Original subtitles

Una dintre poveştile pe care le veţi auzi

se bazează pe afirmaţiile şi pe mărturia lui Maggie Wilken,

conform cărora a avut o relaţie nepotrivită

cu fostul ei profesor de engleză din liceu, Aaron Knodel.

Dl Knodel neagă existenţa unei relaţii nepotrivite cu dra Wilken.

Acesta a fost achitat de trei dintre cele cinci capete de acuzare aduse.

Pentru celelalte două, procesul a fost declarat nul. Şi închis.

TREI FEMEI

Mags, eşti gata?

Da.

Eşti bine?

Da.

O să fie bine. Îţi promit.

Mamă!

- Te-ai încălţat? - Nu.

Iubitule, haide! Mergem la bunica.

Poţi să faci asta. Eşti pregătită.

Da, da, da...

O zi importantă.

Da.

Eşti gata să plecăm?

Trebuie să fac ceva înainte. Ne vedem acolo.

Da.

Unde e?

- Hei! - Hei!

- Mulţumesc că ai venit. - Da.

Îi reprezint pe toţi fraţii.

Dar aş vrea să fi fost Melia sau Megan.

Pentru tine.

Dar... Au copiii pe cap, aşa că te-ai pricopsit cu mine.

Oricum, îmi placi mai mult tu.

Ştiu.

- Ar trebui să mergem. - Da.

Eşti sigură că nu putem veni şi noi?

Nu aveţi voie să fiţi în aceeaşi cameră cu noi.

În caz că vă cheamă la proces.

Am putea să aşteptăm în maşină.

Nu. Va dura mult, tată.

Aş vrea să putem fi alături de tine.

Sunteţi, mamă. Mereu.

Am sunat. Simplu.

De ce? E o nebunie.

Şase ore în autocar. Ai muri.

N-am fost niciodată într-un autocar.

Asta e o nebunie. Niciodată?

Păcat că Will nu poate merge cu tine.

Nu e păcat. Dacă ar fi cu mine, evenimentul tău ar fi distrus.

Aşa e.

Probabil că e mai bine.

- Ne certăm mult. - Încă vă certaţi?

Va fi bine să stăm un pic separaţi.

În cazul ăsta, chiar ar trebui să te distrezi la nunta asta.

Chiar ar trebui să mă distrez la nunta asta.

Ar trebui să te distrezi la nunta asta.

Mă descurc. Da, mulţumesc.

Salut, nemernicule!

Salut, duro!

Byers s-a dus să ia pulsul. Vine imediat.

Mulţumim încă o dată că sunteţi alături de noi, domnule.

Nu "domnule". Niciodată, "domnule".

Mike se simte deja un erou prea mare.

Nu pune paie pe foc.

Spune-mi că tu nu te dai deştept, ca soră-ta.

Nimeni nu e mai deştept decât mine.

O să fiu aici, dacă ai nevoie de ceva,

dar sunt sigur că te vei descurca foarte bine.

Mulţumesc!

Eşti gata?

Vrei să-mi spui ceva? Ar trebui să fiu pregătită pentru ceva anume?

Avocatul pârâtului va pune întrebări.

Tu vei răspunde. E destul de simplu.

Poate, câteva în plus, acolo?

- Da, poate. - Da.

Rahat!

Ai avut dreptate.

Nu ar fi trebuit să mă îndoiesc de tine.

În sfârşit, ai învăţat.

- Zâmbeşti ca un copil. - Cum să nu zâmbesc?

E impresionant ce a făcut Will.

În dreapta...

M-am gândit...

Şi...

Nu vreau să simţi că te ţin departe de ce îţi doreşti.

Bine.

Am încredere în tine.

Dacă îmi spui că situaţia nu se va complica

şi că vrei o noapte cu el,

pot să accept.

- Eşti sigur? Ultima strigare. - Vreau să fii fericită.

Da, sunt sigur.

Lina!

Leen!

Imediat.

- Ce faci? - Eram în cadă.

Mă ajută la încheieturi.

- Unde sunt copiii? - Sunt la mama.

Uzi podeaua.

Da.

Ar trebui să te aşezi.

Ce s-a întâmplat, Lina?

Bine. Ed...

Vreau să ne separăm.

Poftim?

Vreau să ne separăm legal.

Păi...

- Păi nu. - Nu te rog, Ed. Te informez.

- Aşa? - Am fost la un avocat şi...

- Ce-ai făcut? - Nu am nevoie de permisiunea ta.

Lucrul ăsta se va întâmpla.

Leen, haide! Să vorbim despre asta.

Nu mai e nimic de spus.

- O să ies diseară. - Poftim? Unde?

Poţi să-i iei pe copii sau...

Poţi să vorbeşti cu mama, să-i mai ţină ea.

