Original subtitles

Ai grijă! Cred că ne privește.

Nu zâmbi, te rog!

Nu zâmbesc. Rânjesc de oboseală.

- E departe, nu ne vede. - Muntenii au ochi ageri!

Nu comenta! Eu vorbesc, clar?

Merge treaba!

Bună ziua!

Luați o gură de lapte! Pe căldura asta…

- Locuiești singur? - Deocamdată.

După ce termin casa, mă însor.

- Un bărbat ca mine nu rămâne holtei. - Firește!

Dar pentru o femeie care să stea aici, cu dumneata, ar putea fi cam plicticos.

- Ce vreți? - Să cumpărăm castelul.

Castelul? Ți-am zis, e o ruină.

Vrem castelul și terenul până la Lacul Albastru.

- Vom folosi lemnul la restaurare… - Sunt medic.

Pneumolog și neurolog.

Eu și Elmer vom construi un sanatoriu unde clienții vor respira aer curat…

E război, știi bine.

După 15 zile, gata cu bronșita! Chiar și cu nervii…

Cum știi, războiul duce la tot soiul de afecțiuni…

Cu nervii, cu mintea, cu vederea…

Ce Dumnezeu! Nu ții pentru tine aerul și apa curată!

E război. Ești egoist!

Uite!

Avem banii. Uite-i!

O parte din ei și contractul de vânzare.

Semnezi, toți avem de câștigat și faci o faptă bună.

Scuze!

Bun-venit la Palatul Sănătății! Cum a fost drumul?

Îngrozitor! Un calvar epuizat în drăcia aia de tren!

Vă veți odihni aici, în acest peisaj minunat.

Dră Sophie, camera patru, te rog.

Cea mai bună!

Vorbește franțuzește, nu mai chinui engleza!

Ce ușurare, milady! Vă veți simți ca acasă.

- Clientela selectă… - Nu vin la petrecerile voastre selecte!

Doar anunț-o pe doamna Ruben că am ajuns și că o chem.

- Dle Elmer! - Imediat!

- Domnule Elmer! - Dânsul e Simon Bedezki, pianistul.

- Urăsc pianiștii. - Păi…

- Avem o clientă de seamă și o enervezi! - Chiar deloc, domnule Elmer!

Domnule Elmer!

- Am treabă. - E important. Situația s-a schimbat.

- Sophie! - Domnule!

- Gazetele, corespondența… - Mi-ați recunoscut talentul.

- Nu ascultați. - E târziu, dle Elmer!

Să fim impecabili!

Nu puteți plăti un artist confirmat ca pe un angajat nou!

Ireproșabili!

De ce aș cânta în fața unor pacienți cărora nu le pasă de muzică?

Simon, dragule, artistul acela confirmat

putea fi acum în prima linie pe front, ca toți cei de vârsta lui.

- Domnule… - Domnule!

Așa că alege, prietene: la pian sau în tranșee!

Viața e neprețuită. Gândește-te la asta!

Domnule Elmer…

Respectele mele, doamnă consul. Ați dormit bine?

Prost ca de obicei. Slujnicele fac mereu zarvă la mansardă!

- Dorm în anexă, doamnă Ruben! - Negați? Sunt ca mâțele în călduri!

- Nu pot dormi! - Bună, domnișoară!

- Vă plimbați în dimineața asta? - Da. Îmi face plăcere.

Eu nu pot. N-am dormit din cauza afurisitelor de slujnice.

Au chefuit toată noaptea. Revoltător! Sunt epuizată.

Doamnă Ruben!

Personalul doarme în anexă. Nu stă nimeni deasupra camerei dv.

Sanatoriul nostru e ireproșabil.

- Chiar vă rog… - M-au deranjat toată noaptea!

- N-auziți? - Nu, doamnă.

Toată noaptea! Acele puttane!

Cum să te fi deranjat toată noaptea? Ieri și-au schimbat camerele.

Dle Magnus, vă rog…

Marș în camera dumitale, în loc să ne deprimi dimineața!

Incredibil! Revoltător!

Domnul Magnus nu știe ce spune. E mai altfel.

- E un cretin! - Desigur. Știm toți.

Era să uit. Prințesa tocmai a sosit. Vă așteaptă cu încântare.

Milday! În sfârșit, un om civilizat!

Domnule Magnus, vă rog din nou să vă măsurați cuvintele.

Mai râdem, ne mai amuzăm, dar…

Ieri au numărat 600 de morți. Cine știe câți or mai fi!

- Ce oroare! - Războiul e îngrozitor.

De tine vorbeam! E prea devreme să te văd.

E reciproc valabil. Ieri te declarai sătul de viață.

Spuneai că ești hotărât. „Adio, lume!”

Dar te văd în fiecare dimineață bând cafea.

Nu te atinge de untul meu!

Știu. Nu-i simplu să te spânzuri. Îți trebui un cui și o cravată zdravănă.

Vezi-ți de rănile alea scârboase și dă-mi pace!

Ale mele trec. Ale tale însă…

- Sunt sănătos tun. - Zău?

Atunci ce cauți aici? Sigur nu ești întreg la cap.

Încă nu-ți citești scrisorile?

- Nu! N-o atinge! - Cine ți-o scrie zi de zi?

Bună dimineața, conte!

Regret, dar am datoria să vă spun

că un pacient cu tuberculoză, după zece seara,

ar trebui să fie în pat, nu altundeva.

Mă bucur de timpul ce-mi rămâne.

Timpul ce vă rămâne? Iar vă stă mintea la prostii.

Doctore, știu că-s pe ducă. Uită-te la unghiile mele! Sunt vineții.

Ce contează asta?

Mai bine mergeți la pescuit!

M-am uitat aseară la piept. Plămânul stâng e iar colabat!

- Ai nimănui nu-s perfect simetrici. - Tușesc mult.

- După plimbarea de aseară, nu mă opream. - Nu vă mai plimbați!

Nu noaptea. Ziua, pe soare, da.

Explicați-i drei d'Espard sau îi spun chiar eu!

Nu! Eu insist să ne vedem.

E așa de veselă…

curajoasă…

Culcați-vă de la zece ca să vă vindecați!

De-a binelea.

Gladys! Ești acolo?

Gladys!

- Te aștept de două zile. Ce-ai pățit? - De data asta, a meritat așteptarea.

Bună! Data trecută nu era aici. E rău?

- Ca orice taur. - Ce frumusețe!

Sunt obosit frânt. Bună, Daniel!

V-am pregătit lapte bătut.

- În spate. - Eu nu vreau azi, mersi!

Bea-l tu!

Vin tot mai des.

Domnul e mai sfârșit decât de obicei.

Suferă cu plămânii. Mă rog, doar cu cel stâng.

Și puțin cu nervii.

Dar are sânge albastru. E conte. Familia lui e celebră în Europa.

Știe engleză, germană, poate chiar și rusă.

I-ai văzut inelul? De-ai avea unul, n-ar mai trebui să muncești.

Atunci ce-aș face?

Ai trăi altfel.

Știi…

Cât vezi cu ochii, kilometri întregi, totul e al meu.

Dar tot îmi hrănesc dobitoacele.

Toate astea-s ale dumitale?

Ești bogat!

Și am plămânii zdraveni.

Sunteți logodiți?

Nu. Ne-am împrietenit la sanatoriu.

Îi place să se plimbe cu mine.

Sigur se va înfiripa ceva între voi.

Locuiești singur aici?

Am fost logodit.

Dar l-a luat pe altul.

Am suferit, desigur…

Înțeleg.

N-ar trebui să te joci cu viața cuiva.

Vezi tu…

Am construit o casă nouă.

Cu un dormitor frumos.

Unul ca mine nu rămâne holtei.

Mulțumesc pentru laptele bătut! E delicios.

Ți-am lăsat bani pe masă.

Domnule, n-am nevoie de bani pentru o strachină cu lapte.

Atunci aș putea să mă întorc și mâine?

Oricât poftești.

Mă înzdrăvenesc, domnișoară. O simt!

Tu mă tămăduiești.

- Ba aerul de la munte. - Trebuie să mă vindec.

- Voi reuși datorită ție. - Vei reuși și fără mine.

Nu mai pot sta mult.

- Mă întorc acasă în două zile. - Mai stai puțin!

Te așteaptă cineva?

Nu. Nimeni nu mă așteaptă.

- S-au terminat banii. - Asta era?

Nu-ți bate capul!

Rezolv eu.

Te rog, nu mai spune că pleci! Am nevoie de tine.

Și eu mă simt bine cu tine. Ești așa fragil!

Asta-i bună! Al cincilea copil?

Fanny Octavia născută Spencer-Churchill, soția lui Marjoribanks!

Lipseau doi Marlborough. Mai am doar unul.

Doctore, să nu-i mai dăm supozitoare cretinului!

Schimb cearceaful zilnic.

La vârsta lui, erai la fel. Bietul copil!

Atunci ce să-i dau?

Leduroy? Era unul în secolul XVI, se apucase de vrăjitorie…

Ce-i dau?

Nu te răsti, Mathilde! Respectă-mi munca!

Genealogia e o știință fundamentală. Ne învață multe despre natura umană.

Știai că Ludovic al XVI-lea nu-i înțelegea pe francezi

deoarece doar opt din cei 64 de strămoși erau francezi?

Avea 34 de neam germanic și…

polonezi, 16.

Dă-i 15 picături roz la culcare.

Doctore! Am găsit cercelul domnișoarei Sophie.

- Un cercel? Unde? - Pe patul dumitale!

- Al meu? Imposibil! - Ba da. Era chiar acolo!

Doamne! Stai așa…

Ține, Mathilde!

Spune-i dumneata că l-ai găsit!

Ai multe pe cap, dar ești om, ca oricine.

Ce prostie am făcut! Doamne!

Ia spune! Lumina e mai slabă, așa-i?

Nu.

De ce?

Mulțumesc. Noapte bună!

Mulțumesc, domnișoară! Ești foarte amabilă.

Și frumoasă.

- Îți urez multă fericire! - Noapte bună, doamnă!

Și mulțumesc pentru urare!

Bună seara, domnule!

Încerc să mă otrăvesc cu cerneală așa cum se otrăvesc alții cu alcool.

Un om care vede cu ambii ochi poate trăi ca un orb?

Nu știu dacă te-ai culcat vreodată ca mine, în seara asta,

cu o dorință bizară de a plânge deoarece ești departe de o persoană dragă.

Voi avea oare tăria de a trăi izolat în singurătate?

Probabil că e măritată.

E ibovnica secretarului de stat englez.

Boul își bate joc de ea de șase ani. Plânge tot timpul, sărăcuța!

Ai face în același timp o faptă bună și o afacere bună.

Firește, iarăși fără factură.

Ascultă! Mai are un safir.

E superb! Și un medalion cu o perlă uriașă.

Privește bine nestematele astea! Nu vezi cum strălucesc briliantele?

Ce contează facturile?

Nu le ține aici. Sunt la Londra.

E actriță, călătorește.

- Actrițele călătoresc mult? - Sigur că da!

Așa-s actrițele!

M-ai chemat urgent aici ca să cumperi giuvaere furate de o boarfă?

E cocotă, nu pricepi? Te-a dus de nas!

Termină!

Nu te enerva așa! Știi bine că-ți place până la urmă.

Termină!

Încetează!

Gata.

Mă îngrozești. Ești dezgustătoare.

Lasă nebunia cu bijuteriile!

Ești nebună!

Îți dai seama ce-ai ajuns?

N-a rămas nimic din tine.

Nimic…

din femeia minunată pe care o cunoșteam.

Ai ajuns un munte de osânză.

Toți râd de mine.

Voiam să te mai iubesc…

dar nu așa.

Te prostituezi.

Ești în stare de orice

pentru o mână de bijuterii…

probabil false.

Ne-ai înlocuit pe mine

și pe copiii noștri

cu niște briliante de paiață.

I-am cerut colonelului medic să trimită răniții noaptea.

E mult mai bine!

Ziua, ar fi o catastrofă pentru moralul pacienților noștri.

L-am invitat mâine la cină.

- Vii, da? - Da.

Mă tem să nu ne trimită răniți de dimineața până seara.

Cum să tratăm oamenii în condițiile astea?

Spune, Gustave! Nu crezi că dra Sophie e surmenată?

- Surmenată? - Poate-i dăm liber câteva zile.

Cei surmenați suntem noi doi!

Spuneam doar, ca medic…

Unde s-ar duce, biata de ea? Nu are pe nimeni.

Lasă atunci!

Mă întreb dacă nu ne-am țăcănit printre atâția ciudați nevrozați.

Ar trebui să le putem alege moartea.

Nu există moarte mai naturală decât infarctul.

- Nu era bolnav? - Nu, comisare.

Pe bolnavi îi supraveghem și îi tratăm.

Sănătatea e tare mincinoasă!

Reveniți iute, doamnă Ruben! Sunteți oricând bine-venită.

Mulțumesc. Mă voi întoarce ca să slăbesc.

- Nu știu când… - Scuzați-mă, doamnă Ruben!

Încă ceva. Ați văzut-o aseară pe milady?

Cine? Milady?

Prima moarte din Palatul Sănătății.

Dră Sophie, sunt în birou cu comisarul.

Cine va urma?

A murit cineva aseară? În sanatoriu?

Nu vă faceți griji!

Ce ironie! Consulul abia aștepta să plece.

Și a plecat. Cu picioarele înainte!

- Robert, registrul! - Da, domnule.

Cum se va schimba doamna Ruben, proaspăta văduvă?

De ce spuneți asta?

E groaznic!

Să mori subit…

De ce spui că se va schimba?

Ori va slăbi ca o trestie din cauza suferinței,

ori, dimpotrivă, ca să-și arate durerea,

văduva se va rotunji și mai tare!

Doar nu credeți grozăviile pe care le spuneți!

Nu respectați nimic, domnule Magnus?

Viața nu e lipsită de umor.

Sunteți însurat, domnule?

Brusc, doamna vrea să mă însoare!

Nu-s căsătorit.

Dar ați fost, nu-i așa?

V-ați pierdut soția, nu-i așa?

Atâtea prostii spuse în așa puțin timp! De ce vă interesează?

Nu voiam să vă jignesc.

Din cauza unei femei vrei să-ți pui capăt zilelor?

Tragi cu urechea?

Slujnicele îți spun ce vorbesc în somn?

La ce bun să-mi iau zilele drept răzbunare?

Spune-mi!

Poate că ar avea un efect de moment.

Dar apoi va mânca, va bea, se va coafa

și poate chiar o va încerca mândria că am încasat un glonț din pricina ei.

La câte scrisorele de dragoste primești în fiecare zi…

- Nu-mi spune… - Biet nătărău!

- Nu pricepi tainele vieții. - Mugești ca boul.

Dar ții așa mult la viață, încât nimic altceva nu contează.

N-ai avea curaj să te omori.

Terminați! Vă implor!

Mă împunge tot timpul.

Tatonează terenul, ca orice orb care se respectă.

Nu-s orb!

Vei fi în curând. Uite în ce hal te tai când te bărbierești!

Știi că nu mă rad. Pielea mi se infectează.

Îmi scurtez barba cu foarfeca. Ce altceva aș putea face?

Doamne! Oricine ar înțelege.

Sunteți nebuni amândoi!

Vă faceți rău.

Nu suferiți destul?

De ce puneți gaz pe foc?

Bună ziua!

Citește-mi cât bem ceva!

Dar… nu le am cu actoria.

- Abia aștept. - Mi-e frică!

Trec doar. O zi bună!

Haide! Să mergem!

Intră!

N-am mai citit nimănui ce am scris. E grădina mea secretă.

- Secrete… - Risc să-ți pierzi încrederea în mine.

Sunt convins că ai talent. Cred în tine, știi doar!

- Citește! - Mulțumesc!

- Ajung câteva sute de franci… - Te doresc!

- Aș publica primul volum… - Te-am iubit din prima zi.

Cu tot cu grădina secretă!

- Pot să intru? Cum te simți? - Iar tușesc mult.

Ți-am adus lapte bătut.

Dar, când te văd, simt cum boala îmi trece.

E agitație mare pe hol azi.

- Bietul consul a murit… - Nu. De vină e milady.

- Așa brusc… - A șters-o pe furiș.

N-a plătit.

Nici nu era prințesă.

- Ci actriță sau dansatoare. - Și ce? Poate avea motivele ei.

Poate nu mai era în stare să danseze sau părinții ei sărăciseră. Să nu judecăm!

Nu fi așa emotiv!

Un comisar interoghează clienții.

Un comisar?

Aici?

Pentru ce?

Nu ți-e bine?

De-ai ști… cu câtă disperare tânjesc să trăiesc!

Mai bine chemăm medicul.

M-aș face sclav, chiar ucigaș ca să-mi păstrez viața!

Dar, dacă mă închid, o să mor.

Mă crezi nebun, dar nu mint.

- Cine să te închidă? E ridicol… - Nu-s nevinovat!

- Aș face-o iar la nevoie. - Ce tot spui? Ești obosit.

Într-o zi, am început să tușesc, să scuip sânge, să obosesc din nimic…

A fost surprinzător și dureros.

Atunci mi-am dat seama că s-ar putea să mor.

