Original subtitles

Operaţiunea "Y" şi celelalte aventuri ale lui Şurik

- COLEGUL DE MUNCĂ -

Loc rezervat pasagerilor cu copii şi invalizilor

- Stai jos, fetiţo. - Nu, nu, mulţumesc. Staţi jos.

- Cetăţene, eliberează locul, ridică-te! - Dacă mă ridic o să-mi iei locul.

Cetăţene, locurile astea sunt pentru copii sau invalizi.

- Şi ea ce e, copil sau invalid? - Ea e viitoare mămică.

- Şi eu viitor tătic! - N-ajungem la nici un rezultat cu el!

- Uitaţi un invalid. - Un invalid, ce mai spui acum?

Mă scuzaţi.

- Legea e lege! - Vă rog, luaţi loc.

Vă mulţumesc.

Bădărane! Acum chiar o să devii chior.

- Depuneţi mărturie? - Depunem! Depunem!

Deci... tu, Poterpevşîi... lucrezi în construcţii?

Am lucrat.

- Cum adică "ai lucrat"? - Acum studiez la Politehnică.

Eşti student!

15 zile de arest!

Bine, cetăţeni alcoolici, paraziţi, derbedei...

Cine vrea să lucreze azi?

Avem următoarele: Cariera de nisip - două persoane.

Cariera de piatră - două persoane.

- Citiţi toată lista, vă rog. - Cariera de nisip - două persoane.

Curăţenie stradală - trei persoane.

Combinatul de carne...

n-a facut nici o cerere.

Avem locuri în construcţia de locuinţe, la fabrica de ciment...

La fabrica de alcool nimic?

Te rog.

Ai grijă.

Mai întâi aş vrea să-ţi prezint colectivul nostru,

în sânul căruia îţi vei ispăşi sentinţa.

- Cât i-au dat, tovarăşe? - În total, 15!

- Aha! O decadă şi jumătate. - Nu întârzia cu masa!

Sunt convins că această decadă şi jumătate o vom petrece într-un climat paşnic şi

de completă înţelegere. - Da.

E de plută. Cadou din Africa. Da! Pe aici, te rog.

Îmaginează-ţi ce bloc construim noi aici.

Numai în ăsta vor fi instalate 740 aragaze,

de 740 ori mai multe decât au fost în întregul oraş până în 1913. Te rog!

Romantism. Şi dacă luăm fiecare etaj, reprezentând munca noastră

pe un trimestru şi punem etajele astea unul peste altul, obţinem o clădire

de două ori mai înaltă decât turnul Eiffel,

sau chiar mult mai impozantă decât remarcabila Notre Dame din Paris.

- Catedrala Parisului, "Mama lui Dumnezeu". - Cum, care mamă?

Paris. "Mama lui Dumnezeu".

Vino.

Suprafaţa construită de noi aici e egală cu cea construită

cu cea a unui oraş ca Cita, de 10 ori cât Khvalinsk şi de 32 de ori cât Krizopoliam.

Spiritul devine ceva ce...

... decât în America. Astfel încât şi tu vei putea să-ţi aduci

mica contribuţie în managementul final.

- Ce-ce management? - Construcţia finală.

- Sunt gata! - Mulţumesc.

Şurik!

- Da, Pal Stepanici? - Sania, el e colegul tău.

În sfârşit, Pal Stepanici, mulţumesc!

- Bun, hai să ne apucăm de treabă. - Voi da ce-i mai bun.

Bine, văd că eşti hotărât. Ridică-te, Şurik.

Îţi urez succes în muncă şi multă fericire în viaţa personală.

Mulţumesc pentru atenţie.

Aţi avut accidente până acum?

- Nu, până acum nici unul. - O să fie... curând...

...iartă-l Doamne!

...iartă-l Doamne!

Ce e acolo?

Unde ai dispărut? Te-am căutat prin toată clădirea. Statul costă.

Statul merge, timpul trece. Nu uita, tu eşti plătit în ruble, eu în zile de arest.

Ei, Şurik, cum e colegul?

- Reeducat. - Excelent.

- Dar de ce vorbeşti în şoaptă? - Doarme.

Doarme?!

...iar în timpul ăsta, navetele noastre spaţiale

călătoresc în infinitul Universului...

...şi nu fără motiv toate continentele îi aplaudă

pe tovarăşii noştri de la baletul Balşoi...

...înţelepciunea populară: răbdarea şi munca

şlefuieşte pe oricine - unu!

Termină-ţi treaba şi poţi pleca liniştit - doi!

Munca face caracterul - trei!

Munca nu e un lup - în pădure nu... Nu, asta nu-i recomandat...

M-am săturat!

- Şi compotul? - Compotul.

- Mâinile... - Ce?

- Le-ai spălat? - Da, da, da.

Acum la cariera de nisip!

- Aşa, acum la masă... - Poftă bună.

Ce-ai spus?

Că cine nu munceşte, ăla mănâncă bine.

Învaţă, studentule!

După părerea mea, oamenii au nevoie de metode

mai delicate de reeducare, şi ca să-ţi fie clar...

Ce crezi, de ce mi-au dat 15 zile?

Pentru că mi-au dat 15 zile. Şi pentru ce?

Ca tu să mă educi...

iar eu să capăt un standard moral mai înalt.

Haide, învaţă-mă de navetele spaţiale...

de teatrul "Balşoi"...

Iar eu voi dormi.

Bravo... goneşte şi muştele astea.

Şi asta ce-a fost?!

- O muscă. - Foarte bine!

Deci, pentru ce-a fost aia?

Ăsta e doar avansul. Fii gata s-o încasezi, studentule.

Curând vei fi într-un sicriu şi-ţi va cânta

muzica... dar tu nu o vei auzi.

Apă!

Mulţumesc.

Stai, te omor...

Ăsta-i huliganism! Vei primi 15 zile!

O să fac plângere!

- Îmi dai drumul? - Nu.

Şi atunci ce faci?

Treburi educaţionale.

Şurik... Eşti membru Komsomol?

- Da. - Asta nu-i metoda noastră.

Unde e umanismul? Unde e înţelegerea între oameni?

Înţelegi, Şurik, în timpul ăsta,

navetele spaţiale, după cum ştii, navighează...

Cum să îţi zic?

Fedia... iar tu eşti Şurik...

- Eşti căsătorit? - Da, pe soţie o cheamă Liubuşka

şi am doi copii, Lenochka şi Aleşka.

- Eşti familist. - Aşa e.

- Şi câţi ani ai? - 41.

Mă poţi ierta, Şurik?

- Nu mai fac. - Nu, e necesar, Fedia... E necesar!

Mama.

Mama.

Mama.

Bine, cetăţeni alcoolici, derbedei, paraziţi...

- Cine vrea să muncească? - Eu!

Aşteaptă.

La cariera de nisip am nevoie de două persoane.

- Eu! - Tu aşteaptă!

Citiţi toată lista, vă rog.

- Aşa... fabrica de ciment... - Eu!

- Încărcător cărbune... - Eu!

- Îngrijitor la grajduri... - Eu!

- Este în... - Eu!

Aşteaptă un moment, cetăţene.

Ordinul în ce te priveşte e completat pentru toate cele 15 zile. Ia-l!

- HALUCINAŢII -

Linişte! Examen!

- L-ai luat? - Da!

- Cu cât? Ai facut bine? - 5!

Dă-mi conspectul... trebuie să-l citesc.

L-am dat tipilor ălora.

Poţi da pagina!

Subiectul numărul 7, prima întrebare...

Principiul de funcţionare al sychrophasotronului.

Kostia, cum mă auzi? Cât de tare?

Cum mă auzi? Recepţie.

Te-am înţeles. Te aud normal.

Îţi răspund la prima întrebare de pe subiectul nr. 7.

La baza funcţionării synchrophasotronului

stă principiul accelerării particulelor nucleare de către un câmp magnetic.

... de către un câmp. Trecem mai departe.

Ai conspectul?

N-am nici un conspect, nu mă mai deranja.

- Păi şi ce asculţi? - Van Kliborn. Pleacă!

- Salut! - Salut!

- Îl ai? - Ce?

Ştii tu, ce te-am întrebat mai devreme!

Fii atent, cetăţene.

- Nu mă distrage. - Scuză-mă.

- Urmează Sadovaia! - Staţia noastră, să mergem!

Ţine.

Cui să îl dau?

Bună, mătuşă Zoia. Dă-mi te rog cheia.

- Ai exament azi! - Peste 3 ore.

Mă duc să mai lucrez cu colega mea.

Muştar!

E cald! Nu da pagina.

Ira, descheie-mă.

E cald! Dezbracă-te.

Trebuie să mergem.

- Cât? - 4!

- Ai auzit? - Cu calm.

Următorul.

Trage un bilet!

- Profesore, pot alege altul? - Te rog.

- Mai pot alege unul? - Alege!

- Acelaşi lucru! - Cum adică "acelaşi lucru"?

- Mă iertaţi, prefesore... - De data asta tu să mă ierţi.

- Vii data viitoare. - Am înţeles.

Inima unei frumoase e în continuă schimbare... 1, 2, 3, test.

Kostia, mă auzi? 3, 2, 1, recepţie!

- Bună ziua, profesore. - Bună ziua.

- Ce ai păţit? - Mă doare urechea.

- Şi nu te va incomoda? - Nu, profesore, nu vă faceţi griji.

Din contră, mă ajută. Nici un sunet nu mă poate distrage.

Şi asta ce e? Te duci la vreo sărbătoare astăzi?

Examenele... pentru mine... le consider mereu nişte sărbători, profesore.

Eşti vrednic de laude.

Trage... biletul!

Biletul numărul 9. Recepţie!

- Ce ai spus? - Ce?

Ce recepţie?

Când am tras biletul 9 am spus "recepţie" în sensul de sarcină de îndeplinit.

- Da. Du-te şi te pregăteşte. - E destul de uşor.

Unde eşti? Mă auzi? Brusturele nu s-a prins?

Îţi dictez răspunsul la prima întrebare. Înseamnă că...

- Ce se întâmplă cu tine? - Aud şoapte în ureche!

Auzi şi asta. Pentru inventivitate - 5,

dar în ceea ce priveşte subiectul, nimic.

Profesorul v-a prins, dar echipamentul...

Mă auzi? Mă auzi?

- Te aud. - Mulţumesc!

- Cât? - 5...

- Cine e? - Unde?

Acolo... pluteşte.

E Lida, de a clasa paralelă!

Lida... Ce fată minunată...

- Cum de n-am remarcat-o mai devreme? - Vrei să ţi-o prezint?

- Nu... nu! - Ba vrei! Lida!

Poţi să vii un minut?

- Ai luat examenul? - Da!

- Cu cât? - 5!

- Te felicit! - Mulţumesc!

Faceţi cunoştinţă.

- Lida! - Petia! E-e-e, Saşa!

Lida!

Dacă o mai vrei...

Eu am plecat.

Asta e casa mea.

- Locuieşti aici? - La etajul 5...

E o zonă frumoasă. N-am mai fost pe aici.

- Nu te teme! - Cred că am vecini noi. Dar cum trec?

Simplu. Manevră de distragere. Atrag câinele după mine

şi tu te strecori repede în casă. - Cred că va merge.

Jack... Jack! Şi femeia... în ceaţă... a dispărut!

A dispărut! Mai mult... încă puţin... încă puţin...

Fugi acum!

- N-ai nişte salam la tine? - Am.

- Vedem imediat cine e amatorul...

- Ce sunt alea? - Somnifere.

- Şi nu îi vor... - Nu, nu-i vor face rău.

Nu, Bobiku... Bob!

Aşa, în trei minute va cădea într-un somn profund. Uite!

Bine! Vedem noi imediat cine e mai tare.

- Şi acum cum mai pleci? - Facem în felul următor: la semnalul meu

deschizi uşa la intrare, fii atentă, doar la semnalul meu. Ţine asta.

Fii pregătită.

Deschide!

Asta a fost. A mers.

Doar că trebuie să urci pe scări.

Nici o problemă, oricum liftul se strică des. La revedere.

La revedere. Îmi pare bine că te-am cunoscut.

Şi mie. La revedere.

Saşa! Ce ai păţit?

- Unde? - Acolo!

- Câinele! - Să mergem la mine, o să îi cos.

Nu, aş fi pentru prima dată la tine şi într-o asemenea situaţie...

- Hai lasă, vino sus. - Nici nu poate fi vorba, nu.

- ... şi gâtul care mă doare. - Gâtul? De cap nu zici nimic?

- N-ai creier deloc! - N-am creier...

- Bună ziua! - L-ai luat?

- 5! - Bravo!

Şi "prietena" ta?

- Nu ştiu... haide! - La revedere!

Întoarce-te să-i cos.

- Nu, dă-mi mie te rog. - Cum vrei.

Bine, n-ar trebui să mă uit...

- Lida! Am terminat! - Vin imediat!

Lida, ştii care e cel mai îndrăgit poem al lui Yaroslav Smeliakova?

- Care? - Ascultă.

În bordeiul alb scăldat de parfumul floriilor de acacia.

O bună fată Lida la capătul străzii locuia.

Într-o fereastră ce reflectă O lume ce nu se grăbeşte...

Ai uitat continuarea?

Într-o fereastră ce reflectă O lume ce nu se grăbeşte...

- Buna fată Lida... - Ce-o face atât de bună?

Întreabă-l pe băiatul Ce locuieşte peste drum,

Cu numele ei pe buze se culcă Şi cu numele ei pe buze se trezeşte.

Şi nu fără motiv, pe caldarâm, Unde picioarele i-au călcat

"Buna fată Lida" Cu vopsea albastră a scris.

Şi nimeni din lume nu putea Să-i ostoiască fervoarea.

Cum dragostea lui Puşkin ar trebui... Aşa...

Ce ai păţit?

- Nimic. Unde rămăsesem? - La Puşkin.

Da şi... da... Puşkin... există miracole,

Hoinărind prin pădure... sirena...

- Stai aşa, sirenă în pădure, Saşa? - Spânzura de crengi... Atârna...

Cred c-ai studiat cam mult.

Nu, n-am studiat prea mult. Doar că...

Lida, vreau să te întreb ceva serios.

- E foarte important pentru mine. - Bine.

Ţi se întâmplă asta: ajungi într-un loc

pentru prima dată şi totul ţi se pare...

ţi se pare că ai mai fost acolo şi totul

îţi e familiar: obiectele, mirosurile, sunetele.

Ţi s-a întâmplat vreodată asta?

Nu, niciodată. Îmi amintesc unde am fost, când şi cu cine.

Se pare că eu tocmai trăiesc o asemenea experienţă.

- Mi se pare că am mai fost aici. - Te simţi bine, Saşa?!

Da, da, dar deja parcă ştiu totul.

Să văd dacă trag draperia

găsesc un vas de cristal!

Da!

- Saşa! Eşti telepat! Ca Volf Messing! - Crezi?

- Sunt sigură! Să încercăm ceva... - Hai.

Ieşi din cameră... iar eu scriu o dorinţă...

Când te întorci, îţi voi ordona mental să-mi îndeplineşti dorinţa...

- Încercăm? - Hai s-o facem.

"Găseşte şoricelul de pluş"

Intră!

- Am reuşit? - Aproape.

