Original subtitles

- Doamne! Ce-ai făcut, Bill? - Nu ştiu, Winny.

Mulţumesc!

Daţi-mi voie!

Ochelarii mei!

- Traversaţi aşa, fără să vă uitaţi! - E vina mea, mă gândeam la altceva.

- E mort, nu? - Nu!

Sunteţi un gentleman. Mă bucur că vă recunoaşteţi vina.

Ce dracu' tot spuneţi? Vina lui! Am văzut tot!

Aţi ieşit din garaj cu viteza rachetei.

În loc să vă uitaţi pe unde mergeţi, vă certaţi cu soţia dvs.

Nu ne certăm niciodată.

Sigur că a fost vina lui! Întotdeauna e vina lui!

Taci!

- A fost vina mea. - Nici vorbă. A fost vina lui.

Dar recunoaşte că e vina lui!

- Ochelarii! - Mulţumesc!

- Sunt doctor! Lăsaţi-mă să trec! - Ce bine!

Nu-l atingeţi! Poate fi periculos!

Scuze!

Nu vă deranjaţi, d-le doctor Mă simt foarte bine.

- E vina dvs! - Gura!

- Vreţi să ascultaţi? - Nul

- Chemaţi ambulanţa şi poliţia! - Nu! Mă simt foarte bine!

Mă aşteaptă Edith. E soţia mea. Azi e aniversarea noastră.

- Atunci, n-o lăsaţi să aştepte - Sigur că nu!

Doamne! Cadoul!

- Unde e pachetul? - Iată-l!

- Asta e? - Da.

Vine ambulanţa?

E vina lui! Pot să depun mărturie!

Colivia...

O altă bucată de colivie.

Un canar.

Un alt sărman canar!

- Sunt morţi, nu-i aşa? - Sunt de porţelan!

- Vine ambulanţa aia? - Am văzut tot! A fost vina lui!

Mă scuzaţi! Veniţi, vă rog! Daţi-mi voie! Scuze! Mulţumesc!

Ascultaţi! Nu ştiu cum să vă spun,

chiar nu aş vrea să vă simţiţi jignit, dar...

Domnule dragă, nici gând! Sub nicio formă!

Măcar pentru picior.

Piciorul meu nu are nimic, nu mă doare absolut deloc,

Atunci, pentru colivie...

Nu, vă rog! Dacă insistaţi, mă jigniţi.

- Haideţi! Pentru canar! - Doi canari. Nu voi accepta!

110, 120, 130,

140, 150 de lire sterline.

Nu-i rău! A fost mai generos decât ceilalţi.

CHARLESTON

- D-le comandant, la telefon! - Cine e?

- Cine vreţi să fie? - Iar el?!

Nenorocita asta de staţie care nu funcţionează! Alo?

Vi-l dau pe comandant.

Alo?

Ascultaţi, ce-aţi zice să vă ciocniţi de o sondă de petrol?

- Sonda s-ar scufunda, nu nava. - Nu-ţi ajunge una singură!

Chiar dacă am scufundă o sondă,

daunele pe care le-ai plăti ca armator ar fi incalculabile.

Dar dacă ai lovi una dintre minele alea care se găsesc peste tot?

Al Doilea Război Mondial terminându-se acum peste 30 de ani,

nu ne-ar crede nimeni!

Trebuie să scufund nava asta cu orice preţ!

Un tripou plutitor!

O idee extraordinară, un cazinou pe mare!

Găina cu ouă de aur, care trebuia să adune bani de peste tot.

Joe, nava-cazinou a fost ideea ta, nu a mea.

Să dai vina pe tangaj pentru înşelătoria de la ruletă...

Era o idee genială!

Am studiat-o ani întregi! Nu putea să dea greş!

Ai studiat-o în teorie, dar vezi că în practică nu funcţionează.

Cum se face că, pe uscat, oamenii îşi pierd şi cămaşa,

dar cum urcă pe nava mea, devin cu toţii norocoşi!

Fenomenologia excentrică a curbei lui Gauss.

Las-o baltă! Vrei de la mine o părere legală, nu?

Doar nu te-am chemat în California ca să te bronzezi!

Clar! Aşadar, până la urmă, cu nava asta ai pierderi de...

Un dolar pe minut, 60 de dolari pe oră,

1.500 de dolari pe zi, 520.000 de dolari pe an!

Bine, Joe, am înţeles! Nu te agita, te rog, calmează-te!

- Parc-aş avea o gaură în buzunar. - Da, ştiu.

Şi cum nu găseşti pe nimeni aşa naiv încât să cumpere nava,

vrei s-o scufunzi ca să iei banii pe asigurare, nu?

Mă gândesc zilnic la 100 de moduri în care s-o scufund,

dar imbecilul ăla de comandant găseşte o scuză ca să n-o facă!

Dar are perfectă dreptate, Joe!

Ca avocat de încredere al tău şi ca om al legii,

îţi spun că singura modalitate de-a scăpa de nava aia, singură,

e organizarea unei escrocherii.

Şi aveam nevoie de tine pentru asta?

Povestea cu asigurarea nu e escrocherie?

Da, dar nu e inteligentă. Cei de la Asigurări nu sunt fraieri.

Nu, Joe, aşa cum vrei s-o faci tu, n-o să-ţi reuşească niciodată.

În schimb...

Firma de avocatură interesată să cumpere pentru un client important

o navă de pasageri de fabricaţie recentă,

cu minimum 200 de cabine, la preţul de 5.000.000 de dolari.

Nu-i rău deloc!

Ai publicat un anunţ în ziar,

prefăcându-te că vrei să cumperi o navă ca a mea.

Iar cineva, crezând că da lovitura, va veni repede la tine,

pentru a lua nava cu trei milioane şi mi-o va vinde mie cu cinci!

Da...

Iar când va veni să te caute pentru a ţi-o vinde...

- Tu vei dispărea. - Exact!

De acord. Dar pentru ca escrocheria să reuşească,

ne trebuie un şmecher care aşteaptă să-i păcălească pe alţii,

cineva care să cadă într-o capcană construită cu mâinile lui.

Bună idee!

Poate greşesc, dar poate că e momentul...

Nici vorbă! Facem scene patetice în mijlocul străzii?

- Nu e stilul dumitale! - Scene patetice!

Nu cred că, văzându-ne, ni se va arunca în braţe de bucurie.

Vedem unde se duce, după care mergem peste el.

- Ultimul etaj, uşa din dreapta. - Urcă!

Nu găseam loc de parcare.

- Şi ce-ai făcut? - Am vândut-o.

- Cui? - Poliţistului.

- S-a blocat! - Văd.

- Ai apăsat greşit! - El!

- Am apăsat aici! - Trebuia aici!

Uitaţi-l pe Charleston!

Două vorbe!

- Te rugăm, nu pleca! - V-am spus de atâtea ori...

Nu urmăriţi pe nimeni. E imposibil să nu fiţi văzuţi

Şi încă ceva... Planul vostru e foarte prost!

Ascultă! Îţi putem explica...

O clipă!

Dar se poate studia.

- De unde ştii... - Intraţi, luaţi loc!

- De unde ştii? - Mai ia un scaun!

Ştiu fiindcă am fost la tine acasă, Frankie.

Apropo, de două zile nu-i dai mâncare mierlei.

Plus că ţi-am găsit jurnalul. E al tău, nu?

L-am luat eu. Şi ştii de ce?

Fiindcă dacă-l găseşte poliţia, va trebui să daţi explicaţii.

- Tu ai jurnal? - Doar fiindcă uit întotdeauna tot.

Un jurnal...

