Original subtitles

Putem continua în timpul nopţii?

Din episoadele anterioare:

Nu. Mulţumesc.

Vrei s-o vezi pe Lucy? Asta e tot ce primeşti.

Când termin, ai terminat şi tu.

Nu-mi poţi cere să fiu lângă tine când eşti supărată,

şi să te enervezi când încerc să te ajut.

Elizabeth l-a omorât pe Tom, şi mă acuză pe mine?

- De ce nu m-ai prevenit? - Nu mai lucrez la caz.

Eram singură în seara în care a murit tatăl tău.

Ai nevoie de un alibi. Foloseşte-mă pe mine.

Aş face orice pentru tine, Karen.

Numele meu este dr Karen Kim,

sunt psiholog de peste 15 ani.

Lucrez în actualul meu cabinet împreună cu dr Jacob Pollack de 5 ani.

Şi când aţi început să-l primiţi pe Thomas Grey?

- Acum trei ani. - Care a fost motivul?

- Suferea de insomnii. - I-aţi prescris medicamente?

- Da. - Morfină?

Nu.

- Morfina a fost... - Opreşte-te. Karen...

Am mai discutat asta. Pledezi al cincilea amendament.

Dar avocaţii lui Elizabeth vor avea chitanţe de la farmacie.

Dacă nu vorbeşti despre asta, nu te pot contrazice.

Dacă tu nu te contrazici, îţi protejezi credibilitatea.

Prescrierea morfinei pentru durere nu e o crimă.

Să fii părtaşă la o sinucidere e cu totul altceva.

Dacă vine vorba de morfină pledezi al cincilea amendament.

La fel şi cu relaţia.

Dacă e vorba de date exacte, nu ştii sau nu-ţi aminteşti.

- Şi asta nu pare suspicios? - Cui? Nu există juraţi.

Şi judecătorul va intra cu mult după ce noi am terminat.

Se va uita peste declaraţii şi va decide dacă se ajunge la proces.

Dacă nu vrei asta, e mai bine să vorbeşti puţin.

Cum merge cu alibiul pentru seara când a murit Thomas?

Ce dezamăgire.

Am unul.

- Sam Grey. - Fiul lui Elizabeth?

- Acel Sam Grey? - Da.

Da, acel Sam Grey.

Amantele - Sezonul 1 Episodul 11 - Expunere totală

Traducerea şi adaptarea: Giana Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Îţi mulţumesc că ai venit.

- Ce vrei? - Să-mi iau rămas bun.

Plec joi. N-am putut să-mi permit altul.

- Bine. Te întorci în Florida? - Da.

Voiam să-ţi mulţumesc că mi-ai arătat fotografiile.

A fost mai mult decât meritam.

- Îi poţi da asta? - Un medalion?

Sunt poze cu mine şi ea înăuntru...

De la ultimul Crăciun dinainte să fac cea mai mare greşeală.

Spune-i că l-ai găsit printre lucrurile mele.

Chiar vreau să-l primească. Te rog. O să plec, April.

Plec din viaţa ta. Îţi cer doar o simplă cale de a fi cu Lucy...

De a fi aproape de inima ei.

Mereu ai fost aproape de inima ei.

- M-ai chemat? - Da.

Cum merge cu prietenii tăi din New York?

Îi ştii pe new yorkezi. Sunt încrezuţi şi pretenţioşi.

Refuză orice ofertă, dar o să-i prind până la urmă.

Ce crezi despre asta?

Vino aici. Ce? Promit că nu muşc.

O casă modernă, în inima dealurilor Hollywoodului.

- E perfectă pentru ei. - Da. E superbă.

Devine tot mai atrăgătoare pe măsură ce te uiţi la ea.

Am ceva de făcut, aşa că vorbim mai târziu.

Sigur.

Îmi pare rău că am întârziat.

- Un frappe? - Cu multă gheaţă.

Cu mai multă gheaţă decât oricine altcineva.

Mulţumesc.

- Ţi-e cald? - Şi sunt stânjenită.

De ce şeful meu e interesat de mine acum?

Pentru că nu sunt disponibilă. De aceea.