Să mai încerc?

Îţi mai trebuie antrenament.

Pe mâine.

- Nu, pe poimâine. Poimâine am examen. - Şi eu.

- Mâine mă mai pregătesc... - Şi eu.

- Deci pe poimâine, după examen? - Da, pe poimâine, după examen...

- OPERAŢIUNEA 'Y' -

Cetăţeni! Implementaţi cultura. Puneţi pe pereţi lucrări de platic.

Nici modernism, nici abstracţionism.

Feresc zidurile de umiditate, iar pe voi de reumatism.

Nu fugiţi, veniţi de cumpăraţi.

Vă recomand clasica temă "Sirena", după opera cu acelaşi nume.

- Muzica de Dargomizsky, versurile de Puşkin. - Ruşine!

Am ceva cu un subiect mai temperat, recomandabil chiar şi pentru

camera copilului. Uite. Nu ăsta, scuze, ăsta e...

Dă-mi-l.

Pe scurt. Am ceva serios.

- Unde-i handicapatul? - Nu mai vocifera, sunt invalid.

- Uite ce avem de făcut azi. - Nu noi, doar tu.

- Ceva ce ne-ar putea scăpa la control. - Nu pe noi, pe tine!

De control ne poate salva doar un jaf!

- Cu spargere sau nu? - Normal că cu spargere.

Articolul 89, paragraful 2, până la 6 ani. Nu o facem.

Nu e vorba de o spargere propriu-zis.

- Nimeni n-a reuşit până la noi... - Nimeni n-a reuşit până la noi...

E un fleac. Doar faceţi să pară un jaf.

Spargeţi încuietoarea, intraţi în magazin şi lăsaţi urme ca şi cum ar fi fost un jaf.

Apoi plecaţi fără să luaţi nimic. Acum aţi înţeles?

Nu vă mai agitaţi, tovarăşe director.

Oamenii oricum vor vrea să găsească vinovaţii.

- E natural! - E legal!

- Nu noi vom fi răspunzători de asta. - Da, nu noi vom fi răspunzători.

De asta trebuie luate nişte măsuri...

Mai bine îi spunem... operaţiunea... Y!

Operaţiunea "Y"!

De ce "Y"?

- De ce "Y"? - Ca nimeni să nu ne miroasă.

Idiotule!

Să ne întoarcem la problemă.

În primul rând trebuie neutralizat paznicul...

- Nu de noi, de tine. - Ba de tine de data asta!

- Da? - Da!

Mai exact cum "neutralizat"?

Articolul 193, paragraful 2. Până la trei ani. N-o facem.

Nu, n-o facem.

Nici un...

Paznicilor le place să fie adormiţi cu cloroform.

E o operaţiune curată din punct de vedere juridic.

Doar un pic de huliganism.

Da, dar ţine cont că voi plăti bine pentru puţin huliganism.

Vreau avans!

Paznicul e puternic?

- În noaptea operaţiunii paznic va fi o babă. - Dumnezeu s-o ajute.

- E înarmată? - Doar cu muniţie oarbă! Alte întrebări?

- Cât? - 300!

- Puţin! - Nu, nu mergem.

Nu ne cunoşti, nici noi pe tine.

Ne iei de proşti.

- Câştig mai mult pe sirene. - N-o facem.

Până şi câinii ar râde.

- Cică 300! - Staţi!

Care vă sunt condiţiile?

- 330! - De acord.

- Fiecare! - De acord!

La revedere!

Staţi, staţi, staţi. Ce faceţi? Fiecare oră contează.

Pentru asta v-am permis să-mi folosiţi magazia.

Să fiţi în formă când o abordaţi pe babă.

Să-i distrageţi atenţia e simplu. Deci care e întrebarea?

- Cât e ceasul? - Ora 3 noaptea, idiotule!

- Iar tu? Tu ce trebuie să faci? - Să supraveghez împrejurimile

şi să te anunţ când apare miliţia sau dacă se trezeşte baba.

