Original subtitles

Trebuie să aflăm unde s-a dus Skalova.

- Unde e ? - În lucrurile lui a găsit un permis.

- Pentru baza militară din Ralsko. - Ce ?!

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Îmi spui și mie, în sfârșit, ce se petrece ?

Te pot ajuta.

Mi-ai omorât soțul și vrei să mă cumperi ?!

Unde e fotografia ? Unde ai ascuns-o ?

Dacă sufli o vorbă despre asta...

Și Honza ?

Nu v-am mutat soția nicăieri. Îmi pare nespus de rău.

Analiza a arătat că mostrele de păr din portbagajul mașinii

corespund cu cele luate de la agentul Skala când a fost recrutat.

Și ambasada i-a dat mașina aceea lui Gerald.

Mare idiot mai ești, omule ! De unde ai scos asta ?

- Stătea așa, pur și simplu ? - Iisuse !

- Să mori de râs ! - Habar n-avea ce să facă.

La naiba !

- Ce-a fost asta ? - Fir-ar...

- Ce-a fost asta ? - Dă-i drumul !

Până nu ne vede cineva !

Pornește naibii odată ! Intră în curte !

- Dă-o încoace ! - Stai...

Dă-mi-o !

Am fost un prost că te-am lăsat la volan.

Marie !

Marie !

Mă auzi ?

Dumnezeule...

Marie, mă auzi ?

Mă auzi ?

Sunt eu... Marie !

Dă-mi asta.

- Alo ? - Eu sunt.

Intri ?

Iisuse, sper că ea e teafără.

Trebuie să ne scoateți pe amândoi de aici cât mai rapid.

Nu mă așteptam la asta din partea Securității.

Să mă bage în pușcărie, înțeleg. La asta m-aș fi așteptat.

Dar, dacă sunt gata să mă omoare... Cred că s-a terminat.

Nu ! Te înșeli amarnic ! E o ocazie fantastică pentru noi !

Te afli aici ca să-i provoci. Să-i instigi la acțiune.

Eram pregătiți ca asta să dureze săptămâni bune.

Dar o încercare de asasinat ?! În situația actuală ?!

Gândește-te la titlurile din presă.

"Iată-l pe omul pe care Securitatea a încercat să-l ucidă !"

Cu un astfel de profil, după schimbarea regimului, nu-ți mai stă nimic în cale.

O să primești orice post ceri.

Stai aici câteva zile, cât pregătesc eu terenul.

Să nu ieși, să nu te apropii de ferestre...

Rămâi calm și, mai presus de toate, nu te duce nicăieri.

Și soția mea ?

O să aflu ce s-a întâmplat cu ea.

O să avem grijă de ea, crede-mă.

Încearcă să te liniștești. Aici ești în siguranță.

SUB ACOPERIRE

SCHWANDORF, GERMANIA FEDERALĂ

Șase... șapte.

- Mulțumesc. - Eu vă mulțumesc.

- Brânza pute, dar... - Da, știu.

- La revedere ! - La revedere !

După ce termini, trecem din nou la ale noastre.

Ți-am spus deja totul.

De mai multe ori.

Ridică-te !

Haide !

Înghite asta !

Scoate limba !

Ridic-o !

Bravo !

Dacă o să fii cuminte și în continuare, curând, o să-ți dăm voie în grădină.

O să-ți facă bine.

Cum e ?

Și-a revenit complet. Poți să stai liniștit.

- Aveți niște gagici trăsnet aici. - Mare derbedeu mai ești !

Securitatea te-a urmărit mai agresiv decât pe oricine altcineva.

Poate că încercau vreo procedură pe mine.

Vreo nouă tactică împotriva disidenților.

Sau poate că în spatele acestui lucru era doar un ticălos obsedat.

Se întâmplă.

Uneori, un maniac face diferența.

Un maniac numit Patera ?

Așa îl chema.

Apropo, a dispărut. Poliția îl caută.

Ce coincidență...

- Nu-l cunosc. - Serios ?

Ai depus o plângere împotriva lui în '77.

Pentru atac. Sau n-ai depus ?

- El e... - Da, el.

- Acum îi încurci între ei ? - Nu.

Nu mi-am dat seama...

L-am confundat.

La graniță, chiar s-a tras asupra ta. Și ăsta e un capitol interesant.

