Original subtitles

Acum două zile, ați fost loviți de o mașină neagră.

De atunci, soțul dv. a dispărut.

Te-ai gândit că a dispărut intenționat ?

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

- Uite ce am găsit în lucrurile lui ! - Un permis pentru o bază militară.

Cea rusă.

Vrei să te duci acolo ? Ai înnebunit ?

De ce m-ai prostit în tot timpul ăsta ?

De unde o ai ?

Îl știi pe Skala de când era copil. Vă știți de atâția ani.

Viktor ?

Și unde e el acum ?

Unde se ascunde Viktor Skala ?

A dispărut pur și simplu.

Dă-mi fotografia, Honza. Și ține-te departe de asta.

Nu se va schimba nimic.

Fiindcă n-am luptat niciodată împotriva comunismului, nu ?

- Dar împotriva cui ? - A Rusiei.

Îmi pare rău, Honza.

Cum se simte soția ta ? Ce-a zis doctorul ?

Că e rău.

Ce-o să faceți cu Honza ?

Cum ai zis și tu, are poza aia nenorocită.

Doar pentru asta nu-i nevoie să...

E un singuratic. Nici măcar prietenă nu are. N-are încredere în nimeni.

Nici măcar în tine ?

Sunt sută la sută sigur că n-a spus nimănui despre asta.

Și a ascuns precis fotografia acasă, undeva.

Dacă e în apartamentul lui, cu atât mai bine.

Dar nu cred că e atât de prost.

- Tu l-ai pregătit. - Exact.

E un puști rezonabil. Trebuie doar să stau de vorbă cu el.

Ai stat deja de vorbă cu el, Vaclav.

SUB ACOPERIRE

Mai am nevoie de ceva de la tine.

- Dar eu... - Vaclav...

După atâția ani, ăsta e momentul pe care îl așteptam amândoi.

În Polonia a început deja.

În Ungaria, în RDG...

Aici e o chestiune de luni. Poate, mai puțin.

Va fi nevoie doar de o scânteie, și se va aprinde vâlvătaia.

Așa că adună-te.

- Promite-mi măcar că Honza... - Oprește-te.

Nu te mai purta de parcă n-ai avea de-a face cu asta.

Ce a mai spus ? A mai aflat ceva de care ar trebui să știu ?

Nu. Doar de fotografie.

Bine.

Trebuie să aflăm unde s-a dus Skalova.

Ai s-o interoghezi pe sora ei.

- Skalova nu știe nimic. - Nu-mi asum riscuri.

N-ar fi trebuit s-o lași în libertate.

A fost o greșeală de la bun început.

Dacă vorbește, poliția îi va cerceta pe tovarășii tăi de la Securitate.

Îți dai seama că nu avem acoperire ?

Că suntem mereu la un pas de o greșeală monumentală ?

Pune-te pe treabă.

Dă-i drumul !

Încotro ?

La spital.

- Bună seara ! - Cu ce vă pot fi de folos ?

- Aș dori o cameră. - O cameră ?

Un act de identitate, vă rog.

- Nu-l am la mine. - "Nu-l are la ea."

Nu are act de identitate ?

Înseamnă că afacerea îți merge foarte bine.

Nu-ți face griji.

Dacă îi aduci în mod regulat, aranjăm un tarif rezonabil.

Și pentru mine e un risc.

Dar să nu te gândești la cei din clădire. Sunt niște zaharisiți.

Tu poți să țintești mai sus, pisicuțo.

La ce te holbezi ?

Coboară !

Așteaptă aici.

Vino cu mine !

I-am pierdut urma surorii tale. Trebuie să știm unde este.

Pentru propria ei siguranță.

Deci ?

Nu știu unde este.

Te-aș felicita pentru nașterea nepoatei tale,

dar ar fi ca nuca-n perete în contextul ăsta.

Câți ani avea micuța ta Jana când a emigrat sora ta ?

Cinci ? Șase ?

Nu ți-a fost ușor.

Pe urmă ai fost concediată, ți s-a percheziționat casa,

mereu a trebuit să te duci undeva, ca să explici ceva.

