Original subtitles

"O PLAJĂ NUMITĂ DORINŢA".

Traducerea si adaptarea, Raiser.

Hei!

Hei...

Hei, este cineva?

Hei...

Juan!

Este foarte bună!

Este bună!

Mulţumesc frumos!

Eu... Daniel.

Prieten...

Golful...

Ştiţi unde suntem?

Nu am auzit niciodată un asemenea sunet minunat.

Nu eram sigur că o să înţelegeţi ce spun.

De ce nu am înţelege?

Cred că... nu ştiu.

Juan... şi Edea.

Este drum lung până pe coastă?

Este la capătul cărării pe care ai venit.

Nu, nu ăsta! Unde este coasta, uscatul?

Uscatul ai spus?

Haide, ştiţi ce este uscatul. Glumiţi amândoi!

Uscatul!

Nu ştim. Poate ştie Antonio.

Este tatăl meu. Şi al ei...

Şi tatăl vostru unde este?

A plecat singur să vâneze pe plajă.

Dar nu îi spune că am vorbit cu tine.

Când ai ajuns aici ne-a spus, să nu vorbim cu tine, să stăm ascunşi.

Ce se întâmplă aici?

Stăteam şi noi de vorbă.

Cine eşti? Ce cauţi aici?

Îmi pare rău, dar am rămas fără combustibil.

Curenţii m-au adus aici.

Vreau să-ţi spun câteva lucruri.

Mai întâi, nu mai scrie pe nisip. Nu mai semnaliza.

Am să-ţi spun eu când poţi să mergi acasă.

Asta este casa mea şi nu vreau să văd pe nimeni.

Şi în al doilea rând, rămâi pe plajă,

şi stai departe de mine!

Nu a prins nimic!

Vezi?

Ce este atât de amuzant?

Nu sunt mulţi peşti pe aici, asta este tot.

Am să-ţi arăt eu cum să-i prinzi.

Ai văzut?

Da...

Este foarte bun. Vorbesc serios.

Nu, aşteaptă!

Acum o să-ţi arăt eu ceva.

Vezi cum se face? Este uşor, nu-i aşa?

Uite...

Ce a făcut?

Mi-a dat asta.

La ce foloseşte?

Este ca să aprinzi focul.

Ce i-ai dat pe ea?

Era înfometat. Juan I-a ajutat să pescuiască.

De ce nu? Am vrut să îl ajut.

Ai face bine să te grăbeşti. Astea sunt cam grele.

Mai dă-mi una.

Asta este ultima.

Da... lasă-mă jos.

Hei!

Are să mă protejeze de ploaie?

Nu... dar arată frumos.

Ce este ăsta?

Este un medicament. Nu ţi-ar place.

Un medicament?

Ceva ce iei când te simţi rău.

Daniel, ce s-a întâmplat?

Juan! Adu medicamentul!

Medicament... bun!

Am uitat ce gust are.

Trezeşte-te...

Ştii ceva?

O să ajungi în mormânt, cu găurile pe care le ai în mână.

Eşti un prizonier.

Şi eu am fost prizonier. Pe viaţă...

Dar am scăpat.

Am reuşit să evadez.

Am ajuns pe insula asta.

Ştii ce spun oamenii?

Spun că insula este blestemată.

Să nu crezi asta.

Aici am găsit salvarea.

Şi tu poţi să o găseşti.

Aici nu poţi să găseşti droguri. Nu sunt droguri, ai înţeles?

Medicament, bun...

Ţi-am spus eu.

Aici am găsit salvarea.

Când am venit aici împreună cu soţia mea,

am fost stăpânul întregii lumi.

Am ales o femeie minunată. Exact ca ea...

Nu, nu, nu...

Mama ei a fost mai drăguţă.

Mult mai frumoasă.

Am fost fericiţi aici.

Eram liberi...

Oh, la naiba! Ce ştii tu?

Tu eşti un prizonier. Al drogurilor.

Al banilor...

Al maşinilor...

Al drogurilor şi a medicamentelor...

Uite aici!

Te simţi mai bine?

Mă simt minunat. Sunt regele lumii.

Ai fost grav bolnav?

Toate bolile vin dar şi pleacă...

Dar nu ai băut medicamentul acela.

Medicamentul acela este ciudat.

Cu cât bei mai mult, cu atât te simţi mai rău.

Nu înţeleg.

Ce îmi spui este ciudat.

Uite, ţine asta.

Priveşte...

Au venit să ne salute.

Să-I pun acolo?

Uite nişte ţestoase!

Putem să prindem una, dacă vrei.

- Nu! - De ce nu?

Nu când sunt o pereche.

Când vezi că stau aşa, câte două împreună, înseamnă că este vremea să depună ouăle.

Ce se întâmplă? Ce ai văzut?

Acolo este locul unde Antonio a îngropat-o pe mama.

Vezi cât este de uşor?

Dar trebuie să o ţii bine. Uite aşa.

- Ai înţeles? - Adică aşa?

Da, când peştele este în raza de tragere,

tot ce trebuie să faci este să apeşi pe trăgaci.

Este simplu, nu-i aşa?

Am să-ţi arăt eu cum să tragi.

Aşteaptă, trebuie să o reîncarci.

Nu o să aibă noroc.

Eu pun rămăşag că o să aibă.

Doamne, stă acolo de două minute. Cum reuşeşte?

Nu înţeleg. Uneori spui cuvinte ciudate.

Dar nu mi le explici.

Hei, uite!

Mai mult de două minute şi jumătate.

Ai învăţat repede.

Ce este mai rapid decât ăsta? Este mai rapidă decât suliţa mea.

A părut bizar când a spus că nu o să reuşeşti.

Chestia pe care o ai la mână este mai bună decât asta?

Nu ceasul nu este de nici un folos aici.

Dar astea sunt.

Când porţi astea în apă, poţi înota ca un peşte.

Am să-ţi arăt.

Priveşte!

Cu chestiile alea este mai rapid decât o ţestoasă.

- Eşti mai rapid decât o ţestoasă. - Să o facem din nou!

În regulă?

Bine, doar puţin.

Încetează...

De ce?

Aveam nevoie de asta.

Ajunge, acum.

Îţi place să faci ce făceam noi?

Pe ea o face să râdă. Pe mine nu, eu nu am chef.

Simt că îmi vine să plâng.

Pe urmă îmi vine să dorm toată ziua.

Ea nu este aşa. Nu este deloc aşa.

Este un joc pe care îl jucăm.

Dar tu eşti fratele ei!

Nu ar trebui să faci asta cu ea!

De ce nu?

Juan!

Edea!

Ticălosul!

Al naibii drogat!

Trezeşte-te, vine Antonio.

Pregăteşte ceva de mâncare, mi-e foame.

Cheamă-I şi pe Juan!

Ştiu cum este să te obişnuieşti cu un loc şi pe urmă să trebuiască să pleci.

Din partea mea este în regulă.

Pe de altă parte dacă te las să pleci, o să le spui oamenilor unde sunt.

Şi cuvântul meu nu înseamnă nimic?

Nu...

Nici măcar dacă te-aş vedea că săruţi, crucea de pe mormântul mamei tale.

Hei...

Voi de pe barcă!

Aşteptaţi o clipă!

Hei...

Hei!

Dă-mi o mână de ajutor.

Senor, ce cauţi într-un astfel de loc? Eşti la mile distanţă de uscat.

Da, ştiu asta. Dar am rămas fără combustibil în mijlocul oceanului.

Am fot adus aici de curenţi.

Ce noroc că te-am găsit.

De unde vii?

De la xxx Dar tu?

- Vin din San Raphael. - San Raphael?

Este o insulă mică la 30 de mile de aici.

Te superi dacă vin cu tine?

Nu...

Poţi să vii, senor.

Dar trebuie să mă plăteşti.

Am să te plătesc.

Coralul care se găseşte aici, este special.

Numai Paco este singurul care are curajul să vină aici şi să-I culeagă.

Oh, Doamne. Este grozav.

În satul meu se spune că insulă este blestemată.

Eu nu cred asta.

Dar ceilalţi nu sunt siguri, aşa că stau deoparte.

Pun rămăşag că vii aici destul de des.

Când pescuitul merge prost şi am nevoie de bani.