- Karen, te simţi bine? - Sunt bine.

M-am pregătit pentru declaraţie de dimineaţă şi...

Aşa e, urmează să o dai.

Te vei confrunta cu Savi la tribunal?

Dacă obiectează şi tu vei spune "Savi, n-am terminat".

Şi toată curtea află că sunteţi prietene şi judecătorul o să spună

"e un conflict de interese" şi te bagă la închisoare?

Probabil e imposibil. Îmi pare rău.

Nu e un proces. E o declaraţie.

Şi Savi nu va fi acolo pentru că nu mai lucrează la caz.

Serios?

Şi Paul pleacă în sfârşit.

- Doamne ajută. - Ce veşti bune.

Dar chiar sunt aşa bune veştile?

Cum adică? Normal că sunt.

Atunci de ce simt că fac ceva greşit?

Am dreptul să aleg dacă să-i spun lui Lucy despre Paul?

Unde e Savi?

Are o întâlnire. Dar noi te putem ajuta.

Ştiu. Dar tu eşti încăpăţânată şi tu eşti prea analitică.

Eu vreau o reacţie bruscă. Îi spun lui Lucy despre Paul?

Nu!

Nu e nevoie să ţipaţi.

Nu înţeleg de ce te îndoieşti brusc de decizia ta.

- Eşti mama ei... - Iar el este tatăl ei.

Pe care-l crede mort, April.

Dar nu este, şi asta înseamnă că Lucy ar putea creşte cu el.

Cu un tată mincinos, dar totuşi, un tată.

Un copil de vârsta lui Lucy e prea mic să înţeleagă.

Crezi că e bine să mă joc de-a Dumnezeu cu viaţa fiicei mele?

Asta e treaba părintelui până la 18 ani.

Atunci, se schimbă lucrurile.

Mai am opt ani până să iau această decizie.

Şi cine ştie? Poate moare până atunci.

Ce?

Ce-ai spus?

Îmi aduci un espresso dublu?

Mai ai nevoie de ceva pentru depoziţiile Grey?

- Ce încerci să afli? - Nimic.

- Ce e asta? - O diversiune.

O călătorie la New York?

Sunt nişte probleme cu bunurile Kellerman,

care se află în banca First Monument, aşa că partenerii noştri te aşteaptă.

E un client uriaş, Dom. De ce mi-l dai mie?

Pentru că nu pot merge la declaraţii cu tine în ceafa mea.

- Karen Kim e prietena mea. - Ştiu.

De aceea nu vreau s-o vezi când va suferi.

Chiar crezi că poate pierde?

- Îţi va plăcea de Stacey. - Serios?

Suntem prietene din şcoala generală,

şi apoi s-a mutat la New York să fie dansatoare,

dar s-a îndrăgostit de un tip de pe Wall Street.

E hetero?

Da, la fel şi Charlie şi Emma.

- O să inviţi vreun cuplu? - Sigur.

Doar că nu cunosc pe nimeni.

Îi pot invita pe Chad şi Dara.

Super.

Speram că putem folosi locuinţa lui Savi.

Savi? Sora mea Savi?

Da. Locul ăsta nu e destul de mare pentru o petrecere,

şi n-am putea să ieşim afară, şi...

Dar nu vreau să fie probleme. Ar fi vreo problemă?

Nu, nu. Nu e o problemă. O întreb.

- Ţi-e dor de ei? - De cine?

Ştiu că nu-ţi poţi opri atracţia sexuală faţă de bărbaţi.

Sincer, da.

E un pic cam ciudat să nu ştiu când voi vedea un bărbat gol,

şi câteodată mi-e dor de asta.

Dar e ca şi cum aş fi vegetariană, nu pot să mănânc carne.

Corpul meu intră în şoc.

Asta simţi tu? Corpul tău pofeşte...

Crezi că ai nevoie de... Un cârnat sau...

Un hot dog sau altceva?

- Şi te-ai supăra dacă ar fi aşa? - Nu ştiu.

Cred că încercăm să ne dăm seama de atât de multe lucruri şi...

Limite şi alte lucruri.

Cum e pe tărâmul lesbienelor când cineva se culcă cu un tip?