Nu-l certa, unchiule Fred! Fiindcă şi tu greşeşti...

-... încercuind acest anunţ. - Nu eu, e!

Ba eu nu,..

Staţi cuminţi! Îmi pare rău să vă spun,

dar de câte ori vă întâlnesc sunteţi mai zăpăciţi ca înainte.

Am înţeles, nu se mai face nimic,

Greşeşti, căpitane! Ideea e bună!

Mereu am spus că e o idee genială! Foarte simplă!

Cumpărăm nava americanului cu trei milioane de dolari.

- Şi i-o vindem avocatului cu... - Cinci!

Care e slăbiciunea noastră? Faptul că nu avem cele trei milioane.

De-asta am venit la tine, Charleston. Tu ai putea să găseşti o soluţie.

Nu e simplu? Nu crezi?

- Charleston, eşti de partea noastră? - Da.

- Însă... - Însă?

Nu trebuie să comitem greşeli.

Nu uitaţi că ceea ce vom face e un triplu salt mortal fără paraşută.

Ne trebuie un teatru. Mic. Nu foarte cunoscut.

Nu prea frecventat.

A fi sau a nu fi, asta e problema!

Chiar dacă el e mai... Mai... Doamne!

- Aţi terminat? - Scuze, dar e fascinaţia scenei!

Ştiu...

Acum verificaţi toate ieşirile. Poate va trebui să plecăm în grabă.

Şi nu uitaţi că suntem aici ca să pregătim un spectacol.

Şi trebuie să ne creadă toţi: audiţii, balerine, probe...

- Un pic de realism. - Nicio grijă. Voi fi eu regizorul.

De ce tu? Eu chiar am făcut un spectacol!

- Da, la balamuc, cu nebunii. - Această... Eu...

- Vă rog! Unde e cabinei mea? - Pe aici.

- Costumul e gata? - Da!

Oglinda e înconjurată de lumini. Plus că am trimis telegramele.

La armator şi la avocat. Semnate "Anderson", cum ai spus.

Te-ai fi gândit să închiriezi un teatru pentru a păcăli un armator?

Nu m-aş fi gândit nici măcar să păcălesc un armator.

Ştii că ăsta e un teatru ciudat? Încă nu am reuşit să găsesc fosa...

sufleorului.

- Moul, asta e? - Da! Ce m-am lovit!

Alo, Joe? Alo?

Alo?

- Alo, Joe! - Alo, Morris!

- Alo, Joe! - Alo!

- Nu te aud! Nu aud nimic! Alo? - Alo, Morris!

- Alo, Joe! - Morris! Fir-ar să fie! O clipă!

- Aşteaptă, a căzut telefonul în apă! - Acum te aud foarte bine, clar!

Voiam să-ţi spun că planul funcţionează!

- Peştele a muşcat momeala. - Aşteaptă o clipă, Morris!

Ce rece e! Vin acum!

- Alo, Morris! - Alo!

Ascultă! Planul funcţionează Peştele a muşcat momeala!

Joe, nu înţeleg! De ce repeţi ce ţi-am spus acum?

Cine repeta? Nu repet niciodată! Încă nu mi-ai spus ce trebuie!

Am primit o telegramă de la un brazilian. Un anume...

Un anume... Anderson. Îmi oferă o navă ca a ta.

Am primit o telegramă de la un brazilian. Un anume Anderson.

- Vrea să-mi cumpere nava! - Nu te aud! Nu aud nimic!

- Atunci, vin imediat la Londra! - Aşa! Vino la Londra.

Poate ea fără telefon o să ne înţelegem mai bine.

- Alo? Scotland Yard? - Da.

Camera 32. Aş vrea să vorbesc nu nenorocitul de sergent Roy.

- Vă rog! - Aşteptaţi! Prostule!

- Alo? - Sergent Roy?

- Da. - Ascultă bine, nenorocitule!

- Ăsta e un telefon anonim. - Am înţeles. Continuă!

Îl mai căutaţi pe cel care a păcălit Asociaţia Agenţilor de Schimb?

- Falsul bancher elveţian? - Exact. Îl mai căutaţi?

- Da. - Atunci, deschide bine urechile!

Am înţeles. Charleston, nu?

- El a fost, nu? - Cum de ai ghicit?

Bine, "trompeta", zi mai departe! Până aici, totul e clar.

- Unde-l găsim? - Te rog...

- Te rog! - Chiar acum survolează Azorele.

Dar va ajunge la Londra în cinci ore, cu zborul BC 274 de la New York.

Avionul a plecat de pe aeroportul Kennedy acum o oră.

Cu cine vreţi să vorbiţi?

- Menon. M-e-n-o-n. - Nu e niciun Menon aici.

- Normal! Eu sunt Menon. M-e-n-o-n. - Am înţeles. Menon.

- Nimeni nu-mi înţelege numele. - Eu l-am înţeles perfect.

Dar nu toţi sunt ca dvs.

Unii îmi spun Memon, Mainon, Maman...

Acum, că am stabilit cum vă cheamă, ce pot face pentru dvs?

Simplu. Spuneţi-i directorului că a venit d-l Menon. Mă aşteaptă.

Menon...

- A venit d-l Menon să discute cu dvs. - Să intre!

Perfect!

- Uşa aceea, vă rog! - Mulţumesc.

Mă scuzaţi, era să uit... Aştept un telefon foarte important.

- Îmi faceţi legătura la director? - Sigur că da.

Mulţumesc!

- Aţi putea anunţa şi centralista? - Bineînţeles.

- Anunţ mereu centrala. - Mulţumesc!

Puteţi anunţă şi centrală că mă cheamă Menon?

- M-e-n-o-n... - Gata, Menon!

Nu vezi stopul?

Uite ce lovitură!

Nu-l mişcaţi! Sunt doctor!

Stai! O clipă! Opreşte-te!

- Nu-l mişcaţi! Nu-l atingeţi! - Cine-l atinge?

Sunt doctor.

- E rănit? - Nu ştiu, pare leşinat.

Nu-l mişcaţi! Poate fi periculos!

Bine că-i un doctor!

O să întârziem.

Tablou! Meu e catalogat. Îmi înţelegeţi mirarea. Mi-am spus...

"Cum se poate că Galena Tate, atât de serioasă,"

"să organizeze o expoziţie dedicată lui Gauguin fără tabloul meu?"

E absurd!

M-am gândit că invitaţia mea s-a pierdut pe drum,

aşa că am decis să aduc personal tabloul.

Iată-l!

Îmi pare rău, d-le Menon, dar acesta e un fals.

- Ce?! - Mă tem că da.

Mă scuzaţi, dar e semnat.

Acest tablou nu are nicio legătură cu Gauguin.

Gauguin are alt stil, o sensibilitate diferită.

E ciudat. Mă scuzaţi, dar e foarte ciudat.

Ce e atât de ciudat, d-le Menon?

Sunteţi expert. Dacă ziceţi că e un fals, aşa e, de acord,

dar un prieten al meu, pe care-l cunoaşteţi foarte bine,

m-a asigurat că acest tablou e autentic

Şi cine e acest prieten al dvs?

Watkins. Richard Watkins.

D-le Watkins?

- Bună ziua! Am venit pentru tablou. - Tabloul.

- Azi?! - Da, domnule. Azi.

Cu permisiunea dvs...

Scuze! Vă rog să mă scuzaţi!

La stânga!

Legitimaţi-vă!

Doar nu credeţi că le dau tabloul primilor doi care-mi bat la uşă!

- Să văd actele! - Nu am venit să luăm tabloul.

