Original subtitles

Marie...

Ce-i cu tine aici ?

Ea e cea pe care o căutau.

Securistul ăla bătrân mi-a arătat poza ei.

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Acum câteva zile, am fost loviți de o mașină.

Viktor a dispărut.

Te-ai gândit că, poate, a dispărut intenționat ?

- Unde sunt pașapoartele ? - Ale cui pașapoarte ?

- Unde era ? - Unde era și al tău.

În seiful colegei mele.

Deci ea trebuie să știe ce s-a întâmplat cu el.

Deci Skala e agent.

Poate că de-asta mi-au luat cazul.

Poftim ?!

Alo ! Cine e ?

Alexandra e moartă.

Mereu ar putea fi cineva în spatele tău.

În orice caz, trebuie să dispari imediat.

Nu te băga, altfel, o să-ți pară foarte rău.

O să-ți dau ceva care îți va lărgi orizonturile.

Uită-te mai bine. E șeful tău.

Vechile noastre căni.

Câți ani aveai ? Cinci ? Șase ?

Când voiai să mă superi, spuneai că H vine de la "hoașcă", nu de la Hanka.

Și tu îmi spuneai că M e de la "mucoasă".

Mucoasa Marie.

Ia idiotul de pașaport și du-te înapoi la aeroport !

Nu te purta ca o mucoasă.

Dar nu asta sunt ?

Am aflat abia după 12 ani că Viktor era aproape însurat când ne-am cunoscut.

Cine știe ce a mai uitat să-mi spună ?

Tu ai știut ?

De unde să știu ?

Doar că nu mă surprinde foarte tare.

Uite ce am găsit printre lucrurile lui...

Proastă cum sunt, am crezut că ne întoarcem aici pentru mine.

Iisuse Hristoase...

Un permis de intrare în baza militară de la Ralsko. Cea rusă.

Știu.

Și mie mi-a spus că se duce să vadă pe cineva în Mimoň.

Un fost coleg sau așa ceva.

De unde îl are ? Ce voia să facă ?

Nu știu. Asta vreau să aflu.

- Adică vrei să te duci acolo ? - Da.

Ești nebună ?

Te duci direct la aeroport și la Londra.

Nu face prostii pe-aici.

Presupun că nu-mi împrumuți mașina ta.

Îmi pare rău.

Du-te, atunci.

Du-te acolo, lasă-i să te aresteze.

Jana vine mâine acasă cu copilul. Va fi momentul perfect.

Hanka...

SUB ACOPERIRE

Eu sunt.

Viktor !

Viktor !

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Încotro ?

Usti, vă rog ! Clasa întâi.

Vlasti ?

Uite, ți-am adus un sendviș.

Trebuie să mănânci ceva. Hai !

- De ce ? - Poftim !

- Oricum nu mai contează. - Nu mai vorbi așa. Haide !

Stai...

Haide...

Așa. Ușurel...

N-ar trebui să chem ambulanța ?

Acum e mai bine.

Nu chema pe nimeni.

Am fost deja la spital. M-au trimis acasă.

Știm amândoi de ce.

Și acum te temi că o să rămâi singur aici, nu ?

Și eu...

Mi-am petrecut toată viața închisă în casa asta, singură.

Vaclav, trebuie să te întreb ceva.

- Nu mai poate aștepta ? - Nu cred.

Uite...

De ce m-ai prostit tot timpul ?

Skala. Despre el vorbesc.

Ce e ?

De unde o ai ?

Ai fost profesor în orfelinatul ăla.

El era acolo, un copil orfan, și tu erai profesor.

De ce nu mi-ai spus ?

De ce poza asta, în dosar, era tăiată ?

Ca să nu fii tu în ea ?

- Ce se petrece aici ? - De unde o ai ?!

De la tipul care se ocupa de Skala. Patera. Îmi dai voie ?

Îl știi pe Skala de când era copil. V-ați știut în toți anii ăștia.

Așa că nu înțeleg de ce nu-ți pasă de ce s-a întâmplat cu el.

