Original subtitles

Ultima oară când am fost aici a fost parcă... acum 15 ani?

- Cu părinţii tăi, nu? - Da, când erau încă împreună.

Aţi mers la Disneyland?

- Nu... - Nu?

Nu. Prea scump, au spus. Deci...

Am mers la un salon auto.

- Evident. - Maşini de epocă.

Da, dar senzaţia aia când călătoreşti cu ai tăi...

Când eşti copil şi ei te iau la expoziţii...

- La biserici sau la turul oraşului... - Da!

Noi mâncam numai de la supermarket, pentru că era mai ieftin.

Noi obişnuiam să facem butterbrot.

- Ce anume? - Ce spui?

Butterbrot?

Îţi aminteşti când mergeam la un supermarket străin?

- Şi vezi toată pâinea aia feliată? - Şi salatele sunt gata făcute!

Salatele care sunt deja tăiate şi amestecate...

La naiba, cred că asta m-a impresionat pe mine cel mai mult!

- Salate... - Salate!

Şi te gândeai... "Când o să fiu mare,"

"o să vin aici singură, să am o excursie cu adevărat frumoasă."

Da. Şi să faci lucruri complet diferite.

Exact. Să mergi în locuri interesante...

Fără vizitarea obiectivelor turistice...

- Fără poze în faţa bisericilor. - Exact...

Stai! Nu v-a plăcut că am vizitat obiective turistice astăzi?

- Nu, Egle. Ne-a plăcut! - A fost super!

Ce vreau să spun... Ce vreau să spun, de fapt...

Noi facem exact lucrurile pe care le făceau părinţii noştri.

- Scuze. - Trebuie să ne luăm revanşa!

- Două beri pentru voi? - Da!

În regulă.

Asta e, văd un tată pentru viitorii mei copii.

Care?

În spatele tău.

Nu te uita!

- Genul tău. - Am văzut doi. Aş putea să aleg.

TATA

Barmanul continuă să mă ignore.

- Da... - Cred că ţi-ar plăcea.

- Ăla? - Da, cel care stă jos.

- Bună! - Rasa, încetează!

- O să ne ignore... - Nu te freca la ochi.

Pentru ultima noastră noapte aici.

Chiar aş vrea nişte...

... mâncare.

- Aş vrea o bucăţică de ceva. - Un biscuit?

- O măslină. - Bine. O măslină...

O muşcătură mică de măslină...

Iat-o că vine... Mai vreau o măslină.

Mulţumesc!

- Două, pentru tine. - În regulă.

- Hai să vedem nişte poze! - Arată-ne pozele.

Da, da...

- Hai să vedem pozele! - M-am străduit.

Cred că alea vor fi cele mai frumoase poze din viaţa ta.

Foarte bune sau foarte multe?

- Să vedem. - Mai multă cantitate decât calitate.

Vreau să mă uit la poza asta cu mine.

Ce fel de poziţie e asta?

- Parcă mă pregătesc să fac pipi. - Exact!

- Nu cred că arăt chiar aşa. - Eu, da, dar nu ea!

Nu, eu...

Vreau să propun un toast.

Cred, vreau... Vreau să ţin un toast.

- O să ţin un toast! - Bine.

Vreau să ţin un toast.

Spune!

Vreau să spun că vă iubesc.

- Vă iubesc foarte mult. - Şi eu, foarte mult.

- Şi eu. - Serios.

Pentru noi.

Sunt foarte fericită că sunteţi aici.

Şi sper că v-aţi distrat.

Şi că aţi văzut ce aţi vrut să vedeţi.

Nu tot. Nu e suficient timp.

Aţi vrut să vizitaţi galeria aia... Palais de Tokyo?

- Da. - Mai avem timp.

Urcăm! Suntem sus?

UN FILM DESPRE VIAŢĂ

- Eu sunt Ausra. Mă bucur să te cunosc. - Dovile.

Mulţumesc că ai venit atât de repede.

- Uite textul tău! - Mulţumesc.

Despre iubire!

Da.

Ai nevoie de căşti?