Nu există reguli clare, dar ipotetic vorbind, dacă s-ar întâmpla...

N-ar fi cel mai rău lucru.

- Nu? - Cred că nu.

- Ipotetic vorbind. - Am înţeles.

Annette Bening a primit-o înapoi pe Julianne Moore

când s-a culcat cu Mark Ruffalo, şi au avut copii împreună.

Nu ştiu cine sunt ăştia.

Informează-te mai bine. Mă omori cu zile.

Am o lecţie în 15 minute. Şi tu trebuie să vorbeşti cu Savi.

Sigur.

N-ai venit pentru lumânările parfumate cu vanilie.

Nu, nu. Nu-mi trebuie.

Dar ar trebui să vorbim despre Six Flags.

Parcul de distracţii. Trebuie să ducem fetele luni.

- Dar am făcut planurile înainte să... - Ai dreptate.

Şi asta cam schimbă lucrurile.

Da, nu ştiu. Am putea anula.

Dar Madi e foarte entuziasmată. Abia aşteaptă să meargă cu Lucy.

Ştiu. Şi Lucy e la fel. S-ar supăra dacă n-ar merge.

Am putea să mergem. Copiii sunt pe primul loc.

Ne-am putea petrece ziua împreună şi să le spunem fetelor altă dată.

Da, categoric.

Dacă-ţi place lumânarea, o poţi lua.

- Ne vedem luni. - Bine.

Ne vedem săptămâna viitoare.

Sigur putem folosi casa?

Desigur. O cină a cuplurilor?

Ai devenit aşa domestică de când eşti lesbiană.

Nu mai râde.

Sunt doar câţiva oameni. Alex m-a rugat să invit

câteva cupluri pe care le cunosc, dar nu mai cunosc pe nimeni...

Decât dacă vrei să vii cu Harry.

Nu. Nu cred că se va întâmpla asta.

- N-ai de unde să ştii până nu întrebi. - Harry nu va veni. Dar Dom...

Dom ce?

Nimic.

Ţi-a spus ceva? Ce ţi-a spus?

Ţi-a spus că ţine la tine. Ştiam că ar trebui să te previn.

Ai vorbit cu el? Când?

Nu realizează că eşti căsătorită cu Harry?

- Tu realizezi? - Desigur.

Doar că Harry nu vrea să vorbească cu mine.

Nu ştiu unde este sau la ce se gândeşte.

- Se gândeşte că te iubeşte, Savi. - Nu poate trece peste ce-am făcut.

Şi nu-l pot forţa.

Şi te arunci în braţele altuia?

Nu mă arunc în braţele nimănui. Sunt realistă.

Câteva menţiuni înainte să începem.

Nu suntem la proces.

Aceste declaraţii sunt făcute pentru a aduna probe.

Probele pot fi folosite în cazul în care se ajunge la proces.

Nu uitaţi că sunteţi sub jurământ.

Cei care depun mărturie trebuie să spună adevărul.

- Dnă Wade, altceva? - Asta e tot.

- Să ne comportăm civilizat. - Sunt total de acord.

- Chem primul martor. - Da, dle.

- Vă puteţi spune numele? - Anthony Newsome.

În cercetările făcute pentru Huxley Insurance,

aţi descoperit ceva despre starea emoţională a dlui Grey în timpul morţii?

Prima dată când am vorbit cu dr Kim despre caz,

mi-a spus că Thomas Grey nu era deprimat deloc.

Prima dată?

Da, i-am pus întrebări din nou după un interviu

când una din asistentele de la spital mi-a semnalat asta.

- Atunci mi-a dat notiţele ei. - De ce atunci?

Am informat-o că acest caz s-ar putea transforma într-o anchetă.

Şi era adevărat?

Nu în totalitate, dar nu am avut de ales.

Angajatorul meu îmi cerea să vadă acele notiţe.

Ce aţi găsit în acele notiţe.

Opusul celor ce mi-a spus dumneai în primă instanţă.

Notiţele susţineau faptul că Thomas Grey era foarte deprimat.

Mulţumesc, dle Newsome.

E posibil să fi venit aici doar din ciudă?

