Original subtitles

La naiba!

Eu sunt!

E cineva?

Rahat!

Bună!

Hei!

Da, zi-le!

Zi-le tu, Ellie!

Bine.

Bună!

Ești atât de dură!

Sunt cu tine, e în regulă.

Da. E în regulă.

Anna?

Doamne!

Nu e vina ta.

N-am reușit să ieșim la timp din Zonă. Îmi...

Îi este foame.

Trebuie să fie hrănită, iar eu...

N-am vrut s-o alăptez.

L-am tăiat înainte să fiu mușcată.

Înainte.

Vreau s-o iei cu tine la Boston.

Găsește pe cineva care s-o crească și să aibă grijă de ea!

Nu pot face asta.

Și vreau să-i dai ăsta.

Numele ei este Ellie.

Nu pot.

De cât timp ne cunoaștem?

De o viață.

Așa că ia-o cu tine în momentul ăsta,

după care, omoară-mă!

Nu pot să te omor.

- Te rog. - Nu.

Te rog!

Marlene!

Poftim!

Susține-i capul!

Așa.

Ține ăsta!

Acoperă-i urechile!

Ellie.

Ellie!

M-ai auzit?

Nu. Ce e?

Am găsit asta acolo.

Beefaroni, Chef Boyardee.

Tare!

Ai jucat vreodată ăsta?

Boggle? E un joc de cuvinte.

Dacă vrei să mă bați la ceva, ăsta e.

Bine, atunci.

Ne apropiem.

Spitalul e în direcția aia.

Poate e cel pe care-l căutăm.

Am priceput.

Ține-o un pic!

Mersi.

Aveau o chitară în rulota aia.

Era făcută praf, dar m-am gândit...

Poate ar trebui să găsesc una. N-am mai cântat de o veșnicie.

De fapt, mă gândeam că poate te învăț.

Sigur te-ai descurca de minune.

Vrei să înveți să cânți la chitară?

Ellie?

Da.

Ar fi grozav.

Uite la ce mă gândeam...

Trecem prin clădirea aia ca să ocolim,

găsim un zgârie-nori, urcăm și scrutăm.

De fapt, de data asta, mă gândeam să aruncăm în aer molozul ăla.

Am găsit niște dinamită în rulotă.

Serios?

Nu. Deci, o să trecem prin clădire,

găsim un zgârie-nori, urcăm și scrutăm în zare.

Dar te-am dus de nas, nu?

Uită-te la locul ăsta!

Ăsta da ghinion!

Armata aruncă cu bombe

și niciuna nu nimerește clădirea pe care vrei s-o demolezi.

N-avem cum să urcăm.

Dacă te urc acolo, poți să cobori scara.

Poate o luăm pe acolo.

Hai să te ridic!

Ești bine?

Da, sunt bine.

Doar că azi pari extrem de tăcută. Deci...

- Scuze. - Nu, e în regulă.

- Ai auzit ce am... - Da, urc.

Am priceput.

Unu, doi, sus!

- Ai reușit? - Da.

Bun.

Fir-ar să fie! Ellie!

Rahat!

Stai acolo!

Trebuie să vezi asta!

Ellie?

Aici, sus!

- Ellie! - Haide!

- Ellie! - Vino!

Așteaptă! Fir-ar să fie!

N-o speria!

Nu.

Ce faci?

E în regulă.

Nu te sfii!

Haide!

Bună!

Cât de tare!

Unde se duce?

Haide!

Bine.

Deci...

se ridică la înălțimea așteptărilor?

Are și bune, și rele.

N-ai cum să nu admiri priveliștea.

Nu știu exact unde e spitalul.

Da, o să-l găsim noi.

Sigur. Doar că...

Poate că nu e nimic rău acolo,

dar, până acum, mereu a fost ceva rău.

Suntem încă aici, totuși.

Știu.

Spun doar că e riscant.

Nu trebuie să faci asta.

Vreau doar să știi asta.

Ce vrei să spui? Ce altceva să facem?

Nimic. Ne putem întoarce la Tommy

și uităm de toată tărășenia.

După tot ce am pătimit împreună...

Tot ce am făcut...

Nu poate fi degeaba.

Știu că îmi vrei binele.

Știu că vrei să mă protejezi.

Ai făcut asta.

