Original subtitles

Cazul e respins.

Din episoadele anterioare:

A fost minunat. A fost sau a trecut prea mult timp?

Chiar a fost minunat.

L-am văzut pe Paul, soţul meu decedat.

- Vreau o a doua şansă. - Ai comis fraudă.

O să mă predau.

Vreau să fiu lângă soţia mea şi lângă fiica pe care le iubesc.

Sunt însărcinată, Harry, dar s-ar putea să nu fie al tău.

Nu regret ce s-a întâmplat în acea seară deloc.

Dacă nu e al meu, ai o alegere de făcut...

Eu sau copilul.

Ăsta e rezultatul testului de paternitate.

Îl păstrezi pentru mine?

Harry, eu sunt. Au dispărut rezultatele testului.

Şi erau aici când când ai fost tu aici...

Sună-mă când vezi mesajul.

Vin acum!

Mulţumesc.

Şi vă mulţumesc pentru acel cadou minunat!

Cel pe care mi l-aţi lăsat la uşă.

N-a fost de la noi.

Ăsta este!

Este cadoul nostru pentru tine...

O excursie plătită în Palm Springs.

Noi fetele şi un T-Bird.

- Plecăm mâine. - Ce drăguţe sunteţi.

- Nu mi-aţi trimis şi florile? - Ţi-am făcut cadou o călătorie, Sav.

Îmi place cadoul. Vă mulţumesc foarte mult.

Cineva ţi-a trimis un buchet?

Da, şi pe felicitare scria "La mulţi ani".

Fără expeditor şi fără florar.

E clar că sunt de la Dom. Şiretul...

- Joss. - Ce?

- N-aş fi aşa de sigură. - Ar putea fi de la Harry.

Chiar credeţi că s-a răzgândit brusc?

Hai să tăiem tortul.

Întrebarea importantă este de la cine ai vrea să fie?

Nu prea ştiu.

N-ai avut nicio dorinţă sau un mic sentiment?

Am mici sentimente tot timpul pentru amândoi.

Dar nu am încredere în mine să fac alegerea potrivită.

- De ce? - Fiindcă sunt o nebună.

Aseară eram sigură că voiam să-l sărut pe Dom.

Şi l-am sărutat şi am dat înapoi.

- L-ai sărutat pe Dom? - Ce?

Da. Da.

April, de ce eşti surprinsă?

Îţi înţeleg sărutul necuviincios cu Dom.

Şi plusez cu nişte săruturi scandaloase cu Paul.

- Ce? - Nu se poate.

- Când? Ce se întâmplă? - N-am plănuit asta. Credeţi-mă. Dar...

Dar nu pot nega cum m-am simţit, cum mirosea, ce gust avea...

Fericirea trecutului meu.

Desigur că am fost confuză. Am fugit cât de repede am putut.

Dar cu cât îl văd mai des pe Paul, cu atât îmi aduc aminte mai mult...

- De cei 17 ani petrecuţi împreună. - Şi ultimii trei ani?

A făcut un lucru oribil, dar e gata să-l înfrunte.

- Să facă închisoare, chiar. - Şi cu Richard cum rămâne?

Richard e un iubit minunat.

E un tată minunat pentru Madi. Mă face să râd.

- Care e problema? - Nu e la fel ca cu Paul.

Sindromul soţiei abuzate?

Am spus asta cu voce tare?

Scumpo, îmi pare rău. Dar aşa mi se pare.

Paul v-a făcut viaţa un calvar în ultimii trei ani.

Nu-mi vine să cred că ai vrea să te împaci cu el.

Omul e irecuperabil.

Şi desigur, Paul îţi ocupă mai mult spaţiu în gândurile tale.

Au trecut câteva zile de când ai vorbit cu Richard.

Toate aţi făcut ceva ce acum regretaţi.

Aţi făcut greşeli enorme, aţi minţit cu neruşinare...

Şi n-aţi făcut decât să complotaţi şi să cerşiţi iertare de atunci.

Şi îi spuneţi singurei persoane care nu a făcut rău nimănui,

că nu pot să mă gândesc că l-aş putea ierta pe Paul?

Nu ştiu ce spuneţi voi, dar eu mă simt murdară.

