Original subtitles

Am aici evidența măsurilor luate de Securitate împotriva ta.

Ce descriu ei aici nu s-a întâmplat niciodată.

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Cu trecutul lui, Viktor este

cel mai bun agent de influență pe care îl avem în Cehoslovacia.

Dar nu-l avem, nu-i așa ?

Când apare, o să facem presiuni asupra ticălosului.

Ăsta e sfârșitul.

Dar nu contează cine conduce, nu ?

Cât timp totul merge cum trebuie.

Și nebuna aia ?

Fostul iubit al lui Marie o să aibă toată Securitatea în mână,

și tu nu te-ai gândit să apelezi la el ?

Trebuie să intru în baza militară de la Ralsko.

Ce vă așteptați să găsiți aici ?

Aici Smith, de la ambasada britanică. Am vești despre Viktor Skala.

SUB ACOPERIRE

Bărbatul mort pe care l-ai găsit trebuie să fi fost

cel care trebuia să mă preia la poartă.

E un rus care lucrează pentru englezi. Mai degrabă, era.

- Trebuia să mă ajute să intru. - Și ce să faci acolo ?

Nu pot să-ți spun.

Te rog să înțelegi. N-ar trebui să-ți spun nimic.

În orice caz, rușii trebuie să fi aflat, l-au omorât pe tip,

au dat peste noi cu mașina și...

Ăia n-au fost rușii sau Securitatea.

- Ci doi tipi beți de la Tuzex. - De unde știi ?

Fiindcă am vorbit cu cel care a fost la volan.

A fost un accident.

Rușii ăia ai tăi n-au avut nicio legătură cu asta.

Și n-au avut nicio legătură nici cu răpirea ta, nu-i așa ?

Am crezut sincer că ești mort.

Și că o să mă omoare și pe mine.

Sau că-i vor face ceva surorii mele.

M-a urmărit tot timpul cineva, a trebuit să mă ascund...

Și am ajuns la nebuni.

Așa că aș dori foarte mult să știu adevărul.

Unde ai fost în tot timpul ăsta, ce ai făcut

și cine ți-a făcut asta.

Gerald.

După accident, am intrat în panică.

Până în clipa asta, am fost sigur că mă urmărește KGB-ul.

A trebuit să dispar înainte să încerce să mă termine, chiar și în spital.

Și, când am văzut ambulanța și că tu o să supraviețuiești...

Gerald m-a făcut să cred că mă duce într-un loc sigur.

Dar acolo m-au încuiat într-o pivniță și m-au bătut măr.

De ce ?

Fiindcă el crede că sunt agent al Securității.

Și de ce nu mi-ai spus imediat ? Ce-i cu poveștile despre ruși ?

Rușii sunt versiunea oficială.

Pe care am s-o prezint și la conferința de presă.

Cum ar fi dacă oamenii ar afla acum că Occidentul, marele nostru model,

se poate purta exact ca bolșevicii ? Oamenii au nevoie de repere clare.

- Băieții buni, băieții răi. - Eu nu sunt "oamenii".

Eu sunt soția ta.

- De-asta îți spun acum. - De ce nu mi-ai spus de la început ?

A fost un ordin.

A trebuit să țin asta secret.

Și faptul că, atunci când ne-am cunoscut, erai pe cale să te însori...

A trebuit să-mi ascunzi și asta ?

Nu.

Nu trebuia.

Numai că mi-a fost rușine să-ți spun.

Îmi pare rău.

Trebuie s-o luăm de la capăt.

Altfel.

Nu mai vreau să trec prin așa ceva.

Ești sigur că nu te-a văzut nimeni acolo ? În Ralsko ?

Numai după revoluție, când m-am dus acolo din nou.

M-a însoțit un rus de la ambasadă. Parcă Volkogonov îl chema.

Nu e nevoie.

- Ai vorbit cu Vlach ? - Nu răspunde la telefon.

Unii dintre voi ar putea spune că trebuia să mă aștept la asta.

Fiindcă au tras în mine chiar la graniță. Sincer, după atâția ani,

nu m-am așteptat să meargă atât de departe, cu doi agenți KGB

răpindu-mă în centrul Pragăi,

ducându-mă în Germania de Est în portbagajul unei mașini,

încuindu-mă într-o pivniță și interogându-mă

cu metode desprinse din anii '50.

În orice caz, nu spun că sunt vreun erou sau vreun martir.

Din punctul meu de vedere, soția mea e eroul și martirul.

Și n-am să uit niciodată prin ce a trecut,

de bunăvoie sau nu, din cauza mea.

Bună ziua !

Vlach.

Ai văzut ? La televizor ?

Mă auzi ?

S-a întors.

Merge mult mai bine decât m-aș fi putut aștepta.

Acum câteva zile, l-au concediat pe ministrul de interne

și prin Praga umblă deja vorba că tu îi vei lua locul.

Nu e niciun om cu experiență care să nu fie sau să nu fi fost securist.

Toți, compromiși, toți, cu tare politice.

Când nu mai ai un om cu experiență activă în serviciul secret,

alegi experiența pasivă.

Cineva care a suferit. Ca tine.

Novak e adjunctul. Îl pot promova pe el. Și el a suferit.

Da, e un candidat. Dar tu ești "categoria grea".

Novak a primit doar câteva pălmuțe de la Securitate, pe când tu...

KGB, Viktor. E ceva mare.

Presa mă tot întreabă ce a vrut KGB-ul să scoată de la mine.

Spune că, înainte de a răspunde, trebuie să vorbești cu premierul.

- N-a cerut să mă vadă. - O să ceară.

- Tu repetă asta, și o să ceară. - Și ce să-i spun ?

Am niște idei. Una sau două potențiale opțiuni.

Opțiuni... Opțiuni.

Oamenii din țara asta au visat să nu mai existe minciuni.

Oamenii din țara asta visează ce visează toată lumea:

mai mulți bani în buzunar. Orice altceva e o mare prostie.

Deci continuăm să mințim.

Continuăm să facem astfel încât ai voștri să aibă mai mulți bani.

Ai cerut să ți se redea cetățenia ?

Da.

Îmi pare rău... asta n-a fost ideea ta de la bun început ?

Nu-mi place să fiu nevoit să-mi mint soția.

Sau nu-ți place că soția ta a aflat că minți.

Ce știi tu despre asta ?

Nu există căsnicie pe lume

care să poată supraviețui fără câteva minciuni bine alese.

Toată lumea minte, Viktor. Numai că la noi face parte din slujba noastră.

- E clar că nu ești măritată. - Nu mai sunt, slavă Domnului.

Nu vreau să divorțez.

Atunci, minți.

Marie ?

Îți dau eu un foc.

Mulțumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Mulțumesc.

- Lucrezi la etajul ăsta ? - Sunt de la 2.

Am lucrat pentru colonelul Vlach, dar și-a dat demisia.

Și încă nu mi s-a dat alt post.

Așa că acum mă duc la cosmetică în timpul orelor de lucru.

Asta încalcă etica muncii, dar...

Arăți minunat.

Încerc. Devin prea bătrână, așa că trebuie.

Sunt din "garda veche".

Da... Eu sunt din "garda nouă".

Mă cheamă Petr.

Miluska.

Fir-ar să fie...

Mulțumesc.

Au dat vina pe noi pentru toate nemernicii.

"Gentlemenii".

Nici cel mai bun și mai deștept dezinformator al nostru

nu se descurca mai bine.

"... a fost răpit și ținut captiv"

"de doi bărbați care vorbeau rusește, probabil, ofițeri KGB."

Ministerul de Externe a negat. Ca și șeful KGB-ului.

Și cine o să-i creadă ?

Ar putea să-și țină gura. Și-așa nu știu nimic.

Vrei una ?

Din păcate,

povestea asta inventată se potrivește perfect

cu ce i-a făcut nebunul ăla al vostru, Patera, atunci.

Și cum chestia aia poate fi dovedită, prostiile lor capătă greutate.

N-ai vrut tu să se ocupe de caz cel mai mare ticălos din Securitate ?

"Fiți duri cu Skala." "Faceți-l să urineze sânge", ai zis.

Și asta ai avut.

Nu te învinovățesc pentru nimic, Vaclav.

Tu ești singurul om din toată țara care a știut de la început ce face.

I-aș fi pus să-ți dea o decorație acum ani buni.

Numai că ar fi trebuit să le explic tovarășilor noștri "de sus"

pentru ce ți-o dau.

Și nu cred că le-ar fi plăcut.

În toți anii ăștia, noi am așteptat

ca ei să cadă și comunismul să se ducă de râpă.

Nu-mi pasă de decorațiile tale.

Tot ce-mi doresc e să mă lași în pace.

Mă tem că nu te pot ajuta cu asta.

Am auzit că fosta ta secretară

se înțelege foarte bine cu ministrul adjunct Novak.

Ori el va fi făcut ministru, ori Skala.

- Am nevoie... - Nu-mi pasă deloc ! Înțelegi ?

Ai s-o lași în pace.

- M-aș aștepta... - Eu am avut așteptări 20 de ani !

Și acum e prea târziu.

Ar fi trebuit să ies la pensie de mult.

I-aș fi putut dedica soției mele ultimii câțiva ani.

"Măcar ceva... decât deloc." Asta spunea mereu.

Ți-e teamă de singurătate, Vaclav.

Dar dă-ți seama că ai fost mereu singur.

Asta e soarta celor care fac munca noastră.

Soțiile noastre nu știu nimic despre noi.

Noi suntem singurii care ne cunoaștem între noi cu adevărat.

Deci, dacă tu crezi că te pot lăsa în pace...

... cu tot ce știi...

Nu pot.

Mă ameninți ?

Nu, Vaclav.

Pe prieteni nu-i ameninți. Prietenilor le spui adevărul.

- Pot să intru ? - Bineînțeles.

Văd că ești foarte ocupată.

Da.

Bună ziua ! Un pachet de "Petra", vă rog.

16.

Nu sunteți doamna Skalova ?

Vă rog, spuneți-i soțului dv. că toată familia mea îl admiră foarte mult.

Ce om !

KGB-ul îl interoghează o lună și el spune: "Soția mea e eroul."

Mi-a plăcut mult asta. Un bărbat obișnuit n-ar spune-o.

Aproape că mi-a dat o lacrimă, și eu nu sunt genul ăsta.

- Transmiteți-i complimentele mele. - Bine.

- La revedere ! - La revedere !

Urcă !

Mișcă !

Deci așa arată un trădător.

De ce ai trecut la britanici ?

Fiindcă noi, în clipa aia, pierdeam ?

Nu "în clipa aia". Definitiv.

Și niciun plan de rezervă nu vă mai poate ajuta.

Deci nici măcar n-ai fi venit la întâlnirea noastră din Ralsko ?

Am fost lovit de o mașină. Ce era să cred,

în afară de faptul că vreți să mă eliminați ?

Ce le-ai spus despre noi ?

Le-ai spus ce ești cu adevărat ?

Uită-te în ochii mei !

Știu când minți. Eu sunt cel care te-a învățat.

De ce le-aș spune ?

Ca să mă bage la carceră, așa cum fac cu toți cei fugiți din țară ?

Pentru ca brutele lor să mă interogheze până îmi pierd mințile

și, în final, să nu mă creadă oricum ?

Nu. Nu le-am spus nimic.

Deci...

Ei chiar cred că le-a picat din cer un disident curat ca lacrima ?

Până și Securitatea a sfârșit prin a crede asta.

Și te-au vânat ca niște câini turbați.

Și faptul că s-a tras în tine cu gloanțe oarbe la frontieră ?

O puternică poveste de viață.

Crezi că te las să le dai totul britanicilor pe o tavă de argint ?

Dacă mă omori,

după conferința aceea de presă, le va fi clar tuturor cine a făcut-o.

Și, dacă mă denunți,

toți vor crede că sunt dezinformări menite să mă mânjească.

Chiar și soția ta ? Asta o să creadă ?

Te-ai îndrăgostit.

Înțeleg.

12 ani sunt 12 ani.

"Darul Cerului pentru noi: obișnuința ia locul fericirii."

În orice caz, fericirea ta o să te coste ceva.

Britanicii își vor propriul ministru în guvern în persoana ta.

Numai că și noi vrem același lucru pentru noi.

Și dacă nu mă interesează ?