Ți-a fost de folos când ai cerut azil politic.

Au fost interviuri cu tine la televizor. Cu o voce dramatică,

plină de emoție, descriai cum aproape te-au omorât.

Și, acum vreo două zile, tu mi-ai spus, dramatic și plin de emoție,

că Securitatea vine după mine

și că trebuie să mă treci imediat granița, în portbagajul mașinii tale.

"Ca să fii în siguranță", mi-ai spus.

Aici sunt trecute măsurile luate de Securitate împotriva ta.

Din păcate, în mai multe cazuri,

descrierea făcută de ei evenimentelor diferă de a ta.

Tu îți amintești exact ce ai făcut acum 12 ani ?

Nici măcar agenții de la Imigrare nu m-au hărțuit așa.

Tocmai asta e problema.

Îl crezi pe un nenorocit de ofițer de Securitate mai mult decât pe mine ?

Nu cred nimic din ce scrie aici.

Cred că totul e praf în ochi.

Ceea ce descriu ei aici nu s-a întâmplat.

Nu te-am văzut acolo. Încerc de câteva zile să iau legătura cu tine.

Fiul tău e credincios ?

- Da. - N-am nimic împotriva credinței.

Oamenii simt nevoia să creadă în ceva. Oamenii ar trebui să creadă.

Și, când o credință nu mai "funcționează", o înlocuiesc cu alta.

- Așa cum se întâmplă acum. - Acum nu se întâmplă nimic.

De ce te păcălești singur ? S-a terminat totul.

Nici măcar nu știm unde e Skala.

Și, când o să apară, într-o bună zi, o să dăm amândoi de naiba.

- Dacă mai apare. - O să apară.

Și, când o să apară, o să facem mari presiuni asupra ticălosului.

Curând, o să vezi că nu s-a terminat totul. Nici pe departe.

Pentru mine s-a terminat.

Pe mine mă interesează doar unde e Honza.

Și aș vrea să-mi spui adevărul, nu să-ți bați joc de mine.

Încetează !

Știi unde e, Vaclav.

Dacă n-a mai apărut atâta vreme...

Știam eu !

Adună-te.

Vă mai aduc un shot ?

L-ai văzut pe Honza ? Berg. Recent.

40 de ani, păr negru, plăcut la înfățișare...

- Poartă jachetă neagră de piele. - Da... N-a trecut pe aici.

PRAGA, 17 NOIEMBRIE 1989

Libertate ! Lăsați-ne să demonstrăm !

Libertate ! Lăsați-ne să demonstrăm !

Ce înseamnă asta, tovarăși ?

Ce căutați aici ?

347.

359.

382.

Și ăsta.

Astfel, o adunare pașnică în cinstea Zilei Internaționale a Studenților

s-a transformat într-un masacru sângeros.

Radio Europa Liberă continuă să primească apeluri de la cei

care au fost martori la represaliile brutale ale poliției comuniste.

Poliția, în echipament de luptă, ne aștepta pe bulevardul Narodni.

Ne-au blocat drumul. Noi nu am făcut nimic.

Am cântat, am aprins lumânări...

Însă din partea cealaltă au venit două mașini blindate, cu lame de buldozer,

și au început să împingă mulțimea.

Alți polițiști, cu bastoane, îi băteau pe cei care fugeau.

A curs mult sânge.

N-am mai văzut niciodată așa ceva și sper să nu mai văd.

Noaptea trecută, televiziunea cehă, controlată de stat, a arătat

imagini în direct de la demonstrații, după ce ziariștii și tehnicienii

au insistat, amenințând cu greva, că poporul trebuie să vadă ce se petrece.

Azi, au existat rapoarte neconfirmate

că poliția militară a ocupat clădirea televiziunii cehe.

În numele Forumului Civic, vă pot informa

că se petrece lucrul pe care l-am cerut cu toții.

A început dialogul între instituțiile statului și public.

Demisia !

Castelul Praga, duminică, 10 decembrie.

După prânz, noii membri ai guvernului federal au sosit

ca să depună jurământul în fața președintelui republicii.

Iar Agenția Cehoslovacă de Presă a relatat azi-dimineață

că președintele Gustav Husak a înștiințat Adunarea Federală

că demisionează din calitatea de președinte

al Republicii Socialiste Cehoslovace.