- Nu, nu... - În regulă.

Da?

Bună! Dovile e la telefon?

Sunt soţia lui Arturas, fratele tatălui tău.

Bună!

Mătuşa ta, dacă îţi aminteşti...

Deci...

A fost un accident.

Vecinul tatălui tău l-a sunat pe Arturas...

Dovile!

De ce nu pot să-l repare?

Să ceară de la fiecare apartament trei euro. Şi asta e...

N-o să-şi deschidă portofelele...

Auzi?

Atârnă de un fir de aţă.

- Ăsta e al meu. - Ce?

E al meu.

Nu e rău.

Şi tu trebuie să contribui, Arturas. Nu e numai treaba ei.

Nu zic că n-o fac.

E fratele tău şi e responsabilitatea ta.

- Dovile mai are maşina? - Nu.

Pentru că a mea are...

... iar probleme, alimentarea cu combustibil...

Am dus-o la atelier. S-ar putea să n-o repare la timp.

Deci când e înmormântarea?

Asta trebuie să hotărâm toţi.

Poate iei maşina lui Laima...

Ce zici de mormântul familiei tale? Putem să-l îngropăm acolo?

Ce mormânt?

Acela...

Nici măcar nu ştiu. Cred că tatăl nostru e îngropat acolo.

Deci e un mormânt al familiei. Putem să-l îngropăm acolo?

Nu ştiu...

- Ar trebui să-l întrebăm pe Laima... - Cine îl deţine?

- Ce vrei să spui? - Bunica?

Cine are grijă de el?

Trebuie să fie bunica. Ar trebui s-o întrebăm.

Să sunăm la administraţia cimitirului. Ei trebuie să aibă toate documentele.

Care e numărul?

Trebuie să fie pe internet.

Internet, da... Dar documentele?

Ar trebui s-o ducem pe bunica acolo?

Dovile! Când ai vorbit ultima oară cu tatăl tău?

Poftim?

Când ai vorbit ultima oară cu el?

A fost înainte de Crăciun.

Urma să ne întâlnim, dar...

Nu ne-am mai întâlnit deloc.

Bine. În fine...

Unde trebuie să-l îngropăm?

Bună, bunico!

De ce nu-l putem îngropa în mormântul familiei?

Cred că bunica ar trebui...

Bunica e catolică, ea nu poate fi incinerată.

- Deci hai să-l incinerăm pe el! - Şi cine...

El o să intre în groapă?

Sună-i, Arturas. Numărul trebuie să fie online.

Doamne...

Uite, ăsta e numărul.

Trebuie să ridicăm trupul mâine, la zece dimineaţa.

Am găsit telefonul tatălui meu.

Şi aici...

Cheia de la Mercedesul lui.

Am încercat s-o pornesc, dar se auzea un sunet slab.

Motorul are probleme.

Revizia tehnică a expirat, aşa că ai grijă.

Filmez. Stai jos!

Îl vezi?

Hai să mergem să vedem!

- Nu încă, Milda. - Vreau totuşi să văd...

- Dovile, te rog, stai jos! - Stai jos, te rog!

Şi eu vreau să văd.

Ridică-te! E imnul naţional.

- Nu, nu e nimic acolo. - Anul ăsta e linişte.

- Şi anul trecut? Şi în cel dinainte? - În anul ăla am avut două petreceri!

Mami e pregătită pentru Anul Nou?

Cum începi Anul Nou? La ce te gândeşti?

Am o părere bună despre el.

- Bună? - Optimistă.

Desigur, ar putea fi mai bine...

- Ce crezi? - Nu ar trebui să fim pretenţioşi.

Ai dreptate, mami.

Bravo!

Dacă nu numai în faţa camerei...

Optimistă, nu?

Ce e asta?!

- Bună, domnişoară! Aştepţi Anul Nou? - Da.

N-o să-l vezi venind.

Dovile, ar trebui să spui: "Vom suferi, dar nu vom renunţa."

Da?

Ce se întâmplă cu lumânările?

Doamne...

Toate opt au ars.

- Alo! - Bună, Dovile! Sunt Tadas.