Poftim?

Sunteţi aici pentru că dr Kim v-a respins avansurile romantice?

- Dră Wade, ce naiba spuneţi? - Nu e adevărat.

Am fost acasă la dr Kim într-o seară pentru a o ajută să-şi instaleze

camera de supraveghere. Asta e tot.

- Dar aţi vrut o aventură? - Încetează.

Nu cred că e relevant.

Dacă dl Newsome îi poartă ranchiună clientei mele, cred că e relevant.

Suntem de acord că aşa este? Mulţumesc, dle Newsome.

- Abia aştept să ne dăm în aia. - Hai aici mai întâi.

Şi ne întoarcem pe aici până ajungem aici.

- În asta ne dăm de două ori. - Şi ăsta mare ultimul.

Bine, bine.

Fetelor, ştiu că nu aveţi răbdare, dar trebuie să stabilim câte ceva.

Nu fugiţi în faţa noastră.

Trebuie să vă vedem tot timpul.

Rămâneţi împrenă.

- Îngheţata şi bomboanele... - După prânz.

Să mergem.

Aşteaptă.

Îţi mulţumesc că ne-ai adus aici.

Mama m-a dus la Disneyland o dată, dar nu-mi aduc aminte.

Cu plăcere, Madi.

- Chiar te place. - Şi eu o plac.

Ai vreun plan legat de sora mea?

Sper că nu m-ai chemat pentru asta, pentru că nu te priveşte.

De fapt, mă priveşte,

pentru că sunt singura care încearcă să vă salveze căsnicia.

Dacă nu vrei asta, anunţă-mă.

Nu mai e nimic de salvat, Joss.

De ce? De ce nu?

Pentru că Savi n-a primit rezultatele testului de paternitate.

Şi fiindcă nu m-a sunat deloc şi l-am văzut pe...

Nenorocitul ăla acasă la noi, bănuiesc că copilul nu e al meu.

Îţi pot spune cu siguranţă că nu este adevărat.

Adică, nu a primit rezultatele încă?

Le-a primit, dar nu le-a deschis. Mi-a dat mie plicul.

Nici eu nu le-am deschis, deci...

- Nu vrea să le citească deloc? - Nu ştiu. Savi e ciudată.

Are propriul mod de a face lucrurile. Dar e vorba doar de copil?

Da.

Atunci sună la Genzide şi sileşte-i să-ţi spună rezultatele.

- Joss, dacă le ai tu... - Nu.

Oricât aş ţine la tine, nu-mi pot trăda sora.

Există reguli.

- Josslyn... - Reguli, Harry. Gata.

Ai un accent sexy şi ochişori albaştri.

Aşa că du-te la Genzide şi fă-o pe recepţioneră să-ţi dea rezultatul.

Dacă bebeluşul nu e al tău... Poţi divorţa.

Bine, dacă asta vrei.

Harry, dacă e al tău, şi nu faci ceva, ai putea pierde totul.

Încă se joacă.

De ce nu vorbeşti despre fosta ta?

Nu ştiu. De ce ai adus vorba?

Am vrut să te întreb de ceva vreme.

Am aşteptat momentul potrivit să te întreb.

Ne-am despărţit. Sunt acoperit în praf Churro, deci acum e momentul.

Ai dreptate. Nu trebuie să-mi spui.

Nu e treaba mea, şi fetele se întorc oricum.

Dar tu ştii totul despre viaţa mea, şi eu nu ştiu nimic despre tine.

Nu e cinstit.

- Nici nu ştiu cum o cheamă. - Sandra.

Nu-mi place să vorbesc despre asta pentru că e o mare ruşine.

Mai ruşinos decât soţul meu care şi-a înscenat moartea

pentru că a lăsat-o pe alta însărcinată?

Nu. M-a părăsit pentru alt tip şi s-a mutat cu el în Chicago.

O vede pe Madi când poate, din ce în ce mai rar.

Nu e la fel de dramatic ca în cazul tău, dar e nasol.

- Îmi pare rău, Richard. - Nu-i nimic.

Ne-am adaptat şi avem o viaţă bună.

Te-ai descurcat minunat cu ea. