Original subtitles

DANSATOAREA SPANIOLĂ

Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX

Aceasta este povestea unei mari iubiri...

O poveste despre o pasiune rapidă şi romantică...

Care a prins şi unit, prin pericol şi aventură...

Inima unei ţigănci, cu a unui nobil al vechii Spanii.

Pentru a-i cunoaşte pe aceşti îndrăgostii, trebuie întâi să dăm înapoi timpul istoriei,

Cu trei sute de ani. Să o găsim pe ţiganca noastră,

în fruntea unei trupe fără legi şi fără griji, care cutreiera dealurile însorite ale Spaniei.

Maritana, ţigancă... Pola Negri prin priceperea ei la dans,

Şi prin darul ei de a prevedea viitorul, cutreiera Spania, în lung şi în lat.

"Voi dansa diseară la castelul din Bazan. Spune-ne, e departe, frate păstor ?"

"Urmaţi drumul şi veţi găsii castelul, înainte de căderea întunericului."

În apropiere, la curtea regală din Madrid...

Regele îi pozează, maestrului Velasquez, pictorul lui favorit, pentru portretul oficial.

Filip al IV-lea... Wallace Beery

Un monarh nesăbuit şi desfrânat, a cărui singură ambiţie era plăcerea.

Velasquez... Andre Leoni

A cărui pensulă magică, i-a adus, o poziţie înaltă la curte.

Prim-ministrul Olivarez... H Vogel şi adjunctul său Don Salluste... A Menjou

Complotează împotriva Franţei, duşmana lor, dintotdeauna.

Infantul... Darwin O'Day Prinţul si moştenitorul întregii Spanii.

"Maiestatea Sa, se apropie."

Regina Isabela... Kathlyn Williams

O prinţesă din Franţa, a carei mare dorinţă, e să unească Spania şi Franţa,

de dragul fiului şi al moştenitorului ei.

Cardinalul Richelieu... Charles Stevenson

Vine la curte să unească Franţa şi Spania, printr-un tratat.

SPANIA... FRANŢA

"Această hartă arată importanţa, unui tratat între Franţa şi Spania."

"Important pentru Franţa, dar periculos pentru Spania, alteţă."

"Vedeţi cât de uşor am putea trimite trupe peste graniţă, pentru a vă ajuta."

"Sau ca să ne atace..."

"Franţa nu va trăda niciodată, Spania."

"Noi, spaniolii, putem să ne descurcăm şi fără un tratat."

"De dragul Spaniei, vă implor, maiestate, să nu semnaţi !"

"De dragul fiului nostru. Te implor Filip, semnează."

"Franţa m-a dat ţie, Filip, oare, cere aşa de mult, în schimb ?"

"Vă cer scuze maestre Velasquez, nu ne va mai întrerupe, nimeni."

"Vom discuta tratatul, mai târziu. Arta trebuie să fie servită."

"Cu aceasta franţuzoaică, ce-l influenţează pe rege, nu e de bine pentru Spania."

"Prin mijloace corecte sau greşite, trebuie să fie separaţi."

"Acordă-mi timp, cardinale, îl voi convinge pe rege, să semneze."

"Trebuie să joci galant, Salluste, să o separi de el, de dragul Spaniei."

Nu departe de curtea de la Madrid,

Cheltuitorul lord de Bazan, le oferă prietenilor săi un festin.

În care vorba şi minunea peisajului, ocupau un loc de frunte.

Spania îl ştia pe Don Caesar, un nobil nesăbuit şi lipsit de griji,

al cărui aur, provenea din jocurile de noroc,

iar viaţa sa nu era decât o scenă plină de aventuri impetuoase.

"În onoarea ta, Don Caesar de Bazan,

cel mai galant cavaler, cea mai îndrăzneaţă sabie,

şi cea mai generoasă gazdă, din întreaga Spanie."

"Ce pălărie divină! Te invidiez, don Caesar!"

"Stăpâne, ai înfăţişarea unuia, a cărui soartă se balansează...

Dă-mi permisiunea, să-ţi aflu viitorul, cu cărţile."

"Văd sărăcie..."

"Te vei căsătorii..."

"Mireasa ta, va purta mască !"

"Văd nenorociri.. închisoare..."