Căsnicia ți s-a destrămat.

Ești singură, cu un copil. Singurul tău copil.

Și acum o iei de la capăt.

Tocmai când ți s-a născut o nepoțică.

Iar probleme...

Și totul, iarăși, din cauza surorii tale.

Unde e ? Unde s-a dus ?

Nu știu.

Nu prea discutăm.

Pentru că...

Pentru motivele pe care le-ai pomenit.

Apropo, i-ai spus surorii tale că ai intrat în partid ?

Când s-a ivit ocazia ?

Ca să-ți speli mâinile de păcatul familiei ?

Și, brusc, totul a devenit posibil. S-au ivit ocazii noi.

Nu fi atât de rușinată.

Și eu sunt în partid.

Și am aceeași părere despre el ca și tine.

Sora ta a fost văzută ultima dată într-un tren către Usti nad Labem.

Unde s-a dus ?

Nu știu nimic.

Sincer.

Ai încă apartamentul tatălui tău, nu ? Cel mare.

Poate, prea mare.

Poate că ar trebui să aranjez ceva mai restrâns pentru tine.

Tinerii o să-și caute un apartament al lor.

Și o să fii singură-singurică.

Sunt sigur că te vor suna.

Când vor avea nevoie să stea cineva cu copilul. Sau ca să împrumute bani.

Weekendurile sunt cele mai grele.

Nici măcar nu sună, mereu sunt plecați undeva...

Ei bine...

A căutat printre lucrurile lui și a găsit...

Un permis.

- Pentru baza militară de la Ralsko. - Ce ?!

Du-o acasă !

Urcați !

Honza ? Eu sunt.

M-am gândit...

Ai întârziat atât, încât am crezut că te găsesc la bar. Și tu ești acasă ?

N-ai zis că vii la mine în seara asta ?

Honza ?

Nu e amuzant.

- Dle Vlach... E târziu. - Bine.

O să trebuiască să plec.

Dacă sora ta ia legătura cu tine, să ne spui.

- Putem aștepta aici o clipă ? - De ce ?

Ca să plece oamenii ăștia.

Jirka ?

Eu sunt.

S-a întâmplat ceva ?

- Mamă, mă auzi ? - Fac ceva de mâncare.

Stai liniștit. Totul e în regulă.

Așa...

O să fie bine. Totul o să fie bine.

Aici ești între prieteni.

Ce vrei de la mine ?

O să-ți pun niște întrebări și tu o să-mi răspunzi.

O să avem o mică discuție relaxată.

Și nu-ți face griji că nu poți să mă vezi.

Nu-i mare lucru de văzut.

Prieteni, pe naiba...

Bine, atunci. Colegi.

Dar tot putem face asta într-un mod civilizat, profesionist.

Frumos și relaxat.

Unde e fotografia ?

Să trecem peste faza cu eroismul, te rog.

E cu totul inutilă. Să ne scutim reciproc de asta.

Eu am nevoie de niște informații de la tine și tu vrei să fii acasă curând.

Să nu ne facem probleme reciproc.

Unde e fotografia ?

Care fotografie ?

Pregătește-l.

Nu pot să cred că au permis asta comuniștii.

Să ne asigurăm că vor regreta.

O să fie cea mai mare demonstrație a anului.

Sunt uimit că ai reușit s-o organizezi.

Marie ?

Cine sunt ei ?

Doar prieteni.

La revedere !

- La revedere ! - Pa !

A fost un tip de la Securitate aici și a întrebat de tine.

Am vrut să-ți spun data trecută când ai fost aici, dar ai fugit.

Ești în vreo belea ?

Atunci, de ce porți perucă ?

Mor de foame.

Am fost la înmormântarea tatălui tău.

Securitatea a fost și ea acolo și făcea poze pe bandă rulantă.

Atunci nu m-au lăsat să vin.

E ciudat...

Tocmai mă eliberaseră.

Da...

După ce ne-am despărțit, o vreme, am băut cam mult.

Am cunoscut niște oameni și am făcut oarecare tărăboi.

Poliția ne-a tras câteva bătăi. Brusc, eram disident.

Te simți bine ?

Marie ?

Ai nevoie de ceva de băut. Imediat.

De ce ar susține un șofer de ambulanță

că a găsit pe cineva zăcând în fața unei cârciumi, dacă nu e adevărat ?

Poftim ? Ce știu eu ? Poate...

Mereu e cineva care pierde vremea în fața localului.

Aici beau ca porcii. Ce altceva pot să facă ?

Nu vrei să-mi spui și mie, în sfârșit, ce se întâmplă ?

Te pot ajuta.

Bine.

- Vine imediat. - Mulțumesc.

Încă un etaj.

E greu de descifrat.

Jarda !

Doamna vrea să ne dedice o melodie la radio.

În semn de mulțumire. Tu ai luat-o ?

- De unde ? - De pe Sokolovna.

Nu.

- Robertson. - Ewan, vino în biroul meu, te rog.

Imediat.

Intră !

Uite ce am găsit !

Cum se poate așa ceva ?

Am verificat încăperea de o sută de ori cu asta.

Doar înregistrează, nu transmite. Așa că nu e detectabil.

E de-al nostru. Trebuie să fie. Nimeni nu mai folosește modelul ăsta.

Schimbă încuietorile.

Trebuie să raportez asta, e o încălcare gravă...

Nu trebuie raportat nimic. Știu clar cine a fost.

Aștept un telefon important.

Du-te la cofretul centralei telefonice

și asigură-te că nu face nimeni "lucrări de întreținere" acolo.

Bine.

- La revedere ! - La revedere !

Tu ai fost în ambulanța aia, nu-i așa ? Cea care m-a dus la spital.

Îmi pare rău, mă confundați.

Ai raportat că m-ai găsit în altă parte, dar nu era adevărat.

Și apoi ai rupt pagina aia din registru.

Care registru ? Nu vă înțeleg deloc.

Și, dacă nu vă supărați...

Lăsați-mă în pace. Altfel, o să vă creez asemenea probleme, încât...

Probleme ? Îți arăt eu probleme !

Pe ce bază ?

O să spuneți că v-ați îmbătat, v-ați lovit la cap și nu vă amintiți unde...

- Am fost loviți de o mașină. - Nu știu nimic de asta.

Soțul meu e mort. Și Securitatea se ocupă de caz.

O să le spun cine ești și unde lucrezi.

Te trag în jos, cu mine. Nu-mi mai pasă.

Așteptați, pentru Dumnezeu !

Bine, a fost ambulanța mea.

Dar, când am ajuns, erați singură acolo.

- Nu știu nimic despre niciun soț. - Aiurea !

E adevărat. V-am acordat primul ajutor, v-am adus la spital...

- Ne-am făcut datoria. - Atunci, de ce ați falsificat locația ?

Și asta e de datoria ta ? Să acoperi crime ?

Ce crimă ? Pentru Dumnezeu, nu știu de nicio crimă.

- M-au chemat... - Cine ?

V-am găsit în fața clădirii lor. Nu voiau asta în raport.

Așa că am scris că a fost în fața barului și...

Cine ?

Cine n-a vrut asta în raport ?

- Lloyd. - Salut, prietene !

Cum e meciul de crichet ? I-am scos deja de pe teren ?

Încă nu. Căpitanul lor are o defensivă foarte puternică.

Ni-i face praf pe cei mai buni jucători.

Atunci, fiți mai incisivi ! Băgați câteva fente mai dure !

Poftim ?

Îl vreau scos din joc. Cât se poate de repede.

Și cu orice preț. E clar ?

Legătura dintre Skala și Vlach... Ce știi despre ea, mai exact ?

Nu înțeleg. Îmi pare rău, dar nu înțeleg ce spui.

Ai descoperit o legătură între Vlach și Skala.

- Cu cine ai vorbit despre asta ? - Nu !

Colonelul Vlach ? Vlach nu și-ar trăda niciodată țara.

Unde e fotografia ? Unde ai ascuns-o ?

Du-te dracului !

Ce-i asta ? Ce faci ?