Și, când terminăm, mergem unde vrei tu.

La Tommy, la ferma de oi, pe Lună.

O să te urmez oriunde vei merge.

Dar nu putem renunța acum.

Terminăm ce am început.

Asta a fost tabără FEDRA?

Nu.

A armatei.

Au înființat bazele astea în primele zile

după începerea epidemiei.

Tabere medicale de urgență.

Evident, n-au rezistat.

M-au repartizat într-una la fel.

Cu Sarah?

Nu, murise deja.

Și tu ce pățiseși?

Din cauza ăsteia.

Tipul care a tras și a ratat.

Credeam că s-a întâmplat mai târziu.

Nu.

A doua zi.

Jos pălăria pentru armată!

Au pus copci mult mai bine decât mine.

Eu am fost.

Eu am fost cel care a tras și a ratat.

Nu e nicio poveste.

Sarah a murit,

iar eu n-am mai văzut rostul vieții.

Pur și simplu.

Și nici nu mi-a fost teamă.

Eram pregătit.

Nu puteam fi mai pregătit.

Dar, când...

Când am...

vrut să apăs pe trăgaci, am tresărit.

Încă nu știu de ce.

În fine, îți spun asta pentru că...

Știu de ce îmi spui toate astea.

Da, sunt sigur că știi.

Deci, timpul vindecă toate rănile, cred.

Nu timpul le-a vindecat.

Mă bucur că...

n-ai dus-o la capăt.

Și eu.

- Ar cam trebui să mergem. - Da.

Știi de ce am chef?

De ce?

De glume de doi bani.

„Oamenii fac glume despre apocalipsă de zici că-i sfârșitul lumii.”

- Prea devreme? - Nu, se potrivește.

O ador pe asta.

„De ce sunt mai gustoase pietrele de pe Lună?”

„Fiindcă-s din altă lume.”

- E groaznică. Asta e... - Mă lași? Chiar a fost bună.

- Nota zero din zece. - Bine, atunci.

„Ce i-a spus strugurele verde strugurelui mov?”

„Respiră, idiotule!”

Asta e de trei din zece.

- De minim șapte. - Îi dau un cinci.

- Cinci din zece. - Cinci?

Joel?

- Ellie! - Joel!

Ellie!

Bun-venit la Licurici!

Ușurel!

Ai fost lovit rău.

Patrula n-a știut cine sunteți.

- Unde e Ellie? - N-a fost rănită.

Nici măcar o zgârietură.

Își face griji pentru tine.

Unde e?

Am pierdut jumătate din echipă traversând țara.

Am avut cinci oameni însărcinați să mă protejeze,

și tot era să mor.

Cum ai reușit?

A fost doar meritul ei.

S-a spetit ca să ajungă aici.

Ar fi murit din prima zi.

Ești singurul om căruia nu voiam să-i fiu datoare.

Dar îți sunt datoare.

- Cu toții îți suntem. - Du-mă la ea!

Nu pot.

E în pregătiri pentru operație.

Ce operație?

Doctorul nostru...

crede că a crescut cordycepsul în Ellie de la naștere.

De ce face operație?

Produce un fel de mesager chimic.

Cordycepsul normal crede că ea e cordyceps.

De aceea e imună.

O va scoate din ea, va înmulți celulele într-un laborator,

va produce acei mesageri chimici,

apoi îi putem administra tuturor.

Crede că poate fi un leac, Joel.

Un leac.

Cordyceps crește în creier.

Așa e.

- Găsiți pe altcineva! - Nu e altcineva.

Nu i-am spus. Nu am speriat-o.

- N-o s-o doară. - Nu.

Nu, du-mă la ea! Du-mă imediat la ea!

Te rog. Nu înțelegi.

Ba înțeleg.

Am fost acolo când s-a născut, Joel.

I-am promis mamei ei că-i voi salva fiica.

I-am promis.

Așa că înțeleg.

Sunt singura care înțelege.

Îmi pare rău.

Nu am altă variantă.

Eu am.

Escortați-l până la șosea și lăsați-l acolo cu rucsacul!

Dați-i ăsta!

Dacă încearcă ceva...

împușcați-l!

Nu ți-a spus nimeni să te oprești.

Încotro?

Jos, pe scări.