- Bună, Tadas! - Ascultă... Condoleanţe...

Mulţumesc.

Pot să te ajut cu ceva?

Nu ştiu.

Ai putea... să suni prietenii, să ştie,

pentru că nu ştiu sigur

cine face parte din grupul tău şi cine nu.

Sigur, voi avea eu grijă.

Când e înmormântarea?

Nu ştiu, nu am verificat încă.

Ia-o uşor, nu e nicio grabă.

- O să te anunţ. - Am înţeles.

Tată, lasă-mă pe mine.

Nu fi trist dacă prietenii tăi Te dezamăgesc.

Ei nu erau prietenii tăi adevăraţi.

Aprinde lumânările Şi trage aer adânc în piept.

E ziua ta.

E ziua ta de naştere!

Am vorbit cu colegii mei.

Ea şi-a înmormântat soţul recent.

A spus că locul ăsta a fost de departe cea mei ieftină opţiune.

Îl ţin frumos şi simplu.

Şi la jumătate faţă de preţul celor de la crematoriul Kedainiai.

Mergi înainte.

E bine.

Dana ţi-a împrumutat nişte bani. Ia-i!

De ce mi-i dai mie?

Mamă, conduc.

O să-i las aici.

Ia-i înapoi.

- Mamă, ia-i înapoi! - Bine, o să-i păstrez eu.

În regulă.

Acum, încotro?

Bună, Vladislavas!

Suntem deja aici. Vedem garajele.

Unde...

Unde întoarcem?

Dreapta.

A doua.

Al doilea rând.

Bună ziua, Vladislavas! Te-am sunat mai devreme.

Bună!

Bună!

Veniţi aici, vă rog!

Intraţi!

Aveţi nevoie de un costum?

Pentru ce?

Urmează să-l îngropăm.

Tot trebuie să-l îmbrăcăm.

N-o să-l luăm dezbrăcat.

Ăsta costă 50, iar acela e mai ieftin, 30.

Cel de 50 arată mai bine...

Dar cui îi pasă? Cine o să-l vadă?

Eu, tu, altcineva...

Deci... noi o să-l vedem?

Trebuie să ne luăm rămas-bun înainte de incinerare?

Nimeni nu face asta.

Câteodată, oamenii le cer celor de la morgă să le permită să-şi ia rămas-bun.

Au o cameră mică. Dar trebuie să cădeţi de acord în prealabil.

Pe care îl luăm?

Cel de 30 e aşa de urât...

Dungile alea...

Nu ştiu.

Să-l luăm pe cel mai frumos.

Ce măsură?

Slăbise în ultimul timp.

Ce e asta?

Ce se întâmplă cu ochii tăi?

- Arată rău? - Da...

Mă dor un pic.

Poţi să ne arăţi măsurile?

El purta 52.

Ăsta e 52.

50...

Şi 54.

Puteţi lua măsurile 50 şi 52

şi să le ţineţi sus, aşa?

Noi sugerăm să luaţi o măsură mai mare şi să-l prindeţi la spate dacă e nevoie.

Să-l luăm pe cel mai mare.

Deci...

50, pentru costum. Pantofii...

... vor costa 30.

Cămaşa, şosetele, lenjeria de corp, 20.

Îmbrăcarea şi pregătirea, încă 50.

Asta face 140 de euro.

Ce sicriu?

Cel mai ieftin.

Nu are importanţă.

Avem unul ecologic, special pentru incinerare.

70 de euro.

Cu păsărele.

Toate sunt urâte. Altceva?

O să vă dau o adresă web.

Puteţi să vă uitaţi şi să alegeţi.

După aceea, daţi-mi un mesaj.

Tata...

- Ce? - Îl vreau pe tata.

- Vrei să te şteargă tata cu prosopul? - Da.

Vino aici, tată!

- Nu putea mami... - Vino aici, tată!

- Tata! - Imediat.

Vin.

Caută în spatele cărţii "Harry Potter". Şi ţine pantalonii ăia pe tine.

Nu, nu...

Nu schimba pantalonii.

Rămâi cu aceiaşi pantaloni.

Cu pantalonii.

Pantalonii.

Te sun înapoi.

Te rog, semnează aici!

Ce înseamnă asta?

Care e cauza morţii?

- Inima s-a oprit. - Asta a fost?

Dar de ce?

O să ne spună autopsia.

Ficatul era serios afectat.

Aici.

Nu. Nu asta.

Scuzaţi-mă. În legătură cu mormântul nr. 27.

- Vă rog să aşteptaţi. - Nu e nimic acolo.

Nu sunt lumânări, n-are nume...

- E complet abandonat. - O secundă, doamnă.

Ne-am gândit să punem o cruce sau ceva.

Nu vedeţi că avem altă persoană?

- Aşteptaţi! - Muncitorii toarnă ciment peste el.

- Ne vom ocupa noi. - Ei nu văd că e un mormânt.

- Nu dau vina pe ei... - Doamnă, vă rog, aşteptaţi afară!

O să vă chemăm noi.

L-am găsit.

Da, da...

Aici.

Parcela nr. 35.

Dumnezeule! Uite!

O căprioară!

O căprioară neagră.

Uite...

Nu-l strânge!

Nu-l strânge!

- Mai am la fel... - În cutii.

Tocmai am terminat de hrănit Jurgita.

Uite!

Uite!

Uite!

Uite cum se uită la tine!

Uite!

Am întârziat?

Au început?

- E o cutie de carton. - Taci!

Cine semnează contractul?

- Eu. - Vă rog, urcaţi-vă în maşină!

Asta face 480.

Dovile!

Ia-i!

Da, semnaţi aici.

Pune-o aici.

De unde ştiu că îl duci cu adevărat pe el acolo?

Că e cenuşa tatălui meu acolo, şi nu ceva dintr-o groapă cu cenuşă?

Avem toate documentele.

O să vă aduc certificatul de incinerare.

Totul va fi confirmat.

Restul.

Deci îl aduceţi înapoi mâine-dimineaţă?

Da, dimineaţă. Aşa calculăm noi.

Patru ore dus, patru ore întors,

două ore pentru incinerare.

Faceţi un calcul.

Opt ore.

Ce e?

Gata?

Să mergem!

Alo!

Aveţi un salon liber de mâine-seară

până a doua zi la prânz?

- Am lua urna la prânz, în jur de 12. - Nu 12.

Mai devreme. Cu siguranţă nu vom petrece noaptea acolo?

Da.

Întreabă de acces.

Nu, nu avem nevoie decât de un salon.

Şi despre capacitate.

- Nu, avem tot ce trebuie. - Capacitatea lor?

Capacitate?

Întreb despre acces, pentru că bunica...

Bunica trebuie să aibă acces uşor.

Întreabă-i!

Mulţumesc. Înţeleg.

Deci?

Ce se întâmplă cu tine, mamă?

Sunt disponibili?

Nu mă stresa.

Nu, nu sunt.

Poate... Să mergem la capela aia de lângă cimitir?

Au multe săli şi e aproape de cimitir.

- O să vorbesc eu. - Bine.

Bună ziua!

Intraţi, vă rog! Staţi jos!

Sunteţi aici pentru o rudă?

Tatăl meu.

Condoleanţe.

Poftiţi!

Avem câteva opţiuni.

Aveţi propriul mormânt?

Aţi luat o hotărâre privind trupul decedatului?

Am comandat deja incinerarea, am vrut doar să închiriem o sală.

Aveţi săli libere de mâine-seară până a doua zi?

Să văd...

Dacă vreţi să închiriaţi pe noapte,

preţul începe de la 500.

Avem un salon liber mâine, după-masă.

Cel mare.

Sunt nebuni?

- Cât a spus? - 500!

Poţi să închiriezi o sală de concert pentru banii ăia.

- Bună, Tadas! - Bună, Dovile! Ce faci?

Priveghiul începe mâine-noapte, o să avem urna în jurul prânzului.

Nu pot să spun locaţia, din moment ce nu am găsit un salon.

Da.