Ăsta e sfârșitul.

E ceea ce ți-ai dorit, nu ?

Socialismul îți "tăia aripile".

Spuneai mereu: "Când o să se întâmple, în sfârșit ?"

Forumul Civic o să-mi ceară, categoric, să demisionez.

- Cum să opresc asta ? - Nu poți. Nu acum.

Să mă alătur lor ?

De ce râzi ?

Curând, Forumul ăla o să conducă totul.

Nu cred că te vor primi, amice.

Tu faci deja parte din el, nu ?

Dar nu contează cine conduce, nu ?

Atâta timp cât totul merge așa cum trebuie.

- Și nebuna aia ? - Și asta merge așa cum trebuie.

Fir-ar...

După părerea dv., pe ce ar trebui să se concentreze noul guvern ?

Eu nu sunt membru al guvernului, așa că...

Dar veți fi ministru adjunct și veți supraveghea Securitatea Statului.

Eu pot să vă spun ce vrea Forumul Civic.

Încălcarea legilor și a drepturilor omului trebuie să înceteze.

Prima sarcină e adaptarea Ministerului de Interne la acești noi termeni.

Și transformarea departamentelor acestui minister

în agenții de stat, aliniate la principiile democratice.

Trebuie să facem pași rapizi

și fundamentali în această problemă.

Securitatea a fost și rămâne o sursă de teamă.

Și noi nu mai vrem să trăim cu teamă.

Tot așa cum nu mai vrem să trăim în minciună.

Revoluția e în plin avânt

și în centrul atenției e idiotul ăsta, în locul lui Viktor.

Cine e ăsta ? Nu știm nimic despre el.

Noii lor oameni ne vor mânca din palmă.

Deocamdată, poate. Dar ce va fi peste doi-trei ani ?

Când vor da de o problemă și starea maselor se va schimba ?

Până atunci, vor fi redescoperit bucuriile capitalismului.

E inevitabil din punct de vedere istoric.

Nu era asta predicția lui Marx pentru comunism ? Ce ironie !

A nimerit conceptul, dar s-a înșelat în privința rezultatului.

Dar dacă "cei noi", la care ții atât, se dovedesc pioni ruși ?

Sovieticii vor avea oameni infiltrați la toate nivelurile societății.

Și noi ar trebui să avem.

Te-ai schimbat mult, Susanne. Din cauza muncii, desigur.

Dacă nu-l găsim pe Viktor curând, putem să ne dăm bătuți.

Îl căutăm. Până la urmă, va apărea o pistă.

Lasă-mă să-l caut eu !

Departamentul lui Gerald încă insistă că nu știe nimic.

Pentru că el acționează singur ! Ai încredere în ei ?

Datoria mea e să n-am încredere în nimeni.

Nici în mine, presupun.

Îți spun... cu trecutul lui, Viktor este

cel mai bun agent de influență pe care îl avem în Cehoslovacia.

Dar nu-l avem, nu-i așa ?

Vreau să faci ceva pentru mine înainte să te întorci la Praga.

Îmi trebuie adresele rudelor lui Gerald și ale prietenilor lui apropiați.

La fel, și pentru rusul ăla al lui.

Crezi că bunica lui Gerald îi ascunde în pivnița ei ?

Tu fă ce-ți spun ! De restul mă ocup eu.

M-ai spionat tot timpul.

Ai distrus originalul imediat după ce l-ai citit. De ce ?

De ce ? Pentru că-l citisem.

Vezi ? Așa cum trebuie. După litera cărții.

Desigur. "Cartea căsniciei fericite".

Viktor,

știm amândoi că nu Alexandra a scris scrisoarea aia.

Atunci, știi mai mult decât mine.

M-am dus să vorbesc cu ea.

Nu mai deranja oamenii de treabă cu paranoia ta.

- Și am găsit-o moartă. - Ce ?!

N-ai de gând să întrebi cum a murit ?

Probabil că poți ghici.

Colegii tăi de la Securitate au omorât-o.

Au spânzurat-o la toaletă ca pe o...

N-am nicio legătură cu asta.

Aproape că îți cred remușcările.

- Marie ce face ? - Ia uite !

Ai întrebat, în sfârșit, de ea.

