Original subtitles

Dragostea. Licărirea de eternitate pe care o căutăm cu toţii.

Dragostea este o călătorie pe care cu toţii o facem.

O călătorie care începe la prima întâlnire magică,

urmată de pasiunea toxică,

apoi de relaţia confortabilă

care duce la acel "da".

Cădem de acord să fim împreună pentru totdeauna.

TE IUBESC DEOCAMDATĂ

Capitolul 1 Vânătoarea

E cu adevărat incredibil. Era prima noastră întâlnire.

Şi am petrecut 50 de ani minunaţi împreună.

De-asta cartea se numeşte "Iubire eternă".

Înţeleg.

Am lăsat două exemplare în biroul editorului pentru tine şi colega ta.

În regulă. Mulţumesc.

Vă puteţi muta puţin picioarele

şi privi în partea aceea?

- Bună. Thomas. - Bună. Da...

Hai să ne îmbrăţişăm. Bună.

- Ce drăguţ. - Da.

Eşti frumoasă. Arăţi ca în poze.

Pentru că sunt poze cu mine.

Da. Sigur.

Şi tu? Eşti căsătorită?

Nu, nu sunt.

Nu ai găsit încă bărbatul potrivit?

Nu.

Mutaţi-vă puţin picioarele şi priviţi în partea aia. Mulţumesc.

E amuzant, nu? E un mod grozav de a ne cunoaşte mai bine.

Incredibil! Mănâncă piele moartă.

Cu asta se hrănesc. Molfăie de zor.

- Uite ce bine arată acum. - Văd.

- Îl vei găsi şi tu. - Da.

Ţine-te tare.

Cred că mă descurc.

Foarte bine. Ar fi păcat ca o fată drăguţă ca tine să fie singură.

- O să-ţi găseşti fericirea. - De fapt, sunt destul de fericită.

N-am nevoie de un bărbat pentru asta.

Nu cred că ţin foarte tare să privesc acelaşi bărbat vreo 50 de ani.

Mi se pare foarte plictisitor.

Bună!

Nişte cafea pentru doamnele care muncesc din greu.

Ai folosit şi penele galbene?

Cred că am terminat.

- A fost bine? - Cred că da.

Am căutat peste tot, în toată Copenhaga.

Am găsit o casă în Hvidovre,

la un preţ bun...

Hai să mergem pe canapea.

Am făcut stucaturi în vreo două apartamente din Copenhaga.

Nu e uşor, dar...

Bine. Da...

Ţi-au ieşit fotografiile cu scriitoarea aia?

Da.

De fapt, nu.

Nu.

Eşti fantastică.

Eşti sigură că vrei asta?

Da.

Stai puţin.

Nu...

Putem vorbi mai întâi?

- Despre ce? - Caut o relaţie serioasă.

Bine. Vrei să ne-o tragem sau nu?

Sigur. Adică...

Vreau doar să...

Mă gândeam că...

Poate că ar trebui să ne cunoaştem înainte să...

Ştii tu.

Ai fraţi sau surori?

- Ce se întâmplă? - Bună.

- Ce se întâmplă? - Te-ai trezit.

Nu voiam să te trezesc. O să plec.

- Culcă-te la loc. - Nu vrei să dormi aici?

Nu. Mă duc acasă. Somn uşor.

- Anna? - Da.

Mă întrebam dacă...

Vrei să ne mai vedem?

Da. Ne vedem luni. Pa.

- Salut, Kasper. Mă bucur să te văd. - Salut, Thomas.

- E totul bine? - Da. Am adus bere.

- Salut, Nikolaj. - Mă bucur să te văd. Pune-le aici.

Anna şi-a tras-o ieri cu Michael.

Pe bune?

Michael e de treabă.

E grozav. Combinaţia perfectă.

Doamnelor, nu trebuie să mă combinaţi cu nimeni.

- E micul proiect al Kathrinei. - Închipuiţi-vă.

Avem toate iubiţi, ne înţelegem bine cu toţii.

Mergem în Mallorca. Înotăm. Super!

Ieşim la masă la Noma împreună.

Ieşim cu partenerii, Signe. Mă poţi susţine puţin?

Nu. Signe nu e pentru.

Trebuie doar să acorzi o şansă iubirii, Anna. Să o primeşti.

- Eşti enervantă când eşti îndrăgostită. - Dumnezeule!

Kasper n-a mai ieşit cu băieţii de trei luni

şi acum mă întreabă unde sunt şi ce fac.

Gata.

- Bucură-te că eşti singură. - Sau ia-ţi un iubit. E ca lumea.

Ştiu unde mergem, băieţi.

Locul ăsta e plin de fete.

Unde?

- Da. - Da.

Ar trebui să fie aici. Uite-le.

Excelent. Thomas, comandă nişte bere.

- Nu. - Bună. Surpriză!

Bună, scumpo.

- Bună, Kasper. Mă bucur să te văd. - Şi eu. Arăţi bine.

- Bună, Nikolaj. - Kathrine.

Eu sunt Thomas.

- Anna. - Anna?

Anna, chestia e că...

Cred că eşti foarte frumoasă şi mă întrebam

dacă ai vrea să ieşi cândva cu mine.

E drăguţ că mă întrebi, dar voi refuza respectuos.

- Bine. - Da.

De ce mai exact?

Pentru că nu eşti tocmai genul meu.

Şi cum de eşti atât de sigură?

- Cred că simt, pur şi simplu. - Desigur.

E ciudat fiindcă eu simt că ne-am potrivi perfect.

Perfect? Bine.

De unde ştii asta după un minut?

Tu de unde ştii după un minut?

Pur şi simplu ştiu.

E ciudat să respingi pe cineva atât de repede.

E la fel de ciudat să-ncerci cu disperare să convingi pe cineva să iasă cu tine.

- Nu ştii dacă nu am un iubit. - Ai?

Nu.

Dar asta nu înseamnă că îmi caut.

- Nu eşti într-un fel de continuă căutare? - Nu.

Poate că ai fi dezamăgit.

Nu prea cred.

- Ţi-e teamă? - Nu, nu mi-e teamă.

Atunci cred că facem asta.

- Asta e concluzia ta? - Da.

Simt că ţi-e greu să spui nu.

Din cauza ta.

Mersi.

Bine. Dă-mi numărul tău.

Ţi-l trimit prin mesaj.

- Promiţi? - Nu... Da.

- Super! Mersi. - Nu-mi mulţumi mie.

Nu. Ne mai vedem.

Poate.

- Suntem în aceeaşi barcă. - Trăieşti într-o bulă.

Acum mă calci pe nervi.

- De ce? - Nici nu mă asculţi.

Nu înţeleg de ce nu-ţi pasă.

Nepoţii noştri vor plăti preţul deversărilor în oceane.

Spun doar că nu e responsabilitatea mea.

E responsabilitatea tuturor.

Colectează tu plasticul. Eu trebuie să merg la serviciu.

Parcă eu nu! Mersi frumos.

- Văd că v-aţi cunoscut deja. - Da.

Anna, el e Nikolaj. Thomas, ea e Kathrine, colega lui Signe.

Ce plăcut că ne întâlnim cu toţii.

Mi-am amintit... Locul ăla se numeşte Fazanul.