Anunţă-mă când s-a rezolvat. Pot să te ajut cu ceva?

Doar dacă...

Doar dacă ştii nişte săli care nu costă 500 euro...

Nu pot să-ţi spun chiar acum. Trebuie să mă gândesc.

Bine, mulţumesc.

- Pa! - Pa!

Poate că e de ajuns o zi.

Doar o seară de rămas-bun?

Ceva nu e în regulă.

Dovile, opreşte aici!

Dovile! Opreşte aici!

Toate maşinile alea semnalizează.

- Bine, aşteaptă! - O să cedeze.

Mamă, încetează!

- Blochezi traficul! - Mamă!

Uită-te la maşinile din jurul nostru!

Bună! Aş dori un taxi... Aşteptaţi!

Dovile, care e adresa?

Văd numărul 8, dar nu şi numele străzii.

Bună, Tadas!

Poţi să ne ajuţi?

Caut numele străzii...

Dovile, care e adresa?

Turnul s-a prăbuşit.

O să-l refacem.

De ce l-ai dărâmat?

Turnul.

M-am gândit. Poate că nu avem nevoie de o sală.

N-o să expunem sicriul.

Avem nevoie de o cameră, de o masă pentru sicriu şi de câteva scaune.

Hai să găsim un spaţiu şi să-i chemăm pe oameni!

Sau închiriem un restaurant pentru masa pentru pomană.

Unul dintre prietenii mei are un restaurant.

O să vorbesc cu el.

Ce ai văzut?

Poftim?

Ce vezi?

Poftim?

Tată, spune-mi...

Ce vezi?

- Ce? - Atelierul bunicului.

Poftim?

Altceva?

- Poftim? - Te văd pe tine.

Să văd...

- Bună, Tadas! - Mă bucur să te văd, Arvydas.

Vă rog, intraţi!

Ai mai fost aici, Tadas.

Da, în urmă cu ceva timp.

Îmi amintesc.

Deci avem spaţiul ăsta.

Aici. Storurile.

Poţi să le deschizi sau să le închizi.

Cum doriţi.

Şi celălalt spaţiu.

Aici.

Putem aduce mai multe scaune.

Spune de câte aveţi nevoie.

Aer condiţionat.

Cu telecomandă.

Cu telecomanda asta. Da...

În regulă. Cred că trebuie să discutăm despre asta.

Desigur.

Noi găzduim funeralii şi alte evenimente.

- Deci aveţi experienţă. - Da.

Agne!

Vrei să prezinţi ofertele noastre?

Poţi să te uiţi la meniu, dar de obicei e o ofertă standard.

Ca aperitive, servim gustări reci, peşte, diverse feluri de carne,

aspic, salate, pui.

Dacă vreţi felul principal, trebuie să comandaţi în avans.

Care este, de obicei, pui cu sos de brânză

sau porc cu ciuperci boletus.

Dacă anticipaţi mai mulţi vârstnici,

aş sugera copane de pui, carnea e mai moale,

mai uşor de mestecat. Apoi, băuturi răcoritoare, cafea, ceai...

Îmi dai una?

Nu ştiu.

Ce crezi?

Cum o să urce bunica până la etajul trei?

Da...

Probabil că nu.

- Bună! Am văzut restaurantul ăla. - Şi cum e?

Da. Teribil.

Am găsit un salon pentru 80 de euro, trebuie să mergi să-l vezi.

O să-ţi trimit adresa şi numărul femeii cu care am vorbit.

- Să întoarcem acolo. - Da.

Când l-ai văzut ultima dată?

Am trecut pe acolo o dată.

Poate, acum şase luni.

M-a rugat s-o duc pe bunica la spital.

Pentru că maşina lui era stricată?

El a renunţat să conducă maşina acum ceva timp.

Din cauza băuturii.

Toţi bem.

Mergi să vezi un prieten...

Bei de ziua lui.

Mergi la casa de la ţară şi bei.

Unii se satură de băut, alţii, nu.

Alţii se satură de alte lucruri.

Du-te, vin într-un minut.

Trebuie să plimb câinele.

