Original subtitles

SCUMPĂ CAROLINE

Jlulie 1789, la Paris

Caroline !

Caroline !

Caroline ?

Caroline ?

Caroline !

Caroline, plec în călătorie. Nu pot să-mi pierd timpul cu mariajul tău.

Dacă vrei un băiat frumos, ia-l pe Magnac-Laval.

Magnac-Laval ? Toată lumea spune că nu-i plac femeile.

Poate, dar ţie-ţi plac bărbaţii.

O să-i reaminteşti de un paj pe care l-a iubit.

Sunteţi un monstru.

Sunt tatăl tău, Caroline. Nu uita asta, că mă supăr.

- Domnule, vă rog. - Dar e foarte frumos.

Sunteţi indiscret.

Vreţi să-mi ordonaţi viaţa galantă ?

- Nu, domnule, căci o dispreţuiesc. - Vă doriţi un duel.

Sperând că vă faceţi un nume la Paris.

Sunt avocat. Numele meu e cunoscut în justiție.

Nu vreau să-mi fac unul la Curte. Dispreţuiesc Curtea.

-O dispreţuiţi ? -O detest, doamnă.

Dar onorez poporul.

ŞI ce căutaţi aici ?

Poporul dă o mică serbare în jurul Bastiliei,

- Acolo e locul dv. - O însoţesc pe domnişoara.

Protecţia mea e importantă într-o societate leneşă,

cu nepăsarea drept morală şi plăcerea drept unică regulă.

Sunteţi la fel de solemn când pledaţi ? Aş veni să vă ascult.

Georges, mai trageţi un pic.

V-aţi supărat clienta.

Georges, chiar vrei să mă supăr ?

- Caroline, vă iubesc. - Dacă mă iubiţi, împingeţi.

Ia priviţi cine vine...

Gaston !

- Bună ziua. - Se ne dăm mâna, e noua modă.

Trebuie să exersăm.

E amuzant.

- Bună ziua, Gaston. - Bună ziua.

Nu, nu aşa.

Palma mai relaxată, degetele mai adunate.

Aşa...

- Dar lăsaţi-mă, m-aţi supărat. - Ce crimă a comis ?

Aveam întâlnire cu lsabelle la ducesa de Choiseul, dar n-am ajuns.

Era să mor de plictiseală aşteptându-vă,

Eram ocupat să mă despart de cicălitoarea Clothilde.

Devii cumva geloasă, Isabelle ?

Domnişoară ?

De doriţi, domnule ?

Domnişoara şi-a pierdut batista. l-o înapoiez.

- Dacă-mi permiteţi, domnule. - Mă ocup eu, domnule.

Nu eşti, în ochii mei, un muritor oarecare.

Vorbirea ta aleasă, demnă de zei,

mă farmecă, mă umple de încântare,

Mi-aţi promis un răspuns la întrebarea pe care v-am pus-o.

Georges, sunteţi teribil. Ce întrebare ?

- Dacă vreţi să fiţi soţia mea. - Da, uitasem.

O cunoşti de mult ?

Am văzut-o de vreo două ori. Poate că am şi dansat. Nu ştiu...

E directă.

Sunteţi nobilă, eu sunt din popor,

dar nu decădeţi dacă mă luaţi de soţ.

Această societate e condamnată. Curtea şi curtenii vor dispărea.

Şi regele va trebui să înţeleagă asta.

Viitorul aparţine celor ca mine. Nu ca ei.

Sunt nişte trântori.

Cu atât mai bine.

Isabelle, după ce vă oboseşte şi Gaston o lasă,

adică peste 10-15 zile, să-mi daţi de ştire, o preiau eu.

Iar după tine, vin eu.

Începe bine. E talentată.

O fac să scrie poezii licenţioase.

Vom duce o viaţă demnă, cinstită, dar încântătoare.

Am o casă la Montmorency, pentru zilele frumoase,

La Paris, voi împărţi toate proiectele cu dv.

Tatăl ei e deputat nobil în Stările generale,

Nu fluturaţi biletul aşa...

Priviţi-o. Nu ne slăbeşte din ochi.

Dar ea e discretă ?

S-a aruncat asupra mea. Nu-mi place să fiu agresat.

Mie nu mi-ar displăcea.

Nu-mi plac prăzile prea uşoare.

Nu sunteţi bine, Caroline ?

Georges, vă implor, nu mă hărţuiţi.

- Vreţi să mâncaţi ceva ? -Vreau...

Poate că vreau imposibilul.

Uite-o că leşină. Biata de ea!

Vezi în ce hal ai adus-o ?

Te doreşte cu disperare. Lasă-te atins, om rău ce eşti !

Am săruri în trăsură. Veniţi cu mine.

Mă iubiţi ?

Mi-era atât de teamă, că nu îndrăzneam să întreb.

Cum să nu fiţi iubită, scumpă Caroline ?

Ce noroc...

Ştiţi că n-am închis ochii toată noaptea ?

Dar trebuie să vă odihniți.

Romanele citite sunt prosteşti.

Eroina e mereu nefericită, dar totul e simplu.

- N-avem decât să fim fericiţi. -Ce idee bună!

Mă iubiţi acum. Dar o să mă iubiţi mereu ?

Vă promit o iubire eternă.

- Ştiţi ce vom face ? - Sunt sclavul dv. Spuneţi.

Mergem la Paris şi mă cereţi tatei de soţie.

Nimic nu m-ar face mai fericit decât să împlinesc dulcele proiect,

dar mă tem că tatăl dv. va descoperi că ne-am văzut doar de două ori.

N-ar crede că ne iubim şi m-ar putea refuza, Dacă am aştepta un pic...

Nu aveţi motive de teamă. Tata vrea să scape de mine.

O să vă spună: "Luaţi-o !"

- Vă cred... - Mergem ?

Fiţi rezonabilă, Caroline. Nu se cuvine ca,

în compania dv. şi fără să fi cerut un rendez-vous,

să mă prezint în faţa tatălui dv.

Ar fi nedemn de gratitudinea pe care o simt pentru acela

căruia îi datorez spectacolul frumuseţii dv.

- Mă credeţi frumoasă ? - Frumoasă şi grațioasă.

Atât de rar...

- Nu semăn cu altele ? -Nu.

Sunteţi mândru că m-aţi găsit ?

Mândru şi fericit, Şi bulversat.

-Ai auzit ? -Da.

O furtună. O să-i stropească un pic.

Furtuna asta o să-i stropească rău.

- Cum aşa ? - Sunt tunurile.

Caroline !

Caroline !

-O caut pe Caroline, -Nu e pe-aici.

Trebuie s-o găsesc, Parisul îşi închide porţile.

- Ce se întâmplă ? - Poporul a atacat Bastilia.

Trebuie s-o găsesc, tatăl ei mi-a încredinţat-o.

Căutaţi acolo, eu caut aici.

Gaston ! Caroline !

Caroline !

Caroline !

Iat-o pe Caroline !

Nu se pierduse deloc.

Canalia a mers până într-acolo încât să-l ucidă pe guvernatorul Bastiliei.

Foarte bine, regina va fi supărată rău,

E singurul meu criteriu, nu pot s-o sufăr.

Aş Vrea s-o văd biciuită.

Dacă biciuim reginele, ce le aşteaptă pe ducese ?