Am fost o dată cu Signe în vacanţă şi am stat la hotelul Fazanul.

A fost foarte distractiv.

Mai stătea un cuplu tânăr acolo şi ne tatonam cu toţii.

- Vă tatonaţi. - Da. Şi i-am salutat.

În ultima seară a vacanţei am vorbit

şi am aflat că erau şi ei din Danemarca.

Mi se pare amuzant.

Să afli dacă mai sunt şi alţii din Danemarca sau nu.

Da. Ce tare! Thomas, hai să găsim nişte gagici.

- Abia am venit. - Să mergem.

- Să-mi trimiţi mesaj, Anna. - Da.

- Îi trimiţi mesaj? - Aiurea.

Am rămas doar noi. Ce ziceţi de un joc cu zaruri?

Iubirea e un mecanism pe care l-am dezvoltat

pentru a induce dorinţa de a procrea şi de a ne transmite genele.

Agitaţia pe care o simţim se datorează hormonilor sexuali,

precum dopamina şi serotonina,

care cresc dorinţa sexuală când întâlnim un potenţial partener.

De aceea, dragi prieteni,

când vă priviţi în ochi unii pe ceilalţi şi aveţi fluturi în stomac,

e o iluzie.

Este doar natura care se asigură că specia noastră supravieţuieşte.

Anulează liberul arbitru şi vă spală creierul

cu acea formă de nebunie pe care o numim dragoste.

Capitolul 2 Dragostea

- Bună. - Bună.

- Ai avut curajul să vii. - Sigur că da.

- Bună. - Bună.

E plăcut. Care e planul?

Mă gândeam să-ţi arăt cartierul.

Bine. O clipă am crezut că ai închiriat o barcă.

Puteam bea bere pe o bancă.

Da, dar am închiriat-o ieftin. Am participat la construcţia ei.

- Înţeleg. - Da.

- E lucrată frumos. - Mulţumesc.

Ce fel de muzică asculţi?

Pe drum încoace, am ascultat Poul Krebs.

Poul Krebs?

- Super. - Îţi place muzica lui?

Da, sigur. E... Nu-l mai ascult.

Dar l-am ascultat mult când eram copil.

Nu am ascultat Poul Krebs. A fost o glumă proastă.

Bătrânul Poul ştie pe ce coarde să apese.

- Cu ce te ocupi, de fapt? - Sunt tâmplar.

- Vreau să fac mobilă într-o bună zi. - Foarte tare.

Mi-am făcut singur aproape toată mobila.

Mi-ar plăcea să-mi deschid un magazin cândva şi să trăiesc din asta.

Aşa să faci. Ar fi foarte tare.

Noroc!

Noroc.

Christiansborg e o clădire frumoasă. Nu crezi?

Ba da, sigur.

A ars de două ori. Ştiai asta?

- Te-ai documentat? - Nu. Toată lumea ştie asta.

Şi o să-mi spui acum totul despre ea?

Da. Totul...

Am citit pe Wikipedia.

Ar trebui s-o vizitezi. Priveliştea e extraordinară.

- Nu ştiu. - Ţi-e frică de înălţime?

Nu, nu mi-e frică, dar nici înnebunită nu sunt.

- Ţie de ce ţi-e frică? - De apă.

- Ţi-e frică de apă? - Da.

Bine.

E rândul tău.

Nu-mi vine nimic în minte.

- Ţi-e teamă să-ţi dai întâlnire. - Sunt aici, nu-i aşa?

N-ai fost uşor de convins.

Asta fiindcă nu-mi caut un prieten.

- Ai avut vreunul? - Da.

- Unul. - Unul?

- Ai 31 de ani. - Tu câte relaţii ai avut?

Vreo şase sau şapte.

- Cam multe. - Serios?

- Cum ai reuşit? - N-au durat mult.

Aha. Ţi-e teamă de singurătate.

Ba nu.

Îmi place să fiu într-o relaţie.

Iar mie îmi place să fiu singură.

Ce faci?

E cam frig.

Nu, Thomas. Thomas!

Nu mi-e frică!

Ce faci?

Ce faci?

Vino înapoi.

- Ai nevoie de ajutor? - Nu.

Nu, nu.

Ce faci? Stai jos.

Eşti nebun.

Ce faci?

N-are de ce să-ţi fie teamă.

- E cam frig. - Dar n-are de ce să-ţi fie teamă.

- Vrei să înoţi? - Nu.

S-a făcut linişte în cameră,

iar apoi a spus, ca din senin,

că e îndrăgostit de altcineva.

În timp ce ne uitam la "The Crown". Cine naiba face aşa ceva?

-Kathrine, pot fi sinceră cu tine? - Da.

Tim era cam măgar.

Ce vrei să spui?

Signe?

- Măgar de-a binelea. - Ba nu. Era...

Chiar credeţi asta?

- Chiar ţineai la el? - Da.

- Chiar? - Da.

Nu.

Dar toate au iubiţi.

Nu vreau să le fie milă de mine fiindcă eu n-am.

- Nici eu n-am iubit. - Dar ieşi cu cineva.

- Da. N-a mers. - Cum aşa?

Thomas e foarte drăguţ, dar suntem prea diferiţi.

Păcat.

Dar fii drăguţă cu el când îi spui.

Poate fi puţin sensibil.

Da.

- Scumpo? - Da.

Pot să stau un pic cu tine până îmi dau seama ce o să fac?

Sigur. Atâta timp cât îţi aminteşti ce scrie pe afişul ăla.

Da. Azi n-o să port pălăria mea cu "da"!

Nu... Nu.

E cineva?

Niko?

- Salut, Thomas. Ce mai faci? - Eşti gata?

- Aştept de zece minute. - Da.

Acum locuieşti aici?

- Nu, doar dorm aici. - În fiecare noapte.

Au fost numai şase zile. Stai liniştit. Cum a fost cu Anna?

E simpatică, frumoasă.

- E fotograf. - Super.

Iubitule, ce naiba!

Tocmai am curăţat pe jos.

Nu te ambala. E doar nişte noroi. Era acolo şi ieri.

Ba nu. A curs din pantofii tăi.

- Nu vreau să curăţ după tine. - După mine?

- Termină. - Nu cureţi după mine.

Nu-mi vorbi aşa, primitivule! Nu în faţa lui.

- Ce sexy eşti! - Tu eşi sexy.

- Eşti un porc. - Pa.

Cară-te naibii.

- N-ai speriat-o? - Nu. O să mă mai văd cu ea.

Bună, dragă. Bine ai venit acasă.

Bună, Kathrine. Te-ai şi mutat?

Am folosit cheia de rezervă. Sper că e în regulă.

- Nu mi-am adus multe lucruri. - Nu.

Bine ai venit!

Ai găsit şi vinul roşu.

Da. Şi ştiu ce vom face.

O să stăm împreună şi o să vorbim despre cât de porci sunt bărbaţii.

Îţi torn un pahar mare cu vin.

Mă întâlnesc cu Thomas.

Cu Thomas? Credeam că n-a mers.

Nu, n-a mers. Asta îi şi spun.

Te întâlneşti cu el ca să-i spui?

Vreau să-i zic într-un mod drăguţ.