- Trebuie doar să-l fotografiem. - Să-l fotografiaţi?

- Cum aşa? Se expune fotografia? - Aţi ghicit, domnule, chiar aşa este.

- Se pare că nu mai vor tabloul dvs. - Gata!

Nu mai vor tabloul meu?! Şi cine nu mai vrea tabloul meu?

- Totul e explicat în scrisoarea asta. - Nu mai vor tabloul meu... Acum...

Să vedem cine nu mai vrea tabloul meu.

Autenticitate îndoielnică. Suntem nebuni?

Autenticitate îndoielnică! Asta chiar îmi place!

Dar cine dracu' e acest domn... Me... non... Menon.

E expertul nostru, domnule.

Dacă încercaţi să-l sunaţi, e posibil să-l găsiţi la birou.

Expert! Chiar vreau să vorbesc cu acest expert!

Îi arăt eu cine-i expertul!

Alo? Galeria Tate? D-l Watkins la telefon.

Watkins!

Aş vrea să vorbesc cu domnul...

- Domnul Menon. - Da, e la director.

Da?

- Un telefon pentru d-l Menon. - Fă legătura.

Se poate? Mulţumesc!

Alo? Menon la telefon.

Domnul Watkins...

Îmi explicaţi ce dracu' se întâmplă? De luni bune...

De luni bune mă rugaţi să vă împrumut tabloul pentru expoziţie,

iar acum primesc scrisoarea asta în care spuneţi că...

- În fine, în care spuneţi... -... că autenticitatea e îndoielnică.

Nu e doar îndoielnică!

E foarte nervos!

Directorul îmi spune că tabloul... Da...

E foarte suspect!

- Fals! De-a dreptul fals! - Hai să nu-l jignim!

Prostii! Nişte tâmpenii!

E mai bine să vorbiţi dvs!

Vreau să ştiu cine a pus la îndoială autenticitatea tabloului!

- D-l Menon n-a vrut să insiste... - Nici eu!

- Dacă aş spune ce cred despre voi... - Tabloul dvs e un fals prost făcut.

Cine e cretinul pe care-l plătiţi ca să spună tâmpeniile astea?

Eu pretind, repet, pretind,

că tabloul meu să fie expus conform înţelegerilor.

- Cum doriţi, d-le Watkins. - Iar pe plăcuţă să se scrie...

"Din colecţia d-nei Geneviene Watkins." Mama mea.

Vom face cum doriţi. Mă scuzaţi pentru acea scrisoare.

- Ignoraţi-o! Şi rupeţi-o! - Am rupt-o deja!

Cretinul! Unde e cheia? Da...

Tata avea o sută de cai, două ferme model,

un castel în Yorkshire...

Şi o colecţie de tablouri o valoare inestimabilă.

- Şi mi-a mai rămas doar ăsta! - Serios?!

Da, mama a pierdut restul jucând la ruletă, la Monte Carlo.

Iar idiotul ăla spune că tabloul meu e un fals!

Cred c-a înnebunit. Ajutaţi-mă!

Am uitat alarma...

Du-te repede şi ia cutia!

- Atenţie! - Da...

- Vă rog, încet! - Nicio grijă.

Gata...

La revedere!

- Ce se întâmplă? - Joe, ajută-mă!

D-le inspector! S-au stricat frânele?

Scuze, Peter! Frânele n-au nimic. Dar azi sunt foarte nervos!

- Azi? În alte zile e mai calm? - Mie-mi spui?

Şi mă cheamă John!

Ai grijă!

Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa!

- Scuze! - Fir-ar...

Bună dimineaţa!

- Roy! - Aici!

Bună dimineaţa!

Ce-ai păţit în dimineaţa asta? - Nu e ca toate celelalte dimineţi.

Mie-mi spui?

Şi ce s-a întâmplat în dimineaţa asta diferit de celelalte dimineţi?

- O lovitură formidabilă! - Fir-ar să fie...

S-a aflat deja!

- Tu de unde ştii? - Am primit un telefon anonim.

Ascultă, Roy...

Cineva a decis să mă distrugă. Vrea război şi îl va avea!

Dar dacă tu crezi că poţi veni aici, să mă faci să mă simt ca un idiot...

... cu zâmbetul tău de imbecil, greşeşti amarnic!

Nu-l suport! Gura!

- În afară de tine, cine mai ştie? - Ce să ştie?

- De telefonul anonim? - Da, de telefonul anonim,

Nu ştie nimeni. Credeţi că mă duc să bat toba?

Bine, Roy... Deci numai noi doi ştim asta.

- Da! - Bine...

- Bei ceva? - Nu, mulţumesc!

Pe lângă cei 20 de ani de experienţă şi o carieră strălucitoare,

trebuie să recunosc că m-am lăsat păcălit ca un imbecil.

Ca un imbecil!

Dar nu cumva să-mi mai aminteşti o dată! Clar?

Apoi, niciun denunţ, nicio anchetă! Şi fără zâmbete de dobitoc!

Pot să vă dau un sfat, d-le inspector?

Nu!

- Ce? - Nu-mi mai spuneţi nimic.

De ce?

Fiindcă e posibil să-mi dezvăluiţi o chestiune personală

pe care n-ar trebui s-o ştiu şi, sincer să fiu, nu vreau s-o ştiu.

Serios!

Poate că ai dreptate. Poate că aşa este.

Dar probabil că va fi totul mai clar

dacă te-ai decide să-mi povesteşti ce ţi s-a spus în acel telefon anonim!

Mulţumesc.

Inspectorul Watkins, de la Scotland Yard, departamentul Interpol.

Am un mandat de arestare pe numele dvs,

d-le Bryan, alias Charleston.

E interesant, dar cred că e o eroare.

Numele meu e Parker, Peter Parker.

Avem, de asemenea, un mandat pentru Peter Parker,

unul pentru Jeremy Harvey,

şi unul pentru Abdul Husseys, e de-ajuns?

Un mandat în alb nu aveţi?

Ba da, şi din asta.

Atunci, scrieţi.

Numele dvs?

Douglas.

Prenumele?

Douglas.

A spus "prenumele".

Iar eu am spus "Douglas".

Douglas D. Douglas, DDD.

Haide...

Hotelul "Hilton".

Mergeţi la "Hilton", inspectore?

Nu, d-le Douglas merge.

Aveţi umor.

Alo, Morris?

Morris, Morris?

În sfârşit... unde eşti?

Cum adică "unde sunt"?

Sunt în biroul meu, unde m-ai sunat!

Unde eşti?

Morris, nu pierde vremea!

Sunt într-o maşină!

Am înţeles asta, Joe.

Eşti într-o maşină, dar unde e maşina?

Ai naibii avocaţi, vor să ştie totul!

În regulă, unde, unde,

unde, unde suntem noi?

Pe drumul de la aeroport către centrul Londrei, domnule.

Deci, eşti în Londra!

Nu ai putut spune asta?

Ce rău ar fi putut face?

Niciun rău, Morris, niciun rău.

Dar vezi tu, niciodată nu înţelegi tot ce spun.

Las-o baltă, Morris.

Rămâi pe loc, pentru că vin la tine.

Nu, nu, nu poţi să vii la mine, e periculos.

Vino la mine, atunci!

Încearcă să înţelegi.

Nu poţi veni aici, nu trebuie să fim văzuţi împreună.

Dacă Anderson ne vede împreună,

va şti că lucrăm împreună!

Cine e acest Parkinson?

Nu Parkinson, Anderson!

Anderson, Parkinson, cui îi pasa...

Ascultă, Morris, fă-ţi treaba.