"Te vei duela..."

"Spune-mi... cu cine ?"

"Nu-ţi mai spun nimic "

"Dacă nu accepţi aurul, cu ce te-aş putea răsplătii ?"

"Pentru aceste trei lucruri, casa de Bazan a luptat mereu...

Crucea, coroana şi inima."

"Maritana... spune-mi, când ne vom mai întâlnii ?"

"Suntem înconjuraţi, domnul meu. Oamenii şerifului sunt la porţi."

"Să sperăm că într-o zi, vom fi puşi la încercare,

ca să vadă Don Caesar, ce prietenii de nădejde, are."

"Spune-ţi că, sunteţi prietenii mei, adevăraţi şi loiali ?'

"Care m-ar ajuta cu plăcere, când o să am nevoie ?"

"Acei oameni, sunt slujitori ai legii.

La răsăritul zilei, vor intra, şi mă vor deposeda de...

castel, pământ şi bunuri, în numele creditorilor mei."

"Şi aşa, de mâine voi fi sărac, dar voi fi mai bogat, în prieteni buni."

"Îmi cer iertare, Don Caesar,

Am uitat, dar chiar acum, am o întâlnire importantă la Madrid."

"Pălăria aceasta princiară, nu stă bine, pe capul unui cerşetor ruinat."

Dimineaţa, găseşte tabăra trupei de nomazi, în valea de lângă castel.

"I-am luat-o de sub nas, în timp ce el, îşi clătea ochii cu Maritana."

"Hoţ netrebnic ! Dă-mi portofelul !"

"Trebuie să vă luptaţi, după legile noastre."

"Ţi-e de ajuns, vrăjitoareo ?"

" Nu ! Poţi avea acea pungă, doar dacă mă tai cu cuţitul."

În aceeaşi dimineaţă, slujitorii legii, au luat de la Don Caesar...

Plata unei tinereţi, petrecută, în extravaganţă şi nesăbuinţă.

"Nu te mai ostenii, prietene, nu vei găsi niciun portmoneu.

Maritana, ţiganca, a plecat cu el."

"Opriţi-vă, oameni buni ! Amintiţi-vă, că doar...

un ofiţer cu un mandat, poate duce un nobil."

"Ofiţerul, stăpâne."

"Dacă sunt capturat, mă duc, la închisoarea debitorilor....

Zece ani în lanţuri."

"Stăpâne, au uitat de costumul, pe care mi l-ai dat, acum şase luni."

"Aseară ar fi fost bine, să fi ştiut, că eşti la fel de bună, ca hoaţă,

pe cât eşti, ca ghicitoare."

"Spune-mi, că mă ierţi, Maritana.

Nu pot suporta că trebuie să pleci... urându-mă."

În siguranţă la adăpostul, taberei de ţigani.

"O bucată de aur pentru pălăria şi mantia lui Don Caesar.

"Citeşte-mi viitorul, mai departe, Maritana,

şi spune-mi... dacă mă iubeşti."

"Uite-mi, splendida pălărie, pusă, pe capul unui prost !"

"Excelenţă, l-aţi văzut cumva, pe Don Caesar, nobilul renegat ?"

"L-am văzut !

Prinde-l... spânzură-l... distruge-l... şi câştigă binecuvântările mele...

Ale marchizului de Rotondo, paznic al câinilor regelui."

"Nu uita, te aştept la Madrid, în piaţa "Călăreţului"."

"Peste două săptămâni... În ziua sărbătorii Maicii Domnului, la amiază."

"Am văzut un astfel de bărbat, Calarea ca un demon, de-a lungul coastei."

Cu câteva zile înainte de Sărbătoarea Maicii Domnului,

Regina şi suita ei, se plimbau, prin pădurea Aranjuez.

"Curajoasa mea fată, cum te-aş putea răsplăti ?"

"Dacă vreodată o să ai nevoie, de ceva, adu-mi aceasta eşarfă.

Iar eu, îţi voi acorda orice favoare."

"De cine să întreb ?"

"Regina Spaniei !"

În cele din urmă a venit, ziua cea mare,

Ziua sărbătorii Maicii Domnului.

În Piaţa Călăreţului, întregul Madrid...