Până acum nu ți-a păsat.

Vezi că ieși din personaj, băiete.

Nimeni nu știe că ești aici.

Din punctul meu de vedere, poți să-ți petreci aici restul vieții.

Poți să putrezești aici cât vrei.

Vă rog, nu...

Vă rog, nu !

Țineți-i picioarele !

M-ai dezamăgit foarte tare.

Îmi faci și mie una, mamă ?

Tu alăptezi. Copilul n-o să poată să doarmă.

- Ce prostii mai sunt și astea ? - Poftim ?

Știi ce mă miră ?

Fostul iubit al lui Marie o să aibă în mână toată Securitatea.

Și tu nu te-ai gândit să te duci la el.

Chiar nu-ți pasă de ce s-a întâmplat cu ea ?

În caz că n-ai observat, timpurile s-au schimbat.

Nu mai trebuie să-ți fie frică de toate.

CERERE DE DEMISIE

Poți să vii aici o clipă ?

N-o să aștept să mă dea afară noii stăpâni.

Și, dacă vor să mă închidă, știu unde locuiesc.

Ce este ?

Iar n-am dormit.

N-ai de ce să te temi. Ție nu-ți vor face nimic.

Nu e vorba de asta.

Mă gândesc mereu la Honza.

Dacă s-a dus undeva, de ce n-a trimis vorbă ?

Știu că e pus pe liber, dar...

Știți că tipul ăla de la Arhivă vă tot căuta ? Pentru un dosar.

Da.

I-am scris să mă pupe în fund.

N-am un dosar cu numărul ăla, așa că nu l-am luat eu.

E încurcătura lui.

Nu este.

V-am strecurat o cerere la semnat.

Dosarul era al unui anume Patera.

Honza mi-a cerut să fac asta.

Dar nu mi l-a mai dat înapoi.

Acum mă tem că a pățit ceva și că e numai din vina mea.

Vă rog, spuneți-mi ce s-a întâmplat cu el.

Dacă aș ști măcar că e bine...

Iertați-mă. Mă simt îngrozitor pentru toate astea.

Biata fată...

Am să-ți spun.

Dar nu mai spui nimănui, bine ?

Am aflat

că, acum câteva luni, a cunoscut o femeie...

O agentă a unui "partener comercial" din Vest, dacă mă înțelegi.

Și, când a aflat că eu știu, s-a gândit că e mai bine să dispară.

Uită-l.

Ne-a prostit și pe mine, și pe tine.

Tu ești o tânără frumoasă, deșteaptă...

Ai toată viața înainte.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Am venit la domnul ministru Novak. - Așteptați în anticameră.

Șah.

Acesta e un comunicat special al Poliției Federale.

Vă cerem urgent ajutorul pentru găsirea a două persoane dispărute.

Sunt soț și soție, dar probabil că acum sunt separați.

Viktor Skala are 48 de ani, are 1,80 m și e zvelt,

are păr cărunt și ochi căprui.

Are o barbă scurtă și purta o jachetă albastră și pantaloni bej.

Soția lui, Marie Skalova, înaltă de 1,68 m,

este, de asemenea, zveltă, cu păr roșcat și ochi căprui.

Ea purta un pardesiu albastru trei sferturi, cu glugă,

pantaloni mov, cizme înalte. Au fost văzuți în Praga,

dar ar putea fi oriunde în Cehoslovacia.

Mă duc înapoi. Ca să vorbesc cu "cârtița" noastră din Praga.

Bine.

Trebuie să vii și tu.

- Tu ești aparținătorul, nu eu. - Dar dacă...

I s-au întâmplat atâtea... Dacă...

Se poate recupera mai bine acasă decât aici.

- Acasă ? Dar Viktor e... - Acasă la tine.

Da, sigur, asta e...

Sigur. La mine acasă.

Tovarășii din minister îl caută și pe el.

Toată clădirea se ocupă de asta, așa că sper...

Toți vor să se pună bine cu noi și să-și salveze fundurile.

Domnule ministru adjunct, vă asigur

că am acționat doar spre binele pacientei.

După părerea mea, are schizofrenie.

Poate, chiar halucinoză organică. A suferit recent o rană la cap.

Cum adică halucinoză ?