Ajunge !

Lasă-l !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Bună ziua !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Poftiți !

- Poftim ! - Ce se întâmplă ?

Discutați între voi.

Fiul dv. dorește să ia pacienta, așa că...

A avut convulsii. Are nevoie de îngrijire medicală.

Da, vă vom da niște sedative și niște injecții pentru ea.

Asistenta îi va arăta fiului dv. cum să...

Dle Vlach, îmi pare foarte rău, dar...

După cum am spus data trecută, starea soției dv. e fără speranță.

Lăsați-o să aibă puțină liniște.

Mama e de acord, așa că nu mai e nimic de zis.

- O luăm acasă. - "Acasă" ?

Acasă la noi, desigur.

Lucru pe care nu trebuie să-l iei ca pe o invitație pentru tine.

Dă-mi hârtia aia !

- Vă rog, vorbiți cu fiul dv. - Vorbesc cu tine. Înțelegi ?

Dă-mi hârtia aia !

Ea rămâne aici. Și o să aveți grijă de ea până...

Până se face bine. Înțelegi ?

Nu se poate ca prietenuța aia drăguță a ta să te vadă așa.

Te-a sunat acasă.

Dispariția ta o îngrijorează.

Poate crede că ai plecat să te distrezi pe undeva.

Eu zic să te duci la ea până nu e prea târziu.

Dă-mi ceva de băut.

Imediat ce-mi spui unde e fotografia.

Unde ai ascuns-o ? Nu e la tine acasă.

Așa că unde e ? Acasă la ea ?

E acasă la ea ?

Cum o cheamă pe prietena ta drăguță ?

Oricum o să-mi spui totul până la urmă.

Cine știe ? Poate știi chiar și unde e Skala.

LONDRA, SEDIUL MI6

Amândoi am făcut greșeli.

Întregul departament va plăti pentru asta.

Skala probabil că a plătit.

Dacă l-au omorât, de ce m-ar mai răpi pe mine,

încercând să mă facă să le spun unde este ?

La scurt timp după război, când eram staționat în Berlin,

rușii l-au răpit pe unul dintre ai noștri.

L-au ținut câteva zile și l-au interogat destul de brutal.

Voiau să afle ascunzătoarea unui agent anume

și au încercat s-o afle de la el, bătându-l.

El nu le-a spus nimic. N-avea cum. Nu știa.

Pentru că și noi îi pierduserăm urma acelui agent.

S-a dovedit

că amărâtul fusese tot timpul în mâinile rușilor, închis la Lubyanka.

Interogarea a fost o diversiune.

În următoarele șase luni, am crezut că se ascunsese pe undeva

și am cheltuit multe resurse ca să-l găsim.

Timp de șase luni, ne-a pus pe tușă toate celelalte operațiuni.

Securitatea cehoslovacă sau KGB... Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.

Skala e de mult închis pe undeva.

Sau e într-o groapă, în pământ.

Cel mai rău e că nu-mi pot aminti ce le-am spus.

Nu știu ce să fac. E încă în joc.

Cum adică e încă în joc ? Ce face echipa ?

Ne blochează toate manevrele. E dur.

Facem "presing" în mod constant, dar ne mai trebuie câteva reprize.

Băieții noștri joacă rapid, dar...

- Nu sunt destul de rapizi. - Chiar foarte rapizi.

Pentru Dumnezeu... vin acolo. O să vă arăt eu cum se face.

Biroul colonelului Vlach. Koutna la telefon.

Sunt Blaha, de la Arhivă. Aș dori să vorbesc cu tovarășul colonel.

Momentan nu e în birou.

Pot să întreb când se întoarce ?

A trebuit să plece brusc. Din motive familiale serioase.

Înțeleg.

Numai că la noi se face un control. La toate dosarele.

Câteva dintre ele sunt la tovarășul colonel.

O să am nevoie de ele.

Doar nu te aștepți să-i umblu prin lucruri în lipsa lui !

- Sigur că nu. - Atunci, la revedere !

Ei bine...

Spune odată !

Numele iubitei tale secrete.