- Tu să vorbeşti cu ea. E mama ta. - Încă sunt copiii tăi.

Când te întorci acasă?

Nu mai ai dreptul să pui întrebarea asta.

Nu?

Totul e gata.

Mulţumesc.

Amenajarea e perfectă.

Bine.

- Eşti mândru? Sper că eşti. - Da, mulţumesc.

Mă duc să mă îmbrac.

A...

Lily a ajuns cu bine?

Da. Drăguţ din partea ta că ai dus-o cu maşina.

Da? Poate că doar am încercat să scap de ea.

O să vorbim despre asta acum?

Pentru că nu am... de când ai avut orgasm pe barca mea.

Nu. Tu ai avut orgasm pe barca ta.

Da.

Am fost şi cu alţii.

- Bine. - Dar Richard trebuie să fie acolo.

Nu cu noi, dar acolo. Aşa că ce s-a întâmplat pe barcă n-a fost frumos.

Da.

Şi nu credeam că ai fi interesat de situaţia noastră.

M-am înşelat?

Cum rămâne cu Lily?

- Ce nu ştie... - Nu. Nu.

- Până la urmă, se află. - E problema mea. Nu a ta.

Nu trebuie să fie problema nimănui.

Ai o relaţie bună. De ce să rişti?

Ca să te am pe tine.

- Bravo, omule! - Mersi, omule.

O să mă întorc.

M-am gândit că o să vrei ceva.

Vreau.

Dră Wilken, sunt Robert Hoy, avocatul dlui Knodel.

Aceasta e o depoziţie în cadrul căreia vă voi pune întrebări

la care trebuie să răspundeţi sincer,

în cazul în care avocatul dv. nu vă spune clar şi direct să nu răspundeţi.

Deşi nu e prezent un judecător, e o procedură legală formală

şi, la fel ca atunci când depuneţi mărturie în instanţă,

aveţi aceeaşi obligaţie legală de a spune adevărul,

tot adevărul şi numai adevărul.

Dacă nu înţelegeţi întrebarea,

vă rog să spuneţi acest lucru şi o voi reformula.

Înainte ca această depoziţie să poată fi folosită în instanţă,

veţi avea ocazia de a o citi şi de a corecta eventualele greşeli.

Aţi înţeles?

Da.

Aş vrea să vă arăt ce a fost etichetat drept "proba nouă".

O recunoaşteţi?

Vă rog să răspundeţi, pentru a fi consemnat.

Da.

În timpul anchetei,

agentul special Mike Ness v-a solicitat să desenaţi această imagine.

Da.

Ea reprezintă casa familiei Knodel, aşa cum v-o amintiţi?

Da.

Cu ce ocazie aţi fost acasă la familia Knodel?

Când soţia lui era plecată din oraş.

Şi de ce v-aţi dus acolo?

M-a invitat Aaron.

Aţi spus vreunui prieten, la momentul respectiv, că mergeţi?

Lui Billie Dunton, lui Heather Schmidt, lui Snooka?

Snokla.

Corect. "Snokel".

Şi care este numele dv. de familie?

- Solomon. - Nu.

E greşit.

Credeţi că numele ei de familie este Solomon?

- Se pare că nu. - Nu înţeleg.

Clientul dv. a zis că nu e ăsta numele ei de familie, aşa că...

Nu e cazul să discutaţi despre asta.

- Doar răspundeţi la întrebare. - Atunci, nu ştiu.

Numele ei de familie. Nu-l ştiu.

- Bine. - Bine.

Aţi spus vreunui prieten că mergeţi acolo?

Nu.

Aţi spus cuiva că aţi fost acolo?

Nu.

Să vorbim despre al treilea capăt de acuzare.

Se presupune că s-a petrecut la reşedinţa familiei Knodel.

Îmi puteţi spune cum s-a întâmplat? A existat un act...

... de natură sexuală?

Am ajuns acolo în jur de...

... opt.

Am parcat în garaj.

Aşa cum mi-a spus să fac.

Apoi, m-am dus la uşa de la intrare.

Bună, Maggie!

Bună!

Intră înainte să iasă toată căldura.

Da. Deci...

Vrei să-ţi fac un tur? Copiii dorm.

- Nu, mulţumesc. - Eşti sigură?

Fără tur?

Un mic tur? Bine...

Doamnă, luaţi loc.

Să-ţi iau haina...

Bine.

Te rog!

Vrei ceva? Apă sau ceva?

E frig aici. Scuze!

Da, îţi aduc o pătură.

Scuze!

Mai bine?

Mai bine. Mulţumesc.

Deci...

Ce vrei să facem?

Vrei să ne uităm la un film?

- Sigur. - Da.

- Poate vorbim un pic înainte. - Am ales deja.

L-ai văzut pe ăsta?