Vorbea despre cadavre îngropate într-o pădure,

umbla deghizată și se dădea drept altcineva.

Chiar a atacat un bărbat și l-a rănit.

Medicamentele pe care i le dăm își vor pierde efectul

dacă întrerupe tratamentul.

Vă spun asta doar ca să știți la ce să vă așteptați.

Ne interesează doar binele ei.

Pentru binele ei nu i-ați informat rudele ?

N-avea niciun act.

Atunci, ar fi trebuit să informați poliția.

Să nu credeți că o să trec asta cu vederea.

Marie ?

- Unde pot s-o îmbrac ? - Acolo.

Ăsta e dreptul. Dă-mi-l pe stângul !

Bun. Ține-te de mine.

Încet...

Ai grijă.

Peste tot e un haos îngrozitor.

Tot ce văd eu e că, brusc, toți zâmbesc ca niște idioți.

Nu poți să preiei puterea într-o țară cu un zâmbet.

- Ce ai pentru mine ? - Mă tem că am vești proaste.

Înainte ca revoluția să ajungă la minister,

au reușit să ardă cea mai importantă parte a arhivei.

Poftim ?

De-asta n-am luat legătura. Fiindcă n-am nimic pentru tine.

Dar am reușit să parcurg o mare parte dintre referințe.

Ce ai găsit ?

Mai mult dovezi că Securitatea l-a considerat pe Skala

un dușman al statului.

Și că l-a persecutat în stil mare.

Nu e niciun indiciu că ar fi fost agent. Dimpotrivă.

Poate că ai fost pe pista greșită de la bun început.

Poate că e doar un tip de treabă.

Mai caută.

Nu pot. M-au concediat.

Acum spăl mașini în garaj.

Le-ai putea spune tu că am fost de partea lor.

Că și eu sunt un tip de treabă.

- Stadnykova. - Sunt eu, mamă.

Stepan, unde ești ? Unde ai fost ?

- Nu pot să vorbesc mult, mamă. - Unde ești ? Ce s-a întâmplat ?

Am vrut doar să-ți spun că sunt bine.

- Te rog... - Nu-ți face griji în privința mea.

Sunt bine.

Am înregistrat convorbirile prietenilor și ale rudelor lui.

În mare parte, fleacuri. Ore de sporovăială. Și pe urmă, asta.

A sunat de lângă granița Cehoslovaciei cu Germania de Vest.

- Sub sfeșnic e mereu mai întuneric. - Poftim ?

E un proverb. Japonez la origine, cred. Încântător.

Numărul e "la secret", dar am prieteni în Germania care-l localizează.

Și mi-am luat un bilet de avion spre München.

N-am autorizat asta. Și ar putea fi deja prea târziu.

Cehii au o grămadă de eroi dintre care să aleagă.

Și n-au chiar atâtea funcții publice de ocupat.

Unde era Skala în noiembrie ?

Atunci conta. N-a fost alături de poporul lui.

Acest lucru va fi perceput ca un neajuns.

Atunci, vom contracara asta cu ceva și mai puternic.

Și știu cu ce anume.

Dacă mai e în viață, draga mea.

- Nu ? - Da.

Acum e o cauză pierdută.

Bine... Atunci, asta este.

Ai câștigat a treia oară. Vezi ce bine te descurci ?

- Când tu nu poți să vezi... - Îți mai aduc puțin ceai.

Încă e puțin ciudată.

Dar face progrese multe și rapide.

Copilul nu se apropie de ea. Probabil că se teme.

- Copiii mici își dau seama când... - Încetează.

Acum...

Mai odihnește-te puțin, și o să fii din nou sănătoasă.

Sunt sănătoasă, surioară. Nu-i nimic în neregulă cu mine.

Atunci, ce planuri ai ?

Te duci înapoi acasă sau... La Londra, vreau să spun.

Încă nu.

Tovarășe Novak, aveți un vizitator la recepție.

Doamnă Skalova ! Veniți cu mine, vă rog !

Luați loc aici un moment.

- Bună ! - Bună !

Arăți bine.

Am venit să-ți mulțumesc.

Te rog...

O să stăm aici, bine ? Ia loc.

Cred că în biroul meu sunt microfoane.

Ar trebui să sun pe cineva pentru asta, dar pe cine ?

Pe cei de la Suport Tehnic ?