Eu zic să mergem azi în Palm Springs, să ne exfoliem.

- Nu pot. Trebuie să muncesc. - Eu trebuie s-o duc pe Lucy de la Jane.

- Bine. Karen? - Eu?

Mai am câte ceva de rezolvat.

Din câte vezi, a fost un an plin.

E puţin spus.

Şi faci asta mereu, până te fac să vorbeşti.

Mi-ai fi putut cere sfatul.

Îmi poţi spune despre aventura cu acest bărbat pe care l-ai pierdut?

Numele lui era Tom Grey.

- Ce? - Ce?

- Reacţia ta. - Ce? Nu am...

Ai observat? Nu-ţi scapă nimic.

Thomas Grey, avocatul?

- Da. Îl cunoşti? - Da. Căsătorit cu Elizabeth?

- De unde... - Îl vedeam aici pe coridoare.

Practic locuia la etajul psihiatriei.

- Ce? Tom a fost internat? - Nu el. Soţia lui.

Sunt surpinsă că nu ţi-a spus.

Elizabeth mi-a spus că n-a fost la psihiatru niciodată.

N-a fost la unul. A fost la o întreagă echipă.

Ce naiba faci?

De unde ai asta? Ai furat-o de la tatăl tău?

Nu am furat-o. Am făcut-o singur.

Când?

Când ai fotografiat-o pe buna dr Kim?

- Am fost amici. - Când a început asta?

În timpul aventurii tatălui tău sau după ce l-a ucis?

Eşti nebună. Ştii ce?

- Eu sunt nebună? - Vorbim când eşti trează.

- Ce spui de marţi? - Nu-mi vorbi aşa.

Pleacă. Fii laş. Pleacă, la fel ca tatăl tău!

La fel ca el. Ai dreptate.

Singur, respins, trăind cu o femeie rece şi autoritară.

Tu l-ai împins spre Karen, cum m-ai împins şi pe mine.

Ea a venit la mine. Ştii asta.

Niciodată nu m-ai întrebat de ce.

Era îngrijorată că te-ai îndrăgostit de ea.

Îi era ruşine.

Pentru ea n-ai fost decât un adolescent cu o iubire infantilă.

Serios? Atunci de ce s-a culcat cu mine?

O să vină mai târziu? Nu uita să-i dai astea.

Mulţumesc.

La mulţi ani, Savannah.

Ţi-am spus să nu faci o mare scofală din ziua mea.

Ţi-am spus doar "la mulţi ani".

Din partea firmei, dnă. D. Sunteţi membră a "Caşcavalului Lunii".

-Vezi, asta e o mare scofală. - Nu, e o roată mare.

Pune-l sub biroul tău.

- Am o întâlnire. - Asta e tot?

Multă sănătate?

Te-am sunat ca să... În primul rând, la mulţi ani.

Mulţumesc.

Ţi-am lăsat ceva acasă. Le-ai primit?

Erau de la tine.

Cine altcineva s-ar ocupa de facturile noastre?

Da. Ce-i al nostru e al nostru.

Da, utilităţile şi chestiile importante le voi plăti eu, dar...

Sunt unele facturi de la ginecolog pe care ar trebui să le plăteşti tu.

Era o factură de 600 de dolari pentru o vizită.

Da, am fost la ecografie.

Bine. O să o plătesc pe aceea.

Urăsc să-ţi spun asta de ziua ta.

Dar ar fi bine să-ţi achiţi singură cheltuielile medicale.

Sigur. Mult mai bine.

La mulţi ani!

Savi la telefon. Porneşte Thunderbirdul.

Mergem azi în Palm Springs.

- Bun venit în Palm Sands Resort. - Mulţumim.

Ia uite ce frumos e aici!

Apartamentul Palm, doamnelor.

Şi mai multe flori.

Las-o aşa, femeie. Apropo...

Prietenele noastre care vin mâine sunt cazate la un alt etaj.

Putem convinge acritura de la recepţie să le mute într-un apartament lângă noi?

Surorii mele îi place ca prietenele ei să-i fie aproape seara.

Aşa o frumuseţe merită un weekend de vis.