Îmi aduce aminte de tine.

De ce simt pentru tine.

- Da? - Şi...

De cum vreau să fiu cu tine.

- Da. - Da.

Hai să-l vedem, bine?

Bine.

Ai ieşit pe jumătate dezbrăcată.

Cu câte haine ai acasă...

Tu vrei să fii haina mea.

Se putea mai bine?

Nu.

Sloane!

O petrecere cu sănii, în singurul an în care n-a nins.

- Şi totuşi... - Am făcut posibil acest lucru.

Mai presus de orice mi-aş fi putut imagina. Cel mai bun an de până acum.

Bine. Mă bucur că aşa crezi. Şi eu cred la fel.

- Mulţumesc, Sloane. - Mulţumesc!

Ştii că petrecerea ta e preferata noastră din tot anul.

El e Will Attaquin.

- Încântat! - Bună!

Îi spuneam lui Sloane că seara asta e de neuitat.

Cine şi-ar fi putut imagina că e posibil aşa ceva?

- Sloane. - Sloane.

- Simone! - Scuzaţi-mă.

"Ciao".

Will, trebuie să te dai şi tu.

A fost super!

Stai puţin.

Sunt un pic jignită de surpriza din vocea ta.

- Mereu e atât de încrezută? - Cel puţin atât de încrezută.

Ar trebui să sărbătorim.

Will, vii la noi pentru un pahar?

Da, mi-ar plăcea.

- Bine. Şi nouă ne-ar plăcea. - Mă duc să verific stricăciunea.

Da, e deschis.

Salut, Kid!

Salut!

Ce mai faci?

Bine. Tu?

Da.

Cum a fost la ziua de naştere a lui Ryan?

A fost foarte bine.

Am făcut... Da.

Mulţumesc de întrebare.

Sigur.

- Cum te simţi? - Bine.

- Da? - Da.

Eu...

Mă simt liberă.

Bine.

- Am comandat ceva de mâncare. - Da?

Da.

Da.

Nu ştiam că e o întâlnire la cină. Mulţumesc.

Mă uitam la o emisiune despre...

Nişte oameni pe o insulă.

Încearcă să cumpere o casă undeva în Spania sau...

Te uitai la asta?

Ce e?

- E... - Păi...

Un bărbat nu se poate uita la...

Home Décor Network sau...

Ştii, eu... Construiesc case. Adică...

Ştiu.

Mă interesează cât ar da oamenii pentru...

Ceva ce pare o construcţie de proastă calitate.

Deci te uitai în interes de serviciu?

Nu pentru că îţi place Home Décor Network.

- Da. - În interes de serviciu.

- Da. În interes de serviciu. - Bine.

În interes de serviciu. Nu mă urăşti pentru că îmi place ce fac.

Bine. Scuze!

Hei!

Sunt nişte oameni şi vizitează nişte case pe insulă.

Şi...

Mă gândeam...

- Ce? - Eu...

Ce săptămână aş avea acolo, cu Lina.

- Da? - Da.

Un dormitor avea ieşire pe o plajă privată.

Aş vrea să stai dezbrăcată tot timpul.

Nu pot să mă gândesc la ceva mai frumos.

Da.

- Ce? - Nimic.

- Ce e? - Nimic. Doar că...

- Ce? - Era ceva...

Spune-mi.

De obicei, nu vorbim atât de mult.

Dar cel mai nasol a fost tipul

care aproape a plecat cu paharul pe pantă.

Era cât pe-aci.

Un film horror în desfăşurare: "Sânge în zăpadă".

- Sfârşitul carierelor noastre. - Cum l-ai oprit?

I-am zis că îi fac sex oral.

Da.

Pot să te sărut?

Mi-ar plăcea foarte mult.

Sărută-mă.

Aşa cum ai zis că vrei s-o faci. În mesajul tău.

Să-mi memorezi faţa cu buzele tale.

Hei!

- Hei! - Hei!

Te iubesc.

Şi eu te iubesc.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Te iubesc.

- E bine? - Da.

Haide!

Eşti bine?

- Nu, nu! - Ce?

Vreau să aştept până faci 18 ani.

Vreau să aştept.

Mă seduci.

Vreau să te ling.

Doamne!

Aaron...

Bine. Vino aici!

Lina!

Da!

Cea mai bună partidă de până acum?

- Acolo. - Da?

Acolo. Da, e bine.

Te iubesc.

Iubesc păsărica asta.

Te iubesc.

- Da? - Te iubesc, Lina.

Îţi iubesc păsărica.

Doamne!

Vrei să ejaculez în tine sau unde...

Da. Nu-mi pasă. Vreau să juisezi.

Da.

- Doamne! - La naiba!

Îmi place ce gust ai.

Nu au toate gustul la fel?

Nu.