Mă întreb cum vom evita revoluţia.

Singurul mod de a evita revoluţia este s-o faci.

Au loc lupte.

Regret că v-am adus în locul acesta.

Să nu regretați...

V-a plăcut ?

Mi-a plăcut mult, mult de tot...

Între timp, poporul din Paris a luat Bastilia...

Pare domnul de Launay !

Domnule conte, aş vrea mai întâi să-mi justific poziţia politică,

Nu vă obosiți, sau vă spintec cu sabia.

V-am auzit deja în Adunare.

Am crezut că mor de plictiseală.

Nu vreau să vă aud iarăşi.

Dispreţuiţi poporul.

Nu-l cunosc. Și nici dv. Şi vă temeţi de el cum mă tem şi eu.

Vorbiţi de fericirea lui,

dar sunteţi doar un mic burghez interesat de propriile afaceri.

Nu-i aşa ?

VĂ cer permisiunea de a mă retrage.

Cum aşa ? Am crezut că aţi venit să-mi cereţi mâna fiicei mele.

-Aşa este. Dar... -V-o acord.

Nu intrați !

Canalia asta îmi toacă nervii.

- Am decis să plec. - Nu vreau.

Ba da, o să emigrez, trec Rinul, mă mut altundeva.

N-o să mă luaţi cu forţa.

Nu, pentru că nu te iau deloc.

M-ai încurca. Plec singur.

În curând, mulți au să regrete că nu m-au imitat.

Iar tu te măriţi.

E om de rând, nu va suferi de pe urma revoluţiei.

Ba chiar va profita, căci e partizanul ei declarat.

Ţi-am tocat zestrea de mult,

dar lui nu-i pasă, e foarte bogat. lar noi suntem ruinați.

Şi are sentimente profunde pentru tine,

ceea ce Înseamnă că-ţi va satisface capriciile,

Deci ? Vorbeşte.

- Nu-l iubesc. - Cine spune să-l iubeşti ?

Ești proastă rău, Caroline.

Am fost îndrăgostit de o sută de ori, dar niciodată de mama ta.

Ce ridicol ar fi fost...

Mă şi văd spunându-i soţiei mele:

"Draga mea, vă iubesc.” Ar fi murit de râs.

De unde scoţi prostiile astea ?

- Iubesc pe altul. - Odată măritată, vei fi liberă.

Te întorci la cel pe care-l iubeşti, normal.

ŞI vei găsi alţii, de altfel.

N-ai decât să iubeşti cât vrei, dar mărită-te mai întâi.

Dar el nu mă iubeşte.

- Mărită-te şi se aranjează. -Nu.

Nu se va aranja. M-a iubit.

Şi nu te mai iubeşte ? Se întâmplă. Dar când Georges...

E vina mea. L-am dezamăgit.

L-am dat dreptul să mă dispreţuiască.

L-ai dat dreptul să te dispreţuiască ?

- Deci i-ai acordat... - Totul.

În ziua căderii Bastiliei.

- Nu văd legătura. - Nici nu există una.

Exact cum mă aşteptam. Nişte copilării.

Dovada că trebuie să te căsătoreşti.

- Deci acest Georges... - |l vreau pe Gaston.

Numai că nu Gaston, ci Georges a venit să te ceară,

O evidență în faţa căreia trebuie să ne înclinăm.

-E în greacă. - ŞI ce înseamnă ?

Că unele lucruri ţin de noi, iar altele, nu.

Nu depinde de mine să ţi-l dau pe Gaston,

dar depinde de tine să-l accepţi pe Georges.

Nu-l accept pe Georges.

Aţi venit după bani ?

Vorbiţi cu valetul, el se ocupă de creditori.

Eu nu mă pricep.

Ce surpriză !

ŞI un miracol. Chiar la dv. mă gândeam.

Chiar aşa ?

M-am gândit încontinuu la dv.

Îneleg. V-aţi gândit atât de mult la mine,

că n-aţi mai avut timp să daţi un semn de viață.

Credeam că v-am scris o dată sau de două ori.

Sunteţi sigură ?

Din seara de 14 iulie,

trăiesc cu speranţa unui semn de la dv., dar n-am primit nimic.

Mă temeam că biletul avea să ajungă între mâinile tatălui dv.

Trebuia să mergeţi la tata şi să-i cereţi mâna mea.

Da, îmi amintesc.

Am discutat despre asta.

Caroline, cu căsătoria nu se glumeşte.

Eu respect această nobilă instituţie,

nu pot s-o tratez cu uşurinţă.

Tocmai. De aceea am venit la dv.

- Vreau părerea dv. - Părerea mea ?

Vă anunţ că mă căsătoresc cu Georges Berthier,

- Cum aşa ? - Mă iubeşte, iar tata a acceptat.

Ce să fac ?

O tânără face bine să se căsătorească,

mai ales dacă soţul o adoră, iar uniunea convine familiei.

Nu-mi interziceţi să mă mărit ?

Gaston n-ar interzice niciodată amantelor sale să se căsătorească.

Dacă nu e el acela.

Ce-aţi mai făcut în tot acest timp ?

Mă scuzați, aţi Spus că vă căsătoriţi. Ce proastă !

Felicitări.

Cu cine ?

Cu Georges Berthier. Avocatul deputat în Convenţie.

Bravo, Caroline.

Vă urăsc !

Nu sunt eu vinovată că dragul de Gaston v-a decepţionat.

Şi pe el îl urăsc.

-Vei rămâne scumpa mea Caroline. - Vă urăsc şi mai mult !

Căsătoria o va linişti,

Sper...

Ce se întâmplă ?

Nu-mi spune că suferi cu adevărat.

Ai fi capabil ?

Devii sentimental.

Ce delicii ascunde Caroline !

Georges, să ştiţi că vă invidiez.

- Priviţi.. - Nu, nu trebuie să vadă.

Georges, aşteptaţi alături să terminăm toaleta.

Prezenţa dv. incomodează.

Pe mine mă incomodează toată prosteala acestei ceremonii.

Urăsc comentariile murdare care însoţesc o nuntă.

Vă cer să vă retrageți.

Vă lăsăm cu căpcăunul.

Dacă are dinţii prea mari, să ne chemaţi !

Noapte bună.

Detest acest aparat,

şuşoteli, feţe, râsete care însoţesc intrarea soţului în alcov.

Moştenirea imorală şi frivolă a unei trecut de servitute.

Ești femeie, sunt bărbat...

Am ales liber să ne unim destinele.

Momentul unirii trupurilor noastre, cum cere natura, a venit.

E un moment grav, pur.

Actul pe care îl vom comite e un act de încredere

în viitorul omenirii.

Mă dezbrac.

Dezbrăcaţi-vă şi dv.

Aşa, în faţa dv. ?

Trebuie să dispreţuim falsa pudoare.

Un bărbat virtuos

şi o femeie virtuoasă

nu trebuie să se teamă de starea în care natura i-a creat.

Natura mai vrea vrea ceva:

să-mi daţi ascultare.

Devenind soţul dv., devin şeful dv.

Dar vă dau autoritate asupra inimii mele,

aşa cum sexul meu îmi dă asupra persoanei dv.

Veţi domni asupra mea dacă ştiţi să domniţi asupra dv.