Ce dracu' faci? Mergi în continuare!

Am zis să...

- La naiba! - Unde e?

Să ți-o trag!

N-am timp de așa ceva.

S-au tras focuri de armă!

CHIRURGIE PEDIATRICĂ

Avem suficientă putere?

E gata.

Deconecteaz-o!

- Cum ai intrat aici? - Am spus s-o deconectezi.

N-o să te las s-o iei.

Deconecteaz-o!

Mișcă!

Dumnezeule!

Acoperă-i brațul! Repede!

Bine.

Întoarceți-vă!

N-o poți proteja la infinit.

Oricât de tare încerci

sau câți oameni omori,

o să crească, Joel.

Apoi o să mori sau o să plece ea.

Și apoi?

Cât va dura până va fi sfâșiată de Infectați sau ucisă de atacatori?

Pentru că trăiește într-o lume distrusă pe care puteai s-o salvezi.

Poate.

Dar nu tu decizi asta.

Nici tu.

Deci, ea ce o să decidă?

Deoarece cred că vrea să facă ce se cuvine.

Și tu știi asta.

Nu e prea târziu.

Chiar și acum.

Chiar și după ce ai făcut,

încă mai putem găsi o cale.

- Ce... - E în regulă. Ești cu mine.

Nu te agita!

Ești încă sub anestezic.

Eram cu Licuricii și apoi...

De ce anestezic?

Făceau niște teste pe tine.

Și pe alții.

Se pare că sunt mulți alții ca tine.

Oameni imuni.

Sunt zeci.

Doctorii n-au reușit să aibă rezultate.

De fapt...

Au încetat să mai caute un leac.

Unde îmi sunt hainele?

Atacatorii au luat cu asalt spitalul. Abia te-am scos de acolo.

Îți găsim altele pe drum.

Au fost răniți oameni?

Da.

Marlene e bine?

Mergem acasă.

Îmi pare rău.

Doamne!

Nu. Așteaptă!

Te rog...

Cruță-mă!

Ai continua s-o cauți.

BUN-VENIT ÎN WYOMING

Ne-a adus destul de aproape.

Restul drumului îl facem pe jos.

Cam cinci ore de mers.

Dar ne descurcăm noi.

Ții minte?

Da.

Mergeam mereu cu Sarah pe drumul ăsta.

Nu era activitatea ei preferată.

Nu-i plăceau țânțarii și insectele.

Dar urca cu bucurie pe munte.

Sau zbârnâia.

Probabil ăsta e cuvântul potrivit.

Când vedea fata aia o stâncă,

se ducea...

Te-ar fi plăcut.

Nu spun că sunteți la fel.

Cu siguranță sunteți diferite.

Cum așa?

Păi, ea era mult mai...

Aș zice „feminină”. Și nu spun că tu nu ești feminină.

Nu sunt.

Da, nu ești.

Deci așa.

Era mai înaltă.

Avea un zâmbet demențial.

Din nou, nu spun că tu n-ai.

Știi de ce cred că te-ar fi plăcut?

De ce?

Pentru că ești amuzantă.

Cred că ai fi făcut-o să râdă.

În fine, cred că și tu ai fi plăcut-o.

Da, sunt sigură.

Iată!

Nu mai avem mult.

Așteaptă!

La naiba!

În Kansas City m-ai întrebat când am omorât pe cineva prima dată.

Când am fost mușcată în mall, nu eram singură.

Eram cu cea mai bună prietenă.

A fost și ea mușcată.

N-am știut ce să facem, iar ea a zis:

„Putem să așteptăm.

S-o ardem poetic și să ne pierdem mințile împreună.”

Ea și le-a pierdut.

Iar eu a trebuit să...

Numele ei era Riley.

A fost prima care a murit.

Apoi, a fost Tess.

- După care, Sam. - Nu ești tu de vină.

- Știu, dar... - Uneori, lucrurile

nu ies așa cum sperăm.

Poți să simți...

că ai ajuns la capăt de drum

și nu știi ce să mai faci.

Dar, dacă nu te oprești...

găsești un nou motiv pentru care să lupți.

- Poate că nu asta... - Jură!

Jură că tot ce ai spus despre Licurici e adevărat!

Jur.

Bine.

Subtitrarea: Valeriu Cosa