Deci salonul e 80 de euro pe zi.

E liber de mâine, de la prânz.

Oamenii vin după serviciu de obicei.

Roagă-i să vină la ora cinci după-masă şi începeţi pregătirile la trei.

Bine?

În regulă.

Da!

Am adus florile.

Du-le acolo.

Aveţi nevoie de muzică?

Probabil. Ce vreţi să spuneţi?

Muzica e 20 de euro. Avem cântece de jale şi o ambianţă liniştită.

- O să aduc casetele mele. - Cum doreşti.

- Bună! - Bună!

Ce mai faci?

Nu te-am văzut de mult.

Dumnezeule!

Doamne, uită-te la tine!

Dumnezeule, ce plăcere!

Da, e mult de atunci.

Eu şi Zita am lucrat împreună.

Da, Doamne!

Acum 20 de ani?

Era secretară la mine la firmă.

Ocazie tristă.

Tatăl lui Dovile a fost...

... un prieten bun al meu.

Îmi pare rău.

Un bărbat atât de tânăr...

Şi tu ce faci?

- Sunt bine, da... - Da?!

- Tot acolo? Toate, la fel? - Ce?

Căsătorit şi fericit în continuare?

Divorţat, de fapt.

- Aşa cum se întâmplă. - Îmi pare rău.

Asta e viaţa...

V-aţi înţeles?

Da, da... Ce altceva?

Aveţi nevoie de un preot?

Pot să aranjez pentru unul cu 80 de euro.

Cred că depinde de preotul paroh.

Sigur, cum doriţi.

Spuneţi-mi dacă mai e ceva.

Aveţi nevoie de cruce?

Nu ştiu. Pentru ce?

Dacă vine un preot, o să aveţi nevoie de cruce.

Iată-le pe cele pe care le avem.

Cea din mijloc pare în regulă.

Mai puţin sculptura cu Iisus aurit.

Putem să-l scoatem pe acrobat.

Noi îi spunem "acrobat".

Apoi e şi arcada aia...

Oricum, e mai bine.

E în regulă? N-o să găsiţi mai ieftin.

Pot să fac o poză?

Trebuie să mă consult cu ai mei.

Repede, nu se uită nimeni.

La ce te uiţi?

La tine.

Ce vezi?

Poţi să vezi desenele animate?

- Da. - Poftim?

Poţi să le vezi?

Urcă-te pe fotoliu!

Eşti atât de mare...

Bună, bunico!

Deci?

Cine o să-l pupe pe tata de noapte bună?

Fiica mea.

Deci?

Du-te la culcare. Noapte bună!

Noapte bună!

Nu ai obosit?

Nu ai obosit?

Nu-ţi fie teamă, apasă pe pedală mai mult.

Vezi diferenţa?

- Da, mulţumesc. - Apasă mai mult.

Nu te gândeşti s-o vinzi?

Trebuie să plec.

Ai grijă, revizia tehnică a expirat.

Bună dimineaţa!

Trebuie să măresc fotografia asta.

De fapt, zona asta, pentru un portret.

Şi aici, în fundal, aţi putea să desenaţi ceva?

Asta e tot ce aveţi?

Bună ziua!

Bună ziua!

Câte dintre astea aveţi? Ce sunt?

Eucalipt. Tot ce vezi.

- Vindeţi ghivecele astea de flori? - Da.

Şi cele albe sunt frumoase...

- Da. - Bună! Poţi vorbi?

- Da. - Vladislavas tocmai a adus urna.

Deja?

La tine?

Bine, o să trec pe la tine.

Bună!

Bună...

- Nu-ţi scoţi haina? - N-o să stau mult.

Trebuie să mai merg într-un loc.

Staţi amândoi de mult timp aici?

Au adus-o când te-am sunat.

Cum te simţi?

Nu ştiu.

Foarte ciudat.

Să aprindem o lumânare?

Da, trebuie.

O secundă...

Să găsesc un suport.

Nu am chibrituri.

Doamne, nu sunt chibrituri!

Nu am deloc.

Bine.

Nu.