Se închină în mod solemn, înaintea sfintei procesiuni.

În Arsenalul Regal, aproape de piaţă,

Căpitanul gărzii oraşului, şi-a stabilit cartierul general.

Căpitanul gărzilor era un om aspru, aşa că Lazarillo, bietul ucenic,

trebuie să muncească, în timp ce tot Madridul, sărbătorea..

La unsprezece, a început carnavalul, iar cei care doar cu o clipă înainte,

Erau închinători solemni,

S-au transformat în petrecăreţi, al căror singur zeu, era plăcerea.

Pentru rege, era o zi nepreţuită, pentru că avea oportunitatea,

de a-şi căuta plăcerile, ferit, de ochiul atent al reginei sale.

"Salluste, uite o fată, care încântă ochiul.”

"Prin Decret Regal...

Vine scoate sabia, în ziua Sărbătorii Maicii Domnului...

Va fi atârnat în ştreang."

"O lege înţeleaptă Salluste, Cine ştie ce amant sau soţ gelos...

Ar dori să mă înţepe, înainte, ca ziua să se termine."

"Cum... un ban de aur, pentru un dans, domnule ?"

"Nu, ţiganco, e pentru un sărut !"

"Bunico !"

"Salluste, ţigăncuşa aia, mi-a făcut sângele, să clocotească."

"Căuta-o şi angajeaz-o să danseze, la petrecerea noastră...

Din această după-amiază."

"Nu eşti Maritana, ţiganca..."

"Care nu cu mult timp in urma, ai dansat în piaţa publică ?"

"Maiestatea sa, regina, îţi porunceşte să dansezi pentru ea...

La petrecerea de pe peluza palatului, din această după-amiază."

"Velasquez o să aibă grijă, să fii îmbrăcată potrivit."

"Scoateţi pălăria !"

"Cine sunteţi, domnule ?"

"Sunt Don Caesar de Bazan.

Am dreptul să rămân acoperit, în prezenţa regelui."

"Cred că minţi, cerşetorule."

"Scoate-ţi tu pălăria, în faţa celor mai buni."

"Arestaţi-l !"

"Este nevoie de patru ticăloşi, pentru a pune în practică...

Ceea ce nu îndrăzneşte, să facă singur ?

"Am văzut totul, nu ai de ce, să te temi."

"Ştergeţi lacrimile. Trebuie să arăţi bine, când vei dansa în faţa reginei."

Celor care au îndrăznit, să încalce legea regală.

Le-a venit repede şi fără de milă, dreptatea regală.

"Sentinţa acestei instanţe:

Să mori prin spânzurare, la opt în seara aceasta."

"În ceea ce-l priveşte pe ucenic..."

"Va primi cincizeci de bice..."

"Şi i se vor tăia urechile."

Petrecerea de pe peluza Palatului Regal.

"Păcat că îndatoririle regelui, au trebuit să-l priveze...

De compania Maiestăţilor voastre."

"În numele acestui simbol, vă implor, să mă ajutaţi acum."

"Cel pe care-l iubesc, a fost condamnat la moarte."

"Don Caesar de Bazan, cel care în aceasta dimineaţă...

A încălcat decretul regal în privinţa duelului."

"Îl voi implora pe maiestatea sa...

şi într-o oră vei primi răspunsul meu, împreună cu această eşarfă."

"Dacă aveţi încredere în mine, alteţă, vă veţi îndeplini dorinţa.."

"În siguranţă... în seara asta !"

După petrecere.

"Filip, îţi cer să cruţi viaţa unui om, care ţi-a provocat neplăceri."

"Don Caesar de Bazan."

"Un nobil căzut în dizgraţie, alteţă."

"Care a încălcat decretul regal..."

".. cel împotriva duelului, alteţă."

"Isabela, este cea care te roagă."

"Poa' să fie un precedent periculos, alteţă."

"Vorbesc cu soţul meu... Pleacă, Olivarez !"

"Sărută-mă... aşa cum obişnuiai."

"Gândiţi-vă, alteţă.

Dacă Maritana, ar fi o contesă, aţi putea-o ferii de bârfe şi scandaluri."

"Cred că pot convinge, o veche cunoştinţă...