Pentru asta te plătesc.

Dar, nu mă deranjează să-ţi spun ceva, Morris.

Nu mă deranjează să-ţi spun asta,

ai o foarte proastă personalitate la telefon

şi nu pot vorbi cu tine!

Nu ştiam că englezii au o asemenea clasă.

Va trebui să înveţi nu să mă subestimezi, Douglas.

Să intrăm?

Bine.

Impresionant, nu-i aşa?

Ei bine, nu ai de gând să te uiţi în jur?

Le-am mai văzut.

Apartamentele de la Savoy sunt mai bune.

Bineînţeles că sunt.

Mai ales atunci când eşti plătit din banii altora!

Exact.

Un lucru este sigur, Douglas,

celulele din închisorile noastre sunt mai rele, mult mai rele.

Şi aş vrea să vă arunc într-una din ele.

Asta dacă decid să o fac.

Atunci, hai să mergem.

Stai o clipă.

Am să vă fac o ofertă, vă rog.

Dacă acceptaţi oferta mea, puteţi sta aici, ca invitat al meu.

Dacă nu...

Dacă nu, mă veţi băga în închisoare, exceptând...

Exact, acum ascultaţi.

Mă voi preface că nu v-am prins

dacă mă ajutaţi într-o situaţie delicată.

O chestiune privată ce implica un tablou.

Ajutorul dvs ar da o rezolvare.

Nu.

De ce nu, Charleston?

Fiindcă numele meu e Douglas, şi n-am de gând

să devin un informator al poliţiei, înţelegeţi?

Am să te fac să plăteşti scump pentru asta.

Mai scump decât crezi!

Şantaj demn de un poliţist.

Nu mă pot gândi la o mai bună definiţie pentru asta.

Bine, care este povestea?

Suna cam aşa.

Un nenorocit de indian a înşelat iubita unui ministru,

iar ministrul se întâmplă a fi prietenul meu, şi...

O clipă, ceva nu este în regulă.

De ce?

Pentru că eşti prea interesat.

Toate acestea, pentru iubita ministrului?

Miniştrii vin şi pleacă, la fel şi iubitele lor.

Nu, nu, inspectore.

Tipul care s-a ales cu coada arsă

e chiar aici, cu mine, în această încăpere.

Are coada arsă, asta vrei a spui?

Ia ceva de băut.

Bună dimineaţa!

Arată-i domnului din camera 306.

Urmaţi-mă, d-le.

Bună ziua, daţi-mi camera 305, vă rog.

Bună ziua!

Doamne, staţi puţin!

Aşteptaţi o clipă!

Staţi, staţi, vă rog!

Doamne...

Alo!

Alo, Joe?

Cine e?

Joe, eu sunt, Morris.

Morris, ştiam că vei fi tu!

Sunt în hotel.

Poftim?

În hotelul tău!

Asta e bine, vino sus!

Sunt deja sus, sunt în camera 306.

Ce cauţi în camera 306

- când eu sunt în 30... - Camerele noastre sunt unite.

Acum, dacă tu deschizi uşa ta,

iar eu o deschid pe a mea, ne putem vedea

fără ca altcineva să ştie despre asta, Joe!

Morris, te rog, nu începe cu toată această confuzie.

Doar fiindcă nu poţi folosi telefonul?

Bine, bine.

Morris, Morris!

Asta e uşa!

Joe, foloseşte-ţi cheia!

Ai găsit-o?

- Morris... - Da?

- Morris? - Da!

Morris!

Vin!

Morris!

Morris, îţi spun ceva.

Toată această complicaţie pentru că nu poţi folosi telefonul!

Şi vreau să-ţi spun altceva.

Micul tău plan începe să pută puţin.

- Voi folosi vechiul meu plan. - Joe.

Da, da!

Alo, alo, alo?

Ce faci?

Aşteaptă o secundă, lasă-mă să vorbesc cu tine!

Centralist, ăsta e un telefon urgent.

Alo?

Eu sunt... ascultă, ce-ai zice

să loveşti unul din aisbergurile alea?

E o idee foarte bună.

Doar că mi-ar fi puţin cam dificil

în mijlocul Mediteranei!

Ei bine, asta e problema ta.

Du-te şi găseşte unul.

Ce zici de Polul Nord?

Pe acolo plutesc, nu-i aşa?

Ce vrei să spui cu "în afara sezonului"?

Bine, bine!

O să scap de tipul ăla.

Adică, cine se crede?

Ce vrea să spună, "în afara sezonului"?

Ce-i asta, un fel de conspiraţie?

Morris, Morris!

Planul tău începe să miroasă mai puţin.

Îmi pare rău că te-am bătut la cap.

Balonul meu, mi-a spart balonul!

Nu-l căra aşa,

o să mergem şi o să cumpărăm altul.

Ce cauţi aici, Fred?

Faci lucrurile şi mai confuze.

Dacă îl urmăreşti pe Morris,

asta ar trebui să fie treaba mea.

Nu începe să-mi spui ce ar trebui să fac,

fiindcă, oricum, nu îl urmăresc pe Morris,

îl urmăresc pe Lo Monaco, aşa că, taci!

Vrei să spui că sunt amândoi aici?

Unde o să stai?

În camera 305.

Camera mea e 306!

Nu poate fi o coincidenţă!

Am impresia că se cunosc.

Şi dacă se cunosc,

înseamnă că cineva a fost înşelat.

Pe noi, nu!

Îmi vreau tabloul înapoi, cu orice cost, Douglas,

pentru că, în afară de valoarea lui, care reprezintă tot ce am,

sau am avut, mândria mea a fost rănită.

Mă înţelegeţi?

Da, te înţeleg. Dar nici măcar mie nu-mi va fi simplu să-l găsesc.

Şi voi avea nevoie de ajutorul tău.

- Ce doriţi, domnule? - Nimic.

- Mă scuzaţi... E liber aici? - Vă rog!

Ai înţeles?

Ştii ce-aş fi vrut să fiu, în loc de poliţist? Chirurg.

Mă înscrisesem deja la universitate. Şi nu mergea rău...

- Ceai cu lămâie. - Imediat.

Dar a trebuit să renunţ, din cauza unei răceli.

Pe-atunci, eram foarte bogaţi...

Dispari imediat, nu e momentul.

Urgenţă! Plan eşuat. Am căzut într-o capcană.

Dă-te din drumul meu!

În ce sens?

În toate sensurile.

Scuze...

- Scuze! - Nu face nimic.

Întorcându-ne la noi... Ce vrei?

Dacă vrei să te ajut, îmi laşi deplină libertate de mişcare.

Îmi dai cuvântul de onoare că nu vei pune să fiu urmărit.

Bine, dar îmi dai cuvântul tău că nu vei încerca să fugi.

- Cum trebuie să... - Pleacă!

Încercaţi voi. A zis că nu se opreşte.

Vrea sau nu să înţeleagă că a picat toată povestea?

A înţeles perfect, dar spune că n-o să mai aibă o asemenea ocazie...

- Aşa că vrea să profite din plin. - Mai rău de-atât nu se putea întâmpla.

Ne-am distrus reputaţia şi faţă de Charleston.

Am făcut un geniu ca el să cadă în capcana unui ticălos american.

Americanii sunt exageraţi. Ăla caută un client şi a găsit patru!

Gata, fetelor! Sunteţi minunate, dar spectacolul nu mai are loc!

Dar eu n-am terminat încă!

Eşti regizorul, dar eu sunt impresarul. Spectacolul nu se mai face!

Greşeşti, d-le impresar! Spectacolul se face! Şi cum!

Se face?