Nu sunt chibrituri în casa asta!

Fumezi?

Mamă, te rog...

De ce ai brichetă, dacă nu fumezi?

Nu acum, mamă.

Fumezi.

- Dovile, ce filmezi? - Picioare.

- Masa. - Nu.

Şampanie.

Hai să bem ceva, Robertas!

Ce filmezi, Dovile?

Spune-mi ce filmezi. Cu ce ocazie?

- Ce ocazie? - A zecea aniversare.

- Ce? - A lui tati şi a lui mami.

Zece ani de ce? De locuit în acest apartament?

- Nu. - Atunci, ce?

- A lui tati şi a lui mami... - Nu-l învârti în toate părţile.

Dovile, ţine-l nemişcat!

Ce anume a lui tati şi a lui mami? De locuit în acest apartament?

- Nu... - Atunci, ce?

- De căsătorie. - Aşa...

Acum închide şi începe din nou.

- Dovile, am adus un coş. - Ce bine!

- Ai adus nişte casete? - Da.

- Şi lumânări? - Da.

O secundă...

- Unde e Zita? - Nu ştiu. Pe-aici.

Doviliukas, totul e în regulă?

Da.

Dar trebuie să atârn nişte fotografii.

Cu bandă dublă, ca să nu lase urme.

- Pot? - Dacă nu sunt urme.

Ai văzut camera noastră din spate?

Eşti norocoasă, e a ta astăzi.

Milda.

- Bună! - Ai ajuns...

Condoleanţe.

Ce mai faci?

Nu ştiu.

- Se întâmplă aşa de multe... - Dumnezeule, ce e?

Nimic.

- Dovile! - Iei medicamente?

Ce zici de lumânările astea?

Arată-mi unde să le pun.

Spune-mi dacă pot să fac ceva.

Mulţumesc.

Poţi să mă ajuţi? Trebuie să pun fotografiile astea pe pereţi.

- Ai găsit bandă? - Da.

Stai, unde...

Da.

Aici.

Ia-o!

Bine. Am nevoie şi de foarfecă.

Nu avem.

- Cum aşa? - Nu avem.

- Nu avem foarfecă. - Poate că are Zita.

Da...

Astea două să acopere locurile alea.

- Bine? - Da.

- Ai nevoie de stickere. - Da.

- Eu iau două. - Da.

Condoleanţe.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Puteţi să vă puneţi hainele acolo.

Aprindeţi lumânările acolo.

- Toată compasiunea mea. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Cum te descurci aici?

E în regulă, Dovile?

Aş vrea ca acestea două să fie acolo.

- Cele de jos? - Da.

Şi aici...

Poate, astea două, aici. Poţi să le ţii?

- O secundă. - Pot.

Poate, puţin mai sus?

Da, aşa.

Asta merge aici.

Mai jos?

Şi asta, dedesubt.

Poate faci mai mult spaţiu între alea.

Motocicleta, mai aproape de asta.

Ai nevoie de bandă?

Condoleanţe.

Cine mai are nevoie de bandă?

Lăsaţi-vă hainele acolo. Iar acolo puteţi aprinde lumânările.

- Foarte frumoasă muzică! - Da, e foarte bună.

Şi florile, şi fotografiile. E atât de intim...

Nu-mi vine să cred.

Nu pot să cred.

Nu pot...

Plecăm şi noi.

Veniţi mâine?

Nu sunt sigură câtă treabă am, dar Arturas...

Văd ce pot face, e mult de muncă.

Pa!

Pa! Ne vedem.

Ce faci?

- Tu? - Ai dormit bine?

Da.

Şi cum...

... mă vezi?

Exact aşa.

Poţi să-mi arăţi cum?

- Ce? - Cum?

Cum mă vezi cu asta?

Ai dormit, nu?

Da.

Ai dormit bine?

Da.

Da.

Poţi să-mi arăţi cum?

- Poţi? - Pot. Vrei să faci baie în lac?

- Vrei să mergi la lac? - Da. Tu?

O inviţi pe mami?

Vrei să-mi arăţi?