Signe a zis că e cam sensibil.

Şi e prieten cu un prieten.

E cel mai bun mod de a...

Pe bune? De ce ai un iubit tocmai când eu m-am despărţit de al meu?

- O să mor singură. - Ba nu.

N-o să fie iubitul meu. Mă întorc în 15 minute.

Bună.

- Ce faci? - Hai. Urcă.

Mă gândeam să facem o plimbare.

Nu. Ne putem plimba şi sta puţin de vorbă?

Sigur. E o idee bună. Urcă. Putem vorbi aici.

Uşor.

Isteţ mod de a face o femeie să urce în maşină cu un străin.

Nu sunt străin.

Unde mergem?

Ai tot felul de idei.

- Fir-ar! E sus în cer. - E cel mai înalt turn din Copenhaga.

Iar te-ai uitat pe Wikipedia?

- Bine. A fost grozav. - Nu, nu.

Vino încoace.

Vino.

- Nu-ţi mai e frică de înălţime? - Nu.

Priveşte acolo.

Se vede Hvidovre.

Bine.

- De ce spui asta? - Acolo locuiesc.

- Serios? - Da.

- Acolo e casa mea. - Aia mare?

Nu. Cea mică, de lângă ea.

Atât mi-am permis. Trebuia renovată.

E foarte frumos.

Da.

- Cred că ea e aleasa, Niko. - Frumos.

Dar v-aţi întâlnit doar de două ori. N-ai cum să ştii.

- Nu? - Iubitule?

- Bună, Thomas. - Bună.

Mama ne-a întrebat dacă mergem la ea în vizită.

E prea repede sau ce?

Nu vrei să mergi, Nikolaj?

Ce...

Doar nu vapezi?

- Fir-ar să fie! - Ce porcărie!

Calmează-te. Nici nu miroase.

Îi spun că mergem la ora 19.

Calmează-te!

- Deci te mai vezi cu ea? - Da. Am un plan.

Am plecat. Ne vedem acasă, Kathrine.

- Anna? - Da.

Cum a primit Thomas refuzul?

Încă nu i-am spus.

Da. Mai văd cum merge.

Nu că mi-aş dori o relaţie serioasă. Doar că...

Ne distrăm foarte bine.

- Drăguţ. - N-o să fie iubitul meu.

Nu toate iubirile se termină dezastruos.

Nu.

Nu trebuie să se termine ca relaţia cu Rasmus.

Ar trebui să fii fericită că, în sfârşit, ai găsit pe cineva care-ţi place.

Da. Poate că voi fi.

Cineva ţi-a lăsat asta. N-o vrei?

Nu. Dă-i-o Kathrinei.

- Pa. - La revedere.

Viaţa e prea lungă ca s-o petreci cu persoana nepotrivită.

Vrei să spui scurtă, nu?

Vino şi aşază-te

Vino şi întinde-te

Vino şi lasă-mă să te simt din nou

Vină încoace şi ia-mă în braţe

Ţine-mă în braţe Vino încoace, fir-ar să fie!

Putem conveni s-o luăm de la capăt, dragă?

Am călătorit prin Univers

Sateliţi care deviau...

Din fericire, ne-am întors aici, jos

Şi eşti chiar aici, lângă inima mea

Oameni ca noi.

- Vrei să taci odată? - Dar e Poul, ce naiba!

Oameni ca noi.

Hei!

Perfect.

Kathrine.

- Nu, Anna. - Vino încoace.

Eşti gata pentru petrecerea de la birou. Hai să-ţi găsim un bărbat.

Nu.

Sunt o grămadă de bărbaţi arătoşi aici.

Ştii ce enervantă eşti când eşti îndrăgostită?

Nu sunt îndrăgostită. Nu sunt.

Dumnezeule!

Hai s-o găsim pe Signe. Ţigările mele sunt la ea.

Da.

O găsim pe Signe şi te facem să zâmbeşti.

Exact aşa.

- Arăţi superb azi. - Taci, Anna.

Bun. Cineva e gata pentru petrecere.

Ce citeşti?

- "Când viaţa o ia razna". - Bine.

Trebuie să-i fac luni o poză autorului.

Trebuie să-i citeşti cartea?

Dacă nu-l cunosc, nu-i voi face o fotografie bună.

Cum arată cea mai bună fotografie?

E autentică.

E un instantaneu care spune povestea vieţii cuiva într-o clipită.

Fără iluzii sau faţade. Doar adevărul.

- Profund. - Da.

- Bine. - Nu!

Poftim. O clipă de fericire. Exact ca în filme.

Sigur. Hai să vorbim despre impresionanta ta colecţie

de comedii romantice din anii '90.

Putem face asta. Sunt cele mai tari filme din toate timpurile.

- Iubirea perfectă. - Exact. Care nu există.

Ba cred că există. Îmi plac mult.

Când părinţii mei se certau, mă duceam şi dădeam volumul la maximum.

- Părinţii tăi se certau des? - Destul de des.

Până când tata a plecat.

De atunci, mama a fost mai mult singură.

Aşa ca tine.

- Am avut un iubit. - Da, unul.

Şi nu s-a terminat bine.

De ce?

M-a părăsit chiar când credeam că vom rămâne împreună.

Mi-a fost tare greu.

Dar aşa se întâmplă uneori când eşti îndrăgostit de cineva.

Eu n-o să te rănesc, Anna.

Nu poţi promite asta.

Nu mă mai ţii de mână.

Nu. Trebuie să-mi salut prietenele.

- Şi o faci cu mâna? - Uneori.

- Bună. - Bună.

- Bună, Anna. - Mulţumim că ne-aţi invitat. Poftim.

Mulţumesc.

Salut. Mă bucur să te văd.

- Bună, Signe. - Bine aţi venit.

- Arată grozav. - Îmi plac decoraţiunile.

Ne dăm silinţa când avem musafiri. Am cam muncit toată ziua.

Cred că v-aţi distrat bine aseară.

- Aţi petrecut la greu. - Aşa este.

Signe s-a dat greu jos din pat azi-dimineaţă.

Le duc înăuntru.

- Signe. - Da.

Aseară a fost grozav.

- M-am simţit bine. - Şi eu.

- Eşti în regulă? - Da. De ce n-aş fi?

Doar că...

- Bună, Kathrine. Dumnezeule! - Bună, draga mea.

Araţi grozav. Jachetă nouă?

- Ce s-a întâmplat? - Arăt ca naiba.

Ba nu. Chiar nu.

- Radiezi. - Serios?

- Mergi şi tu normal. - Aşteaptă-mă.

- Nu-ţi mai pune pantofi dintr-ăştia. - Vrei să arăt sexy, nu?

- Salut! Mă bucur să vă văd. - Bine aţi venit.

Bine aţi venit.

- Mă bucur să te văd. - Am avut o problemă cu pantofii.

- Kathrine. Nu sunt în apele mele. - Ştiu ce simţi.

- Stephanie. - Kasper.

- Cred că ne-am mai întâlnit. - Bună.

- Bine aţi venit. - E casa ta?

Vreţi să vedeţi orangeria?

- Mă duc cu fetele. - Aş vrea puţin vin.

Ne-am uitat sub pat şi era un şobolan mare.