Nu sunt nobil! Contele Florent nu există.

- Imposibil! - Sunt un amărât de funcționar în bancă.

- Doctorul Boyer ți-a făcut genealogia. - Florent Borel…

Cu un salariu și un viitor de nimic. Ăsta-i adevărul.

Delirezi! Chem medicul.

N-am fost la Paris, la Londra, prin vreun hotel de lux, cum credeai.

Un singur lucru mare am făcut: am furat.

De la bancă.

Și nu o sumă mică!

Uită-te în dulap!

În stânga, sub cămăși, e un plic.

Deschide-l!

Incredibil!

Cât o fi?

Cât e?

Cât o fi acolo?

Știi?

Te iubesc!

- Te-am iubit din prima zi! - Și eu.

- Nu ți-e rușine cu mine? - Te iubesc!

- Dacă mă vor interoga… - Fără bani, nu-ți pot face nimic.

- Să-i ard? - Nici gând!

Îi poți ține tu? Pentru mine?

- Nu! Toți ne-au văzut împreună. - Îi ascund eu undeva!

- Sper că nu e neamț. - Nu. E elvețian.

A cântat în lumea întreagă.

Dar mă surprinde neplăcut să-l ascult cântând în germană.

În muzică, în afară de germani și italieni…

- Mai durează mult? - Nu, aproape a terminat.

Te pui la patru ace pentru cină de obicei sau e o seară specială?

De crezi sau nu, mă simt mai bine la costum.

Nu te temi că te sluțește?

La desert voi cânta Donizetti sau Verdi.

Verdi! În italiană.

- E o piesă nemțească? - „Piesă”?

- Nu chiar! - A fost magnific.

- Deci v-a plăcut? - Da.

- Mult. - E antrenantă.

„Antrenantă”?

- Pe bune? - Nu vă ridicați!

- Dră Julie, ni se alătură și contele? - Mă tem că nu. Se odihnește în cameră.

Mare păcat!

Încerci să ne bagi în mormânt?

Sunt artist, muzician adevărat! Cânt ce vreau.

Dle Bedezki, schimbă tonul!

Sau vrei să-i spun colonelului că ești apt pentru armată?

Ți-am zis deja: vrem să fim veseli. Ce Dumnezeu?

Bună seara! Poftă bună!

Distracție plăcută!

Haide!

Mă bucur să dansez cu dumneata. Nu prea mă pricep.

Lasă-te în voia muzicii!

Îmi place atmosfera.

Mă mir că lumea nu dansează mai des.

Nu dansezi pentru că n-ai parteneră sau…

Iar o să te uluiesc, dar ultima oară am dansat în ziua comuniunii.

Cu mama.

De atunci, doar privesc.

Ca tine.

Ți s-a întâmplat vreodată, în tren, să fii foarte somnoros,

să închizi ochii cinci minute și apoi să-i redeschizi

și să-ți dai seama că au ajuns ca să-ți treacă somnul?

- Nu pricepi? - Da, nu pricep.

Să-i văd pe idioții ăștia făcându-și ochi dulci la vals,

agățându-se ca înecații de partener, are același efect asupra mea.

Plouă cu dorințe!

Cu căsătorii!

Cu iluzii.

Ce jalnic!

Ce jalnic…

Un noian de ipocrizie!

- Mai cântă! Haide! - Doar nu se oprește!

Dră Julie, mi-ar face mare plăcere să dansezi cu mine.

De ce nu?

Te-ai întremat. Șederea aici îți priește.

Da, m-am simțit mai bine. Mă bucur de aerul curat.

- Relaxează-te! Mai repede! - E prea de tot!

Ce ușoară ești!

Insuportabil! Ridicol!

Luni: vită cu mazăre la conservă.

Marți: vită cu fasole verde la conservă.

Mercuri: piftie de vită. Același gust, doar bucățile-s mai mari.

- Sperăm oarecum că joi… - Și soldații de pe front…

- Ce credeți că mănâncă? - Maimuțe!

Dar măcar lor nu li se cer trei franci pe zi plus alte cheltuieli!

Apropo: am plătit o poală de bani ca să instalăm o cameră frigorifică.

În plus, azi am negociat să cumpărăm un tăuraș întreg de sacrificat.

O să căpătați carne proaspătă.

Carnea roșie înmulțește globulele roșii, care-s sănătate curată!

Era mai simplu să-l sacrifice aici și să ia doar carcasa.

Fii pe pace, mă pricep!

Am mai avut de-a face cu tauri.

- E tinerel. O să mă descurc. - Ai grijă totuși!

Spune-i doamnei să nu-și mai frământe degetele!

- E insuportabil! - De ce nu-i spui dumneata?

Dacă o abordezi roșind, n-o să se vadă. Dar eu…

- Tot timpul sunteți nesuferit! - Greșit! Ca oricine, iau și pauze.

Cică soțul ei a murit în circumstanțe bizare.

A fost ucis sau și-a luat viața.

Biata femeie s-a ales de atunci cu acest tic.

Și lady Macbeth făcea așa!

Trage-i una!

Dă mai tare!

Tăurașul face spectacol!

Stați! Animalul a luat-o razna!

Giorgio, hai să vezi tăurașul! Fă-i poză!

Țineți-l sub control, ce naiba?

- E Daniel. - Daniel!

Nu ești la coridă! Te implor!

- Îl strig pe Daniel. - Sunt aici.

- Daniel! - Da. E un taur.

Ce fac cu bietul dobitoc?

E o femeie acolo!

Femeia! Acolo!

Femeia! Se apropie!

- Înapoi în pădure! - Întoarceți-vă!

Gustave! Acum îi transportă în plină zi!

- Să luăm măsuri! E un dezastru! - Știu. Îi văd. Taci odată!

Nu-i priviți! Hai înăuntru!

Ce se alege de lume?

- Vine armata. Jalnic! - Feriți-vă, doamnă!