Sau știi ce s-a întâmplat cu el, Vaclav ?

Vlasti ?

Vlasti !

Vino...

- O ții bine ? - Da.

Chem o ambulanță.

Vaclav, am venit cu mașina. Până ajunge ambulanța...

Ai grijă, Vlasti.

- Îmi dați voie ? - Poftiți !

Bună ziua !

Ajungem curând la bunica.

Puteați să vă lăsați geanta aici. Aveam eu grijă de ea.

Mulțumesc.

S-ar putea să trebuiască să mă duc iar. Curând.

Știu cum e.

Ar putea fi un cifru Vernam.

Fiecare literă e deplasată în alfabet, cu un număr ales la întâmplare.

Asta înseamnă înlocuirea literelor cu litere total aleatorii.

Aleatorii ? Dar textul e perfect logic.

Da, fiindcă în cea mai mare parte e "balast".

Doar anumite caractere sunt importante.

Bine. Deci cum l-ai descifrat ?

Nu l-am descifrat. Asta încerc să spun.

Un cifru Vernam e indescifrabil. Asta se știe din 1949.

Sau poate fi doar un semnal.

Un semnal prearanjat, nu un cifru.

Când destinatarul primește scrisoarea, știe ce să facă.

Atunci, cum putem fi siguri că e un mesaj codat ?

N-avem cum. Tocmai asta e.

Poate că e doar o scrisoare.

Sper că mă pot baza pe...

Dacă ea află că te ajut, s-a zis cu mine.

Mă ajuți ? Te ajuți pe tine.

Tu ești cel care vrea să plece din văgăuna asta

și eu sunt cel care poate aranja.

Așa că nu te mai gândi la femeia aia.

Scuzați-mă... Unde e castelul Praga ?

Dă-mi fotografia aia, Honza. Și uită de asta.

Îți cer asta.

Mai întâi spune-mi ce se ascunde în spatele acestor lucruri.

De ce nu poți să nu te bagi ?

- Las-o așa cum este. - Asta fac toți în țara asta.

Lasă lucrurile așa cum sunt chiar când sunt îngrozitoare.

Am crezut mereu că ești la fel de sătul de asta ca și mine.

Dar cred că m-am înșelat, Vaclav, nu ?

Ce căutați aici ?

Urcați !

Urcați !

Sunt diplomat britanic. Am imunitate deplină.

Aveți idee care vor fi consecințele acestui lucru ?

E o glumă...

Cu ce se ocupă soțul dv. ?

Soțul ? Predă rusa.

- La școală. - La școală ?

E o slujbă plăcută. Aș prefera-o.

Dar...

Acum doi ani, au fost inundații. Am fost trimiși să construim locuințe.

Anul trecut am fost trimiși pe șantiere.

Am mâinile pline de bătături.

Nu contează. Vom fi acasă destul de curând.

Acasă...

Mai taci odată !

Eu sunt acasă chiar aici.

Dați-i asta.

Mă puteți lăsa aici ?

Aici nu se poate. Mai încolo.

Mai încolo.

Am crezut că acum joci în liga mare.

Mai degrabă tu faci asta.

Te referi la mașină. Da...

O testez. Pentru un prieten.

Precis.

Și eu am un prieten și are nevoie de ceva.

Orice.

Dacă nu erai tu, cine știe unde aș fi fost acum ?

Unde ești și acum. Cu un picior în închisoare.

- Bine. - Prietenul meu are nevoie de un Benz.

Sau o Tatra, chiar și o Volga, ceva mare.

Dar să fie neagră. Vrea s-o facă pe mahărul.

- E ciudat, știu. - Am înțeles.

Și o vrea ieftin. Așa că fii băiat bun și găsește-mi

toate mașinile negre proaspăt lovite din Praga,

pentru ca șmecherul să aibă de unde alege.

Și dacă proprietarul nu vrea s-o vândă ?

O să vrea. Sunt sigur de asta.

Dar să fie proaspăt lovite. Asta e important.