M-am dus la recepţie şi am zis:

"Nu scria nimic despre şobolanii din camere pe website."

Nu l-a interesat, aşa că am găsit alt hotel.

- Mai ţii minte, iubito? - Da.

De ce alegeţi destinaţii proletare?

Am vorbit şi noi despre vacanţă. Nikolaj a propus Sharm el-Sheikh.

Am fost de două ori acolo, la all-inclusive.

Fugi de aici! Autentic, nimic de spus.

- Pot să văd pozele? - Sunt bune.

Sunt fotogenici.

Nikolaj vrea să luăm o barcă.

Vi-l închipuiţi pe punte în costum de marinar,

strigând "Ahoe!" şi arătând de-a dreptul idiot.

- Şi ţie îţi trebuie o barcă. - Da.

Am închiriat o dată o barcă în Italia.

Iubitule, cred că am ascultat destule anecdote despre vacanţe.

- Te simţi bine? - Da. Am băut deja trei pahare de vin.

Era rechin sau peşte?

Pe cine săruţi aici?

Păi...

A fost...

La petrecerea de ieri...

Ne-am sărutat. Am jucat un joc cu săruturi.

Da, aşa este.

Am sărutat-o şi eu pe Kathrine. Aşa, de distracţie. Ne piliserăm puţin.

- Şi eu am sărutat-o pe Anna. - Apoi...

Mai facem asta uneori.

Aşa.

- Apoi terminăm ce avem de băut. - Da.

A fost foarte amuzant.

- Tare amuzant. - Da.

- E un joc ciudat. - Iubito...

Ce?

Aşa este. Parcă aţi fi copii de 12 ani care-şi descoperă sexualitatea.

Nu poţi să-ţi ţii gura două secunde?

Poftim? Ce ai zis?

Iubito...

- Ce se întâmplă? - Numai o clipă.

- Nu-mi vorbi aşa. - Dacă ai tăcea, n-aş fi nevoit s-o fac.

- Îmi pare rău. - Ce mama dracului!

- Mă fotografiezi pe furiş? - Nu. În niciun caz.

V-am văzut ieri şi mi s-a părut amuzant.

Foarte amuzant. Ce s-a întâmplat adineauri a fost super!

A fost un sărut pe bune?

Trebuia să-mi spui înainte să-i arăţi poza lui Kasper.

Am uitat că era în aparat.

Am vrut să vorbesc cu tine când am venit aici.

Verişoara mea a devenit lesbiană la 30 de ani.

- Mai taci, da? - Da.

- Ce se întâmplă? - Nimic. N-a fost nimic.

Bine.

- Nu ştiam că-ţi plac fetele. - Nu-mi plac.

Bine.

- Atunci de ce te-ai sărutat cu una? - Fiindcă mă plictisesc de mor, Kasper!

De-asta.

Bine.

- Pleacă. Mai stau cu Thomas. - Rămâi aici?

- Ridică-te naibii de pe scaunul ăla! - Nu eşti şeful meu.

Nu mă atinge! Stau aici...

Ce naiba ai? Puteam să-mi rup piciorul!

- Nu ţi l-ai rupt. - Îmi vezi şi oasele sau ce?

- Ia mâna de pe lucrurile mele. - A fost super. Pa.

- Drăguţ. - Mai taci dracului!

- Cred că mă duc acasă. - Da.

- Pa, Thomas. - Pa, Kathrine.

Te simţi bine?

Da. Numai că sunt o mare idioată.

Sunt bine.

Bună.

Bună.

Thomas.

O să încerc să fiu puţin mai curajoasă.

Vrei să fii prietenul meu?

Normal că vreau.

Mulţumesc.

Nu-mi mulţumi mie.

Suntem îndrăgostiţi de peste un an.

Când suntem îndrăgostiţi, ajungem să ne vedem

prin ochii partenerului nostru orbit de dragoste.

Când se instalează rutina zilnică, când apar conflictele,

simţim că ni se aminteşte în mod constant de greşelile noastre,

dar uităm că şi conflictele sunt parte din iubire.

Dacă acceptăm asta, relaţia poate fi o scurtătură spre autoperfecţionare.

Dar trebuie să fim pregătiţi pentru autoreflecţie

şi trebuie să ne abţinem să arătăm cu degetul spre partenerii noştri.

Trebuie să ne perfecţionăm şi să colaborăm.

Trebuie să vrem asta si să fim îndeajuns de curajoşi să o facem.

Capitolul 3 Relaţia

Aşa.

Ce zici?

Din Vesterbro în Hvidovre. Nu mă aşteptam la asta.

Va fi perfect.

Bun. Hai să vedem ce rămâne,

ce aruncăm şi ce ducem în pod.

- Da. - Avem dubluri la tot.

Bine. Ce zici de scaunele din sufragerie?

- Eşti foarte ataşat de ele? - Da.

Dar am unele foarte drăguţe acolo.

Sigur, dar pe alea eu le-am făcut.

- Ai zis că sunt arată bine. - Sunt superbe, dar ăsta...

N-a fost şlefuit. Îţi intră aşchii în fund.

- Poftim? - Îmi intră aşchii în fund.

Îţi intră aşchii în fund?

- Dă-mi voie să le pipăi. - Nu. Aşa e.

- Aşa... - Şi aici?

- O aşchie mare. - S-a întâmplat o dată, dar nu ţi-am zis.

Bine. Fii atent.

Păstrăm scaunele tale dacă-l şlefuieşti pe ăla

şi punem măsuţa mea de cafea în sufragerie.

Măsuţa de cafea e făcută tot de mine.

Da, dar mai păstrăm şi din mobila mea, nu?

- Chiar trebuie? - Da.

- Bine. Dacă te face fericită. - Sunt fericită.

Atunci şi Poul e fericit, ce naiba!

Trebuie să sărbătorim.

- Ce e? - Fir-ar să fie!

Salut, Niko.

Nu. Avem de lucru.

Da.

Da.

Aoleu! Bine. Pa.

- Ce e? - El şi Steph...

Nu.

M-am săturat să-ţi dau tot timpul peste lenjeria ta murdară!

Atunci învaţă să speli. Eşti om în toată firea, retardatule!

De ce să-ţi spăl eu ţie lucrurile?

De ce nu? Eu gătesc în fiecare seară.

M-am săturat de porcăriile tale!

- Nu va trebui să mă mai asculţi. - Tot am în cap cicălelile tale.

Stai acolo ca un maimuţoi afurisit.

- Intră în casă! - Du-te dracului!

- Eşti gata de plecare? - Cum să nu fie!

- Astea-s toate lucrurile tale? - Da

Mi-am uitat PlayStation-ul.

- Bună. E cineva? - Da.

Voiam să-ţi văd noua casă.

E mult de mers când eşti mahmur. Am vomitat de două ori.

Mi-a explodat capul aseară. Mă simt groaznic.

- Fii alături de mine. Bună. - Bună.

Ce nebunie! E o casă pe bune.

Aveţi mobilă. Marmură. Incredibil!

Nu pot să cred că locuieşti aici!

Ce este? Alo?

Priveşte.

Nu se poate! Când te-a cerut?

Nu m-a cerut. Tocmai l-am găsit.