Este apă. Când lucrez nu beau alcool. Vrei şi tu?

Mulţumesc...

În San Raphael, găseşti combustibil şi orice mai ai nevoie.

Dacă vrei să pleci, este un vas care vine de pe continent, o dată pe lună.

Romul este bun, femei sunt cu siguranţă,

dacă ai bani, asta este tot ce îţi trebuie.

Îţi spun ceva senor, odată ce ajungi, ai putea să te stabileşti definitiv acolo.

Prima dată trebuie să vedem ce putem găsi.

Senor, ce este? Te simţi rău?

Nu este nimic. Când putem să plecăm?

Mâine la prânz. Nu-ţi face griji.

Am văzut că nu ai plecat.

Te-am privit de acolo, de pe stânci.

Pescarul acela nu a vrut să te ia cu el?

Nu, nu am vrut să plec încă.

Daniel!

Daniel, trezeşte-te!

S-a întâmplat ceva?

Ce faci?

Este stricată. Am crezut că o poţi repara.

Este a lui Antonio.

Este o carabină Brown.

Tatăl meu avea una din asta.

Era preferata lui.

Este foarte dificil să le găseşti în zilele astea.

Poţi să o repari? Lui Antonio i-ar place asta.

Să vedem ce putem să folosim.

Cu siguranţă este ruginită.

Nu ştii niciodată ce poţi să găseşti.

Şi zici că te pricepi la arme, nu-i aşa?

A fost uşor, doar că nu era folosită. Avea multă rugină în interior.

Vezi că a fost o idee bună?

Putem să o folosim la vânătoare.

- Dacă ne lasă. - Da...

Acum sunteţi prieteni. Şi eu sunt fericită.

Tot mai trebuie să-mi spui de ce nu ai plecat.

Pentru că insula asta ar putea să fie salvarea mea. Tu ai spus asta.

Pescarul o să se întoarcă peste o lună.

O lună ar trebui să fie destul pentru salvarea ta.

Trebuie?

Gloanţele sunt prea vechi, dar cine are nevoie de o armă?

Ei bine...

Am crezut că ţi-ar place să fie reparată.

Sigur că îmi place.

Ăsta este de culoarea ciocolatei. Muşcătura lui te-ar ucide.

Daniel, priveşte!

Daniel, vino aici. Priveşte...

Nu, doar unul.

Altfel pasărea paradisului o să rămână fără copii.

Este incredibil!

Ăsta a fost locul preferat al mamei.

Daniel!

Uite ce am găsit.

Ce este?

Este o veveriţă, uite!

Ai grijă!

Oh, uite...

li este frică, tremură... Dă-i drumul.

O să fie în regulă.

Nu am terminat încă. Mai sunt multe capcane.

Trebuie să le verificăm pe toate.

Mai este una acolo lângă copaci.

Merg eu! Voi aşteptaţi aici.

Uite...

Daniel!

Ştii, simt o durere ciudată de când ai venit.

Acum este foarte puternică.

Vrei să spui că te doare şi acum?

Ce fel de durere?

Nu ştiu, este înăuntru.

Aici, înăuntru. E foarte dulce.

Înainte să te cunosc pe tine, nimic nu conta.

Înainte de asta nu am cunoscut bucuria de a trăi.

Pentru prima oară simt bucurie, privind pescăruşii cum zboară spre cer.

Pentru prima oară simt bucuria, pe care o simţeam când eram doar un copil.

Pentru prima oară am descoperit lucruri în jurul meu, care nici nu ştiam că există.

Pentru prima oară nu mă mai tem să fiu singur.

Eşti minunată, dragă.

Dacă rămâi aici...

Vreau să rămân aici, dar...

Nu am de ales.

Atunci înseamnă că fetele de pe insula ta, sunt mult mai drăguţe decât mine.

Câte fete cunoşti?

Foarte multe...

Multe... cât de multe?

Ei bine, să vedem...

Câte una pentru fiecare grăunte de nisip.

Şi toate au colibă?

Da...

Şi îşi construiesc colibele pe unde se nimereşte.

Iar alţii nu au unde să stea.

Tu ai fii înspăimântată.

Ai găsi că oraşul este urât...