Să facă din această ţigancă, o contesă adevărată."

"Don Caesar de Bazan..."

"Care va dansa în seara asta, ca nimeni altul."

"Dar i-am semnat deja, graţierea."

"Poate fi schimbată, alteţă, "

"Trimite-l pe Don Salluste, la mine."

Regele e în mâinile noastre, Olivarez.

În seara asta va fi la cabana lui de vânătoare, cu o femeie din popor.

"Şi regina ?"

"Va afla la momentul potrivit. "

"Maritana va ştii prin aceasta eşarfă, că vii din partea mea."

"Nu uita... încă sunt, Regina ta !"

"O regină singură, maiestate."

"Regele, soţul tău, nu te mai iubeşte.."

"... umilul tău slujitor, te venerează."

Şmecherul Don Salluste, se pregăteşte să mute primul.

"Ce am făcut pentru a avea, onoarea acestei vizite ?"

"Dacă aş avea puterea, să-ţi îndeplinesc ultima dorinţă.

Care ar fi aceasta ?"

"Să trăiesc, bineînţeles. "

"Imposibil, dar fiind, doar ministru, pot accepta orice altă dorinţă."

"Te implor, lasă-mă să mor, ca un gentelman...

În faţa a doisprezece bărbaţi bravi, ... decât la capătul unei frânghii."

"Altceva, mai doreşti ?"

"... cinzeci de lovituri de bici..."

"Mai am doar două ore de trăit.

Lasă-l pe acest biet băiat fără prieteni, să-mi ţină de urât."

"În schimbul a toate astea, ce doreşti ?"

"Vreau să te căsătoreşti."

"Nu, nici dacă aş avea... O mie de vieţi."

"Continuă pedeapsa, băiatului."

"Ai câştigat, Salluste. Voi face tot ce doreşti."

"Este o femeie pe care speram, să o fac soţia mea."

"Încă un lucru, trebuie să mă îmbraci, aşa cum se cuvine unui mire.'

".. şi o petrecere aşa cum se cuvine, unei nunţi."

"Şi ca oaspeţi ?"

"Muschetarii curajoşi, care, mă vor executa."

"Mireasa va fi acoperită cu voal.

Promite-mi, că nu vei încerca, să-i vezi faţa."

"Ora şase... totul e în regulă."

"Mai ai două ore de trăit"

"O sută douăzeci de minute."

"Va fi executat diseară..."

"Doar dacă..."

"Dacă regina n-o poate face, pentru Maritana...

Poate, ar putea, s-o facă, pentru soţia lui Don Caesar."

"Căsătoreşte-te cu el imediat, şi-n mai puţin de o oră, va fi în braţele tale.

"La cabana de vânătoare a regelui,

Pe care regina v-o va pune la dispoziţie, pentru luna de miere.

Păstrându-şi cuvântul dat, Salluste, organizează acestă nuntă ciudată...

În cripta palatului regal.

"Domnilor, trăiască regele !"

"Să mâncăm, să bem şi să ne bucurăm, căci în seara asta... voi murii !"

"Maiestatea sa, are duşmani la curte...

Ei nu trebuie să ştie, că-l păcăleşte pe rege.

"Domnilor, timpul trece. Hai să cântăm o melodie."

"Niciodată nu trebuie să ne gândim. Cum trec orele.

Când paharul de pe vremea veche. Merge lin cu vin."

"Regele îi arată cu bunăvoinţă, lui Don Caesar de Bazan, mila sa regală:

Contele, nu va mai fi spânzurat de călău."

"În schimb... va fi împuşcat, de cei doisprezece muşchetari...

Care-i sunt oaspeţi."

"Domnilor, mireasa !"

"Mă scuzaţi domnilor, am uitat...

Trebuie să mă căsătoresc, înainte să fiu împuşcat."

"Contesă, îţi dedic, restul existenţei mele."

"Ora opt... totul în regulă."

"Găseşte-o pe Maritana, şi spune-i:

Am murit cu numele ei pe buze şi cu imaginea ei în inimă."

"Te rog, tratează-l pe băiat bine... Şi-a pierdut singurul prieten."

"Te implor, lasă-mă să stau cu el, până la sfârşit. "

"Cu cel mai profund regret, sunt obligat să te împuşc."