L-ai găsit? N-ai voie.

Există reguli. Nu umbli în lucrurile lui, nu-i verifici telefonul.

Nu i-am umblat în lucruri.

Am mutat chestiile alea. A căzut şi l-am găsit.

- Deci o să te ceară. - Da. Fir-ar!

Dar e de bine, nu?

Da... Însă cam prea repede.

Să mă mărit...

E prea de tot. Măritişul e...

E o nebunie, nu e...

Cine se mai căsătoreşte? Oricum oamenii divorţează.

De ce să te mai căsătoreşti?

Nu sunt genul care se căsătoreşte. Niciodată n-am fost.

Nu mai vorbi. Respiră.

Nu te gândeai c-o să-ţi găseşti un iubit sau că o să te muţi din oraş.

Nu, dar...

Acum ai un iubit şi locuieşti în Hvidovre.

Îmi place să fiu singură. Nimeni nu se aştepta la asta.

Da, dar este...

...pentru totdeauna.

Îl iubeşti?

Da.

Bine. Atunci nu te gândi...

Ce? Eşti fericită? Foarte bine. Suntem fericite!

Nu!

E o nebunie.

De necrezut!

Nu se poate!

Ba nu, termină. Fir-ar!

Înainte să plece, a zis că sărbătorim după ce se întoarce.

- Asta e. Te cere astă-seară. - Fir-ar!

- Eşti pregătită? - Nu.

Dar voi fi.

Bună, iubito.

Bună.

Ieşi?

- Nu. - Bine.

Am luat pizza.

Şi astea pentru...

...tine.

Mulţumesc.

Nu le pui în apă?

Ba da.

Bine.

Le pun în apă.

Este o zi cu totul specială.

Mă gândeam că...

că ne-am putea ocupa de bucătărie mai târziu.

Aş vrea să pun dulapurile pe perete.

Sigur.

Da. Aşa facem.

Hai să ne gândim la asta mai târziu.

- Mai întâi ne sărbătorim relaţia. - Da.

Da.

Doamne, ce frumoasă eşti!

Anna...

Da, vreau! Vreau.

Ce vrei?

Mă mărit cu tine.

- De ce spui asta? - De ce crezi?

Nu ştiu.

L-am găsit. Adică ţi-a căzut din buzunar.

Nu te-am cerut încă.

- Ţi-a luat ceva. - Ce vrei să spui?

Să mă ceri.

- Cine a zis că o să te cer azi? - Tu.

Ai zis c-o să sărbătorim.

Mi-ai luat flori şi m-am gândit...

Sărbătoream faptul că te-ai mutat aici, Anna.

Şi ţi-am luat flori fiindcă aşa am simţit.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

Serios. Regret.

Bine.

Dar... Ai auzit răspunsul meu, nu?

Nu. Cred că trebuie să mai aud o dată. Ce ai zis?

- Da. - Din nou.

- Ai zis da? - Da!

- Da. Îmi pare rău. - Te măriţi cu mine?

- Te măriţi cu mine? - Poţi să fii sigur.

Ne-am putea căsători la un conac.

Se pot închiria locuri grozave.

Nu trebuie să fie o nuntă uriaşă.

E în regulă să ne căsătorim civil şi să facem o petrecere în grădină.

- Poţi să iei nişte hârtie igienică? - Trebuie să fie ceva în stil mare.

Sigur. Hai să vedem ce se întâmplă.

- Hârtie igienică. - Hârtie igienică.

Te-ai uitat la proprietatea aia din Nordvest?

- N-o să ne căsătorim în Nordvest. - Pentru magazinul tău de mobilă.

Încă nu. Mă uit weekendul viitor.

Arată bine şi nu costă foarte mult.

- Nu. E în regulă. - Anna.

- Bună. - Bună. E un coleg de la serviciu.

- Bună. - Tocmai aici...

Ce coincidenţă!

- Ea este Michelle, prietena mea. - Am înţeles. Bună!

- Mă bucur să te cunosc. - Şi eu.

El e prietenul meu, Thomas.

- Logodnicul, de fapt. - Logodnicul. Da.

Bun. Felicitări!

- Mulţumesc. - N-am ştiut.

- E chestie recentă. - Bine.

Tocmai am fost la părinţii lui Michelle. Locul ăsta e pustiu.

Ce faceţi aici?

Aici locuim.

Bine.

De fapt, e o zonă foarte drăguţă.

E aer curat din plin şi e luminos.

Găseşti o casă mai mare cu bani mai puţini.

Am auzit.

Avem o casă mare, grădină.

Da. E foarte drăguţ.

Deci...

Cu ce te ocupi, Thomas?

- Sunt tâmplar. - Şi îţi lansezi propria afacere.

- Afacere? - Da.

Thomas va deschide un magazin ca să-şi poată vinde mobila.

Am înţeles. Grozav!

- E foarte tare. - Da.

Da.

Trebuie să plecăm. Ne întoarcem în oraş.

- Bine. - La revedere.

Eşti foarte sexy când lucrezi.

Mulţumesc.

Anna, mă gândeam... Ce-ar fi să refacem toată bucătăria?

Luăm un frigider nou, o maşină de spălat vase. Tot tacâmul.

- Pare cam scump. - Sigur

E o investiţie pe termen lung.

Cu planurile tale extravagante de nuntă, nu ştiu dacă ne putem permite.

Şi nici nu ştim cât timp vom sta aici.

Poftim?

Dacă vrem să ne mutăm cândva în altă parte,

poate că e o investiţie prea mare.

- Dar acum locuim aici. - Poate nu rămânem o veşnicie.

Lasă-mă să înţeleg.

Abia te-ai mutat şi deja vorbeşti despre mutare.

Nu vorbesc despre mutare.

Dar nu pot jura că vom locui aici pentru totdeauna.

Nu-ţi cer să juri, dar aş vrea să ştiu dacă chiar îţi doreşti să locuieşti aici.

Da, îmi doresc.

Dar nu ştim ce vom simţi peste zece ani.

Ba da. Eu o să vreau să stau în continuare aici.

- De-asta construiesc atâtea pentru noi. - Ştiu.

Eşti fericit?

- Da, sunt fericit. - Atunci şi Poul este.

Scuze. E de la serviciu.

Gata. Îl pun deoparte.

Întrebarea e dacă să punem un perete despărţitor în dormitorul mare.

Ca să facem două camere? E o idee grozavă.

Când îţi începi afacerea, o să ai nevoie de un birou.

- De un birou? - Da. De propriul tău spaţiu.

Eu mă gândeam la o cameră pentru copii. Apucă de celălalt capăt.

Ce copii?

Facem o cameră pentru copii înainte să discutăm despre asta?

- N-o să avem copii? - Pot lua una?

Christian, apucă de celălalt capăt.

Perfect. Bravo, copii.

- Nu vrei copii? - Ba da.

- Dar nu musai acum. - Nu am spus că acum.

Abia ne-am mutat împreună. Îmi place cum se dezvoltă carierea mea.

Da, dar ai 31 de ani.

Şi e momentul să-mi las baltă cariera şi să încep să-ţi umplu casa cu copii?

Casa noastră. Fir-ar să fie!