- Ce-ţi spuneam? - Nu ştiam.

Fetelor, cine v-a spus să plecaţi? Reluaţi imediat, vă rog!

Charleston, poate nu am fost clar cu "telegraful meu cu pedale".

Ba ai fost foarte clar!

Cumpărătorul navei "Blue Star" nu exista!

Morris şi armatorul american sunt înţeleşi!

Am ştiut asta mereu.

N-ar fi putut să funcţioneze ideea de a-l păcăli pe american.

- Dar am eu o idee bună. - Şi o facem?

Sigur că da! Iar azi a fost o zi foarte bună.

- Charleston, arată-ne! - Ca în vremurile bune.

- Alo? Acesta e un telefon anonim. - Un telefon anonim?

Ce mă interesează pe mine asta? Cine e la telefon?

Ce fel de a răspunde e ăsta? Un telefon anonim o un telefon anonim.

Deci nu mă puteţi întreba cine e la telefon.

- Morris, un telefon anonim! Alo? - Alo?

- O clipă! - Alo!

Unde s-a dus?

Alo?

- Intră! - Morris!

- Alo? - Cum?

Morris, vino repede! Un telefon anonim!

- Spuneţi! - Am o informaţie foarte importantă.

- Dar vă costă 10.000 de lire. - 10.000 de lire?!

De acord!

- 10.000 înseamnă o enormitate! - Informaţia valorează mult mai mult!

Valorează milioane de dolari!

Dacă vreţi, ne vedem într-o oră la Hyde Park Corner. De acord?

- Bine, dar e prea mult! - Nu-l cunoaşteţi pe d-l Anderson.

Dacă află de telefonul ăsta, mă împuşca!

Decideţi! La cât risc, nu pot să cer mai puţin de-atât!

- Clar? - Da. Dar o reducere?

Nu se poate face nicio reducere. 10.000 de lire sterline!

Acceptaţi sau nu!

Dacă informaţiile mele sunt exacte, ar trebui să fie ăia doi.

- Îi recunoşti? - Care? Nu văd pe nimeni.

Ăia doi, de pe trotuar. Li se spune Pisica şi Vulpea.

- Da! Ei mi-au furat tabloul! - Corect.

Stai aici! Unde te duci? Sunt doar nişte peştişori.

Îi bag în teasc! Când o să fie storşi bine,

o să-şi dorească să-mi spună cui i-au dat tabloul meu.

N-o să-ţi spună niciodată!

Închide! Nu e nevoie să-i storci. Nici ei nu ştiu pentru cine au lucrat.

Eu ştiu. Iată creierul operaţiunii, cel care râde pe la spatele tău!

Maşina aia e biroul lui.

Înconjurat de gorilele lui, dă ordine numai la telefon.

Ăia trebuie să fie. Opreşte...

Opreşte la trotuar!

Urmăreşte-l, Watkins, fiindcă tabloul tău e încă la el.

- Nu se putea rezolva prin telefon? - Nu.

Fiindcă trebuie să ne daţi ceva. Dacă vreţi să rezolvaţi problema...

Şi cu asta sunt 10.000 de lire!

- Ai văzut? I-a plătit. - Şi nu puţin! Erau ceva bani!

Nu ştii că preţul e dublu atunci când păcăleşti un poliţist?

- Îl cunoaşteţi pe acest Anderson? - Da, din păcate da.

- Noi lucrăm pentru el. - Lucrăm pentru el.

A luat un teatru, aici, la Londra şi pune în scenă un spectacol.

- Dar nouă... nu ne place. - Nu ne place!

- Ce, spectacolul? - Nu! Ăla e superb! Ne place mult.

E plin de... Nu! Anderson nu ne place absolut deloc!

E un tip dur, un afacerist fără scrupule.

- Da, aşa e! Plus că-i iute de mână. - Iute... Mai taci!

Taci!

- E un nebun, un exaltat! - Să revenim la subiect!

Sigur că da! Informaţia e asta...

Veţi fi foarte mulţumit de noi.

Anderson va cumpăra de la dvs un vas pentru 3.000.000 de dolari. Corect?

- Continuă! - Nu are ce face cu vasul.

Îl cumpără doar pentru a i-l vinde unui avocat... Morris!

Morris?

Da, acest avocat căuta pentru un client un vas ca al dvs.

Şi e gata să plătească cinci milioane!

- Cinci! - 5.000.000?

- Da! - Exact!

- Asta e informaţia de 10.000 de lire? - N-aţi înţeles?

Intraţi în legătură cu acest Morris şi îi vindeţi vasul cu cinci milioane.

Câştigaţi o groază de bani şi-l păcăliţi pe acest Anderson.

- Nu vă bucuraţi? - Nu?

- Spuneţi-ne că sunteţi mulţumit! - Spuneţi!

Opreşte maşina!

Jos!

- Americanul ăsta n-o lungeşte! - Nu toţi escrocii sunt ca mine.

Morris! Unde eşti? Dracu' să te ia!

- E nevoie de o idee măreaţă. - Îl arestez şi cu asta, basta!

Nu gândi numai ca un poliţist. Dacă-l arestezi,

trebuie să-l eliberezi, nu ai nicio proba împotriva lui.

Şi nu-ţi mai vezi tabloul. Nu, e nevoie de altceva.

- Dar ce? - Ţi-am spus, o idee măreaţă!

Acum va căuta să vândă tabloul tău, iar noi o să-i găsim clientul.

Îl cheamă Anderson. E un brazilian bogat.

Jumătate impresar, jumătate afacerist, aventurier, jucător...

Miroase afacerile de la distanţă.

Iar dacă ies banii, nu priveşte pe nimeni în ochi.

- Şi unde e acest Anderson? - Aproape de tine.

Foarte aproape de tine!

Tu! Înţelesesem.

Dar ca să-l păcăleşti pe american, şiret, lucid, bănuitor, încă neobosit,

ba chiar de-a dreptul strălucitor, totul trebuie să fie perfect!

Am înţeles.

Anderson, pentru a fi mai credibil, pune în scenă un spectacol aici.

Nu-i rău. Văd că începi să înveţi.

- Dar... - Alte probleme?

Da, fiindcă, din păcate,

există lucruri pe care nu le poate face nici măcar un nemernic ca mine.

Pentru a le face e nevoie de un nemernic de poliţist ca tine.

- Poliţia! Anunţă directorul! - Da, domnule!

D-le director, urca un inspector de poliţie.

Voi verificaţi scara de incendiu, iar voi, ventilaţia!

- Simt un miros greu aici! - E adevărat!

Hai cu mine!

Verifică bucătăriile. Nu se respectă normele de igienă.

- Sunt sigur! - Bravo! Du-te!

Bună ziua! Ce s-a întâmplat?

- Sunteţi directorul? - Da. Dar ce se întâmplă?

Se întâmplă că acest loc e un dezastru. Da, un dezastru!

Cum aşa?

Nu se respectă normele de siguranţă împotriva incendiilor sau de igienă.

- Iar ventilaţia nu funcţionează. - Trebuie să fie o greşeală!

Nu, pute!

Primesc întruna scrisori anonime despre acest club.

- Scrisori anonime?! - Altfel, de unde aş şti?

Dar după a patra, a cincea scrisoare, chiar şi un inspector ca mine,

mereu dispus să închidă un ochi, e obligat să-i deschidă pe amândoi!

- Dvs credeţi în scrisorile anonime? - Am crezut întotdeauna.

Şi a fost mereu foarte bine. Arătaţi-mi registrele!

- Registrele?! Care registre? - Cele contabile!