Fugiți! Ce Dumnezeu?

- Plecați! - Nu mișcați!

Dacă nu mișcați, va crede că sunteți copac!

Numai tâmpenii spui!

Ajunge! Terminați odată! Robert, adu pușca!

Nu stați acolo! La pământ!

Nu trageți! Îl opresc eu.

Ați înnebunit!

Idioților! A împuns-o!

S-a zis cu ea.

- Nu! E rănită! - Fiară nenorocită!

Așa!

Nu-i nimic! Nicio grijă!

- Totul va fi bine. - Doctore!

Repede! Să ne grăbim!

Trebuia s-o lăsați în cameră.

Glumiți? Au trecut trei zile.

Ea este?

- Da. - Gata. Închideți sicriul!

N-a venit nicio rudă?

Nu avea decât copilașul bolnav.

Sunt sigur. La cât de bogată era, s-ar fi repezit ca muștele la lumină.

Doctore!

Doctore… E al doilea mort.

Bis repetita!

Doi morți la rând în paradisul nervilor și plămânilor fragili!

- Dle Magnus! - Care o fi al treilea?

Vă implor!

- Lăsați glumele deplasate! - Dar nu glumesc.

Nu glumesc, doctore!

Vor urma și alții, veți vedea.

Un al treilea, un al patrulea… Un al cincilea… Poate vom muri toți!

- Dumneata al câtelea vei fi? - Încerci să ai haz? Asta-i nouă!

Spune-mi numărul! Mă grăbesc.

Poate s-ar cuveni să-i dăm niște bani copilului amărâtei ăleia.

- O faci tu? - Da, dacă asta vrei.

Spune-mi cât!

Ce tragedie!

Nu te teme! Chiar dacă mă prind și mă condamnă, voi nega că ne știm.

Nu ești în primejdie.

Ba da. Comisarul n-a revenit pentru accident.

Cercetează clienții. E limpede că mă va prinde.

Trebuie să plec iute.

O să-ți scriu cu un nume fals.

Poate ne reîntâlnim altundeva.

Poate.

Uită-te la baraca aia! Vino!

Unde ai ascuns banii?

Îi am la mine. Cine i-ar găsi aici?

Plec. Sunt hotărât.

Îmi trebuie niște bani.

Desigur.

Plec acum. Nu mai trec pe la sanatoriu.

- Nu-ți poți lăsa lucrurile… - Te ocupi tu.

Să nu-mi observa lipsa o zi, două.

Chiar ești hotărât?

Da.

Ai putea să mă aștepți…

cu banii câteva săptămâni?

- Vreau mult să trăiesc. - Vei trăi!

Vin când vei fi în siguranță.

Iau trenul de seară.

Îmi trebuie bani.

Nu mulți.

O să mă aștepți?

Domnișoară Julie!

Ai fost la fermă?

Am plecat să strâng lemne.

E tare frumos pe aici. Am stat puțin pe iarbă.

Vrei nițel lapte pentru conte?

- Cum se simte? Tot bolnav e? - Nu, se simte mult mai bine.

S-a dus în sat. Nu l-ai întâlnit?

Nu l-am văzut.

Tăiam lemne.

Mi-e cam frig.

Nu pleca…

Așteaptă puțin!

Au rămas niște…

- Ce vrei? - Nu-ți vreau răul, domnișoară.

Îmi pare rău.

Voiam să pun lemnele în baracă și te-am văzut cu contele.

Ne-ai văzut?

Am așteptat și…

Îmi pare rău.

Erai aici?

Deci…

te-ai logodit cu contele?

- Îți dau niște bani. În schimb… - Nu vreau niciun ban.

Când a plecat, adineauri, nu gândeam.

Ceva mai presus de mine mă împingea să mă apropii, să-ți vorbesc.

Nu mă pot abține. Dorința e prea puternică.

Domnișoară, vă trag nițel de urechi! N-ați luat picăturile de trei zile.

Dar mă simt minunat acum și dorm foarte bine.

Și…

- Cum stați cu romanul? - Recunosc că progresează.

Dl Berthold a citit mare parte și a fost încântat.

E minunat! Fascinant și minunat!

- Mă bucur. - Scuze!

Mi-aș da demisia de la Telegraph.

- Nu-s slugă! - Dacă-mi publică romanul…

Nu-s slugă, ci artist! Artist!

Sunt artist!

Nu-s slugă! Sunt artist!

- Nu! Nu-s slugă! - Domnule Bedezki!

- Sunt artist! - Nu-i nimic, îl liniștesc eu.

- Artist! - Mă ocup eu de dânsul.

- Sunt artist! - Gândește-te la public!

Adu vin de Porto în camera mea, în 15 minute!

- Roșu sau alb? - De care preferi?

- Nu! - Te implor, ascultă-mă!

Doctor…

Fii pe pace, aduc imediat masa!

- Adu două porții în camera contelui! - Da, domnișoară.

Deci preferi vinul alb?

- Gustă! - E doar un pahar.

Haide! Nu te sfii!

- De când lucrezi aici? - De când au deschis.

Pe nimica toată, desigur.

Fii drăguță…

Drăgălășenia costă. O bancnotă!

O bancnotă? Câtă îndrăzneală!

Măcar tu știi ce vrei!

- Știu ce vrei tu! - O bancnotă, fie.

Dar vreau să merite, zdreanță mică ce ești!

Simon!

Dragă Simon, ai pățit ceva?

Pa, dragă Simon!

Doamne! Ce s-a întâmplat? Ce ați pățit?

Ceva groaznic!

- Liniștiți-vă! - E abominabil! Nu pot să cred!

Doamne! Nu mi-aș fi închipuit niciodată!

- Calmați-vă! - A zis că mă iubește la nebunie!

- Voiam să-l iau de soț, să demisionez! - E rău acum, dar o să treacă.

- Groaznic! - Credeți-mă!