O să...

O să mă întorc.

Ţi-ai satisfăcut dorinţa?

Da.

Bine.

Pot să-i spun să plece, dacă vrei să-i dai drumul bonei.

O să ne revanşăm mâine.

Bine.

Ar trebui să ne facem griji pentru cum ar conduce?

Te-ar deranja dacă ar sta peste noapte?

Dar eu nu-i pregătesc micul-dejun.

Pregătesc eu micul-dejun. Tu poţi să dormi mai mult.

Bine.

- Urc imediat. - Bine.

Sunt foarte relaxată acum.

Rahat!

Ce-i asta?

E mâncarea.

Imediat.

Salut! Ce faci, prietene?

Poţi să păstrezi restul. Mulţumesc.

Te iubesc.

Şi eu te iubesc.

Ştii de ce te iubesc?

Hei!

Hei!

Îmi pare rău.

Şi eu te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Eu...

Eu...

Trebuie să plec.

- Am depăşit ora de culcare. - Ştiu.

Cred că ar trebui să rămâi.

Eşti sigură că e în regulă?

Dacă ar fi după mine, n-ai pleca niciodată.

Nu te-ai culcat încă?

Hei!

Ţi-am cumpărat ceva.

Stai aici. Vin imediat... Aşteaptă!

De asta am vrut să facem turul.

Totul era pregătit şi...

În fine...

Haide!

Poţi să ţii asta?

- Îţi aduci aminte? - Bineînţeles.

E despre noi.

Te iubesc.

Te iubesc.

Îţi aduci aminte cum erai îmbrăcată în acea zi?

Cum eram îmbrăcată?

În blugi. Cu un tricou.

- Un pulover galben. - Purtai lenjerie?

Da.

S-a mai întâmplat ceva, în afară de presupusul contact sexual

despre care ne-ai povestit?

Nu la el acasă.

Nu voia să facă prea mult zgomot, să nu-i trezească pe copii.

Dar am vorbit despre acasă la telefon, când am ajuns acasă.

Mamă!

Mamă! M-am întors.

Ai depăşit ora de culcare.

- Da. Îmi pare rău. - Asta înseamnă că eşti pedepsită.

Ştiu.

Du-te la culcare. O să ţip la tine mâine-dimineaţă.

- Noapte bună, puiule! - Noapte bună, mamă!

Mamă!

Mamă!

Da. Noapte bună!

- Noapte bună! - Noapte bună!

Ai ajuns cu bine acasă?

Da.

Bine. Eşti în siguranţă.

M-am întors în dormitorul de oaspeţi. Bine că am făcut-o.

Ai sângerat pe cuvertură. Tocmai am pus-o la spălat.

Serios? Nu sunt la ciclu.

Îmi pare rău.

Dacă mi-ai fi dat jos pantalonii, s-ar fi întâmplat.

Vreau să aştept până împlineşti 18 ani, dar, dacă ai fi...

Citeşte Sonetul 17 înainte să te culci.

Bine.

Este... Este cineva care vrea să-l citească?

E cineva?

Eu. Bine, eu.

Maggie.

Mulţumesc.

"Sonetul Iubirii 17", de Pablo Neruda.

- Am nevoie de o pauză. - Zece minute.

Te iubesc cum anumite lucruri ascunse sunt iubite,

în secret, între umbră şi suflet.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când sau de unde.

Te iubesc aşa pentru că nu ştiu cum altfel,

fără să exist nici eu, nici tu...

Bună!

Bună, mamă!

Bună!

Bună!

Bună, scumpule!

... atât de aproape, că mâna ta pe pieptul meu e mâna mea...

... atât de aproape, că închizi tu ochii când eu adorm.

Hei!

De ce nu m-au întrebat cum m-am simţit?

După ce m-a convins să-i povestesc totul atâţia ani...

După ce m-a făcut să am încredere în el.

Să mă bazez pe el.

- Apoi, el... - Ştiu.

Ce purtam? Ce naiba, Mike?

Când e vorba doar de fapte, uneori, pare că...

Nu contează şi ce purta el?

Că nu s-a deranjat să...

Arăta foarte neîngrijit.

Mie îmi păsa, iar lui, nu.

Pot să merg până la capăt?

Doar tu poţi să răspunzi la întrebarea asta.

- Hei! - Bună, Gia!

Vreau... Îmi pare rău, e foarte devreme, dar...

Nu contează. Ce e?

Aidan mi-a spus că mă iubeşte.

Da?

Da. A zis "te iubesc".

Adică a zis şi că îmi iubeşte păsărica, dar... A zis "te iubesc".

E grozav. Eşti fericită?

Sunt foarte fericită.

Deci...

Ce se va întâmpla?

Ce se va întâmpla?

Traducerea: FAST TITLES MEDIA