D-le Lo Monaco!

- Lo Monaco... - Eu sunt!

- Aveţi întâlnire eu d-l Anderson? - Da.

Eu sunt secretarul sau. Veniţi cu mine! Îl anunţ eu.

Pe-aici, vă rog!

Un moment, vă rog!

A sosit d-l Lo Monaco.

Da, domnule...

Vreau să schimb cecul ăsta.

Mişcă-te!

Mă bucur că sunteţi mulţumit, dar n-aş vrea să dispară ceva.

Cum vă gândiţi la aşa ceva? E un om de mare încredere!

Poftim!

Poftiţi!

- Veniţi cu mine, vă rog! - O clipă!

Mulţumesc!

- Aţi văzut cum s-a dus? - Nicio grijă, se va întoarce.

Oricum, la final, vor fi toţi verificaţi.

- Poftiţi! D-l Anderson vine imediat. - Mulţumesc!

Încă ceva! Mă scuzaţi!

- Mă grăbesc. - Numai un minut.

- Avocatul Morris? - Da.

- Aveţi întâlnire cu d-l Anderson? - Da.

Sunt secretarul dumnealui. Îl anunţ. Poftiţi! Pe aici!

- Luaţi loc. D-l Anderson vine imediat. - Mulţumesc.

- D-le Lo Monaco? - Da.

Sunt Antonio Prieto Marino Jahirrino De Olivera Anderson.

- Spuneţi-mi "d-l Anderson". - Încântat, d-le Parkinson!

Plăcerea e de partea mea. O îmbrăţişare braziliană?

- Mulţumesc! - Scuzaţi întârzierea.

- Dar e o seară neagră. - Regret, dar nu-i nimic.

Sunt sigur că şi dvs aveţi treabă, deci veţi vrea să încheiem rapid.

Avocatul meu e aici. Poftiţi! Veţi vedea că totul e în ordine.

- Jucaţi la aparatul ăsta? - Eu?! Nu!

Vreţi să suflaţi? Pentru noroc!

- Mulţumesc! - Cu plăcere.

Nu se câştiga niciodată.

Şi ieri s-a întâmplat la fel. O monedă şi... Jackpot!

- Amuzant, nu-i aşa? - Foarte amuzant!

Dar poftiţi cu mine! Vă rog, d-le Pinkerton... El e...

- Ştii ce-am păţit la Las Vegas? - Nu.

N-am mai văzut aşa ceva. Am jucat două zile şi două nopţi încontinuu.

N-a ieşit nici măcar o cireşică. Incredibil, nu-i aşa?

- Da. El e avocatul meu, d-l Black. - Brown.

Tot ăia!

- Încântat, d-le Black Brown! - Brown!

A pregătit tot. Ne-am înţeles la preţ. Nu rămâne decât să semnăm.

- Nu ciocnim un pahar? - Nu, mulţumesc, nu beau.

Şi mă grăbesc. Mă întorc la New York astă-seară.

New York, Londra...

Iar seara din nou la New York! Vă place să fiţi pe drum!

- O lovitură braziliană? - Nu, din simpatie.

Mulţumesc!

Acestea sunt documentele vasului. Înscrierea în registrul liberian...

Şi acesta este o expertiza recentă

a stării navei.

Vreţi să verificaţi?

Nu, am încredere în dvs.

Vezi, are încredere în mine.

Să continuăm cu astea.

Acestea sunt poliţele de asigurare.

Pentru şapte milioane de dolari, mi-aţi spus.

Exact, cum am spus.

Iar aceasta este factura de vânzare, deci,

doriţi s-o semnaţi, acum?

Dvs primul, vă rog.

Eu, desigur.

Exact aici, d-le Lo Monaco.

Scuzaţi-mă, d-le Anderson, la ruletă a ieşit roşu

de opt ori la rând, deci, ce ar trebui să fac?

Prostii!

N-am auzit să iasă de opt ori roşu la rând,

combinaţia asta e imposibilă, n-am auzit vreodată de ea!

Scuzaţi-mă, d-le, mă întorc imediat.

Staţi puţin!

Nu vreţi să semnaţi contractele înainte de a pleca?

Scuze, cu siguranţă, mulţumesc.

Este destul de important pentru mine, cred,

dar, de opt ori roşu, n-am văzut niciodată asta.

Sunteţi un jucător, sunt sigur.

Atunci ştiţi cât de important este pentru mine să merg să văd...

Puteţi pleca...

Înainte să plecaţi, n-aţi vrea să semnaţi asta?

Domnule, aţi...

Acum, cealaltă.

E acolo.

Trabucul.

Mulţumesc foarte mult.

Mulţumesc, Speedy Gonzales.

Numele e Brown.

Morris, Morris?

Nu te aud, nu te aud!

Ridică antena!

Morris, Morris!

Acum te aud, Joe.

Ai grijă, încă nu a semnat.

Dar ştiu ce o să facă.

Vrea să-ţi vândă ţie vasul,

şi cu banii obţinuţi de la tine, să-l cumpere de la mine.

N-are nicio şansă, Joe.

Terminat!

D-le Morris!

Da?

D-l Antonio Pietro Estinio Moreno Dalavera Anderson.

Încântat să vă cunosc, d-le Anderson.

E o mare plăcere pentru mine.

Am un mic cadou pentru dvs, tocmai sosit din Brazilia.

Un trabuc.

Ce aromă, nu?

Aţi pregătit totul?

Sau v-aţi răzgândit?

Să mă răzgândesc?

Ce tot vorbiţi...

Haideţi, vă rog.

Despre ce vorbiţi, d-le Anderson?

Am aici toate hârtiile necesare.

Aceasta e împuternicirea,

dar mi-e teamă că există o mică problemă.

Nu-mi spuneţi.

Aştept o confirmare clară de la clientul meu.

O să mă sune în orice moment.

Clientul dvs e posibil să se fi răzgândit?

Nu, bineînţeles, am carnetul de cecuri aici,

totul e pregătit pentru dvs, totul e deja semnat!

- Nu v-am spus că accept numai cash? - Da... Mi-amintesc.

Sigur că da! Însă acesta e un alt impediment.

- Amânam totul pentru mâine? - Nu! De ce?

Poate nu puteţi găsi bani gheaţă la ora asta.

Nu! Pot să rezolv!

Iar mâine-dimineaţă am un proces în afara Londrei.

Dau două-trei telefoane şi veţi vedea că în 15 minute se va rezolva.

- Aţi spus 15 minute, nu? - Maximum!

Mă întorc în 15 minute.

Formidabil! N-am mai văzut aşa ceva!

Uitaţi aici! Roşu de 12 ori consecutiv!

- Ştiţi când m-am oprit? - La numărul 11?

- Nu, la 12. Am câştigat tot. - Felicitări! Dacă vreţi să semnaţi..

- Ce să semnez? - Contractul.

Da, mă scuzaţi!

Nu amânăm pe mâine? Azi nu vreau să fiu foarte norocos.

V-am spus că plec la New York, am deja bilet de avion...

Da, mi-amintesc, New York...

Bine...

Şi al treilea milion...

- Gata! - Mulţumesc.

Iar acum, contractul.

Iar acum mă întorc la ruletă mea. E foarte important!

Foarte important!

- Şi d-l Lo Monaco? - A plecat.

Ştiam.

Va transmite salutări. Se grăbea. Acestea vă aparţin.

- Mulţumesc! D-le Brown... - Da?

- Contractul ăsta e valabil? - Foarte valabil.

- Acum, vasul va aparţine. - Sunteţi sigur?

Sigur că da! Felicitările mele!