- Ai nevoie de ajutor pentru placaj? - Da. Ar fi grozav.

- Eşi bine? - Nu. Nu eram pregătită.

- Apuc-o de dedesubt. - Am apucat-o.

- Anna, e mai uşor... - Thomas, am apucat-o.

- Bine. - Stai puţin.

- N-ar fi mai uşor dacă... - Am prins-o. Mergi.

- Ai grijă. - Da. Am văzut.

- E mai uşor dacă o apucaţi... - Ştiu!

Pentru Dumnezeu!

Deci ai pus mâna pe ea, Thomas.

Nu credeam că se poate. Ai îngenuncheat?

Nu. N-am îngenuncheat.

N-a fost nevoie.

Ne bucurăm foarte tare pentru voi.

Aţi stabilit când şi cum se va întâmpla?

Da. Am vorbit.

- Anna vrea cununie civilă. - Drăguţ.

- Ar trebui şi o cununie religioasă. - Sunt de acord.

Nu ştiu. Nu credem în Dumnezeu, aşa că...

- Vă puteţi căsători apoi la biserică. - Da.

Cum merge cu magazinul de mobilă, Thomas?

Foarte bine.

Am fost ocupat cu reparaţiile la casă şi cu planificarea nunţii.

Aşa că nu prea am avansat.

Casa arată grozav. Ai făcut o treabă foarte bună.

Mersi, Jens. Anna vrea să ne mutăm.

- Dar abia te-ai mutat aici. - Nu vreau să mă mut.

Am zis doar că nu poţi să garantezi că vrei să locuieşti permanent în Hvidovre.

Se referă la ea.

O să faceţi copii în curând?

- Ce zici de "Buni"? - Nu putem numi barca "Buni".

Ce se întâmplă?

- Eşti cam tăcut azi. - Nu ştiu. Sunt tăcut?

Nu prea mă înţeleg cu Anna în ultimul timp.

- Probabil că de-asta. - Bine.

De ce nu vă înţelegeţi?

Sunt mai multe lucruri.

Anna nu vrea o nuntă mare

şi nu ştie dacă vrea copii acum.

Abia s-a mutat, dar nu prea vrea să locuiască în Hvidovre.

Pare că nu e atât de implicată ca mine.

Poate că e implicată în alt mod.

Când Signe şi cu mine am ajuns într-o criză anul trecut, ne-am dat seama

că e bine să facem nişte chestii separat.

Acum am barca asta cu Niko. Are vreo noimă?

Nu, deloc. Thomas, pe scurt,

Anna nu e la fel ca tine. Are nevoie de libertate.

- Sigur. - E ca nisipul.

Dacă îl strângi în pumn, îl pierzi pe tot,

dar dacă-l ţii în palmă...

Dacă-l strângi în pumn, se împrăştie,

dar dacă-l ţii aşa...

Dacă ai nisip, trebuie să-l ţii în palmă.

- Înţelegi ce spun? - Deloc.

Dacă vrei să rămâi cu Anna,

probabil că trebuie să-i laşi spaţiu.

Exact asta am spus.

Bună, băieţi.

- Aţi cumpărat barca aia? - Da.

E drăguţă.

Eu sunt Tanja. Ea e prietena mea, Maria.

- Ne plimbaţi şi pe noi când e gata? - Cu siguranţă.

Tu, de pe scaun, ce zici?

Sigur. Putem face asta.

- Vinerea viitoare? - Grozav. Aşa rămâne.

Abia aşteptăm.

- Ce e? - Nimic.

Cred că fata aia, Tanja, se mărită cu tine dacă Anna nu vrea.

Putem numi barca "Tanja".

Tanja.

Noroc. La mulţi ani!

Noroc, iubito. La mulţi ani!

- Nu-mi vine să cred. - Un an.

Incredibil.

- Te simţi bine, Thomas? - Da.

Da, mă simt bine.

Somonul e grozav, nu?

Am senzaţia că eşti cam tăcut.

Ba nu.

- Nu cred. - Bine.

E cumva vorba despre discuţia aia

legată de copii şi de nuntă?

- Nu e asta? - Nu. În niciun caz.

Anna, nu te pot obliga să faci asta şi e în regulă aşa.

Nu, dar putem discuta dacă e ceva.

Putem, dar nu e nevoie.

Bine.

- Trebuie să merg la toaletă. - Bine.

Bună, sunt Tanja. Prietenii tăi mi-au dat numărul tău.

Abia aştept ziua de vineri. Venim cu bere.

Calmează-te.

Nu.

Eşti bine?

Da.

- Sigur? - Da.

- Iubitule... - N-am nimic.

- Bună! - Cioc, cioc.

- Salut. - E cineva acasă?

- Bună. - Bine aţi venit.

- Bună, Kasper. - Bună.

- Felicitări pentru noua casă. - E minunată.

- Bună. Ce se întâmplă? - Bine ai venit.

- E o întâlnire a cuplurilor? Să plec? - Nu.

- Am adus vin. Să ne facem praf. - Atunci, poţi sta.

Bună, Thomas. Draga mea...

Mă bucur să te văd. Bună!

Hai, sărutaţi-vă.

Sărut-o chiar acum.

Bună. Mă bucur să te văd.

E tare de tot. O casă adevărată.

- De adulţi. - Bună, Niko.

- Ce se întâmplă? - Nimic. Ai nimerit adresa.

Da. Bună.

- Poftim. - Mulţumesc. Elegant.

- E un măslin. - Îl plantăm în grădină.

Haideţi. Scoateţi-vă jachetele.

- Nu stăm la intrare toată noaptea. - Ce faci, Niko?

Nu sunt cel mai tare dintre toţi,

dar lucrez acolo de cinci ani, aşa că ar trebui să mă respecte.

Aşa e. Trebuie să pui piciorul în prag.

Întrebarea e dacă vrei o ipotecă cu rată variabilă

sau una cu rată fixă.

- Noi vrem cu rată fixă. - E alegerea bună pentru noi.

Nu-l slăbeşte pe Niko.

Valoarea împrumutului raportată la valoarea garanţiei. Despre asta e vorba.

Da. Iubitule?

Îţi aminteşti ce rată a dobânzii avem?

Nu.

- Cam 1% cred. - Bine.

Atât avem noi. 1%.

Nu e rău deloc.

E un loc sigur din multe puncte de vedere.

Din multe puncte de vedere.

Sunt foarte bun în ceea ce fac.

Ai învăţat de la taică-tu.

Vreau să vă spun bine aţi venit în căminul nostru.

Thomas şi cu mine abia aşteptam

să vă vedem şi să închinăm un pahar pentru casa noastră din Hvidovre.

Vă căsătoriţi.

Sigur. Da.

Da. Ne căsătorim.

Pentru tine, Thomas...

Sper să-mi petrec viaţa alături de tine.

Sunt sigură că va fi fantastic. Şi...

Te iubesc.

Noroc!

Noroc.

- Felicitări. - Da.

Nu e rău deloc.

Soţul verişoarei mele, Karl-Erik, e tâmplar şi spune că...

Potrivit lui Rikke, retorica poate fi cam dură uneori.

- Retorica nu e dură. - E inutilă.

Ne spunem totul pe şleau. Nu-i nimic rău în asta.