- Vreau. - Acum...

- Tată! - Ce?

Ce faci?

Te filmez.

Ce vezi?

- Pe tine. - Vreau să văd.

- Balconul. - Ridică-te, îmbracă-te!

Eu nu...

Spală-te!

- N-ai grijă, o să mă spăl. - Spală-te!

Dovile, o să faci la fel când o să fii mare.

- N-o să fac. - Mami nu vrea să îmbătrânească.

Ţi-e teamă că va îmbătrâni.

Robertas, ce faci?

De ce apari aşa?

- Pentru amuzament. - Da, amuzament.

Nu-ţi place?

Stai aici şi cântă cu noi.

Pe scenă.

Roşul e culoarea mea preferată.

Dovile, e o mască de căpşuni.

Să-ţi cureţe faţa.

- Vezi? Robertas, te rog... - O să faci la fel.

- O să faci! - Da, o să faci.

- Când o să creşti mare. - Nu.

- Bineînţeles că o să faci! - Nu!

Nu e sânge, sunt căpşuni.

Doar căpşuni.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Lăudat fie Domnul, pentru că El este bun.

Să ne rugăm!

Mormântul nu adăposteşte numai trupul, el trezeşte speranţa pentru viaţa eternă.

Lasă credinciosul tău să se odihnească în pace, în timp ce Tu,

care eşti învierea şi viaţa,

îl vei trezi şi vei aduce lumina Ta asupra lui.

Astfel, el va vedea lumina eternă a feţei Tale.

Tu trăieşti şi dăinui veşnic.

Pământ din pământ,

cenuşă din cenuşă,

ţărână din ţărână.

În numele Tatălui, al Fiului

şi al Sfântului Duh.

Amin!

Frumoase flori!

Totul e frumos.

Eucalipţii ăştia sunt înclinaţi ca într-un tablou.

Adevărat. Mulţumesc.

Dovile!

N-a interesat pe nimeni s-o aducă pe bunica la înmormântare.

- Dar Arturas? - Lipseşte.

Poftim... Asta e pentru tine, bunico.

Uite, bunico, toate florile astea...

Şi...

Ăsta e mormântul.

Arată-mi sicriul.

Arată-mi-l în sicriu.

Nu a fost sicriu.

Doar o urnă.

A fost incinerat.

L-ai incinerat pe fiul meu?

Da.

L-ai ars pe băiatul meu.

De ce l-ai ars?

- De ce l-ai incinerat? - Bunico...

E mai sigur în felul ăsta.

Înmormântarea e mai frumoasă fără trupul decedatului.

Ne-am luat rămas-bun zâmbind.

Vreau să-l văd în sicriu.

De ce l-aţi incinerat pe fiul meu?

De ce...

Vreau să-l văd în sicriu.

De ce l-aţi incinerat pe fiul meu?

Vreau... să-l văd în sicriu.

Nu-mi amintesc ultima oară când am mâncat.

Cred că va...

... acoperi o mare parte din cheltuieli, mai mult sau mai puţin...

Asta e pentru Zita?

Da.

Ai observat ce bine arată?

Cu părul lăsat...

Şi ai...

I-ai văzut rujul?

Nuanţă sidefată?

Milda a spus că era fericită să vadă mulţi bărbaţi frumoşi.

Ce crezi?

Ar fi vrut să fie incinerat?

Ştii...

Ce mai contează pentru el acum?

Am găsit cadoul meu de Crăciun la el acasă.

A spus că mi-a cumpărat nişte şosete de lână,

pentru că apartamentul meu era foarte friguros.

Îmi amintesc că mă gândeam că şosetele alea trebuie să fie urâte.

Poate că nu erau nici măcar de lână.

De fapt, erau de lână...

Şi chiar...

... drăguţe.

I-am cumpărat vitamine pentru ficat.

Sunt încă la mine în cameră.

- Ochii tăi arată mult mai bine azi. - Da?

Serios?

- M-ai chemat? - Da.

Ce ai vrut să spui?

Ţi-am spus deja.

Noapte bună!

Am uitat să te pup.