- Londra, hotel Royal? - Da.

- Vreau să vorbesc cu d-l Lo Monaco. - Doarme.

Am înţeles, dar treziţi-l! Vă rog să insistaţi!

- Poftim? - Îmi asum responsabilitatea.

Dar grăbiţi-vă, e foarte urgent. Vorbesc de la Port Said.

- Ciufuleţ! Îmi strici rochia! - Îţi cumpăr zece!

- Fir-ar să fie! - Cedezi aşa repede? Dragule...

- De ce nu răspunde la telefon? - Cine?

Cred că s-a culcat deja. O clipă, comoară! Mă întorc imediat.

- Da... Dar unde te duci? - Mă întorc imediat.

Comoară! Iubire!

Joe!

Cine e? Staţi pe loc! Poliţia! Alo, Morris!

- Calmează-te! - Nu văd! Aprindeţi lumina!

- Lumina... - Acum vezi?

- Morris, ce vrei - Te caută la telefon.

- Ce? - Te caută la telefon.

- Vorbeşte mai tare! Nu te aud! - Am spus că eşti căutat la telefon!

- Ce-ai păţit? Ţi-ai pierdut vocea? - Doamne!

La telefon! Un moment, vi-l dau pe d-l Lo Monaco.

Dă-ncoace! Mulţumesc!

- Alo? - Joe!

- Sunt eu! Mă auzi? Alo! - Alo?

Nu se aude nimic. Nu e nimeni.

Nu e nimeni.

Sun de la Port Said...

Joe, dopurile!

E urgent!

- Cine e? - Un domn Said.

Domnul Said... Cine-l cunoaşte pe acest domn Said?

Vii să mă trezeşti pentru unul pe care nici nu-l cunosc?

- Dar a spus că-i urgent! - Urgent...

- Alo? - Sunt Bob. Tu eşti, Joe?

- Da! - Te sun de la Port Said.

- De la Port Said! - Scuză-mă, dar...

- Ar trebui să-ţi iei o vacanţă. - Dar abia m-am întors!

- Alo? - Joe, am reuşit!

- Ce ai reuşit? - Cum ce? Am scufundat vasul!

- Ce-a spus? - A scu...

- Ce-a zis? - A scufundat...

- Ce-a făcut? - A scufundat vasul!

Acum două ore a izbucnit din nou războiul dintre arabi şi israelieni.

Tu nu te-ai gândit, dar eu, da, aşa că m-am băgat la mijloc.

- Războiul! - Şi m-am dus la fund!

Dar mai întâi am salvat pe toată lumea, aşa că stai liniştit, nu sunt răniţi!

- Războiul! A scufundat vasul! - Joe, aşteaptă!

Izbucneşte războiul, iar el se băgă la mijloc!

- Ce război? - Arabii cu israelienii.

- Ce noutate! - Morris! Vino repede! Uite!

Am intrat în legătură prin telefon cu corespondentul nostru de la Cairo,

aşa că vă putem aduce veşti proaspete.

Deşi sursele oficiale sunt contradictorii,

se pare că focul a fost reluat dinspre înălţimile Golan spre Canalul Suez.

Şi uite ce-a făcut el! Să vezi ce-i fac eu!

De doi ani mă rog de el să scufunde vasul ăla nenorocit!

Şi când se hotărăşte? La o oră după ce l-am vândut!

Gândeşte-te la idiotul de Anderson! 3.000.000 pentru o navă scufundată!

- Ce păcăleală! - Ce dracu' spui acolo?

Vino-ncoace! Nava aia e asigurată pentru şapte milioane de dolari!

- Şapte... - Chiar şi pentru război?

Eu am semnat contractul cu Lloyd!

Anderson a făcut cea mai profitabilă afacere!

Şi ce vrei? Ştii ce zic?

Dacă aşa stau lucrurile, e inutil să-ţi faci sânge rău.

Nu te mai gândi! Noapte bună, Joe!

Noapte bună?! Ai înnebunit cumva?

- Ciufuleţ! - Te rog să taci din gură!

Morris, vino aici! Nu te teme! Nu-ţi fac nimic!

Vino!

Morris, trebuie să cumpărăm nava! Riscăm tot!

Dar dacă ne străduim împreună,

putem aduce acasă cinci milioane de dolari!

- Ai auzit? - Da, cinci milioane de dolari!

- Alo? Spune-mi, Joe! - Toate bune? Ceva în neregulă?

Nu, dar nu-i simplu, la ora asta, aici, la Londra,

să găseşti atâţia bani cash!

- Dar deja am găsit ceva - Bine, Morris, ascultă-mă...

Du-te şi adună repede tot ce se poate de la oamenii lui Jack Ohio.

Dacă nu e suficient, du-te la el personal!

Ai înţeles? E cea mai bună ora. Se numără încasările de peste zi.

Dar grăbeşte-te, Morris!

Nu-l mai păcălim pe Anderson, dacă afla că a izbucnit războiul!

Sunt Giorgio De Niro, în direct de la Port Said!

Atacul avioanelor israeliene a fost extrem de violent.

Portul e cel mai afectat.

Cum se poate vedea din hotelul nostru, incendiul nu s-a stins nici acum.

Şase ambarcaţiuni au fost lovite în plin.

Au fost scufundate şi două vase care nu aveau legătură cu conflictul.

E vorba de cargoul norvegian Siostrom şi de motonavă de croazieră Blue Star.

Din fericire nu au fost victime.

Toţi cei de la bord sunt în siguranţă, dar cele două vase au fost distruse.

Echipajele şi pasagerii vaselor stau în două hoteluri...

Centrala!

Morris, tocmai au spus la televizor numele navei şi tot restul!

Să sperăm ca Anderson nu se uită la televizor!

Un detaliu curios: unii pasageri de pe Blue Star

au spus că, în momentul atacului, înainte să fie distrusă chilă,

pe ambele rulete din sala de jocuri a ieşit în acelaşi timp numărul 17.

Aşa cum s-a mai spus în jurnale, sosesc întăriri...

Alo, Scotland Yard? Cu inspectorul Watkins.

Suntem la spitalul din Port Said. Iată comandantul vasului Blue Star!

- Dvs sunteţi? - Da.

- De ce sunteţi aici? Aţi fost rănit? - Nu.

Păcat! Trebuia să te omoare!

- Unde a fost lovit vasul dvs? - Lovitura a scufundat-o foarte repede.

Credeţi că vasul se poate recupera? - Nu cred. E complet distrus.

Nemernicule! Imbecilule! Ajunseseşi pe un pescador!

Eu ţi-am dat un vas adevărat, iar tu ai scufundat-o!

Câtă recunoştinţă? Beţivanule Alcoolicule! Pederastule! Cretinule!

Domnişoară centralista, daţi-mi 92...

Centrala! 9241734. E o urgenţă!

- Joe, te aud! Spune! - Morris!

Da, Joe!

E-n ordine, am tot ce-mi trebuie şi mă duc spre Anderson!

Încercam să vorbim cu un rănit, Unde ai fost lovit, soldat?

Şocul a fost atât de mare, încât soldatul n-a putut răspunde.

D-nelor şi d-lor, noapte bună!

Acestea sunt tancuri egiptene...

- Ce e? - M-am săturat să aştept!

- Când v-am dat întâlnire? - Unde a plecat Ciufuleţ?

- Unde a plecat Ciufuleţ? - Care Ciufuleţ?

Morris, mulţumesc!

- Ciufuleţ nu-i aici! - Nu ştii unde e Ciufuleţ?

- Nu ştiu unde e! - Trebuia să-mi ia zece rochii!