Și dacă o găsesc în altă culoare ? Ar putea fi revopsită.

Nu revopsită. Trebuie să fie culoarea originală.

S-a făcut !

Asta e tot.

Bine.

"S-a făcut"...

Mulțumesc.

PRIETENIA E ETERNĂ ȘI INDESTRUCTIBILĂ

Vino cu mine.

Numele meu e Susanne Clayton.

Sunt diplomat britanic și cer să mă eliberați !

Se spune că bărbații au un prag al durerii mai ridicat,

dar suportă mai greu.

Pe când femeile simt mai multă durere, dar o suportă mai bine.

Cine știe ?

Să aflăm ?

Un lucru însă știu sigur:

femeile nu sunt potrivite pentru munca în serviciile secrete.

Poate că sunt în stare să se sacrifice,

dar nu reușesc niciodată să-i sacrifice pe alții.

Deci e adevărat.

Bolșevicilor chiar le place să țină mici discursuri.

"Bolșevici" ?

Să stăm de vorbă...

Spune-mi unde e Viktor Skala

și ce trebuia să facă aici pentru voi.

Nu ești în toate mințile. O să mă drogați ? Cu ce ? LSD ? Tiopental ?

Îl știi ?

Doar teoretic. Noi nu folosim droguri.

Oficial.

Nu. Din principiu. Nu e o chestiune de tehnică, ci de valori.

Și ți-a trecut prin cap...

... că voi nu aveți autorizarea să-l folosiți, dar alții o au ?

Mi s-au micșorat degetele !

Agentul nostru... E cam provocator. "Provocator" !

Și ce faceți voi, bolșevicii, cu provocatorii ? Îi închideți.

Clinc-clanc.

Nu tu, personal. Cehoslovacii.

"Provocator" e un cuvânt ? Nu sună prea bine. Ca și "câine".

Nu asculta, mersi frumos.

Agentul nostru încarcerat devine un martir frumos, sclipitor.

Și BBC-ul adoră martirii.

Îi mănâncă la micul dejun și scoate pe fund multă presă sclipitoare.

Și toată lumea privește asta. Toți îi știu numele.

Și, după căderea comunismului, noul regim o să aibă nevoie de un martir.

Cehii adoră martirii.

Și unde e el acum ?

Unde se ascunde Viktor Skala ?

Unde e agentul vostru ? Unde e ?

E secret. L-am ascuns.

Era un loc foarte sigur, dar el a dispărut.

Pur și simplu. Ca măgarul în ceață.

O bătrânică, într-o zi, o muscă înghiți.

Nu știu de ce o înghiți. Poate că va muri.

O bătrânică, într-o zi, un păianjen înghiți.

Iar el în burta ei întruna se zvârcoli...

"Un martir".

Nenorocitul...

Aruncă o privire pe-afară.

Mi-am întins toate antenele. Nu-i cine știe ce.

E ceva doar la garajul Flora. Acolo e o mașină sclivisită.

Proaspăt lovită ?

Cât de șifonată este ? Unde ?

În față. Far, semnalizator, parbriz.

Și știi ce e interesant ? Proprietarul își vrea părțile vechi.

Pentru asigurare, cică. N-am mai auzit așa ceva.

Nici eu. Cine e proprietarul ?

- Poftim ? - Cine e proprietarul ?

Vreo gagică, cred.

GARAJUL FLORA

Ce este ? Aveți o programare ?

N-am, dar fă-mi o favoare, șefu'. Starterul îmi face figuri.

Îl aranjezi în două secunde.

- Deschide capota ! - Mersi frumos.

Pot să arunc o privire la frumusețea de acolo ?

Doar pe dinafară. E încuiată, oricum.

Sigur. Mulțumesc.

Bujiile erau.

- Te costă 200. - 200 zici ?

Te cam arunci la bani. Nu știu dacă am atât.

Atunci, ai o problemă.

Nu, tu ai o problemă, amice.

Presupun că și Volga din spate e "la negru".