Vă displace acest principiu ?

Lăsaţi-mă cu principiile dv. Nu-mi pot da rochia jos.

Sunt obişnuită Cu o cameristă.

Ajutaţi-mă.

Nu vreau galanterie sau uşurătate.

Îmi displace să cerem un ajutor de care nu avern nevoie.

Fiţi un pic republicană.

Asta nu Înseamnă că vă fac viaţa grea.

Voi şti să accept că sunteţi o femeie.

Învăţați să vă faceţi preţuită prin favoruri

şi respectată prin refuzuri.

Vreau să vă onorez castitatea

fără să sufăr din cauza răcelii dv.

Vă iert cu plăcere acest mic acces de cochetărie.

VĂ iert mereu cochetăria dacă o puneţi în serviciul virtuţii.

Doamnă!

Mă respect prea mult ca să recurg la violenţă.

Ar trebui să-mi acordaţi liber o favoare la care am dreptul.

Vom ajunge, draga mea copilă, pe culmea fericirii,

Să nu vă pierdeţi capul.

Bucuria se regăseşte în orice plăcere,

Draga mea soţie...

Doamna mea.

Dacă nu vă place aşa, vă spun "domnişoară”.

Nu-mi întoarceţi spatele,

-O să cad din pat. -Banu!

Sunteţi prea înfricoşată, Caroline, scumpa mea.

- Aveţi încredere. -Nu vreau!

Veniți !

- Nu, nu vreau ! -Zău aşa!

Nu vreau!

Câteva minute mai târziu...

Mă văd nevoit să vă pun o întrebare.

N-o mai puneți, ştiţi răspunsul.

- Numele ? - Nu vi-l spun.

Vreau numele mizerabilului.

Domnule !

Am trista datorie de a vă informa

că fiica dv. nu era în starea în care aveam dreptul s-o găsesc.

Ce Înseamnă asta în traducere ?

Că nu mai e virgină.

- Vă felicit. - Mulţumesc.

Dar nu pe mine trebuie să mă felicitați.

Atunci, condoleanţe, dar e vina dv.

A mea?

Da, domnule. Toate ideile astea noi zăpăcesc spiritele tinere.

Când ai mintea sucită, se întâmplă să-ţi ridici şi fusta.

Credeam că intrând în familia dv...

Intrând în familiile noastre,

nu vă pierdeţi dreptul de a fi încornorat.

Veţi fi doar primul încornorat republican.

-Vă face plăcere, nu ? - Nimic nu-mi face plăcere, ginere.

Iar asta, de multă vreme. Voi părăsi această ţară.

- V-o încredinţez pe fiica mea. - Voi avea grijă de ea.

Situaţia mea e îngrozitoare şi pot să mai rezist aşa.

Simt nevoia de cochetărie, care m-ar împrieteni din nou cu dragostea,

dar nu pentru a o simţi, ci pentru a o inspira.

Dăm cuvântul doctorului Guillotin.

Cetăţeni, în secolul luminilor și al progresului,

societatea nu mai poate continua să-i trateze

pe cei care trebuie eliminaţi din sânul ei

cu metodele barbare din trecut.

Această mecanică prezintă avantajul realității.

Ea cade ca trăsnetul,

capul zboară, sângele ţâşneşte, omul nu mai este.

Acest animal, cu încăpăţânarea lui, ne întârzie demonstraţia.

Un om, în locul său, ar fi înţeles ce vrem de la el.

Trebuie să avem încredere în om.

Republica e proclamată.

Europa se coalizează împotriva acestei noi republici.

Armate de voluntari aleargă să apere frontierele.

Cetăţeni, nu permit să mi se ia cuvântul.

Voinţa poporului m-a trimis în Convenţie.

Am datoria să-mi justific actele,

Am datoria să vorbesc şi asta voi face,

Vorbeşte cu pălăria !

Nu cu pălăria vorbesc, ci cu naţiunea !

Naţiunea te scuipă ! Naţiunea n-are ce face cu tratate,

Ești plătit de Pitt şi Cobourg! Te-ai vândut ducelui de Brunswick !

Cetăţeni, veninul calomniei, otrava urii...

Sunteţi bănuit că trădaţi Revoluţia. Răspundeți !

Am servit Revoluţia din primele ei zile !

Ai cerut să votăm pentru moartea regelui.

Da, am votat ! Sunt duşmanul despotismului !

Duşmanii poporului vor avea capul unde le sunt picioarele !

Am cerut şi am aplaudat !

Noi suntem în faţa conspiraţiei girondine.

Cetăţeni !

Mă acuzaţi de crime pe care nu le-am comis !

Am dorit Republica din ură pentru tiranie.

Ori sunteţi antrenaţi către o tiranie şi mai odioasă.

Iar teroarea nu mă poate intimida.

Până acum, tu trimiteai oamenii la ghilotină.

L-am trimis din virtute şi puritate.

Dar ai dat de cineva încă şi mai pur şi mai virtuos.

Ai reproşuri, înţeleg.

Am fost silit să aleg între interesul pentru tine şi Revoluţie.

Şi am ales Revoluţia.

- Ce este Revoluţia ? - Nu trebuia să mă obligi să aleg.

Ești o proastă, o inutilă zăpăcită interesată doar de nimicuri.

- Ar trebui să te interesezi... - De interesele tale.

De soarta umanității.

De cea mai prodigioasă întreprindere de la Republica romană.

Tu te complaci în lectura romanelor licenţioase.

Între o curcă, ca atâtea altele,

şi un eveniment unic, am făcut alegerea corectă.

Chiar şi în circumstanţele tragice în care mă aflu.

- E grav. - M-au împiedicat să vorbesc.

Nu ştii totul. Robespierre a cerut să fim scoşi în afara legii.

Eu nu mă las ghilotinat ca nobilii, cu zâmbetul pe buze.

- Şi eu? - Dacă mă arestează, pici şi tu.

-De ce? - Ești soţia mea.

N-aş zice.

- Toţi prietenii sunt preveniţi ? -Nu şi Caywa.

Avem nevoie de el. Ştii unde locuieşte, du-te după el.

Aş vrea să vorbesc cu dl Caywa, deputatul.

A plecat la Convenţie, cetăţeană. Şi nu se va întoarce,

Cetăţeană! Ce căutăm noaptea prin Paris ?

Arată-ne certificatul de civism.

- Unde te duceai ? - Mă întorceam acasă.

Locuieşte pe strada Echelle. E în direcţia cealaltă,

- Mă duceam la o prietenă. - Mărturiseşte, cetăţeană.

Nu e o prietenă ?

Nu..

Cetăţene, şterge-ţi picioarele pe preş

Unde vă duceţi ?

Am venit la cetăţeanul Gaston de Sallanches.

Când o să reuşesc şi eu să dorm,

înseamnă că toate târfele şi-au terminat defilarea.

La trei !

Tu eşti, Isabelle ?

Justine ?

Antoinette ?

Soţul meu a fugit, iar eu sunt căutată.

Vă e teamă. Vă înțeleg.

ŞI v-aţi amintit de mine,

Nu v-am uitat.

Nicio zi, nici măcar o oră.

Plec şi eu. Mă voi înrola.

Voi sări în ajutorul patriei.

M-am înrolat, mâine pornesc spre graniţe.