Mă întreb de ce nu văd şi alţii cât este de urât?

Drumuri de piatră, câţiva copaci... Este un coşmar.

Şi totuşi, trebuie să mă întorc acolo.

Dar nu încă...

Nu o să plec chiar acum.

Edea! Daniel!

Daniel!

Este Juan.

Te-am văzut. Te jucai cu Edea, nu-i aşa?

Şi ce-i cu asta?

A fost bine?

Ce s-a întâmplat?

Nu ţi-a plăcut?

Încetează, Juan!

Hei, de ce ne spionezi?

Poţi să spui lumii întregi că Daniel are o femeie.

Spune-le tuturor!

Poţi să-i spui şi Lunii toată povestea.

Ştii ce este Luna?

Luna este o femeie grasă.

Şi toate venele se văd pe sub piele.

Priveşte!

Uită-te mai atent la ea.

Poţi să vezi petele? Dar Luna are un inamic.

Pe jaguarul celest...

Şi din când în când, îi sfărâma trupul în bucăţi, care cad pe Pământ.

Ai văzut vreodată stele strălucitoare care aleargă pe cer?

Da, sunt stele căzătoare.

Ei bine, Luna ca să se apere îl rupe în bucăţi.

Şi apoi sângerează.

Este devorată aproape în întregime de jaguar.

Oamenii şi animalele din întuneric sunt înspăimântate.

Şi apoi ţipă.

Fac toate zgomotele posibile ca să îl înspăimânte pe jaguar.

Şi ca să îl convingă să-şi abandoneze prada.

Ce Lună ciudată! Cine ţi-a spus toate astea?

Mama obişnuia să-mi spună povestea.

Şi cum se sfârşeşte?

Luna, speriată de jaguar devine din nou o femeie grasă.

Juan, trezeşte-te!

Ascultă...

Nu-mi place că-ţi petreci tot timpul cu ticălosul ăla.

- Du-te şi adu-I aici. - Lasă-I în pace. Ce-ţi pasă?

Am spus să te duci!

Edea!

Edea...

Edea!

Du-te la colibă.

Antonio vrea să te vadă. Trebuie să te duci.

Au venit iarăşi.

Bună, prietene. Ai revenit aşa curând?

Da, senor.

Cum aşa?

Pescuitul nu merge prea bine în San Raphael.

Te-ai întors mai repede decât mă aşteptam.

Oh, da, nu am încetat să mă gândesc la tine. Mi-am făcut griji.

Dacă am văzut că nu vrei să vii cu mine, am crezut că eşti nebun.

Şi dacă aşteptam încă două, trei săptămâni până să mă întorc,

te-aş fii găsit mort.

Vino să vezi.

Vezi ce ţi-am adus?

Cum ţi se pare?

Este mai mult decât îţi trebuie ca să ajungi la San Raphael.

Dar cum pot să găsesc insula?

Este spre nord. Ţii mereu cursul spre nord.

Este foarte simplu. Nu-ţi face griji, o să ajungi acolo.

Hei, mi-ar plăcea să-ţi dăruiesc combustibilul acela,

dar după cum vezi sunt sărac, senor.

Da, ştiu, ceasul ăsta valorează mai mult decât ce ţi-am adus eu.

Dar mai există un motiv pentru care m-am întors aici.

Ca să-ţi fac o surpriză, cum ţi se pare?

Deci amândoi am avut ceva de câştigat!

Adios, senor.

Pleacă...

Nu, aşteaptă!

Ştii că nu vrem să ne vadă.

Să aşteptăm până se îndepărtează.

Să ne întindem.

Să ne jucăm puţin.

Nu! Nu vreau!

Nu!

Ce s-a întâmplat? Cum adică nu vrei?

Nu, nu...

Nu mai vreau cu tine!

Ştiu asta...

Apa nu este bună. Toţi peştii mari au dispărut.

O să încercăm mai târziu.

De ce i-ai spus lui Edea să nu se mai joace cu mine?

Dar eu nu i-am spus nimic!

Atunci de ce mă refuză?

Cred că lucrurile nu mai sunt aşa cum au fost.

Când eşti îndrăgostit de cineva, te simţi altfel.

Nu-mi pasă!