Rikke zice că discuţiile au tendinţa de a fi dure uneori.

- Am auzit asta de multe ori. - E o interpretare greşită.

Trebuie să vorbim pe şleau.

- Dacă oamenii se simt ofensaţi... - E o chestie primitivă.

Pot spune: "Să trecem mai departe" sau "S-o lăsăm baltă".

Hei!

- Hei! Asta se întâmplă. - Anna, nu acum.

Super! Ne cânţi ceva?

- Ne distrăm un pic. - Cântă ceva de pe Spotify.

Thomas...

Asta e pentru tine, iubitule.

Vino şi aşază-te

Vino şi întinde-te

Vino şi lasă-mă să te simt iar

- Cântă altă notă. - Oricare alta.

Vino şi ţine-mă

Ţine-mă în braţe

Cântă altă notă.

Putem s-o luăm de la capăt, dragul meu?

Oameni ca noi.

Mereu e nevoie de un iubit

Şi mă gândeam că iubitul meu poţi fi tu

Aşa că vino şi aşază-te

Începutul nostru este bun

Ne vom găsi drumul prin jungla asta

Nu mai e distractiv? E Poul, fir-ar să fie!

Anna, stai jos. Eşti beată.

Bine. Stau jos.

Scuze că am încercat să-ţi cânt o melodie.

O să mă aşez pe scaunul tău de rahat.

Aoleu, stai. Nu vreau să-mi intre aşchii în fund.

Dar e perfect. Nu ţi-ai deschis încă magazinul de mobilă. Totul e perfect.

Zic doar:

"Bărbaţii care nu rezolvă lucrurile..."

Am dreptate? Sunt mulţi.

Anna.

Ştiţi ceva?

Pot cânta şi eu. Îmi place muzica.

- Nikolaj, ştii să cânţi la chitară? - Nu, dar pot încerca.

Lucrez la un cântec. Vreau să-l auziţi.

- Chiar? - Da.

- Poţi cânta în Re major? - Cântă mai întâi.

- Pot pune piciorul aici? - Să auzim.

Bine.

Voi cânta despre dragoste.

Te rog, adună-te. Avem musafiri.

De ce nu mă mai vrei?

- Cum de te-ai îmbătat aşa? - Nu sunt beată.

- Te porţi atât de rece. - Ba nu.

Nu vorbeşti cu mine.

Ce simţi? Ce părere ai? Ce se întâmplă?

- Eşti complet lipsit de emoţii? - Nu mă lovi.

E prea mult pentru tine? Marele şi puternicul tâmplar.

Atunci înfurie-te. E în regulă. Înfurie-te!

Doare?

Doare?

Eşti complet mort pe dinăuntru?

Da... Nu ştii cum să te exprimi.

Relaţia este un construct sociocultural

şi suntem în plină schimbare de paradigmă.

Nu mai este o necesitate. Căsătoria e o tradiţie

din vremea când bărbaţii şi femeile erau dependenţi financiar unii de alţii.

O mulţime de scriitori şi poeţi au scris enorm pe acest subiect,

iar oamenii au fost spălaţi pe creier pentru a crede că fericirea

constă în legătura de iubire cu o altă persoană.

Oamenii sunt individualităţi.

Ne naştem singuri. Murim singuri.

50% dintre căsătorii sfârşesc printr-un divorţ.

De ce ne promitem că vom fi împreună pentru totdeauna?

Capitolul 4 Despărţirea

Vai... Ce-i asta?

O şedere la un centru spa din Ystad cu cină şi tot tacâmul.

Aproape că e prea mult.

E ziua ta. Am vrut să-ţi iau ceva special.

Bine. Mulţumesc.

- Ăsta e sfeşnicul? - Da.

Da.

Nu pleca. O s-o iau razna. Nu-mi poţi face asta.

- Trebuie să fiu la muncă în 15 minute. - Nu-mi poţi face asta.

E munca mea.

Nu poţi să spui ceva?

Nu cred că funcţionează.

Şi ce o să facem?

- Putem pleca într-o vacanţă - Nu va rezolva nimic.

Te duc la un centru spa. Poate că ajută.

Nu ne salvăm relaţia dacă mergem la un centru spa din Suedia!

Trebuie să îndreptăm lucrurile. Noi doi.

Nu. Termină. Termină, fir-ar să fie!

- Nu asta ne trebuie? - Nu. Trebuie să comunicăm.

Bine.

Vorbeşte. Te ascult.

Bine.

Cred că e naşpa rău să locuim în Hvidovre.

E naşpa rău!

Şi cred că mobila ta e groaznică

pentru că jumătate din ea e neşlefuită.

Drăguţ. Ai terminat? Acum e rândul meu?

Dă-i drumul.

Mie îmi place în Hvidovre.

Şi...

- Mobila ta e urâtă ca naiba. - Mai zi şi altceva.

"Sunt Anna. Nu-mi place mobila ta şi nici să locuiesc în Hvidovre."

"Sunt Thomas. Nici mie nu-mi place mobila ta."

"Nu ştiu ce să mai zic, nu sunt conectat la emoţiile mele."

"Sunt o femeie modernă, independentă care-şi 'projectează' sentimentele..."

Nu. "Proiectează"! Tot greşit spui.

- Mă duc la muncă. - Ba nu.

Thomas, nu te duce. Nu pleca.

Nu-mi poţi face asta. Tu voiai o relaţie.

Te grăbeai.

Dar nu aşa mi-am închipuit că va fi.

Asta e realitatea. Nu vreo comedie romantică.

La ce te aşteptai? Să mergem pe mare cu o plută

şi să cădem de acord în orice privinţă?

- Nu, nu la asta mă aşteptam. - Dar la ce?

Tu vrei să te însori foarte repede şi să ai copii.

Iar eu trebuie să jur că vreau să locuiesc

în închisoarea asta pentru totdeauna.

De ce zici că e închisoare?

Nu e un lucru bun că vreau să-mi petrec viaţa cu tine ca o persoană normală?

- Nu e destul de sofisticat pentru tine? - N-am spus asta niciodată.

Vrei să-mi deschid o afacere pentru că te jenezi să fii cu un tâmplar.

Nu mă jenez să fiu cu un tâmplar.

Ai o grămadă de visuri pe care nu le transpui în realitate.

Şi e extrem de enervant.

Mă concentrez pe noi şi nu pe mine sau cariera mea.

Eu mă concentrez pe cariera mea pentru că implică multă muncă.

Şi nu-mi pune placa asta cu "noi"

când tu îi scrii Tanjei din port.

- Mi-ai controlat telefonul? - Contează?

Cum să nu conteze.

Tanja e rezerva ta?

Prietena cu numărul nouă aşteaptă la start dacă noi eşuăm?

- Sau te-ai combinat deja cu ea? - Nu. Dă-o naibii pe Tanja!

E vorba despre tine, Anna! Tu nu vrei nimic din toate astea.

Ce vrei? Mă vrei pe mine? Vrei să locuieşti aici? Nu ştiu.

E imposibil să fii cu cineva care e mereu în mişcare!

Poate de-asta te-a părăsit fostul tău iubit.

