce faci, mă? - Uite cred că dac-o tragem așa...

Vezi să nu cadă pe noi.

Ia vezi dacă poți să bagi tu mâna pe-acolo...

Nu cred că pot.

- Băi! - Ia ridică-mă!

Dar de ce nu intrăm pe ușă dacă tot e deschis?

Da.

Bă!

Stați așa.

Nu mai găsim noi nicio borsetă...

O găsim, mă, o găsim!

- O găsim... - Doar să n-o fi luat-o cu ei.

- Poate au aruncat-o pe undeva. - Ia!

Hai să-mi bag... Vine cineva!

- Ce, mă? - Vine cineva!

N-a zis, mă, Petrică să iei tu tablele? Ce pula mea ești așa prost?

Hai zi mersi că am eu.

- Eu am înțeles că le-aduce ăla. - Ai înțeles o pulă.

Hai vino și ia-le din dormitor acum.

Stai mă, că-s aici.

Hai că-n seara asta simt că am noroc.

Facem bănuți, hai.

Mamă, cât pe ce a fost.

Să mor eu dacă mă mai iau după tine vreodată.

Ai pățit ceva?

Un pas dacă mai făcea mă vedea.

- Ce-i asta, mă? - Ce-ai în mână, mă?

Borseta!

Ce prost ești, bă, Dinele!

Deschide...

- Uite și iconița și astea... - Stai.

Stai...

- Unde e biletu’? - Stai, mă, eu aicea l-am pus...

- Bă! - Da’ unde e?

Ăștia au încasat premiul!

Cum mă, dacă-l încasau, tu crezi că mai stăteau să mai joace table?

- Unde-i biletu’, mă? - Bă, Dinele!

Bă, ce faceți aici?

- Ne scuzați! Plecăm! - Ați venit la furat? Acasă la mama, mă?

- Nu! - Bă, băiatu’! Stai, mă!

- Cine, mă? - Mă, vă omor pe toți!

- Stai, mă! - E mama bolnavă!

Biletul de loto! Borseta!

Bă, stați așa! Bă, liniște! Liniște, mă!

Tu ești, mă?

Uite, bă, struțane, e băiatul cu borseta!

Ce vrei, mă? Ce bilet?

Aia e borseta mea.

- Așa, și? - Și am pus un bilet de loterie aici.

- Nu era mă niciun bilet... - Ba da. Am pus un bilet de loterie aici.

- Băi dacă-ți spun că nu era niciun bilet. - Ascultă-mă!

Crede-mă. Am cumpărat un bilet de loterie,

l-am pus aici, în borsetă și voi mi-ați furat borseta.

- Mai ții minte? - Da.

Și-acuma biletul ăla e câștigător.

Bă, dacă era un bilet acolo, eu îl găseam

și dacă era un bilet câștigător, eu cu ăsta nu mai eram aici, înțelegi?

- Cât era premiul? - Șase milioane de euro.

Cât?! Șase milioane de euro?!

Ai pierdut 6 milioane de euro?

Ce prost ești, mă! Cum să pierzi șase milioane de euro, bă?

Băi, Dinele, băi!

Bă, Dinele, ai pus biletul în borsetă sau nu l-ai pus?

Păi eu așa țin minte, că parcă l-am pus.

Parcă? Ai zis „parcă”?

Păi așa cred.

Da’ acuma dacă mă gândesc mai bine,

e posibil să nu-l fi pus în borsetă.

Dar unde l-ai pus?

Nu mai știu...

Bă, ce prost ești, bă.

Dacă-l puneai în borsetă, acuma eram toți bogați.

Da, ce prost ești, trebuia să-l lași în borsetă, mă!

Eram toți bogați, bă Dinele, bă!

Mamă, nu-mi vine să cred!

Și-am dat și banii pe benzină degeaba.

- Salut. Ce faci, mă? - Hai noroc!

- Ce faci, ce meci e? - Chiajna-Petrolul.

- Pe cine ai pus? - N-am pariat, mă uit doar așa.

Nu. Adu-mi mai bine...

Adu-mi o apă.

- Pune-i aicea că plătesc eu. - Nu, mă, nu.

- Vreau să mă potolesc cu viciile. - Da? Cum zici tu, Dinele!