Dacă vă întorc spatele tuturor ?

Nici voi, nici britanicii nu veți lăsa adevărul să iasă la iveală.

V-ați face rău singuri.

Atunci...

Poate că Marie a ta nu mai vine acasă într-o bună zi.

Poate că are inima slabă și face un infarct. Se întâmplă.

Du-te. Și gândește-te la asta.

Până la urmă... o să-ți dai seama că nu ai de ales.

Având în vedere că nu prea cânți...

Dacă rămânem aici o vreme, îți găsești cu siguranță o orchestră.

Nu știu dacă o să-i intereseze. Nu mai am 20 de ani.

La un violonist, asta n-ar trebui să conteze.

Dar pentru o femeie contează.

Însă tu ești Skalova. Asta înseamnă ceva.

Și Kralova a însemnat ceva.

A fost motivul pentru care nu m-au primit atunci.

Ce este ?

Ce este ?

Nimic.

- Oprește aici. - Bine.

- Nu mai am nevoie de tine azi. - De unde vă iau mâine ?

De nicăieri. Vin singur. Mulțumesc. Noapte bună !

E bună.

Eu prefer carnea de vânat.

Sper că se va găsi foarte multă

după ce o să ne duceți voi pe drumul democrației și al prosperității.

"Voi".

N-ai fost chiar săracă înainte de revoluție, nu ?

Nu cred că a fost cineva "chiar sărac".

- Dacă mâncai mereu vânat... - Bine... nu mereu.

Un cunoscut îmi aducea din când în când.

Cine era ? Mai e aici ?

Am auzit că a tulit-o în Vest. Chiar înainte de revoluție.

Nu cred că i-a mai convenit pe urmă. Cum îl cheamă ?

Berg. Honza.

Nu-mi sună cunoscut.

Și ar fi trebuit să-mi sune, dacă e un transfug.

- Am o listă. - O listă ?

Sunt oameni pe care îi poți folosi.

Dacă au lucrat pentru Occident înseamnă că sunt fiabili

și au experiență. Dar trebuie să vrea să se întoarcă.

Atunci, și eu am lucrat pentru Occident.

Așa că mă poți folosi și pe mine.

L-au scos din serviciu o vreme.

Cred că îl bănuiau. Însă el voia foarte mult un dosar.

Așa că eu...

Frumos...

Eram aici când l-a luat de la mine.

Și pe urmă nu l-am mai văzut niciodată.

Și nici pe Honza.

Ce dosar era ?

Al unui fost angajat. Patera.

M-am uitat prin el de curiozitate.

I s-a dat odată cazul lui Skala, cel care e acum în toate ziarele.

Ai vreo dată de contact pentru acest Patera ?

A dispărut. Au spus și la televizor.

Și acest Berg al tău s-a ocupat de Skala ?

Cred că da.

Vlach ar ști. Fostul meu șef.

Oamenii din jurul lui Skala au tendința să dispară, nu ?

Dar voi nu vă cunoașteți ?

Nu chiar.

O cunosc puțin pe soția lui.

"Puțin" ?

Am ieșit împreună acum multă vreme.

Dar încă îți faci griji pentru ea.

Nu înțeleg de ce Skala nu acceptă o gardă de corp.

După ce i s-a întâmplat... Măcar pentru binele ei.

Nu ți-ai trimis și tu bodyguardul acasă în seara asta ?

Sigur că l-ai trimis.

Nu e treaba nimănui cu cine te întâlnești.

Bună !

Bună !

- Bună dimineața ! - Bună !

- Pot să intru o clipă ? - Desigur.

- Ai luat micul dejun ? - Nu. Mulțumesc.

Intră !

Viktor e acasă ?

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Nu. Am mai spus-o și o spun din nou.

Toți bodyguarzii sunt securiști.

Securitatea ar trebui să mă apere de KGB ?

- M-am săturat și de unii, și de alții. - Și eu.

Deși eu n-am trecut prin ce ai trecut tu. Puțini au trecut prin asta.

Dar aici nu e vorba doar de tine, ci și de Marie.

Crezi că nu sunt în stare să-mi apăr soția ?

Consideri că poți ?

Eu am fost cel care a trebuit s-o scoată de la balamuc.