Foarte bine. Fiindcă e însărcinată şi va fi o zi de naştere importantă.

Nu e chiar aşa importantă.

Glumeşti? Ultima zi de naştere fără un copil.

Ştii cât de grea îi va fi viaţa?

Mă scuzaţi, dar bătrânica asta trebuie să ajungă la baie.

Asta e tot, Brendon.

- Mulţumesc. - Eu îţi mulţumesc.

- Sunt flori şi aici. - Savi, încetează.

Ai dreptate.

Harry, eu sunt. Unde naiba eşti?

Îţi dai seama ce-mi faci? Ea mi-a încredinţat rezultatele.

Nu-ţi pasă de relaţia ta cu ea, dar, e şi relaţia mea cu ea în joc.

Sunt plecată din oraş în weekend, aşa că te rog frumos ca

acel plic să ajungă înapoi înainte să mă întorc.

Richard, eu sunt.

Molly, eu sunt. Ştii de la cine sunt florile?

Sigur. Trimite-mi un mesaj.

- Tati, nu pot. - Haide.

Haide, Izzy. Sari la tati.

Haide. E amuzant. Sari ca un Superman spre mine.

Nu vreau, tati.

Haide, amice. Ai aripioarele. Totul va fi bine.

Promit că te voi prinde.

Tu ai vrut să venim aici.

Eşti campionul meu. Poţi sări, haide.

Haide, amice. Eşti gata?

Bravo!

- Foarte bine! - Uită-te la tine!

Minunat, scumpule.

- A reuşit. - Eşti aşa curajos.

- Joss, trezeşte-te. - Ce?

Trebuie să ajung acasă.

Am fost la Richard să-mi reamintesc ce bărbat minunat este.

Şi ghici ce? A plecat.

Împachetase totul, casa era abandonată.

Face ca Paul. De ce mi se întâmplă numai mie?

- Încă un magician... - Bună, April.

Se pare că am ratat câteva apeluri.

Uită ce ţi-am spus. L-am găsit.

Richard, unde ai fost?

La muncă. De obicei îmi opresc telefonul în timpul interviurilor.

- Eşti bine? - Da. Sunt bine.

După ultimele câteva zile, nu mă aşteptam să mă suni.

Sufrageria ta era...

Împachetată. Am crezut că ai plecat.

Am zugrăvit-o din nou. Se cojise ca fructele.

După tot ce s-a întâmplat, cum ai putut crede că aş pleca?

- Mi s-a mai întâmplat. - April, nu sunt Paul.

Ştiu că nu eşti.

Savi, ce faci? Ce se întâmplă?

Ai biletul de la portar? Am crezut că e la mine.

- Dar nu-l găsesc. - Cred că e în cameră.

Nu te las să pleci până nu-mi spui ce se întâmplă.

Toată ziua am fost obsedată de flori.

De la cine sunt, Dom sau Harry.

M-am gândit că destinul meu va fi decis în funcţie de asta.

- Şi apoi am văzut acea familie. - Care familie?

Familia de la piscină. Copilaşul şi tatăl lui.

Şi?

Joss, în tot acest timp, mi-am pus întrebarea greşită...

Cine va fi lângă mine? Dar nu e vorba de asta.

E un alt tip de relaţie. E vorba de o familie pentru copilaş.

Genul de familie pe care n-am avut-o noi şi ne-am dorit-o.

- Ce vei face? - Mă duc după rezultate.

Chiar acum?

Viitorul copilului depinde de numele din plic.

Trebuie să aflu ca să încerc să fac lucrurile să meargă.

Şi weekendul nostru?

Mă duc să iau plicul ca să-l deschid aici...

Cu prietenele mele.

Spune-mi unde e plicul.

- Ar trebui să fie în noptieră. - Serios?

Nu e într-un seif? Sau măcar în sertarul de lenjerie?

Te sprijin, dar n-aş vrea să conduci pe înserat spre casă.

Singură. Promite-mi ceva.

Mai gândeşte-te. Poţi pleca de dimineaţă.

Plicul nu pleacă nicăieri.

- Bine. - Perfect.

- Înapoi la piscină? - Da.