Prefer să merg la război decât să ajung pe eşafod.

Deşi urăsc războiul. Luptele se dau la ţară,

iar mie nu-mi place la ţară.

Verdeaţa mă plictiseşte de moarte.

Mai puţin în braţele dv.

Vă prefaceţi îndrăgostit de mine ?

- Nu mă credeţi ? - Nu, nu vă cred.

Ce sânge rece ! Mă insultaţi,

- Nu mă iubiţi. - Mor de dorinţă.

Vă ador.

Nu-mi vorbiţi despre dragoste fără s-o simiţi.

N-am îndrăznit să vă spun că vă iubesc.

- De aceea vă îndoiţi ? - Gaston...

Ce faceţi ? Gaston, dacă mă iubiţi, lăsaţi-mă.

Caroline scumpă, mă puteţi face fericit...

Mi-aţi promis că veţi fi cuminte. Lăsaţi-mă.

Vă ordon. Lăsaţi-mă !

Bine, vă las. Mă copleşiţi cu atâta ură,

Ştiţi prea bine că vă iubesc.

Nu, nu mă iubiţi.

Ştiţi bine că vă ador, Gaston.

Te-ai convins acum ?

Ce păcat că dorinţa nu este dragoste.

Încă te îndoieşti de mine ?

M-ai muşcat.

E o ruşine că acest conte Gaston n-a fost scurtat de cap.

Mă trezeşte noaptea

primindu-şi târfele din aristocraţia răposată.

Vreau ca patrioții din cartier să facă ordine.

Într-un sfert de oră, sunt aici.

- Nu avem decât un sfert de oră. - Nu te teme.

Ştiu că te sperii. Nu mai fac asta.

Te iubesc.

- Ai auzit ? Te iubesc. -Da, am auzit.

- Ești frumos. Îmi placi. - Bine, dar grăbeşte-te.

Nu vreau să plec de-aici. Nu vreau să ne despărţim.

Grăbeşte-te, Caroline. Dacă rămânem, murim.

Să murim.

Sper că nu mă duci la soţul meu.

Nu-mi spune că ai suporta să mă ştii în braţele lui.

Nici să vreau nu s-ar putea.

Stai liniştită.

Convenţia a votat arestarea lui Petion,

Roland, Guadet, Louvet, De Couvray şi Berthier.

Vampirii care se hrănesc cu sângele poporului au fugit în Gironde,

cu speranța că o vor ridica împotriva voinţei naţionale.

Această nouă crimă va fi pedepsită.

Vezi că m-a părăsit ?

Părăseşte-mă şi tu. Du-te în armată.

Mai întâi, te salvez.

Sunteţi în siguranţă aici, Caroline.

Gaston a avut o idee bună aducându-vă aici.

- Vă deranjez. - Dimpotrivă.

Mă întreb cum mi-aş fi petrecut această zi fără dv.

Regimentul meu s-a adunat, plec la război.

Iarăşi ? Riscaţi să fiţi omorât,

Mai puţin decât la Paris,

Plecă, dacă trebuie, dar ai grijă să nu fii ucis.

La revedere.

Pot să-mi iau şi eu rămas-bun ?

Îmi daţi voie să fiu ultima ?

Îl iubesc.

Poate iubi fiind şi infidel ?

Am văzut pe pielea noastră.

Puteţi aparţine altor bărbaţi ?

S-a întâmplat. Din fericire.

Sper să se mai întâmple.

Eu mai bine mor decât să-l înşel pe Gaston,

- Serios ? -Da.

Mai bine mor, decât să ajung în braţele altuia.

Am recunoscut-o. E soția răposatului Berthier.

Poate că s-a ascuns în dormitor.

Visez!

Nu visaţi, cetăţeană,

Vocea răzbunării populare s-a abătut asupra dv.

Unde e cetăţeana Berthier ?

Haideţi, predaţi-o. E ultima dv. şansă.

Cum să vă predau pe cineva care nu e aici ? Nici n-o cunosc.

Căutaţi.

Republica vă iartă dacă ne spuneţi unde s-a ascuns.

- Şi în pat ? -Da...

Cetăţeană, datoria ne cere să continuăm percheziţia...

- În pat. -În pat ?

Satisfăcut ?

Ne retragem. Salvare şi frăţie, cetăţeană !

În timp ce Convenţia recrutează voluntari,

începe vânătoarea de suspecţi.

Începe Teroarea...

Caroline a fugit din Paris.

Lenjeria este chiar frumoasă,

Numai cămaşa dv. a costat 200 lire,

- Am primit-o. -E un fel de-a spune.

De la ce aristocrată aţi luat-o ?

E destul de frumoasă cât s-o fi primit cadou.

Soţul meu e jandarm.

Mi-a dat o bonetă de ducesă.

Cetăţeană ! Dacă ţineţi la viaţa dv., urmaţi-mă !

- Dar cine sunteţi ? - Fără mine, veţi fi arestată,

Sunteţi salvată.

Orice serviciu merită plătit, Îmi datoraţi un sărut.

Asta e tot ? Am zis că merit un sărut.

Nu!

-Nu, nu! - Linişteşte-te !

Nu!

Cu un bărbat pe care nu-l iubeşti,

poate fi la fel de bine ca şi cu un bărbat iubit ?

Ce spui acolo, îmbufnato ?

- Când va fi zi, eu ce voi face ? - Vei cobori.

ŞI vei urca zâmbind în diligenţă. N-ai de ce să te terni.

Te-am minţit mai devreme. Doar eu te-am recunoscut.

- Nemernicule ! - Nu-mi place asta, fato.

Nu sunt "nemernic", ci cetăţean Postillon.

Nu mai sunt pe vremea regilor. Nu mi se mai poate spune "mizerabil”.

Fii politicoasă ! Toţi suntem liberi şi egali în drepturi, ai priceput ?

M-aţi mințit !

Nu era chiar o minciună. ŞI orice e permis în dragoste.

Trebuia să fii mai puțin drăguţă. De ce te mai plângi ?

Nemernică mică ! Te calmez eu acum !

Nu, vă rog!

Nu!

Nu!

Nu!Nu!

Frumuseţea lenjeriei ei mi s-a părut ciudată.

- Şi mie, - Dimineaţă, dispăruse.

Aşa că am cotrobăit, să aflăm ce era cu ea.

Şi am găsit aceste acte, pe numele soţiei cetăţeanului Berthier.

Aşa că v-am prevenit, să ştiţi că nu suntem complice.

Sunteţi căutată. Dar vă jur că nu am nicio vină.

Nu vreau să credeţi apoi că eu v-am vândut.

Grăbiţi-vă puţin !

Am căutat-o peste tot. Dacă o găseam, nu ştiu ce-i făceam.

Da, mă întreb ce i-aş fi făcut,

Patria e ameninţată !

Libertatea e în pericol !

Patria e în pericol !

Cetăţeni ! Ura poporului

a adus regii împotriva noastră, sub stindardul tiraniei !

Vor să ne facă sclavi, ne atacă frontierele !

Hoardele lui Pitt şi Cobourg vă ameninţă pacea căminelor !

Îi lăsaţi în viaţă pe despoţii Europei,

voi, floarea şi speranţa libertăţii ?

Toţi cei care au inimi să meargă la granițe !

Mergeţi, copii ai patriei !

La arme, cetăţeni !

Numele ?

Republica te felicită şi-ţi mulţumeşte, cetăţene.

Mâine, vei pleca înspre graniţe.

Următorul !

Un servitor care ştie să citească şi să scrie ?

Nu prea ştiu. Un servitor...

Republica te felicită şi-ţi mulţumeşte, cetăţene.

Măine, vei pleca spre granițe.

Următorul !

Dacă e îmbrăcat aşa, trebuie să ştie să citească.

- Ştii să citeşti şi să scrii ? - Da.

Iată un tânăr care vrea să se implice.

Dar e mult prea firav, nici nu are păr pe obraji.

Ar trebui să-l luaţi cu dv.

-E adevărat că ştii să citeşti ? - Da, ştiu să citesc.

Dovedeşte-mi.

"Monsştrii care au vrut să sufoce Revoluţia au fost sufocați."

"Luzeau a ajuns pe eşafod."

"Roland i-a pus punct vieţii sale de ucigaș."

"Au mai rămas doar Berthier"

"şi soţia lui, numita Caroline de Bievre,"

"care sigur aleargă prin păduri, dar tot va fi prinsă."

Bravo, băiete !

E foarte bine să vrei să aperi graniţele ameninţate.

Dar vei fi la fel de util patriei în slujba mea.

Caut minerale în regiune. Sunt geolog.

Adică studiez pământul. Şi nu-l studiez de plăcere,

ci pentru a creşte forțele naţiunii în pericol.

- Vrei să rămâi cu mine ? -Da.

O să batem provincia şi vom dormi şi sub cerul liber.

Cel mai des aici.

În paşaportul meu, scrie că sunt însoţit de un servitor...

- Dacă eşti de acord... - De acord, cetățene.

- Care e numele tău ? - Mă cheamă Gaston.

Gaston...

O baie o să ne prindă bine.

Şi animalele se bucură să se scalde.

Dar voi consideraţi murdăria ca pe un dar al Domnului.

- Te dezbraci ? - Nu ştiu să înot,

În antichitate, în Roma şi Atena, toţi băieţii ştiau să înoate.

-Eu nu ştiu. - lar când nu ştiau, învăţau.

Nu vreau să învăţ.

Dacă nu Învăţau, erau arătaţi cu degetul şi mureau de ruşine.

Poate că o să mor şi eu, dar nu de ruşine.

Mic cretin, eşti mort de ruşine. Ţi-e ruşine de corpul tău.

Catehismul a făcut din voi toţi nişte bolnavi.

O pudoare abjectă vă împiedică să vedeţi cum corpul uman

este cea mai frumoasă şi mai pură victorie a naturii.

N-ai putea să vezi, fără să roşeşti, pielea cuiva nud,

chiar şi de acelaşi sex ca tine.

Ești prea prost, prea înapoiat.

Asta e tot ?

O să te învăţ cu forţa despre plăcerile apei.

Nu!Nu!

Cretinul sunteţi dv. !

Prindeţi-mă dacă puteţi !

Un han discret

Suntem obligaţi să dormim în acelaşi pat,

altfel vom trezi îndoieli.

Dar vă dau cuvântul meu că puteţi avea încredere în mine.

Dar am încredere în dv.

- Chiar mai mult de-atât. - Sunt un republican adevărat.

Nu-mi laud calităţile, dar le pun în practică.

Nu am de ce să mă îndoiesc.

Soţul dv., Georges Berthier, nu-mi inspiră milă.

E responsabil de situația în care a ajuns.

Iar dv. sunteţi o victimă nevinovată.

- Sunt de partea nevinovaţilor. - Asta se vede.

Nu aveţi de ce să vă temeţi că voi abuza de situaţie.

Sunt căsătorit şi fidel soţiei mele.

- Şi dv, sunteţi căsătorită şi... -Şi?

Pentru a scăpa de moarte, aţi apelat la protecţia mea.

Iar această protecţie e complet dezinteresată.

- Puteţi dormi liniştită. -Ce bine!

- Mulţumesc. - Noapte bună.

- Mă iertaţi... - Ce joc faceţi ?

Îmi caut chiloţii negri.

Ce prostuţ e !

Jean, pot să vă ating chiloţii fără să mă cuprindă confuzia.

Nu vă lăsaţi copleşit de prejudecățile feudalității.

El este ! Da, este chiar el.

O recunosc şi pe desfrânata care se dă drept mine.

Soţul ei a pledat pentru tata.

E soţia lui Georges Berthier,

- Fost deputat al Convenţiei ? -Da.

Bun. La drum !

- Gaston... - Hortense...

Caroline.

Nu..

Nu!

- Pe mine mă caută. - Merg să văd.

Nefericito ! E o crimă ce faci.

Grăbiţi-vă, altfel desfrânata o să scape !

Caroline, fugi pe fereastră !

Te iubeam !

Te iubesc ! Pleacă !

Tremurând de frică şi de frig,

Caroline ajunge la castelul Bievre.

Dar este îngrijorată.

Ce va găsi în casa sa ?

- Doctore Crailly ! - Draga mea copilă...

Nu te puteam recunoaşte de la prima vedere.

Am lăsat în urmă o copilă ce pleca cu tatălei...

lar eu am plecat din castelul meu şi vă găsesc proprietar.

Tatăl tău a emigrat, aşa că bunul său a devenit unul naţional.

Am cumpărat castelul doar pentru a-l înapoia cândva tatălui tău.

- Cel mai simplu este să vă cred, - Nu mă crezi ?

Te îndoieşti de cuvântul meu ?

Nu doar te-am văzut de mică, ci te-am şi adus pe lume.

Fără agilitatea mâinilor mele, ar fi trebuit folosite alte ustensile.

- Te-ai încălzit acum ? - Oarecum.

Nu-ţi termin pateul ?

A fost greu să-l obţin.

Pentru el, a trebuit să mă dau peste cap să reuşesc.

Şi am mers de cinci ori.

De flecare dată, a trebuit să fac mişcările chiar eu.

Acest vin din Touraine l-am obţinut la o naştere.

Şi de gemeni, pe deasupra.

Am obţinut dublul sticlelor promise.

Am renunţat să mai fu plătit în bancnote,

Şi nu-i putem refuza, legea pedepseşte acest refuz.

Dar legea nu interzice înţelegerile.

Iepurele l-am primit de pe urma reumatismului unui braconier.

Nu-ţi place ?

- Nu mi-e foame. - N-ai mâncat nimic.

Arzi toată. Şi tremuri.

Mergi să te întinzi, o să-ţi fac un control.

Paris te-a făcut să fii manierată. Făceai mai puţine nazuri înainte,

Mâinile mele te-au adus pe lume, Ai uitat ?

- Eu nu ! Dar dv. ? - Fii rezonabilă !

Suferi de bronşită.

Ar trebui să aflăm dacă nu ai o uşoară pleurezie.

Ești o proscrisă.

Ai ajuns să cauţi refugiu în locuri unde eşti cunoscută.

Te găzduiesc, dar risc pedeapsa cu moartea.

Crezi că-mi risc capul pentru plăcerea de a primi palme ?

Cetăţene grefier, notează că prima crimă a cetăţenei Caroline Berthier

a fost de a-l însoţi la Paris,

în 1789, pe tatăl său,

numitul conte de Bievre,

care a asediat Stările Generale din ură pentru popor.

Clement, ascultă-mă !

A doua crimă fost de a se căsători cu deputatul Berthier,

opozant notoriu,

care a trădat cu atrocitate cauza naţiunii.

Dragul meu Clement, dar ştii bine că...

Ai dreptul să-mi spui pe nume.

Dar o faceţi ca atunci când eram grădinarul dv.

Bine, o s-o fac în stil revoluţionar.

- Dar ce rău am făcut ? - N-ai făcut niciun rău.

Am fost mereu drăguță cu tine, nu ?

- Nu voi spune contrariul. - Atunci de ce sunt aici ?

O clipă, cetăţeană ! Cu asemenea raționamente, ajungem departe.

-O viperă! - Clement, nu sunt o viperă,

Aparţii unei rase ce trebuie distrusă,

pentru că se crede superioară, se hrăneşte cu despotism,

condamnă poporul la supunere.

Dar tu nu ai ce face, aşa stau lucrurile.

Pe moment, e nedrept. Dar în ansamblu, e necesar.

- Clement... - Şi nu-mi mai spune Clement.

Pentru că aceste fapte ale cetățenei

au fost comise la Paris,

va fi trimisă acolo, pentru a fi judecată.

Pot face ceva pentru tine ?

- Să mă eliberezi. - În afară de asta ?

Să-mi dai un pieptene...

Şi o oglindă !

Aş vrea să fiu în locul dv.

Nu am mai multe paie decât dv.

- Sunteţi femeie. - Frumos avantaj.

Da, e un frumos avantaj.

O femeie însărcinată scapă de ghilotină, mai trăieşte 9 luni.

- Revoluţia se poate încheia. - Dar trebuie să fiu însărcinată.

Sunt eu aici.

- Nu pierdeţi timpul. - Am atât de puţin...

Abia dacă vă cunosc chipul.

Preferaţi să cunoaşteţi chipul călăului ?

Dacă aş fi sigură...

Nu vă pot minţi şi să vă spun să-mi reuşeşte fiecare lovitură.

Dar mă pot compara cu un bilet de loterie.

Încercaţi-vă norocul.

Un sărut nu a făcut niciodată copii nimănui.

Nu!

Nu, vă rog!

Nu!Nu!

Teroarea şi-a făcut treaba aşa bine, încât închisorile sunt pline.

A fost nevoie să se improvizeze.

Marile nume ale aristocrației se adună aici.

Au înlocuit saloanele la modă.

Saloane de unde mai ieşi doar mort.

S-a terminat acolo, sus !

Haide !

Caroline !

Veniţi.

O veţi înlocui pe Adelaide,

Biata copilă a plecat dimineaţă.

- Unde a plecat ? - Pentru totdeauna.

- ŞI Gaston ? - Aşteptam întrebarea.

- Trăieşte ! - N-a fost arestat ?

A fost făcut căpitan.

Acum, trebuie că luptă lângă Arras.

- Încă îl mai iubiţi ? -Da.

Şi eu.

Caroline...

Ce am spus aşa vesel ?

La tribunal o să demonstraţi că n-aţi făcut niciun rău,

Nu, a fost încântător. Nu trebuie să râdem de ea.

De ce să râdeţi de mine ?

Nu cunoaşteţi metodele tribunalului revoluţionar.

Judecata e doar o formalitate inutilă.

Toţi sunt condamnaţi la moarte, să vă intre bine în cap.

Cetăţeana Isabelle de Coigny !

Am primit o scrisoare. Am promis să v-o dau degrabă.

E imposibil, nu pot să cred !

Nu mai ştiu ce fac şi ce spun.

- E din partea lui, Caroline ! - Gaston !

E în misiune la Paris.

-O să vină la închisoare. - Ştie că sunt aici ?

Sigur că nu. De unde să ştie ?

A vorbit cu un avocat, prieten cu Robespierre.

O să mă ajute să fiu transferată la casa Belhomme.

Ce este casa Belhomme ?

Este un soi de casă de sănătate, e paradisul.

Doctorul Belhomme, proprietarul, se cunoaşte cu procurorul.

De cum am trecut pragul casei sale, suntem aproape salvate.

Gaston !

Gaston...

Să ne grăbim !

Aţi terminat treaba ?

Era să uit să-ţi spun că mi s-a alăturat Caroline.

Mi-l împrumutaţi o clipă ?

Puteţi fi tare crudă uneori, Caroline.

Dar vi-l las cu sufletul liniştit,

Până la urmă, am o viaţă întreagă înaintea mea.

Dragul meu!

- Ce oroare ! - Ce fericire !

După ce ne-am pierdut, acum ne-am regăsit.

Caroline, te rog!

Sunt prea... bulversat,

- Pentru că mă revezi ? - Nu. Pentru că te revăd aici.

O să mă trimiţi şi pe mine la casa Belhomme !

Caroline...

Am reuşit să obţin un loc.

Nu voi putea obține două.

- E oribil. - Nu, e normal.

Ai spus că mă preferi pe mine,

Doar că nu sunt eu.

- De ce reacţionezi aşa ? - Inţelege în ce poziţie sunt pus.

Înţeleg foarte bine.

O poţi salva pe Isabelle sau mă poţi salva pe mine.

Tu o alegi pe Isabelle.

O alegi pe Isabelle, e perfect, dar scuteşte-mă de prefăcătorii !

Şi-ţi interzic să te mai gândeşti la mine !

ŞI nu-ţi face griji.

Am mai scăpat de atâtea ori.

O să scap şi acum.

Mai sunt şi alţi bărbaţi !

- Caroline, nu-mi vorbi aşa. - Da, mai sunt şi alți bărbaţi !

Bărbaţii ţi-au făcut rău.

- Nu doar rău. - Caroline, ce vrei să spui ?

Da! Şi a fost foarte plăcut ! ŞI o să mai fie încă !

Caroline ! Vino înapoi !

Vizita s-a încheiat, cetăţeni !

Cetăţeană Caroline Berthier !

Cetăţeană Caroline Berthier !

Caroline...

Caroline Berthier !

Draga mea, nu te teme ! Sigur este o greşeală.

Care dintre voi două este Caroline Berthier ?

Eu sunt.

În sfârşit,

Înţeleg s-o întârziați să urce În şaretă.

Dar ea ne va părăsi în caleaşcă.

Mergeţi la casa Belhomme !

Sunt cetăţeana Chabanne, la dispoziţia dv.

Rolul meu aici este să-l asist pe doctorul Belhomme,

pentru a face cât mai plăcute sejururile chiriaşelor noastre.

Ce onoare pentru mine, cetăţeană, să vă găzduiesc în casa mea !

Ştiaţi că, pe vremuri, l-am îngrijit pe iubitul dv. soţ ?

- Încă este fugar ? - Da, doctore.

Ce vremuri !

Noroc că doctorul este aici şi adună sub aripa sa

atâtea victime nevinovate, oferindu-le bucuria de a trăi.

Da, bucuria de a trăi.

ŞI să poată dormi liniştite

până... marţi.

DI Gaston de Sallanches v-a plătit găzduirea pentru 8 zile.

Bravo!

Opt zile...

Mi-aţi văzut noua pălărie ?

Acesta e patul dv., cetăţeană.

Nu vă pot oferi o cameră doar pentru dv.,

dar veţi avea parte de o companie încântătoare.

Vă las să faceţi cunoştinţă.

Numele meu este Caroline Berthier.

- Sunteţi soţia deputatului ? - Da, cetăţeană.

Ei bine, draga mea, n-o să vă felicit.

A fost ghilotinat ?

- Nu, cetăţeană. - Sper să nu mai dureze mult,

lar cel care a ghilotinat să piară de ghilotină.

Acestea fiind spuse, sunteţi încântătoare.

Mulţumesc, cetăţeană.

Au trecut doar trei zile. ŞI mai sunt încă două.

Revino mâine seară.

V-am adus banii.

Intraţi !

A durat câteva ore.

Mă obligaţi să refac calculele.

Asta e tot ? Dar ştiţi că vă mai ajută doar o i.

- Doar atât am putut obţine. - Aşa frumoasă cum sunteţi ?

Aşa gingaşă şi proaspătă... Nu pot să cred.

Dacă aş fi în locul dv.,

n-aş fi În avans doar cu o zi de plată, ci cu un secol.

Dar să ştiţi că depun toate eforturile,

După cum vedeţi, nici n-am apucat să mă îmbrac la loc.

- Ţinuta mea nu vă spune nimic ? - Nu intraţi în detalii.

Îmi place virtutea.

Şi e posibil să mă surprindeţi.

Dar îmi place şi frumuseţea şi mulţumesc providenței

că nu v-aţi retras din afacere.

E adevărat ce tocmai i-am spus.

Mi-ar frânge inima să trimit călăului un gât aşa de încântător.

Mai ţine-ţi gura, lupule ! Te gândeşti doar la bani.

Dar tu, pisica mea ?

Mă gândesc la viitor, Bani avem destui.

Azi am câştigat peste 1000 de franci.

Suntem bogaţi. E momentul să şi profităm.

Trebuie să plecăm în provincie.

ŞI soţia mea ? Uiţi mereu de soţia mea.

Ce mi-ai promis ?

Am promis şi o s-o mai fac, dar să mai continuăm o vreme.

E frumos să salvezi vieţi omeneşti.

Nu, te rog!

Nu e neplăcut să te îmbogățeşti.

O să ajungem la ghilotină.

În timp, o să fim denunţați. ŞI vom fi găsiţi vinovaţi

că am corupt magistrați pentru a găzdui acuzaţi.

Suntem la limită cu toate.

Doctorul Chenoux abia aşteaptă să te urmeze,

Mâine, trebuie să faci o înţelegere cu el.

Iar de soţia ta Nu vreau să mai aud.

ŞI săptămâna viitoare, plecăm.

S-a înţeles, Belhomme ?

Da, vidra mea.

Cinci!

Şase !

-O licitez pentru 1000 de franci. - Particip și eu.

100 de franci !

Eu adaug 90 de franci !

Să fim înţelegători cu ducesa şi să zicem 95.

Piatra e uşor gri, nu foarte strălucitoare.

Montura este nefinisată.

E o manieră de a vă face curte, doamnă ducesă,

oferindu-vă mai mult de 50 de franci.

Am avut cele mai frumoase pietre din Franţa.

Iar eu, cei mai frumoşi cai.

Eu mi-am vândut caii, dv., bijuteriile.

Acceptaţi preţul oferit

şi nu mai întârziați partida.

Dragul meu Boimussy, îmi joc capul.

Toţi ni-l jucăm, doamnă.

Aşadar, doamnă ducesă, 90 vă mulţumeşte ?

- Aţi zis mai întâi 100 de franci. - ŞI apoi am spus 95,

lar acum, spuneţi 90.

Nu mai spun nici 90.

Cursul diamantelor e în scădere.

-85. -80.

Vindeţi la 80, dragă prietenă ?

Accept să fiu furată, domnule, dar nu să vă fiu prietenă.

La ordinele dv, doamnă ducesă.

Ducesei îi place aşa mult jocul ?

Nu-i place jocul, ci viaţa.

Iar aici, viaţa e scumpă, teribil de scumpă.

O să aveţi imediat altă dovadă.

Opt!

Nouă!

- Creşte, - Ce creşte ?

- Cursul bancnotei ? -Nu.

Cursul ghilotinei. Zilnic, cota creşte.

Alaltăieri, la Paris, au fost executate 58 de persoane.

Ieri, 68.

- Şi azi, 77. - Daţi-mi gazeta, să citesc şi eu.

Unde e lista ?

Poftim...

Lavoisier. Un chimist nu e o pierdere.

Continui...

Trebuie să fie deputatul.

Andre Chenier, Nu-l ştiu.

Isabelle de Coigny. Ea îmi spune ceva...

Da, o cunosc din '87.

Da, purta mereu pălării încântătoare.

Caroline !

- Lăsaţi-mă, sunt furioasă. - Îndrăgostită de mine ?

Sunt îndrăgostită de o persoană care nu se află aici.

- Eu vă iubesc. -Nu.

Aveţi pentru mine sentimentul pe care-l am pentru dv.

Doar că nu vă doriţi să fiţi fidel cuiva,

Aşa fidelă sunteţi soţului dv. ?

- Soţul meu ? - Ce prostie am spus !

Revoluţia m-a făcut să fiu de o impardonabilă inepţie.

Vă rog, doar pentru a-mi consola prostia !

Nu ! Vă las, sunteţi consolat !

- Dar el nu ar şti nimic. - Cine ?

Cel căruia îi oferiţi uriaşa fidelitate.

Dar eu voi şti !

- ŞI voi avea remuşcări. - Ce deliciu !

- Le resimt deja. - Caroline, doar un mic sărut !

- Un sărut cu dv. e ceva grav. - Mă flataţi !

Să petrecem noaptea împreună ! Gândiţi-vă doar!

Ar fi atroce să mor fără să vă fi avut.

Caroline ! Caroline, rămâneţi ! N-o să dorm toată noaptea.

Nu-i nimic, o să vă gândiţi la mine,

Caroline, draga mea...

Pentru prima dată în viaţă,

ştiu că există o singură fiinţă pe acest pământ, în ochii mei,

şi aceea eşti tu.

Mă gândesc doar la tine şi la banii de care ai nevoie.

Îi voi găsi, nu-ţi face griji.

Cere-i doctorului Belhomme să te crediteze o săptămână.

O întârziere de o săptămână ?

- E imposibil. - Chiar şi o zi.

Gaston e sigur că va obţine banii !

Nu putem crea un precedent.

Dacă toată lumea ar face la fel ?

Dar vă jur că, în 8 zile, Gaston o să...

Vreau banii mâine.

- Altfel... - Altfel ?

Mă condamnaţi la moarte ?

Nu, nici vorbă.

Vă condamnăm să găsiţi banii până mâine.

Dar unde să-i găsesc ? Gaston...

- Nu e doar Gaston pe pământ. - Mai sunt bărbați bogaţi.

Şi care s-ar bucura să ajute o fiinţă aşa sublimă ca dv.

- Şi dacă aş prefera să mor ? - Atunci...

Ar fi vina dv., nu a noastră.

ŞI aţi fi ghilotinată din cauza prostiei.

Dar sunteţi foarte inteligentă,

Vezi ? Reflectează.

Vreţi nume ?

Ştiu că fraţii Van Krift sunt interesaţi de cazul dv.

Veţi avea banii mâine,

Intră !

Mă scuzaţi.

Zeii m-au iubit până la capăt, dacă v-au trimis la mine.

Vedeţi greşit sensul vizitei mele.

- Gaston... - Gaston ?

Gaston mi-a promis că îi trimite banii doctorului Belhomme

şi mi-a scris azi că o va putea face abia peste o săptămână.

Şi doctorul Belhomme nu vrea să aştepte.

Biata Caroline...

ŞI v-aţi gândit că eu...

-O să vă înapoiez bani... - E imposibil !

Luaţi loc... Aici, lângă mine.

Veniți !

Caroline, nu mai am un sfanţ.

- Credeam că... - Niciun sfanţ,

Aveam de ales între 20 de zile aici sau 40 de zile în promiscuitate.

Am preferat să trăiesc bine şi să mor mai devreme.

Mâine, e prima etapă: tribunalul revoluţionar.

A doua etapă: ghilotina.

Dar dv., Caroline, nu aveţi dreptul să muriți.

Sunteţi prea tânără, prea frumoasă.

Singurii care au bani sunt fraţii Van Krift.

Nu dv. vă veţi păta, ci ei.

Nu te voi uita niciodată.

E o frază pe care am spus-o des,

Dar e prima dată când o pronunţ cu certitudine.

În cele câteva ore care mi-au mai rămas, mă voi gândi doar la tine.

În locul celui mai bogat, aţi ajuns în patul celui mai sărac client,

E o fraieră. L-a ales pe cel mai frumos.

Gaston !

Suntem o casă decentă aici. Nu alergi goală după bărbaţi.

O zi, două zile...

O săptămână, două săptămâni...

Mai aveţi de stat 3 luni.

Sunteţi mulţumită ?

O să ajung la timp să bem ceaiul.

A fost salvat pentru încă o zi.

Franţa, sătulă de excesele terorii,

a încheiat tirania lui Robespierre.

Cetăţeni,

odată cu moartea lui Robespierre şi a sateliţilor săi,

nu Revoluţia se Încheie, ci excesele ei !

Nu e lucru rău.

Ar trebui să fie bine.

...reclamă...

nu Revoluţia...

se încheie...

Ci doar... Caroline !

...dispar excesele sale.

Caroline !

- Ascultă... "Cetăţeni..." - Nu, sunt furioasă.

- Rochia nu se potriveşte deloc. - Ascultă puţin...

E discursul meu pentru mâine. Trebuie să marchez revenirea mea.

Naţiunea trebuie să ştie că am rămas acelaşi în ciuda vicisitudinilor.

Am avut parte de destule vicisitudini.

— Tu.

Ai avut parte de tot felul de încercări.

Nu e deloc o idee rea. Aşa o să încep atacul.

Cetăţeni,

virtutea a învins, în final, încercările...

şi vicisitudinile

pe care nebunia le-a lăsat în drum.

Nu virtutea m-a salvat pe mine.

Dar ce anume ?

Ochii, picioarele mele...

Ochii te-au ajutat să vezi pericolul ?

Picioarele, să fugi ?

Dar am avut parte de momente plăcute.

Caroline...

Aş vrea să te întreb ceva,

M-ai întrebat atâtea...

O ultimă întrebare.

- Toţi acei bărbaţi... - Care bărbaţi ?

Mi-ai vorbit de un geolog, de un birjar,

de un aristocrat care a fost ghilotinat,

de un alt aristocrat care fusese închis cu tine...

Da. Şi ce-i cu asta ?

Nu am înţeles forte bine dacă ai avut cu ei relații amicale,

poate şi cu ceva sentimente, dar care au rămas...

- Neîmplinite ? -Da.

Georges...

Asta înseamnă că toţi acei bărbaţi au fost amanții tăi ?

Ai fi preferat să mă las ghilotinată ?

Aveai scuza circumstanțelor.

Tu ai fugit ca un şobolan şi voiai ca eu să urc pe eşafod ?

E adevărat.

Iartă-mă, aş vrea să-ţi mai pun o întrebare...

Ce întrebare ?

Când ai fost obligată să alegi soluţia asta,

puteai să alegi ?

Ai fi preferat să aparţin doar unor monştri ?

Ei bine, n-a fost aşa.

Aş Vrea să ştiu dacă toţi acei bărbaţi,

în braţele lor...

-Da. -Da.

Ai resimțt...

Au fost momente de...

Nu-ţi voi răspunde.

Un singur bărbat are dreptul să-mi pună această întrebare,

Cine ?

Bărbatul pe care-l iubesc.

Un bivuac în armata lui Bonaparte

Îi urăsc pe fanfaronii

care, din vanitate, se expun unor pericole inutile.

Să fie clar ce-am spus !

- Da, dle general. - Nu mă mai întrerupeţi !

Nici măcar pentru un "da”.

Mai ales că sigur aţi minţi. ŞI mâine aţi lua-o de la capăt.

Dar pentru a fi ascultat nu trebuie să te comporţi nebuneşte.

Cine vă credeţi ?

Ştiţi că mă exasperaţi ?

Vă fac colonel. Ştiu sigur că un glonţ sau un obuz

mă vor scăpa mai repede de dv.

- Mulţumesc, dle general ! - Pentru ce-mi mulţumiţi ?

Pentru gradul pe care vi-l ofer sau pentru ce-mi doresc ?

- Pentru amândouă, dle general. - Amândouă !

Pe ofiţerii care au asemenea păreri îi scot la pensie !

Ce vrei ?

- A fost arestată o spioană. - Unde ?

În apropierea taberei. Este în caleaşcă,

Căuta regimentul 35.

- Cum au ştiut că e o spioană ? -E tânără, frumoasă...

Vorbeşte foarte bine franceza.

Iar din regimentul 35, cunoaşte doar numele căpitanului Sallanches.

Bine...

Viitoarea dv. misiune, colonele, va fi să interogaţi periculoasa spioană.

Petreceţi şi toată noaptea, dacă e nevoie.

Chiar mai multe nopţi, dacă așa vă spune inima.

Prea bine, dle general.

ŞI după ce va mărturisi,

dacă mai faceţi figura asta, vă trimit în Consiliul de Război !

Executarea !

Josephine nu s-a gândit niciodată la asta.

Mărturiseşte !

- Ce mărturisiri vă doriţi ? - Cele mai sincere.

Sunteţi prea mulți, n-aş îndrăzni să fac nicio mărturisire.

Spuneţi-mi la ureche !

- Orice mijloace sunt bune. - Avem datoria să vă interogăm.

Gaston, te alături şi tu ?

Generalul Bonaparte m-a însărcinat cu interogatoriul.

- V-a trimis un căpitan. - Nu, un colonel.

Puteţi pleca.

Mi se pare genial acest general.

Am devenit...

Am devenit aşa cum...

Aşa cum ?

Aşa cum m-ai fi dorit,

-O să mă părăseşti din nou ? - Trebuie.

Ştii ce mi se întâmplă când mă părăseşti ?

Traducerea: WORDNET MEDIA Www.wordnet.ro