- Cu o slujnică! - Da.

- O slujnică! Groaznic! - Da.

- E îngrozitor. - Luați loc! Va fi bine.

- Sigur e o neînțelegere. - Nu!

Așa sunt bărbații pătimași. Ciudați, plini de surprize.

Poftiți…

L-au bulversat cele petrecute.

- Taurul, biata femeie… - A zis că mă iubește!

- Cu gura lui! - Moartea consulului…

Calmați-vă!

Pieptănați-vă!

Imediat!

Contele doarme. I-o duc eu.

- I-o dau eu. - Dă-mi-o!

Duc eu tava.

- Noapte bună, dle conte! - Mulțumesc! Noapte bună!

Deschide odată!

Deschide ca să-ți explic!

- Ascultă-mă! - Lasă-mă!

- Vreau să vorbim! Deschide! - Cum ai putut?

La naiba! Ajunge!

După tot ce mi-ai promis! Doar n-ai uitat!

Aproape am terminat.

Gata.

- Noapte bună, domnule. - La fel, micuțo!

M-am gândit. Șterg totul cu buretele. Dar trebuie să mă iei de nevastă.

Ascultă-mă, Georges! Ne cununăm imediat.

Cum îndrăznești?

I-ai făcut felul.

- Ești nebună. - Eu? Nebună?

Atunci ce-i asta?

Unde-i contele? Ce-i asta? Te denunț! Le spun totul!

- Vreau jumătate. - Nu-s banii mei.

Acum sunt ai mei. Toți!

Ce zi!

E Crăciunul!

Mulțumescu-ți Doamne!

E Crăciunul! Ce zi!

Georges?

Georges, unde ești?

Georges?

Sunt doar șase răniți.

O cameră le ajunge.

Dar ne vor mai trebui trei.

Da. Duceți-i repede înăuntru, până nu se trezesc clienții!

Faceți cât mai puțin zgomot! Vă conduc eu.

Suntem nebuni. Amândoi.

Dacă ne prindea careva?

Însoară-te cu mine!

- Nu ne-am mai ascunde. - Nu începe iar!

Grăbește-te, te rog! Hai odată!

- Ți-e rușine cu mine? - Cum poți spune așa ceva?

Am refuzat doi pretendenți pentru tine.

Nu te mai văicări!

De 17 ani mă tot ascund!

Mințim tot timpul, ne furișăm…

și ne prefacem.

Mă toci la cap cu aceleași lucrurile. E prea devreme!

Scapă odată de meteahna asta, ți-am zis!

Ar trebui să murim din prima zi.

Ies la plimbare.

Pe curând!

Doamne sfinte!

Doamne!

Probabil că a tras la măsea, a căzut, și-a rupt gâtul.

E simplu.

Nu știu ce să zic.

A căzut, și-a rupt gâtul.

E limpede.

Spune ceva! Mă scoți din minți!

Dra Surville a prins-o ieri în camera lui Berthold.

Poate i-a dat să bea…

Ce tragedie!

Dl Berthold a plecat aseară pe nepusă masă.

Ciudată coincidență!

Nu-ți dau voie să tragi concluzii! Problema te depășește!

Nu de asta te plătesc, nu uita!

Încep să mă satur!

Calmează-te, dragă… Domnișoară! Nu mai știu ce spun.

E o tragedie, dar un accident.

Trei morți într-o săptămână! Nu ne mai permitem nicio…

Nicio pățanie.

Poliția o să ia la întrebări toți clienții.

Mathilde a dus două porții în camera contelui.

Apoi n-a mai văzut-o nimeni.

Contele Florent nu trebuie amestecat!

Sănătatea lui e șubredă,

poate ar trebui să-l trimitem la spitalul militar.

Dacă moare și el…

Domnule conte!

Domnule conte?

Bună ziua, doctore!

Nu pari în apele dumitale.

Dle Magnus, nu e momentul, nu în dimineața asta.

- Mathilde a murit azi-noapte. - A treia moarte din Palatul Sănătății.

- Următorul a fost deja ales. - Domnule Magnus!

Viața e doar o marfă fără valoare.

Fără valoare.

Deocamdată, supraviețuim.

Atâta tot.

L-ați văzut azi pe dl Berthold?

- Nu mai văd prea bine. - Înfricoșător.

- E înfricoșător aici. - Ne plimbăm puțin, domnișoară Laure?

Văd că noii pacienți se trezesc cu noaptea-n cap.

Mă bucur să te aud. Sunt cam abătut în dimineața asta.

Doar acum? Ai motiv să fii abătut de dimineața până seara, zi de zi!

Deci ai auzit că a murit Mathilde? În noaptea asta.

- E a treia. - Alt accident.

- Biata femeie! - Accident? De unde știi?

Locul ăsta e blestemat.

Cine va fi al patrulea?

- Poate tu dacă… - Mă bucur că nu te-ai sinucis.

Mai bine mă plimb decât să ascult prostii.

Atenție la mobilă! Ești orb de te lovești de mese!

Scuze!

Imposibil! Mi-ar fi spus!

Ajunge, domnișoară! Calmați-vă! Poate se întoarce la finalul săptămânii.

- Domnule Magnus, scrisoarea! - Las-o! O iau mai târziu.

Scuze! Nu vreau să deranjez, dar știți unde-l găsesc pe conte?

Aici nu e. Puteți să-l căutați.

Nu înțelegeți greșit…

Aseară s-a petrecut ceva grav.

Putem vorbi discret?

Bună, Daniel!

Greu se ajunge la dumneata!

Mă bucur să te văd, domnișoară! Ce mai faci?

Azi, nu prea grozav. Știi de noul accident de la sanatoriu?

A murit aseară o slujnică.

Morții ăștia…

Nu ducem lipsă de ei.

Scuze pentru ieri!

Contele e bolnav și deprimat adesea.