Petr...

Îmi pare rău.

Știai că ofițerul care se ocupa de tine înainte să emigrezi

a dispărut recent ?

Ca și dosarul lui.

Ca și un altul, care a încercat să te găsească în timpul revoluției.

- Nu e cam ciudat ? - Ce încerci să-mi spui ?

Ce legătură are asta cu mine ?

Găsiți-i. Asta e treaba voastră.

Ai lăsat Securitatea să se apropie prea mult.

De-asta Ministerul de Interne arată așa cum arată

și rușii încă se poartă de parcă ar fi stăpâni.

Chestia asta trebuie să se sfârșească.

Sunt de acord.

Oricum, trebuie să plec.

Apropo, numele "Vlach" îți spune ceva ?

Colonelul Vlach, de la Securitate.

Nu.

- Atunci, la revedere ! - La revedere !

Frumos costum !

Când mă cheamă premierul, trebuie să mă îmbrac corespunzător.

- Mi-a părut bine să te văd. - De asemenea.

- La revedere ! - La revedere !

Din păcate, n-avem ce face. El va fi ministrul.

Dar...

Cum spuneam, nu e nimic de făcut. Dar nu te lăsa demoralizat.

Situația s-a schimbat.

Acum ești faimos. Foarte faimos. Ai mult timp la dispoziție.

Îmi pare rău, trebuie să închid.

Da ?

Am ales.

Bine.

Bine, băiatul meu.

E ceva ciudat cu toate astea.

Purtarea lui e ciudată.

S-a întors de ceva vreme,

și eu tot la asta mă gândesc.

Recent, ai fi dat orice ca să-l ai înapoi.

Acum, el s-a întors, iar tu te văicărești.

Bucură-te că soțul tău e acasă.

Aș fi vrut eu să am problemele tale.

E mai bine să nu știi anumite lucruri. S-ar putea să nu-ți placă.

Treci peste asta, și gata.

Știu.

Mă întreb tot mai mult dacă nu mi-ar fi mai bine fără el.

Dacă m-aș descurca singură.

Și te-ai descurca ?

Exact.

Deci sunt doar vorbe.

Îmi pare foarte rău.

Nicio problemă.

... a fost un om decent, cinstit și curajos,

care și-a dovedit în repetate rânduri curajul cu mult înainte de revoluție.

Și a fost condus de aceleași principii chiar și acum, când suntem liberi,

dorind să "domesticească" Securitatea

în calitate de ministru adjunct de interne.

Din păcate, n-a apucat să-și ducă sarcina la bun sfârșit.

Anumite puteri, care vor să-și păstreze fosta influență în țara asta,

poate că se vor bucura. Dar pentru noi, restul,

moartea lui subită e cu adevărat o mare pierdere.

Ați fost amândoi candidați la conducerea Ministerului de Interne.

Dacă vi se oferă acest post, îl acceptați ?

Iertați-mă,

dar, în condițiile date, nu credeți că e o întrebare nepotrivită ?

Centrala.

Bună ziua ! Aici Skalova. Aș dori o dată de contact pentru col. Vlach.

Mă tem că nu se poate, tovarășă.

Aici e Ministerul de Interne, nu un oficiu poștal.

Nu cred că m-ați înțeles.

Numele meu e Marie Skalova. Soțul meu e Viktor Skala.

Îți sună cunoscut, "tovarășă" ?

O clipă...

Acea Skalova ?

I-am spus că nu-i putem da acest gen de informație.

O să-i spun eu din nou.

Bine.

Bună ziua ! Aici Skalova.

Alo ?

Alo ?

Strada Rehakova, numărul 33.

Poftim ?

Nu va vorbi cu dv. la telefon.

Vlach, strada Rehakova, numărul 33.

Mulțumesc.

Cu cine am vorbit ?

Cu nimeni.

Duceți-vă dracului toți !

Soția mea a murit recent, așa că...

Știi cum e.

Stai jos.

Pot să te servesc cu ceva ?

Nu, mulțumesc.

Nu te-ai schimbat.

L-am cunoscut și pe tatăl tău.

La un moment dat, mi-a fost repartizat.

Așa erau timpurile.

N-am venit aici pentru tata.