Vreau să fie la fel cu a fost înainte.

Trebuie să-i spui să nu se mai simtă altfel.

Li plăcea să se joace înainte să vii tu. Este numai vina ta!

Ia-o înapoi. O să folosesc suliţa mea.

Îmi poartă noroc.

Lui Antonio nu o să-i spună, nu.

Edea nu o să îndrăznească să îl refuze.

Te învăţ eu minte să mă refuzi pe mine!

Să nu-mi mai spui mie, nu!

Edea!

Ajunge!

Pleacă de aici!

Ce naiba faci?

Trebuia să-ţi tai gâtul din prima zi când ai ajuns aici.

Dar mai este vreme!

Juan, fă ceva!

O să-I ucidă...

Juan!

Nu...

Nu!

Nu...

Nu!

Antonio!

Antonio, trezeşte-te!

Ce este?

Daniel se pregăteşte să plece.

Trebuie să-I oprim!

Dacă pleacă de pe insulă, o să spună gardienilor unde sunt şi suntem terminaţi.

De ce nu-i scufundăm barca? Aşa nu o să poată pleca.

Nu, nu, nu, nu... Este un singur lucru de făcut.

Tu trage-i o săgeată în burtă şi lasă restul pe seama mea.

Fă ce ţi-am spus, ştiu eu ce am de făcut.

Uite, am fost fericit aici până a venit el.

Nu vrem să pierdem totul, nu-i aşa?

Câtă vreme el trăieşte noi avem probleme.

Trebuie să îl ucidem!

În regulă, nu-ţi face griji.

Juan, ai grijă cu arma aceea blestemată!

Daniel!

Daniel, vrea să te ucidă!

Juan vine încoace cu săgeţile.

Pleacă de aici repede. Este mai bine să stai deoparte.

Este prea târziu. Ia-mă cu tine, mi-e teamă!

În regulă.

Haide...

Juan!

Aşteaptă o clipă!

Nu este nevoie să crezi că sunt duşmanul tău.

Juan!

Unde este?

Uite acolo...

Juan!

Uite, mai este vreme. Ascultă-mă...

Nu! Nu mai ai timp deloc.

De ce vrei să mă ucizi?

Pentru că te urăsc!

Nu-mi eşti prieten.

Juan!

Juan!

Şi eu sunt aici.

Vrei să mă omori şi pe mine?

Edea!

Repede...

Antonio, nu face asta!

Juan, Juan!

Este acolo pe stânci. Prinde-I!

Juan!

Aruncă săgeţile.

Fă ce ţi-am spus!

Vino aici!

De ce faci asta? De ce?

Spune-mi!

A fost un peşte pe aici care venea foarte aproape de ţărm.

Era colorat în albastru şi alb.

Noi i-am spus "coguarra".

Când a venit vremea să se împerecheze, a început să-i ucidă pe ceilalţi masculi,

pentru că ştia că sunt singuri.

Daniel!

Dă-te din calea mea!

Edea o să meargă cu tine.

Pentru că aşa este mai bine.

Juan!

Asta vrei cu adevărat?

Da...

Dar Juan? O să rămână aici singur?

Crezi că o să fie în regulă?

Da, da...

O să culeagă corali pentru pescarul acela,

şi are să-şi aducă o altă fată, care să-i ţină companie.

Crezi că pescarul acela o să poată să-i găsească o fată tânără,

pe care să o aducă aici?

Da! Are să găsească o altă fată...

Doar că nu o să fie deloc aşa cum eşti tu. Ci un alt fel de fată.

Diferită în toate privinţele.

Are să tot aducă fete aici, până când,

o să afle că a rămas fără coral. Şi treptat...

În cele din urmă are să rămână singur.

Fără nimeni...

Şi ce o să se întâmple atunci cu Edea mea?

Cu fărâma mea de mare şi de cer...

Cu ochii tăi de copil...

Dacă te iau de aici...

Puţin câte puţin zâmbetul tău are să moară.

Ultimul zâmbet de pe lume.

Nu pot să fac aşa ceva.

Nu, Dumnezeu nu m-ar ierta niciodată pentru una ca asta.

Edea!

Daniel a plecat...

SFÂRŞIT