- Nu te aşteptam aşa devreme. - Ştiu. Îmi pare rău.

- Cât de bine ne îmbrăcăm? - Ca în California.

După atâţia ani şi tot nu ştiu ce înseamnă.

Te superi dacă te-aş ruga să mergem separat?

O să fiu gata în zece minute.

Richard vrea să luăm micul-dejun împreună.

Am avut o săptămână grea, şi cred că m-aş distra mai mult

în Palm Springs dacă aş lămuri situaţia.

De ce nu m-ai sunat ca să mă întrebi, April? Vorbeşte.

Mă gândesc de ce l-am apărat ieri pe Paul.

Adevărul este că mi-e ruşine. De ce mai am sentimente pentru el?

- Depinde ce sentimente ai. - Nu îl urăsc. Nu sunt furioasă.

- Iubire? - Nu e iubire.

- De ce mă gândesc la asta? - Nu poţi controla sentimentele.

Crede-mă. Am încercat cu Tom. Dar, îl voiam pe el.

Tu ce vrei?

Un partener, un tată pentru fiica mea, o familie.

Nu există un răspuns simplu. Richard e uimitor.

- Şi Paul... - Închide ochii.

Nu mă poţi hipnotiza. Sunt prea stresată.

Închide ochii, April.

Lăsând părerea mea şi a lui Savi şi a lui Joss de-o parte...

Tu lângă cine te vezi fericită?

Trebuie să plec.

Ce bine arată.

Îmi pare rău, Richard.

Elizabeth, ce faci?

Ştiu că e ciudat.

- Elizabeth, plec undeva. - Am venit să-ţi spun...

Că-mi pare foarte rău, Karen.

Nu durează decât cinci minute.

Bună dimineaţa, somnoroaso.

Nu am Bluetooth pe telefon, aşa că spune repede.

- Unde eşti? - Pe 60 aproape de L.A.

- Savi, opreşte. - Ce? Nu vreau să opresc.

Nu-ţi pot spune veşti proaste dacă mergi pe autostradă. Opreşte.

Vorbeşti serios. Bine. Trag pe dreapta.

- Ai oprit? - Da.

Plicul de la Genzide nu e acolo. Harry a furat rezultatele.

Cum adică?

A fost acolo ieri de dimineaţă, şi eu eram beată, şi le-a luat.

Ce făcea acolo? De ce le-ai lăsat la vedere?

Promit că-ţi voi explica totul dacă te întorci în Palm Springs.

- Harry ştie. - Poate sau...

Poate nu l-a deschis.

Sau poate n-a vrut să-mi spună când m-a sunat.

Savi, îmi pare rău.

Ne vedem într-o oră.

Nu înţeleg.

Ieri erai speriată când ai crezut că te-am părăsit.

Aşa este. Eram tristă şi decepţionată.

Dar după ce a trecut timpul...

M-am convins că, de fapt, tu m-ai părăsit pe mine şi...

- Ce? - M-am simţit uşurată.

- Cam nasol din partea ta. - Nu eram uşurată că ai plecat.

Eram uşurată fiindcă tu erai cel care m-a rănit pe mine...

- Şi nu invers. - Te-a recâştigat?

Nu-mi vine să cred. Te împaci cu Paul.

Şi eu m-am împăcat cu fosta de câteva ori.

De fiecare dată m-am convins că va fi la fel ca la început.

- Aşa mi-am irosit cinci ani din viaţă. - Oamenii se schimbă.

Dar nu revin la cum erau.

Mamă?

Mă duc la aeroport.

Plec definitiv dacă vrei să-ţi iei rămas bun.

- Gheaţă? - Nu, mulţumesc.

Ai o casă minunată, Karen. Cam goală.

În sensul bun. Lui Tom nu-i plăceau lucrurile multe.

- Elizabeth, nu vreau să discutăm. - Nu am vrut să sune chiar aşa.

Nu mai am vitriol. M-am scârbit, sincer.

Dacă vreau să-mi văd de viaţă... Trebuie să ne rezolvăm diferenţele.

Cum te pot ajuta?

- Unde pleci? - În Palm Springs. E ziua prietenei mele.

De fapt, ar trebui să fi plecat deja.

Ştiu că ar trebui să te las, dar am câteva întrebări.

Vrei să iei loc?

Da, cu mine vorbiţi.

Da. Vin imediat.

Joss, eu sunt. Joss, lasă-mă să vorbesc.

Savi a avut un accident.

L-aţi sunat pe Paul. Lăsaţi un mesaj.

Sunt April. Plec în Palm Springs la ziua lui Savi.

Dacă o să ajung o dată. Traficul e infernal.

Speram să ne întâlnim la prânz când mă întorc.

Sună-mă.

Nu ţi-am putut răspunde. Dar, spune-mi tot.

Joss, probabil te întrebi unde sunt.

Îmi pare rău. Traficul e infernal. Cred că a avut loc un accident.

Nu ai poze cu nimeni.

Asta se întâmplă când nu ai o familie.

Ar trebui să-mi sun prietena, să-i spun când să mă aştepte.

Mi-am lăsat mobilul la etaj.

Voiai să pleci din oraş fără telefonul mobil?

Probabil l-am uitat.

Nu răspunde, Karen.

Tonomat tâmpit!

Paul. Nu, nu. Savi a avut un accident.

Nu ştiu. A fost destul de grav.

Nu ştiu. Spitalul general Ontario.

Te sun mai târziu. April, unde este?

Se pare că e tot în operaţie.

Nu-mi spun nimic fiindcă nu sunt parte din familie.

Vreau ca medicii să ştie că Savannah Davis e însărcinată.

- Aveţi răbdare. Cine sunteţi? - Sunt soţul ei.

Unde este? Ce se întâmplă?

A ieşit din operaţie. Starea ei e critică dar stabilă.

- Critică? - Dar stabilă. E la terapie intensivă.

N-a scăpat de toate pericolele, dar până acum e bine.

- Şi bebeluşul? - Bebeluşul e teafăr. Nu l-a pierdut.

Poate vrei să-l suni pe Domnic.

- De ce? - Pentru că el e tatăl.

Am crezut că te-ai lăsat.

M-am gândit să mă apuc iar.

N-au fost nişte luni prea uşoare.

Floare la ureche.

E numai vina mea. Dacă i-aş fi spus adevărul aseară...

Dacă e vina cuiva, atunci e a mea. Eu am furat prostia aia.

Dacă nu va rezista?

Tu poţi supravieţui, Harry. Eu nu.

Ştiu că dau impresia că pot. Dar nu pot.

Nu ştiu ce m-aş face fără ea.

O să fie bine. Şi tu vei fi bine.

Şi tu?

Hai să intrăm.

Etajul patru.

- Ce vrei de la mine? - Să-ţi ceri scuze ar fi drăguţ.

Îmi pare rău, Elizabeth. N-am vrut să te rănesc.

Serios? Dar, ce-ai vrut, Karen... Când mi-ai furat viaţa?

Pune pistolul jos, Elizabeth, şi putem discuta cu calm.

- Răspund oricărei întrebări. - Oricărei?

Da.

Ţi-ai imaginat că eşti cu Tom când i-o trăgeai fiului meu?

Haide să discutăm.

- Vrei să bei ceva? - Sigur. De ce nu?

- Cu ce te servesc? - Scotch.

Am doar vodka.

- Cum o vrei? - În mână.

Karen, de ce nu-mi răspunzi? Unde eşti?

Suntem toţi aici.

Paul, ce cauţi aici?

Ţi-am auzit vocea, erai supărată, aşa că a trebuit să vin pentru tine.

Voi fi mereu alături de tine.

Veşti bune.

Savannah s-a trezit. A suferit un hemotorax.

Plămânul ei a cedat din cauza impactului.

Am intubat-o şi acum respiră bine.

Încă e ameţită şi are nevoie de odihnă.

Dar puteţi să o vizitaţi pe rând.

- Joss, du-te tu prima. - Bine.

Am stricat tot weekendul.

Glumeşti? Am mutat petrecerea.

E o nebunie pe sală.

Toată lumea e aici cu excepţia lui Karen, dar va veni şi ea.

- Harry a venit? - Da.

- A deschis plicul? - Da.

- Şi e aici. - Da.