Fără nume, fără hârtii...

A cui este ?

- Nu s-a prezentat. - Dar arăta într-un fel, nu ?

Arăta... normal, cred.

- Unde sunt plăcuțele de înmatriculare ? - Le-a luat cu el.

Le-a luat cu el ?

Bine.

Mă găsești ori la numărul ăsta...

Ori la ăsta.

Cum ia omul legătura cu tine, mă suni.

Și-atunci totul e-n regulă.

E clar ?

- Da. - Bine.

Și mersi pentru bujii.

Răspunde naibii, surioară !

Vă simțiți bine ? V-ați lovit ?

- Bună ! - Bună !

- Smith. - Vino aici !

Trebuie să stăm de vorbă.

Unde ai fost ? Ce se întâmplă ?

N-are importanță. Trebuie să vorbim despre Gerald.

- Ce faci ?! - Bună ziua !

Te întreb ce naiba faci cu mașina mea !

Sunt Jones, domnule. De la întreținere.

N-am cerut nicio întreținere.

Se face în mod automat, domnule. Verificare piese, curățare...

În felul ăsta, nu ajunge în vreun garaj cehoslovac,

în care v-ar putea instala ceva, dacă mă înțelegeți.

Bine, dar acum oprește-te.

- Oricum, am terminat. Doar o să... - Nu mai faci nimic ! Du-te, și gata.

Susanne ?

Împacheteaz-o și trimite-o acasă. Comandă o analiză completă.

Vrei să faci o plângere la Ministerul de Externe cehoslovac ?

Ar trebui să vadă clar că nu ne așteptăm la acest gen de comportament.

Singurul lucru la care mă aștept de la autoritățile cehoslovace

e să te expedieze curând de aici, cu un șut în dos.

Eu cred, domnule...

Chiar dacă nu te expulzează, acum nu-ți mai poți îndeplini misiunea.

Lucru pe care i l-am explicat clar șefului departamentului tău.

- Vă rog, lăsați-mă... - Nu.

În politică, finețea e totul.

Traversăm o perioadă de schimbări masive.

Și forma pe care o iau aceste schimbări va depinde în mare parte

de relația noastră cu sovieticii și cu aliații lor.

Așadar, o să părăsești Cehoslovacia în 24 de ore.

- Domnule, eu trebuie... - Asta e tot. Mulțumesc.

Berg...

Vă sun de la garajul Flora. E aici.

La naiba, ți-am zis să mă suni când ia legătura cu tine, nu când vine acolo !

A venit fără să dea telefon.

Trage de timp.

Cum ?

Acum a plecat ! Cred că ați trecut pe lângă el.

- Ce ?! - Ăsta e numărul lui.

Măcar atât.

Drace !

Femeia aia s-a dus să întrebe la Urgențe.

E riscant ce facem. Și a trebuit să împart banii cu șoferul.

Așa că ar trebui să mai dați ceva.

Bani, vreau să zic.

Chiar recomand să faceți asta.

De-a ce te joci, doctore ? Ești băgat în asta până la gât.

Nu ai căderea să șantajezi pe nimeni.

Ai primit ce aveai de primit.

Și, dacă nu ți se pare destul, putem proceda și altfel.

E limpede ?

O duc eu. O să mă asigur că nu pierde avionul.

Trebuia s-o duc...

Îmi pare rău, e ceva ce n-ai înțeles ?

E în ordine. Lasă-l să conducă el.

N-ai să mă crezi, dar îmi pare rău pentru cele întâmplate. Sincer.

Femeile chiar nu sunt făcute pentru branșa asta, nu-i așa ?

Ce o să faci acum, domnișoară atașat cultural adjunct ?

După o gafă monumentală.

Avem suficienți specialiști în Europa de Est.

Cehoslovacia e Europa Centrală.

Da, așa le place să spună aici.

"Voi ăștia" credeți că, atunci când va cădea comunismul,

brusc, totul va fi foarte diferit.

- Și nu va fi ? - Nu. Nu se va schimba nimic.

Fiindcă, de fapt, n-am luptat niciodată împotriva comunismului, nu-i așa ?

Atunci, împotriva cui ?

A Rusiei. Și Rusia nu se va schimba.

Rusia nu e pregătită să se schimbe. Ei încă trăiesc în trecut.

Nu. Sunt mult mai bine pregătiți decât crezi.

Poate, chiar mai bine pregătiți decât noi.

- Bună ! - Bună !

- Bună ! - Ceva nou ?

Nu. Nimic.

Chestii normale.

Ai adus dosarul ?

Vreau să-l dau înapoi mâine.

Honza ?

Nu.

- Nu. - Minunat !

- Drace, Honza, ți-am zis că trebuie... - Ascultă...

Adu-l mâine. Înțelegi ?

- Ai zis că-l vrei doar o zi. - Știu.

Voiai doar să verifici ceva, și...

Ce-ai zice să ne ducem undeva ?

- Noi doi ? - Da. De ce nu ?

Credeam că relația noastră trebuie să rămână secretă.

Toate secretele ies la un moment dat la lumină.

Să sperăm că nu secretul era partea plăcută.

Pot să dau un telefon ?

Vlach. Da ?

Aici Honza. Te găsesc acasă ?

Trebuie să vorbesc cu tine. E important.

Vino încoace.

Bine.

Iar pleci ?

Trebuie să fac ceva.

Dar am să mă întorc.

Și o să rămân peste noapte.

Dacă o să-mi permiți.

Ce-ai zice să ieșim în oraș după ce terminăm ?

- Poftiți. - La un film sau la un concert...

Mulțumesc.

Știi câte rufe mai am de spălat ?

Le spală mașina de spălat.

Așa e. Uitasem. Bine că te am pe tine.

Uite-o, vine !

Am numărul mașinii, Vaclav.

Mașina care l-a lovit pe Skala.

Mâine-dimineață îl verific și o să aflăm.

Ești în libere. Nu-ți va spune nimeni nimic.

Am prieteni la Circulație. Există întotdeauna o soluție.

Ai mai spus cuiva de asta ?

Nu. Am așteptat să văd ce o să-mi zici tu.

Sau pot să trec sub tăcere, cum ai vrut tu. Dar știi ceva ?

Mai întâi va trebui să-mi spui adevărul.

Ce s-a întâmplat și ce se ascunde în spatele acestor lucruri.

Ce naiba, mă crezi idiot cu desăvârșire ?

Mai întâi spui că șeful ne-a potcovit cu cazul ăsta,

nimic pe hârtie, totul, neoficial... Praf în ochi.

Dar șeful habar n-avea de nimic. N-a auzit de Skala în viața lui.

Știi ce cred eu, Vaclav ?

Că a fost o acțiune "solo" a ta de la bun început.

Dar apoi englezoiul ăla prost a trăncănit

și a fost înregistrat spunând că Skala e al lor.

Ai știut că jocul s-a aflat, dar n-ai vrut să mă lași să lucrez la asta.

"Pute", ai zis. Și probabil că așa este.

"Se ocupă altcineva", ai zis. Nu se ocupă nimeni.

Pur și simplu l-ai închis.

Ca să nu ajungă nimeni la tine prin Skala.

De cât timp lucrezi pentru britanici ?

Ce e, crezi că o să te dau în gât ?

Încerc să te ajut !

Dar trebuie să-mi spui.

Îți dai seama în ce mare rahat ești ?

Mă auzi măcar ?

N-ai cerut ceva de băut ultima dată când ai fost aici ?

Sunt cu mașina.

Ai zis că ai prieteni la Circulație.

Dacă ești prins, poți să-i suni.

Îmi pare rău, Honza.

Important e să nu fii descoperit.

Altfel, nu mai e nimic de făcut decât să speri că regimul cade foarte repede,

înainte să apuce să te închidă.

Trebuie să fie vecinul.

Ați urmărit serialul SUB ACOPERIRE

Sfârșitul episodului 3