Mă străduiesc să-l ajut.

Viața nu-i ușoară.

Rămâi la sanatoriu așteptându-l pe conte?

- Când se întoarce? - În trei, patru zile.

Poate o săptămână.

De fapt…

Voiam să te întreb…

Nu-mi vine ușor.

Dacă întreabă cineva de conte, ai putea să nu spui nimic despre…

Fii pe pace!

Dacă vrei să-mi țin gura, așa o să fac.

- Pentru tine. - Ești tare drăguț, Daniel.

Dar vreau să recompensez bănește. E normal. Toate au un preț.

Hai să-ți arăt ceva!

Contele mi-a cerut să-i ascund. În schimb, avea să-mi dea o parte.

Așa că nu-mi oferi bani, dră Julie!

Pentru că nu asta vreau.

Dar…

Când ți i-a dat?

Nu întreba!

Nu mai contează.

Nu pricep de ce fac atâtea plimbări.

Poate din același motiv ca mine: ca să-ți păstrezi sănătatea.

Nu prea mai văd.

- Nu glumesc. Ajută-mă! Dă-mi mâna! - Nu-mi place să te ating! Pricepe odată!

- E mai bine așa? - Da.

Mult mai bine.

E tare ciudat. Adineauri nu mai vedeam deloc.

Mă bucur să vă întâlnesc!

În sfârșit, luați aer!

- Mergeți pe vindecare. - Credeți?

Mă duc până la lac cu aristocrații mei.

Cercetez familia Orsini. Luna viitoare vine un prinț.

E sifilitic.

Un prinț sifilitic? Fascinant! Ca în melodrame.

Vă las. O zi bună! Plimbare plăcută! Nu vă surmenați!

Cap-sec! Ar trebui să-l omor înainte să dispar.

- Vino! Te ajut să te întorci. - Nu.

Prefer să zăbovesc puțin aici, să-mi trag sufletul.

Cred că e tare frumoasă toată zăpada asta.

E minunată!

Ca un giulgiu.

Nu mă compătimi, Magnus!

Dar o să-ți spun fără ocolișuri că nu mai văd absolut nimic.

- Totul e ceață în jur. - Ceață?

Deci ești orb.

Fix ce spuneam. Fă-mi pe plac!

De ce te plângi?

Nu mai vezi cioatele membrelor soldaților, femeia cu mănuși făcând plajă, crimele…

Taci! Locul tău e la balamuc! Ești nebun!

- Dement! - Nu-s nebun. În niciun caz.

Sufăr de depresie. Amărăciune morală, atâta tot.

Mai zi o dată! De parcă ar exista și amărăciune fizică!

Vrei să te spânzuri?

- Internează-te! - M-am săturat să te car.

Te duc înapoi.

Te plângi oricui te ascultă că nu poți trăi.

Dar tot aici rămâi, dându-te mare,

făcându-te că meditezi la sensul vieții, strâmbându-te și chicotind.

Ce Dumnezeu?

Nu faci nimic util, nu oferi un cuvânt, un gest de mângâiere.

Nu știu…

Nu hrănești o pasăre, nu spui o poveste unui copil.

Asta lipsea: sentimentalismul.

Măcar vezi frumusețea lumii, pentru că poți!

Sunt mii de moduri de a face viața de trăit.

Nu mai bate câmpii!

Ești mediocru și jalnic, ăsta-i adevărul. Nu înțelegi viața.

Cruzimea ei.

Ce-i viața?

Un dinte smuls din gură?

Un soldat nedisciplinat?

O vrăbiuță care cade din zbor?

Viața nu-i ușoară, nu?

Dar n-am iubit-o niciodată așa mult ca azi.

Orsini, Philippe.

Fiul lui Orsini, Dominique,

însurat cu Julie de Hoyos-Sprinzenstein…

Sprinzenstein…

tatăl Mariei-Dominique…

Nu. Tatăl…

Mariei-Isabelle! Mariei-Isabelle…

Și Dominique-Napoleon…

Și…

Clarisse-Marie. Așa, am învățat!

Vai, nu!

Nu…

Hainele mele! Doamne! Ce groaznic!

Ce prost sunt! Doamne!

Întoarce-te, Georges!

Întoarce-te, te implor!

Doamne, te implor, fă-l să mă iubească încă!

Te implor!

Hei, ascultă-mă!

Ușa de acolo.

E încuiată.

Du-te și deschide-o din interior fără să spui nimănui, bine?

Nu spune nimănui! Înțelegi?

Nu spune nimănui!

Descuie ușa!

Nu pot fi văzut în halul ăsta!

Ajută-mă, te rog!

Deschide-mi ușa, te rog!

Ajută-mă!

Nu înțelegi?

Te rog!

Nu face asta!

Nu-l stinge! Oprește-te!

Oprește-te! Nu face asta!

Oprește-te!

Oprește-te…

Oprește…

Oprește…

- E un accident! - Glumiți?

O tragedie, dar un accident! Nu pricep ce s-a întâmplat.

- Vedeți? A murit de frig. - La cinci metri de sanatoriu?

I-ați văzut brațele și picioarele? La al cincilea deces închid sanatoriul!

M-ați ruina! Avem un sinucigaș. Poate-și face felul chiar acum!

Lăsați glumele nesărate! Vreau toate datele clienților!

- Domnul Elmer a promis că de azi… - E prea ocupat.

- Întrebați medicul. N-aveți de ce… - Medicul!

- Nu mai vine! - Fiți amabilă! Dră Sophie?

Vreau să achit. Plec după-amiază.

- Pot să iau loc? - Desigur, dră Julie! Chiar te rog.

- Ai auzit că medicul a murit aseară? - Incredibil! Cum?

Cică l-a atacat un animal. Se pare că avea hainele sfâșiate.

Ce moarte oribilă pentru un om așa grijuliu!

A devenit sinistru aici. Plec după-amiază.