Şi poate că tu simţi nevoia obsesivă de a-ţi întemeia o familie

pentru că tatăl tău te-a părăsit şi ţi-e frică al dracului de singurătate.

Când ne-am cunoscut, ai zis să mă arunc în apă, să fiu curajoasă.

Cui îi e frică acum?

Eram îndrăgostit.

Şi nu mai eşti?

Nu.

Mă iubeşti?

Nu.

Nu cred că ar trebui să ne căsătorim.

Sau să fim împreună.

Nu.

Bine.

Da, bine.

Fă-ţi bagajele şi pleacă.

E casa mea. Pleci tu.

Bine.

Te uiţi la mine cum împachetez?

- Le iau pe astea. - Bine.

- Sunt foarte urâte. - Exact ca tine.

Şi le iau şi pe astea două.

Nu cred că poţi duce mai multe.

Ba pot. Foarte uşor.

- Adio, Thomas. - Adio, Anna.

- Poţi măcar să chemi un taxi. - Pot.

Ajunge în cinci minute.

Poftim.

Mersi. Nici măcar nu ţi l-am dat.

Da?

- Bună. - Scumpo!

Vino. Intră.

Bună, Anna.

Da. Nikolaj e şi el aici.

E în regulă dacă răspunzi. Ştiu că e Thomas.

Răspund repede.

Salut, Thomas. Ce mai faci?

Serios?

- Bine. - Da.

Vino, draga mea.

Dă-mi voie să iau asta. Ia loc.

Scumpo...

- Vino încoace. - N-am nevoie de ea.

Şi tipa aia, Tanja? Poate te întâlneşti cu ea.

Uitaţi-vă la mine. Şi... pozaţi mai puţin.

Bine. Încercaţi să nu zâmbiţi prea mult, dacă puteţi.

- E o poză de cuplu. - Atunci zâmbiţi natural.

Nu puteţi zâmbi natural?

Sora mea a avut mult timp coadă de cal.

Brusc, nu i-a mai plăcut.

Toată familia a fost şocată.

A băgat atâţia bani în asta

şi după aceea nu i-a mai plăcut.

Îţi fac ceva bun de mâncare. Bine, dragule?

Am 160.000 de urmăritori pe Instagram!

Felicitări.

- Mulţumim că aţi venit. - Nu mă atinge, ce dracului!

- Eşti bine? - Da.

Am găsit asta în birou.

E trecut numele tău, aşa că m-am gândit să ţi-o aduc.

Mulţumesc.

Dragoste eternă Ghid pentru o căsnicie de succes

Pregătiţi-vă să fiţi impresionaţi.

"Ea l-a făcut? Da, ea. Uimitor!"

- Tu l-ai făcut? - Eşti cea mai tare, iubito.

Da, eu l-am făcut. Suflă în lumânări.

Bravo!

- Două prietene? - Nu ţi-am zis?

- Mai am una. - Ce tare!

- Termină. Eu îţi sunt de ajuns. - Eşti unica.

- Calmaţi-vă. - Mergeţi într-o cameră.

Probabil că vă gândiţi: "Se duce la uncooking show ? Da, mă duc.

Kathrine face cele mai bune torturi.

- Îl tai eu. - Hai să gustăm.

- Salut. - Salut.

Îmi pare rău dacă am părut ciudaţi mai devreme.

Nu. Nu-ţi face griji, Niko.

Stai liniştit.

- Te bucuri de petrecere? - Da. E excelentă.

- Cred că o să plec. - Bine.

Da. Oricum trebuie să mă las de vapat.

Pleci?

Da. E cam...

... ciudat, de fapt.

Da.

Eşti bine?

Da.

Sunt bine. Îmi va fi bine.

Bine.

- Mă bucur că te-am văzut. - Şi eu.

Pa! Seară bună.

- Pa, dragă. Ne vedem. - Distracţie plăcută.

Mersi.

Niko şi Kathrine, sunteţi fericiţi?

Sigur că suntem.

Dar aveţi şi zile mai proaste, nu?

Sigur. Uneori e chiar nasol.

- Şi voi? - E un carusel. Nu, iubitule?

Da. Uneori e oribil. Signe m-a înşelat.

Kasper...

Bine. Cred că am dat-o în bară.

- Acum e momentul când alerg după ea? - Da!

- Super, Thomas! - Fugi, Thomas!

-Hei! Ăsta e taxiul meu. - Cum adică?

- Cheamă-ţi şi tu unul. - Cheamă-ţi tu!

- Eu l-am văzut primul. Valea! - Nu mi-l poţi lua de sub nas.

- Condu. Taci. - Tu să taci!

Anna!

Bună.

Bună.

Mi-a fost dor de tine.

Şi mie de tine.

Anna...

Te măriţi cu mine?

Să împărţiţi greutăţile... Să dovediţi bunătate, milă,

modestie, îngăduinţă şi răbdare.

Aveţi grijă unul de altul şi fiţi iertători când celălalt greşeşte.

Dar mai presus de toate, îmbrăţişaţi iubirea. Legătura care vă va împlini.

Îl vei iubi, preţui, vei trăi cu el la bine şi la rău,

în fericirea pe care v-o va dărui Cel de Sus,

aşa cum o soţie trebuie să trăiască cu soţul ei

până când moartea vă va despărţi?

Nu.

Da.

V-aţi legat să trăiţi împreună în sfânta cununie,

vă declar, deci, soţ şi soţie în faţa lui Dumnezeu şi a tuturor.

Vă puteţi săruta.

Sunt bune pozele?

- Super. - Grozav.

Deci au spus "da."

- Da. - Am fi putut s-o facem şi noi.

Poate că e mai bine că n-am făcut-o. Nu crezi?

Ba da. Voiam lucruri diferite.

Da.

Poate.

Hei. Ce faci?

- Cheia de la maşină. - E la mine în geantă.

- Salut. - Salut.

- Păreţi fericiţi. - Suntem.

I-am dat o şansă. Am încercat să fiu curajoasă.

Cineva mi-a spus cândva că e important.

- Ce persoană înţeleaptă! - Foarte înţeleaptă.

Draga mea, trebuie să facem o poză.

- Cu toţii. - Haideţi.

Ai grijă.

- Haideţi. - Trebuie să fiu în mijloc.

- Sunteţi gata? - Da.

- Nu pot zâmbi la nesfârşit. - Să vă văd dinţii.

- O puteţi păstra. - Mulţumesc.

Grozave culori.

Bună.

- Mă scuzaţi o clipă? - Sigur.

Bună.

- Nu te-am mai văzut de mult. - Mă bucur să te văd.

- Ce faci aici? - Am vrut să-ţi văd magazinul.

- Super. - E foarte frumos.

- Mulţumesc. - Minunat.

- Arăţi foarte bine. - Mulţumesc. Şi tu la fel.

N-ai venit cu Michael?

Nu.

- N-a... - Bine.

Vino cu el altă dată. Vă fac o reducere.

Da. Mulţumesc.

Numai o clipă să termin cu ei şi putem vorbi. Uită-te pe aici.

- Vezi dacă recunoşti ceva. - Sunt sigură că da.

- Îmi place ăsta. - Se poate face.

Cel albastru e grozav, dar îl putem face mai deschis.

DESCHIS