Adresa ! Care este ?

Tovarășe colonel, trebuie să vorbesc cu dv., dacă aveți o clipă.

Nu am.

Bine. Înțeleg.

Ce s-a întâmplat ?

Ați venit deja ! Nu v-am auzit.

Nu e nimic. Sunt doar... chestii femeiești.

- Te supără vreun bărbat ? - Aș vrea eu...

Spune !

LONDRA, SEDIUL MI6

Doamnă Clayton ! Aveți aici ce ați cerut.

"Rezultatele testului de laborator"

Scuzați-mă.

- Pot să dau un telefon ? - Sigur.

Da !

Alo !

Cine era ?

Greșeală.

Îmi pare foarte rău, dar nu mi-a spus nimeni că veniți.

Aștept la aeroport, dar nu vine nimeni să mă ia.

Sper că nu așa procedați pe aici de obicei.

Trebuie să fi fost o neînțelegere.

Da.

Luați loc, vă rog.

- Karel Sekyra, mă bucur să vă cunosc. - Hana König, BYTD Export.

Intrați, vă rog !

Poți să te duci, Ivanka. Mă ocup eu de doamna.

Nu știu ca el să fi ascuns ceva aici.

Tu, copila mea, nu știi absolut nimic.

Ce-i aia ?

Dacă sufli vreo vorbă despre asta...

Și Honza ? Vă rog ! Ce s-a întâmplat cu el ?

Ce vă pot oferi ? Am de toate, cred.

- Whisky, poate ? Gheață ? - Da, vă rog.

Ce pot să fac pentru BYTD Export ?

Secretara mea insistă că ne-am cunoscut,

dar eu nu-mi amintesc.

Și mi-aș fi amintit cu siguranță o persoană atât de drăguță.

Noroc !

Probabil că nu arătam atât de drăguță când ai dat cu mașina peste noi.

Poftim ?

Înțeleg.

Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat.

Mă bucur că sunteți bine.

O clipă...

Nu te mișca !

- Vrei să mă cumperi ? - Poftim ?

Mi-ai omorât soțul și vrei să mă cumperi ?

L-ai îngropat pe teritoriul rus ?

- Bună ziua ! - Bună !

Jur !

Jur pe viața fetițelor mele ! Nu știu nimic despre soțul tău.

A fost un accident !

- Ce faci ?! - Tonda !

E nebună !

Am găsit-o. Poți să-l lași. Eliberează-l și du-l înapoi.

Mai întâi, spune-mi unde era.

Acasă la prietena lui ?

Cine e ea ?

Ea trebuie s-o fi văzut. Sau i-a spus el ceva.

- Trebuie să vorbesc cu ea. - Ea nu știe nimic.

Era acasă la el, cum ți-am spus. Nu știu cum de n-ați găsit-o.

În orice caz, lăsați-l în pace.

Bine, dar...

Vin să-l iau chiar eu, dacă e nevoie. Însă mai am ceva de rezolvat.

Nu te duci nicăieri. Ne ocupăm noi.

Bună seara !

- Ți-am zis să nu-mi muți soția ! - Dle Vlach...

Am zis că vreau să rămână aici. Ești răspunzător...

Am încercat să luăm legătura...

Ticălosul meu de fiu n-are niciun cuvânt de zis !

Nu i-a păsat de noi ani în șir ! Nu știu de ce ar trebui să decidă...

Dle Vlach, așteptați !

- Zi ! - N-am mutat-o pe soția dv. nicăieri.

Îmi pare nespus de rău, dar...

Am încercat să luăm legătura cu dv.

Unde este ?

Analiza a arătat că mostrele din portbagajul mașinii

corespund cu cele luate de la agentul Skala când a fost recrutat.

Grupa lui sangvină, AB, corespunde cu mostrele din mașină.

Și ambasada i-a dat mașina aceea lui Gerald.

SCHWANDORF

- Cum a fost drumul ? - Ce a zis ?

Lasă, dă-mi doar stenograma.

Poftim !

Ați urmărit serialul SUB ACOPERIRE

Sfârșitul episodului 4