Îmi dau seama.

Tatăl tău a murit acum zece ani.

Și morții sunt...

Morți.

Treabă americană. Toxina e nedetectabilă la autopsie.

E doar un atac de cord.

Tipic pentru Vest: sunt în stare să elaboreze ceva

ce nu folosesc de frică. Nouă nu ne e frică.

Asta nu e deloc ce voiam.

Dar ce voiai ? Tipul ăla ți-ar fi suflat mereu în ceafă.

Ce credeai, că o să-l invit la o cafea ?

Nu era necesar. Nu trebuia să...

Ce ?

Ți-e chiar rușine să rostești vorbele astea.

Te revoltă. Tu ești unul dintre oamenii "de bine".

"Un om decent, cinstit și curajos,"

"care și-a dovedit în repetate rânduri curajul, cu mult înainte de revoluție."

Asta dădeai din tine la televizor. Așa că spune-mi...

Vorbeai despre Novak sau despre tine ?

Nu exagera.

E doar un rol. Nu uita asta.

Cred că e bine când un om spune adevărul cu glas tare uneori.

Sigur. De ce nu ?

Dacă asta te face să te simți mai bine, de ce nu ?

Ăsta e Plumlov.

Viktor a fost aici când era mic.

Ăsta e Viktor. Ăsta sunt eu.

Vă cunoașteți ?

L-am cunoscut pe Viktor Skala, da.

Un băiat isteț.

Bun la suflet, sensibil sub aspect fizic, cum erau mai toți după război.

Părinții lui muriseră în timpul războiului.

Într-un final, a făcut meningită și a murit și el.

Toți cei din fotografia aceea au murit.

Au venit unii noi curând, dar...

Nu m-am mai simțit în stare să am grijă de ei.

În plus, soția mea era însărcinată,

aveam nevoie de bani, așa că am cerut să intru în Securitate.

Eram deja membru de partid, așa că...

Dar nu i-am uitat niciodată pe băieții aceia.

Mai târziu...

Când au venit rușii și aveau nevoie de acte autentice pentru cineva,

acte care aveau deja o istorie,

legături cu instituțiile, certificate de naștere, școala primară...

Pentru cazul în care cineva ar fi făcut cercetări.

Ceva care să existe deja...

Am știut unde să le găsesc.

Ar fi trebuit să le distrug, dar...

FIȘĂ MEDICALĂ

Eu m-am hotărât să le păstrez.

CERTIFICAT DE DECES

Când cineva nu are părinți sau alte rude, ca băieții aceia...

E singur-singurel. Iar omul care e singur e uitat.

Era o metodă fără greș.

Și, dintre toți băieții de acolo, Viktor semăna cel mai mult cu el:

cehul ucrainean din Uniunea Sovietică.

Soțul tău.

Din înregistrările făcute în apartamentul tatălui tău,

știam că-ți place Prokofiev. Așa că m-am gândit

că acel tânăr ți-ar face o impresie bună dacă îți aduce Prokofiev.

Și mi-a plăcut numele piesei.

Nici măcar eu nu-i știu numele adevărat. Al soțului tău.

Eu i l-am dat pe cel fals. Și câteva alte date.

Se numește "acoperire".

Pentru ca toate piesele să se îmbine și povestea vieții lui să aibă sens.

I-am ales chiar și o soție.

Fiica unui bine-cunoscut disident.

Asta dă bine în CV.

O astfel de persoană e credibilă în Vest.

Mai ales acum, după revoluție.

El încă are un viitor măreț în față.

Băiatul necunoscut.

Nu cred toate astea.

Crezi ce vrei, draga mea doamnă.

Tu ai venit la mine, nu eu am venit la tine.

Mie nu-mi pasă nici de tine, nici de el.

Dacă sunt numit și reiau relația cu voi...

Vreau să-mi garantezi că nu i se va întâmpla nimic lui Marie.

Asta de tine depinde.

Ți-a mâncat din palmă 12 ani. Poate că o s-o facă din nou.

- Din palmă ? A avut încredere în mine. - Roagă-te să aibă și în continuare.

Fiindcă, dacă nu are, asta va fi o problemă pentru tine.

Și problemele tale sunt problemele noastre. Și noi ne rezolvăm problemele.