- Deci o apă, da? - O apă... minerală!

Uite că e și o parte bună că ai pierdut la loto.

Hai mă, ce tot o dați cu loto, c-ați pierdut voi marele premiu?

N-auzi mă c-am câștigat da’ am pierdut biletu’?

L-ați pierdut voi și l-o fi găsit altu’, nu?

Poftim?

- Cum adică? - L-o fi găsit ăla de-a câștigat banii.

- Ia uite aici! - Cine?

„Marele premiu de șase milioane la loterie

a fost câștigat de un bucureștean de 47 de ani,

care a ghicit toate cele șase numere câștigătoare,

iar apoi s-a prezentat cu biletul câștigător la sediul loteriei. ”

- Tot minerală vrei? - Hai mă, că nu mai vreau nimica, mă.

Tăceți un pic. „Întrebat de ziarul nostru ce va face cu banii,

câștigătorul a declarat că primul lucru pe care-l va face

va fi să demisioneze din Ministerul de Interne

și să plece într-un lung concediu într-o destinație exotică. ”

V-am zis că sunt serviciile implicate?

Dacă vreți, puteți să mai jucați o dată. Poate acum aveți mai mult noroc.

Ce zici, Sile?

Nu mai joc, mă. Am serviciu, am responsabilități, gata.

Ia zi, Dinele, nu vrei tu să mai joci odată?

E imposibil să câștigi de două ori la loto!

- Noroc, băieți. - Pa.

- Noroc. - Noroc.

Bă, da’ ce-am de pierdut? Oricum am pierdut tot.

- Bă, ia. Ia adu-mi un bilet. - Ia vino-n coa’.

Bă, de biletul ăsta să ai grijă. Să-l lipești de frigider! Da?

Ia de aici.

Gina?

Ce faci, dom’le, vrei să mă omori?

- Ce faci? Ai venit? - Da.

- Cum ai... - Am plecat pur și simplu.

- Și Giuliano? - N-a avut de-ales.

- Cum ai călătorit? Ești obosită? - Sunt bine.

- Ți-e foame? Nu prea am multe, dar... - Sunt bine.

Da? Trebuia să-mi spui să vin să te iau de la autogară.

Mai dădeai banii și pe taxi acum?

- Vezi tu cu ce te luam... - Hai lasă asta.

Spune-mi ce-ai mai făcut.

Una alta, așa.

Ai pierdut timpul cu Sile și Pompiliu, nu?

Un pic...

Ăsta ce-i?

Nimic. Lasă.

A început extragerea loto 6 din 49.

Fondul de câștiguri pentru tragerea loto 6 din 49 din această seară

este în valoare de peste două milioane de lei!

Primul număr câștigător este 41.

Următorul număr extras este 43.

Al treilea număr câștigător este 17.

A fost extras și cel de-al patrulea număr câștigător.

Acesta este 39.

42 este cel de-al cincilea număr câștigător.

Al șaselea și ultimul număr câștigător din această seară este 40.

Repetăm numerele câștigătoare

la extragerea loto 6 din 49 din această seară:

17, 39, 40, 41, 42 și 43.

Incredibil, doamnelor și domnilor. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva!

Cinci din cele șase numere extrase sunt consecutive.

În toată istoria loteriei nu cred că s-a mai întâmplat așa ceva.

Șansele să iasă atâtea numere consecutive sunt incredibil de mici!

Iată că avem o comunicare din regia de emisie, de la colegii noștri.

Da, Horațiu, te ascult.

Da, se pare că avem un bilet câștigător la categoria a doua,

cu cinci numere câștigătoare!

Premiul la categoria a doua este în valoare de 38.000 euro.

Bă, da’ cine te-a pus, mă, să-l pui pe frigider?

De-aicea, uite colțul ăsta pare mai...

Ei, cine m-a pus...

- Ia adu-ți aminte cine m-a pus... - Nu merge, s-a blocat...

Dă la mine!

Dacă-l umezim așa...

Dă-i din partea asta...

Da, merge!

- Gata, lasă-l. - Mai bine...

Dacă-l ducem așa, cu tot cu ușă? Adică, cu frigiderul...

Hai, un’, doi, trei, și!

Un’, doi, trei, și! Hai cu el!