- Dar s-a trezit cumva baba? - Nu.

Atunci despre ce naiba vorbeşti?

- Tăntălăule. - Sunt.

Şi tu?

Eşti cretin, nu trebuie să furi sticlele, ci doar să le spargi.

- Să le sparg? - Să le spargi.

- Şi pe cele la litru, şi pe cele la jumătate? - Pe toate.

- Dar nu e o pierdere? - Bineînţeles că e o pierdere.

- Da, dar în loc să... - Nici un dar!

Puneţi totul la loc. Să ne ocupăm şi de celelalte aspecte.

Mi-e teamă - teamă - teamă pentru nepoţica mea.

Păsărelele dorm, chiar şi peştii dorm...

- Maria Ivanovna! - Ce-i cu tine! O trezeşti pe Lenka.

Mi-e teamă - teamă - teamă... Ce s-a întâmplat?

Ţi-am adus chiria pe ianuarie.

Mulţumesc. Pune-o în sertar.

- Bine c-ai venit. - De ce?

Nu e nimeni aici şi n-am putut vorbi cu directorul azi să mă schimbe în tură.

- Am eu grijă de Lenocika. - Mulţumesc.

- Ai grijă şi de coca de am pus-o la dospit. - Bine, iar apoi

Şi după ce se o pun la copt vin de gardă...

Bine, atunci am plecat.

Stai, nu bate, sună. Conductorule, apasă frâna.

Mă adresez mamei C-o ultimă dorinţă

vreau s-o văd cu ochii mei.

- Cât e ceasul? - Ce-i cu tine?

Dacă se mişcă încet nu voi avea dificultăţi.

- Încearcă pe el. - Bine.

Nu-ţi aştepta, mamă Fiul cel bun.

Fiul tău nu mai e cel de altădată

Am intrat într-o mlaştină

Iar viaţa mi-e un joc.

Îmi poţi spune câte grade sub zero vor fi astăzi?

Ce... Ce?

- Ce faci? - Exersez.

De ce nu te antrenezi mai bine pe...

- Pe pisici. - Aşa o să fac.

Stai, nu bate, sună. E timpul să-ţi priveşti soarta în ochi

Nu este prea târziu Să ne oprim.

Conductorule, apasă frâna.

Să ne pregătim!

E timpul! La treabă!

Nu pot face nimic. E un coşmar.

Maria Ivanovna, te implor, du-te acasă!

- Du-te, stau eu de pază. - Bine, mă întorc repede.

Nu-ţi face griji, Maria Ivanovna , totul va fi în regulă.

Dacă ai nevoie de ajutor, fluieră.

Bine, am plecat.

- Bunico, ai un foc? - Ce?

- Unde e bătrâna? - Îi ţin locul.

- Tu? - Da.

Ce e cu tine?

Cine-i acolo?

- Cine eşti? - Paznicul.

- Şi bătrâna? - Îi ţin locul.

- Şi ieşirea unde e? - Pe acolo... Mâinile sus!

- Cine a fluierat? - Eu.

- Unde e bătrâna? - Da tu cine eşti?

- Ajutor al Miliţiei! Tu? - Paza.

- L-am prins, leagă-l. - Pe el?

A... Prietene...

Hoţ al proprietăţii socialiste. Netrebnicule!

Du-te, cheamă Miliţia, îl păzesc eu.

- În caz de evoie, fluieră. - Bine.

Unde e telefonul?

La intersecţie, două străzi mai încolo.

- Trezeşte-te. - Unde sunt?

Fugi repede la maşină. Hai, ridică-te!

- Ce, ai sunat deja? - Nu, n-ai 2 kopeici?

Miliţia e "02", şi nu-ţi trebuie fise.

Haide... Trezeşte-te!

Îmi poţi spune unde e toaleta?

- În spate! - Mulţumesc.

S-o facem repede, miliţia e pe drum!

Mâinile sus!