Da, nu... Burta! Nu!

- Tu câte îmi cumperi? - Nici măcar una!

- De ce? - Fiindcă te duci cuminte înapoi!

- Pe tine cum te cheamă, Ciufuloi? - Da, Ciufuloi!

Acum te aşezi aici şi-l aştepţi pe Ciufuleţ Morris.

O să se întoarcă foarte repede. Uită-te la televizor!

- Poate vin mai târziu... - Nu mai e nimic la televizor!

- Schimbă canalul? - De ce nu rămâi aici?

- Uită-te la televizor! - Ştii să joci Monopoly?

- Da! Nu! - Rămâi aici.

Vezi că nu mai e nimic la televizor? Hai să jucăm Monopoly!

- De ce nu? - Dă-ncoace!

- Ciufuloi! Vino! - O clipă!

- Vino! - Imediat!

Nu se vorbeşte de pierderile suferite în luptă...

Nu!

Nu!

Centrala!

Răspundeţi voi! Spuneţi-i că e-n ordine!

- Da? Sunt şoferul. - Unde e Morris?

- Nu e aici. Tocmai a intrat. - Unde?

- Cred că într-un teatru. - Un teatru?!

Dar nu vă faceţi griji, a spus că e totul în ordine.

E-n ordine pe dracu'! Dă-mi imediat unul dintre băieţi!

- Da, şefule! - Fără violenţă.

Dar intraţi acolo, luaţi-l pe Morris cu servietă cu tot şi aduceţi-l aici!

Ai înţeles? E un ordin!

- Luaţi loc! D-l Anderson vine acum. - Mulţumesc.

... continuă schimburile de locuri între artilerii

- D-le Morris! - Dragă d-le Anderson...

Nu ştiu ce aţi crezut despre mine,

dar pentru a aduna toţi aceşti bani mi-a trebuit mai mult decât credeam.

Înţeleg. Dar nu am avut timp să mă gândesc la dvs. Repetăm.

Acum am venit, Putem încheia afacerea?

- Sigur că da. Luaţi loc! - Mulţumesc!

- Nu se poate intra! - Trebuie să vorbim cu avocatul Morris.

Se repeta!

Să nu mă credeţi prea pedant,

dar trebuie să mă asigur că totul e-n ordine.

- Nicio problemă. Un trabuc? - Nu, mulţumesc!

- Nu vrei, prietene? - Ba da, dar nu fumez.

Te rog!

Mulţumesc!

- Nu se poate! E repetiţie! - La o parte!

Nu aşa de tare!

Dar de ce numai mie?

- Mi se pare totul în ordine, dar... - Dar ce?

- Lipseşte poliţa de asigurare! - Poliţa de asigurare!

Iat-o!

- Cine e? - Nicio grijă! Repetă.

Da, repetiţiile...

Totul e-n ordine. Iar ăştia sunt banii.

Scuzaţi-mă puţin, dar lumea e agitată şi cred că e nevoie de mine.

- Suntem ca o mare familie. Un minut! - Să ştiţi că mă grăbesc un pic

- Între timp, eu încep să semnez. - Foarte bine.

- Lipsesc un minut. - Nu mai mult!

- Pot să ştiu despre ce e vorba? - Imediat.

- Încotro? - Îl caut pe avocatul Morris.

Nu vedeţi ca repetam? Nu e frumos să vă purtaţi aşa.

Nu vedeţi că repetă? Uitaţi-vă puţin!

Insistaţi? Permiteţi?

Cum să vă spun? Nu mai deranjaţi repetiţiile!

Ce maniere! Unde s-a mai văzut?

Eşti tare de cap?

Nu-ţi ajunge? Dacă nu te potoleşti, te iau la palme!

Nu! Nu! Nu de urechi!

Deschide!

Aţi văzut? Ce v-am spus? Numai un minut!

- S-a întâmplat ceva? - Nu. De ce? Trebuia?

- Nu s-a întâmplat nimic. - Ce bine! Acum semnăm?

Acesta e contractul. O semnătură aici, vă rog!

Aşa...

- Acolo! - Mulţumesc!

Asta e al meu, iar ăsta, al dvs.

- Iar acum, în sfârşit, banii - Banii...

- Mulţumesc! - Eu mulţumesc!

- Nu-i număraţi? - Nu! Între gentlemeni...

Exact...

- Şi ăştia... - Mulţumesc!

- Şi ăştia! - Da şi ăştia!

Watson!

Mulţumesc mult, d-le Morris! Felicitările mele!

A fost o plăcere!

- Te rog să-l conduci pe domnul. - Da. Vă rog!

Noapte bună!

Treceţi toţi pe la casă! Aici! Costumele se returnează la garderobă.

Vă rog să nu pierdeţi nimic! Mulţumesc!

Pe acolo! Bine!

Pentru dumneata, d-le comandant, un preţ special.

- Eşti mulţumit de mine? - Cel mai bun rol din viaţa ta!

- De mult visam la un asemenea rol. - Te-ai descurcat perfect!

- Stai pe loc! Poliţia! - Ce bine! La fix! Veniţi!

Nu te duci nicăieri! Percheziţionează-l!

Ce e? N-am nimic de ascuns!

Suntem şi înarmaţi! Într-o ţară străină. Nimic de ascuns?

Fac o plângere, şerifule! Am fost escrocat!

Dacă-mi mai spui o dată "şerif", nu mai răspund de acţiunile mele!

Ce eşti, dacă nu şerif?

- D-le inspector! Veniţi, l-am găsit! - Ştiam eu!

- Unde crezi că te duci? - De ce tragi? Nu trage!

Cine sunteţi? Nu umblaţi în valiza mea!

În sfârşit! Asta e! Tabloul meu de Gauguin!

- Iată dovada! Ruşine! - Cer o explicaţie!

Asta-i explicaţia! Clar?

Ce te-a apucat? Ai înnebunit! Eşti nebun! Nu înţeleg!

Nu înţelegi? Nu înţelege! Atunci, îţi explic mai bine.

Acum e clar! Sunteţi înţeleşi! Cu toţii, împotriva mea!

Vasul nu e scufundat, războiul e fals, televiziunea e falsă!

- Şi tu eşti un nemernic fals! - Gura!

- Nu! - Cecurile primite pentru tablou!

Uite-le! Oricum sunt false!

Joe Lo Monaco,

sunteţi acuzat de înşelătorie, fals şi deţinere ilegală de armă de foc.

Acesta e un ordin de expulzare.

Trebuie să părăsiţi Regalul Unit şi să nu vă mai întoarceţi niciodată.

Veţi fi suit în primul avion către SUA.

- E ceva ce n-ai înţeles? - Da! Nu...

Noapte bună!

- Joe, am reuşit! - Morris, explică-le...

Gura! Luaţi-l!

Nu trage! Lasă-mă!

- Îl cunoaşteţi? - Pe el? Nu, doar din vedere.

- Băieţi, fugiţi, să nu fiţi văzuţi! - Valea!

- A fost o noapte ciudată, Douglas. - Douglas? Cred că e o neînţelegere.

Eu sunt Antonio Prieto Narino Jahimno De Olivera Anderson.

Acum te poţi opri. Reprezentaţia s-a terminat, Charleston.

Serios? Păcat, fiindcă... spectacolul ăsta începea să-mi placă.

Alături de tine mi-a revenit dorinţa de a-mi schimba meseria.

- Şi mie. - Da?

- Ce parte a spectacolului e ăsta? - Watkins... E limpede că-i finalul.

Subtitrarea: Wordnet Media

Dvdrip by okota_99