"Nu mi-aş putea dorii, să fiu împuşcat, de un domn mai galant."

"Vă rog, tovarăşi, băutori de vin, menţineţi-vă ţinta, ca să nu rataţi.".

"Garda regelui, face antrenament, cu muschetele."

"Sunt în rai sau în iad ?"

"Te-au împuşcat şi pe tine ?"

"Don Caesar, nu eşti mort !"

"Îţi spun, că sunt mort."

"În timp ce îşi beau vinul, le-am încărcat muschetele, cu pâine."

"Pleacă, te rog... regele trebuie să vină !

"Regele nu va venii, în seara asta, "

"În acest moment, regele te înşeală."

"Chiar acum, e în braţele altei femei."

"Maritana, ţiganca dansatoare."

"El însuşi, mi-a spus."

"Demonstrează-mi, ce spui, şi numai voi fi soţie sau regină !"

Iar Franţa mea va regla, conturile cu Spania."

"Mergi cu mine acum, la cabana de vânătoare a regelui."

"Roagă-l pe Excelenţa Sa, cardinalul, să vină până la mine, imediat."

"În numele domnului, apă, maică."

"Eşti singură pe aici, maică ?"

"Nu, părinte, am cea mai frumoasă nepoată din întrega Spanie..."

"În seara asta, tocmai s-a măritat.."

".. cu cel mai mare nobil din Spania..."

".. Don Caesar de Bazan !"

"Acum e pe drum, să se întâlnească cu soţul ei,

la cabana de vânătoare a regelui."

La cabana de vânătoare a regelui.

"Cine eşti, străine domn, şi cum ai ajuns aici ?"

"Nu sunt decât unul din cei, care îţi admiră frumuseţea."

"... şi care o să-ţi ofere bogăţie şi o poziţie înaltă la curte."

"Nu, până când, nu te voi ţine în braţe."

"Nimeni nu te va auzi."

"Nimeni, nu va îndrăzni, să-l deranjeze pe regele Spaniei."

"... care se pleacă cu umilinţă, în faţa ta."

"Nu, Maiestate, îmi iubesc soţul, pe Don Caesar de Bazan"

"Şi dacă ţi-aş spune, că e mort ?"

"L-aş iubi în continuare."

"Don Caesar a fost împuşcat, în seara asta la ora opt..."

".. pentru încălcarea unui decret regal."

"Dar regina..."

'.. graţierea.."

"A ajuns prea târziu."

"Maritana, te vei gândi, cu bunăvoinţă la mine ?"

"Deşi este un păcat să-mi iau viaţa, nu pot continua fără el.

Şi nici nu pot accepta soarta, care mă aşteaptă."

"Mă scuzaţi pentru întrerupere, dar am auzit o femeie cerând ajutor."

"Vă înşelaţi, domnule, Nicio femeie nu se afla aici."

"Vă avertizez, sunt trei lucruri, pentru care Casa de Bazan luptă:

Crucea, coroana şi inima !"

"Rege sau nu, deschide uşa !"

"Aşteaptă ! Îmi revendic dreptul, de a-mi răzbuna soţia."

"Împotriva mea ?"

"Chiar şi împotriva ta !"

"Regina !"

"Spania şi regele sunt terminaţi !"

"Nu eşti terminat, maiestate !"

"Cum aş putea să vă mulţumesc, maiestate, pentru reabilitarea soţului meu ?"

"Iartă-mă Filip,ţi-am făcut, o mare nedreptate.

Cineva mi-a spus că eşti aici, singur, cu o altă femeie."

"Cine a îndrăznit, să-l acuze pe rege ?"

"Am fost dezinformat, maiestate."

"Vei fi mai bine informat, despre soarta ta... mâine."

"Mă poţi ierta ?"

"Don Caesar, vă aştept pe tine şi pe contesă, mâine la palat.

Unde titlul şi proprietăţile, îţi vor fi redate.

"A fost perfect. Nu a bănuit nimic."

"Cum rămâne cu tratatul, maiestate ?"

"Îl voi semna."

"Repetă-mi cuvintele, pe care, mi le-ai spus la altar."

"Contesă, îţi dedic, restul existenţei mele."