Probabil că ei le-au pus.

Deci acum ești ministru adjunct.

Avem posturile de conducere, dar cei mai mulți angajați sunt comuniști.

Și știu cum merg lucrurile. Și știu totul despre noi.

Am mare nevoie de cineva în care să pot avea încredere.

Dar tu ?

- Te simți mai bine ? - Da.

Dar... Aș vrea să-ți cer o favoare.

Trebuie să intru în baza militară rusă de la Ralsko.

Poți să aranjezi asta ?

Ce ?!

Pentru Dumnezeu, de ce ?

Acolo e un loc pe care trebuie să-l văd.

Hanka mi-a spus ce ți s-a întâmplat.

Hanka n-avea cum să-ți spună, pentru că nu știe.

Nu știe nimeni.

Te rog !

O să încerc.

Mulțumesc.

Știi ce te face pe tine diferit de celălalt securist, Patera ?

Ai haine mai bune și școli mai bune, atât.

Doar fiindcă ai avut un tată englez.

Dacă el și mama ta ar fi rămas în Praga, în loc să emigreze,

n-ai fi avut nici hainele, nici școlile pe care le ai.

Și nimeni nu te-ar fi putut deosebi de toți ceilalți Patera.

De fapt, tu ai putea avea un grad mai mare în Securitate.

Ești destul de obsedat pentru asta.

Să-ți spun ceva...

După '48, au arestat-o pe mama.

Au ținut-o doar câteva luni. Dar a fost destul.

Când s-a întors acasă, m-am ascuns după canapea.

N-am recunoscut-o.

Slăbise 19 kilograme, încărunțise...

Când alți copii aveau coșmaruri, mamele lor îi linișteau.

La noi acasă era invers.

Nu-mi amintesc nici măcar o singură noapte în care să nu țipe în somn.

Și, când tata era plecat, trebuia s-o liniștesc eu.

Într-un final, s-a sinucis cu gaz.

Din cauza ticăloșilor de securiști, ca tine.

Obsedat ?

Sunt destul de obsedat, da.

- Frumos. - Știu.

Dar fără asta nu vor sta de vorbă cu tine.

O să te aștepte acolo cineva de la ambasada lor.

Se spune că e un tip rezonabil. Un reformator.

El a aranjat acolo. Soldații nu voiau să te lase să intri.

Mulțumesc mult.

- Sigur nu pot să vin cu tine ? - Nu poți.

Te rog să fii prudentă.

Vladimir Volkogonov, ambasada sovietică.

Skalova, Ministerul Afacerilor Interne.

Treceți.

Tu, nu. Doar doamna Skalova are acces.

Vreau să mă însoțească. Insist.

Până și prezența dv. e împotriva tuturor procedurilor.

Nu vă pot introduce și însoțitorul. Așa că trebuie să alegeți.

Vreți să intrați sau nu ?

Poftiți !

Soldații nu folosesc niciodată sectorul ăsta.

- Sunteți sigură că e locul bun ? - Poate că soldații nu știu de el.

Cu atât mai bine.

La urma urmelor, din cauza soldaților, voi, cehii, ne antipatizați atât.

În timpul războiului, eram niște eroi în ochii voștri.

Ne iubeați ca pe niște frați, dar acum...

Acum ne disprețuiți din cauza soldaților.

Da...

Vreți să vă asigurați că nu vă e teamă de noi.

Însă vă temeți. Foarte tare.

Ce vă așteptați să găsiți aici ?

SCHWANDORF, GERMANIA FEDERALĂ

Las-o baltă. N-are rost. Avem autorizare.

Chiar ai crezut că poți să scapi cu ceva de genul ăsta ?

Ce naiba a fost în capul tău ?

Știu că tu m-ai dat pe mâna rușilor.

Ca să scapi de mine. Dar n-ai prea reușit, nu-i așa ?

Ai zis "ruși" ?

Iisuse ! Desigur...

- Doamnă... - Dacă i-ai făcut ceva...

Stai ! Așteaptă !

Da ?

Bună ziua ! Aici Smith, de la ambasada britanică.

Am vești despre Viktor Skala. Aș putea vorbi cu soția lui, vă rog ?

Ați urmărit serialul SUB ACOPERIRE

Sfârșitul episodului 5