- Nu pleca, domnișoară Julie! - O, Moarte…

Căpitan bătrân…

Vom da năvală pe nava ta.

Ne poartă departe de plictis!

Și mările, și cerul aici sunt de cerneală,

Dar inimile noastre de raze pline ni-s.

Ce de obicei, ne îmbărbătezi, Magnus.

Ești amabil să anunți că o să mori în sfârșit.

Nu vă mai șicanați! Mai bine hai să ne plimbăm!

Ești amabilă, dar sunt prea obosit.

Nu-i obosit. E orb.

Din păcate, orbii trăiesc mai mult decât cei obosiți.

Vino, domnule Moss!

Regret, dar nu mai urc acolo.

Fă un efort! Luăm sania dacă-i mai simplu.

O să ne facă bine. E prea sinistru aici.

Sania?

De ce nu?

Mulțumesc, dră Julie!

- Vii și dumneata? - Nu.

Scrisoarea, dle Magnus.

Haide, domnule Moss!

Ce oroare! Săniuș iarna, dans cu cercul vara…

Hai! Încă o dată!

- Ce distractiv e! - Păcat că pleci azi!

- O să-ți duc dorul. - Haide!

- Așteaptă-mă! - Doar un mic efort!

Mă dor ochii de la zăpadă, dar îmi trece.

A trecut mult timp… Foarte mult timp…

- Am amețit. - Ține-te bine!

Ducă-se toate necazurile!

Ducă-se toate!

Domnișoară?

Domnișoară!

Nu văd nimic.

Domnișoară, unde ești?

Domnișoară!

Răspunde!

Nu văd nimic!

Ajută-mă!

Ajută-mă…

Domnișoară! Răspunde!

Dră Sophie, nicio veste?

Nu, v-am zis deja. Trebuie să plecați astăzi.

Camerele au fost rechiziționate.

Nu l-ați văzut pe dl Berthold?

Sunt falit.

E frumos afară. Hai să ne plimbăm!

Mulțumesc…

Bem ceva? Sigur.

Ador dansurile. Vrei să dansăm?

De ce nu? Ador dansurile.

Ador dansurile!

Trebuie să eliberați camera până diseară. Armata va folosi sanatoriul.

Poftiți!

De la Daniel, fermierul de la poalele dealului.

A zis și că, dacă vreți să vă plimbați, va fi pe lac la pescuit toată ziua.

Și orb, tot mă găsești!

Aici erai?

Unde ești?

Aici! Stai drept, te vede lumea!

Poate vei fi surprins, Magnus.

Dar, în bezna în care mă aflu, sarcasmul dumitale îmi încălzește inima.

Te rog, continuă să-mi vorbești!

Domnule Moss, totul s-a rezolvat. O ambulanță vă va duce la spital.

- Domnule Magnus, scrisoarea. - Mulțumesc frumos!

Vei râde, dar scrisorile de dragoste mă emoționează chiar de nu-s pentru mine.

Cine să-ți scrie, la ce moacă de maimuță ai?

Și plină de julituri!

Așa e, nimeni nu mi-a trimis scrisori de dragoste.

Poate mama, cu mult timp în urmă.

Acum poți să-mi spui adevărul.

Soția îți scrie aproape zi de zi, nu-i așa?

De ce te-ar interesa?

Nu-i nimic ieșit din comun.

- E o scrisoare de la soție? - Lasă-mă să citesc!

Eram convins că ai familie, Magnus.

M-am întrebat adesea ce cauți aici.

Nu ești bolnav, ești chiar sănătos tun, nu-ți lipsește nimic.

Deși uneori pari nefericit.

Măcar e o veste bună?

N-am isprăvit de citit.

Mi-ar plăcea și mie să primesc scrisori, un semnal din afară, un mic semn de viață.

Îmi citești și mie, Magnus? Te rog!

Doar un pasaj. Ca și cum mi-ar fi adresat.

Ești acolo?

Ești acolo?

Dacă da, răspunde!

Vei fi dezamăgit.

În scrisoare nu-i niciun cuvânt de dragoste.

„Nu-i niciun cuvânt de dragoste.”

Știi, domnule Magnus…

Sunt uneori așa necăjit, încât…

Dar n-am curaj.

N-am curaj.

Nici eu.

Niciodată n-am avut.

Sunt mai jalnic decât îți imaginezi.

Scrisorile pe care le primesc dimineața,

pentru care mă invidiezi, eu însumi le scriu.

Îmi scriu câte una pe zi pentru că nimeni altcineva nu o face.

De mi-aș…

De mi-aș pierde amintirile așa cum tu ți-ai pierdut vederea…

și aș pleca altundeva…

să mor într-un colț al lumii…

Domnișoară Julie, ai venit!

Mă bucur să te văd.

Mersi pentru pălărie, Daniel! Cred că a costat o avere. Nu trebuia.

E tare frumos aici!

Te simți mai bine, nu?

Ce sperietură!

Puteai să-ți rupi coloana sau să mori pe sabia aia blestemată!

Mai bine muream.

Mi-ai văzut fața?

E un fleac. Nu dispera!

Contele te va găsi la fel de frumoasă.

S-a întors? Mă așteaptă la dumneata?

Nu…

Încă nu s-a întors.

Dar sigur se întoarce.

A lăsat mulți bani.

Visam să mă mărit cu un bogătaș…

elegant…

de familie bună…

poliglot.

Visam să port rochii frumoase…

să fiu admirată…

și dorită…

Dar e doar un vis.

Nu mă opresc din visat. O să visez până crăp!

Dră Julie, sanatoriul s-a închis și, dacă vrei…

poți să locuiești…

în casa de la fermă, așteptându-l pe conte.

O să se întoarcă. Sunt convins.

Peste câteva zile sau săptămâni…

Negreșit!

Nu-ți va lipsi nimic.

Subtitrarea: Irina Para