Atunci e bine.

După tot ce s-a întâmplat...

O să vorbiţi şi despre asta...

Odihneşte-te.

Vom fi părinţi.

Nu sunt eu tatăl, Sav.

Dar... Ai venit.

Normal că am venit. Eşti dragostea mea.

Încă te iubesc.

Când m-au sunat să-mi spună...

Sunt un idiot.

Nu-mi pasă cine e tatăl.

Te aleg pe tine, Savi. Mereu te voi alege pe tine.

Te rog, pune arma jos, Elizabeth.

- Ascultă-mă... - Nu te întoarce!

112. Ce urgenţă aveţi?

Holly Oak e o stradă liniştită. Vecinii vor auzi împuşcătura.

Bronson Canyon e o comunitate mică.

Taci din gură. Taci.

- Mai vrei unul? - Ăsta e pentru tine, dragă.

Doamnă, răspundeţi-mi. Sunteţi bine?

Doamnă, mă puteţi auzi? Cineva?

Ridică-te. Acum!

Mişcă.

- Unde mergem? - Dormitorul tău.

Ai fost umilită recent aşa că nimeni nu va fi surprins când vor afla

că ţi-ai pus capăt zilelor cu morfină şi o sticlă de vodka.

Acum mergi.

- Sunt Sam. - Nu scoate o vorbă.

Lasă-mă să intru!

Mă duc la toaletă.

A intrat o asistentă la ea.

- Nu ştiam dacă vrei să mă vezi. - Vino încoace.

- Ştiu că ştii. - Nu-ţi poţi imagina...

Continuă.

Gândurile pe care le-am avut până am ajuns...

- Nu ştiam dacă vei fi bine. - Copilul e bine.

Slavă Domnului.

Dar eu te iubesc pe tine...

Te iubesc de multă vreme.

Şi am vrut să-ţi spun asta.

- Karen, tu eşti? - April, sunt Miranda.

Nu e un moment potrivit.

Îmi pare rău că te deranjez, dar nu ştiam ce să fac.

Nu te reţin.

Spune-mi dacă ştii ceva de Paul.

Noi n-am mai vorbit cu el de câteva zile,

şi trebuia să se întoarcă joi, dar nu a ajuns, aşa că...

- Vorbeşti cu tati? - Nu, scumpule.

April, te implor.

Îi poţi spune să-şi sune fiul?

Spune-i că fiul lui vrea să vorbească cu el.

- Sigur că da. - Mulţumesc.

Perfect. Ne vedem curând.

Era Karen?

Nu ştiu unde este.

Dar ştiu cine a fost zâna florilor.

Cine?

Mama.

- Şi-a amintit? - Se întoarce acasă.

Poţi s-o spui. Părul meu arată oribil.

Ce mă bucur să te văd.

Ghici ce?

Paul e aici.

- Ce? - L-am trimis acasă.

- Acasă la hotel? - Acasă la Miranda.

- Şi Richard? - M-am despărţit şi de el.

Cât timp am fost inconştientă?

- Parcă voiai o familie. - Am una. Chiar aici.

Cred că a renunţat. Acum urcă.

Nu urc acolo cu tine.

- Vă pot spune un secret? - Sigur.

Vă amintiţi când v-am spus de la cine îmi doream florile...

Savi, trezeşte-te.

Ajutor! Avem nevoie de ajutor!

Aici. Sora mea. Vă rog veniţi aici.

- Ai venit s-o salvezi, Sam? - Nu te pot lăsa să faci asta.

Nu vreau să te pierd. Ne avem doar unul pe celălalt.

Părăsiţi sala. Lăsaţi-ne să ne facem datoria.

O iubeşti, nu-i aşa? La fel ca tatăl tău.

El n-a iubit-o, mamă.

- A fost o greşeală. - De-asta a cerut-o pe ea la sfârşit?

În toată durerea lui, m-a privit şi mi-a spus "Karen"...

"O vreau pe Karen."

Astea au fost ultimele lui cuvinte... Înainte să-l omor.

Sam, nu!

Nu!

- Cod albastru. - 60 cu 30.

Liber!

Sfârşitul episodului 13 Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sync by Blackbird subs.ro