Acum poți să pleci.

Ce să mai vorbim de soție... Nici în el n-am încredere.

Peste câteva zile, va face parte din guvern.

Ăsta e singurul lucru important acum.

Și e important și pentru el, chiar dacă se preface că nu este.

Toată lumea vorbește despre el, iar el vrea ca așa să rămână.

Asta a vrut mereu. Îl cunosc.

Du-mă unde trebuie. Pe urmă, du-te și fă-ți treaba.

De ce te-ai măritat cu el, dacă ți s-a părut că e alcoolic ?

Și nu este ?

Acum e bărbatul cu care ai un copil.

Sigur. Am un copil, așa că viața mea s-a terminat.

Nu e niciodată prea târziu s-o iei de la capăt, mamă.

Iisuse, tu auzi ce prostii spui ?

- Atunci, divorțează de el. - Măcar suntem de acord.

Te rog, spune-i ceva !

Hana...

Îmi pare rău.

Ăsta era pentru prăjituri.

Dar acum nu mai contează.

- Nu te-am văzut niciodată plângând. - Serios ?

Am plâns de un milion de ori. Însă la duș, unde nu mă aude nimeni.

Eu nici să plâng nu mai pot.

Ce s-a mai întâmplat ?

O să-ți spun altă dată, da ?

Stai !

Cred că e pentru mine.

Acum trebuia să fiu la concertul ăla.

A început de nu știu când ! Unde ai fost ?

Am venit doar ca să mă asigur că e adevărat.

- Înainte să spun totul presei. - Ce vrei să spui ?

M-am dus și am vorbit cu colonelul Vlach.

Ce ?!

Știu totul, Viktor.

Sau care o fi numele tău adevărat.

Speram că măcar o să încerci să te aperi.

Să spui, poate, că securistul ăla bătrân a inventat totul.

Eu am fost doar un articol în CV-ul tău.

Asta nu e adevărat.

Da, a început ca o însărcinare, dar ăsta a fost doar începutul.

Chiar crezi că m-am prefăcut atâția ani ?

Trebuie să știi că e adevărat.

Suntem împreună de 12 ani.

Nu mai știu nimic.

Știu doar că nu voi sta cu un bărbat care m-a mințit toată viața.

Marie, așteaptă !

Nu pot să te las să pleci așa.

Dacă ar fi să plătesc doar eu prețul, bine. Dar...

Dacă faci public acest lucru

sau dacă ai păstra tăcerea și doar m-ai părăsi,

tot te vor considera un risc.

Au oameni ca mine în tot Blocul Estic.

Nu te vor lăsa să pui totul în pericol. Știi prea multe.

Te vor omorî. Înțelegi asta ?

Cum l-au omorât pe Petr ?

Poftim ?

Ai avut o legătură și cu asta.

Nu.

Jur ! Măcar asta să crezi.

Marie...

Putem încerca să rezolvăm situația.

Să găsim o soluție. O să am oportunități, influență...

Putem încerca să le dejucăm planurile împreună.

Nici măcar nu-ți știu numele.

PRAGA PRIMĂVARA ANULUI 1990

... democrația va avea o temelie solidă

doar dacă vom avea primele noastre alegeri libere.

Sperăm și credem că cetățenii noștri vor confirma

că traiectoria pe care am pornit în noiembrie 1989 e cea bună

și că e cea pe care și eu o voi traduce, treptat, în realitate,

pentru ca țara noastră să fie din nou liberă și, mai important, independentă.

Veți deschide arhivele Securității ?

Sperați să rămâneți ministru de interne și după alegeri ?

Îmi pare rău, trebuie să plec.

Mâine, la 8:00.

Mulțumesc.

- E foarte bun. - Poate că mai trebuie sare.

Puțină.

Tu iar nu mănânci ?

Nu mi-e foame.

Sau n-ai chef să mănânci ?

Ambele.

Vii cu mine la Paris, la conferință ?

Ce să fac acolo ?

Ai fi cu mine.

În calitate de soție a mea.

Poți să faci niște cumpărături.

Am tot ce-mi trebuie.

Ați urmărit serialul SUB ACOPERIRE

SFÂRȘIT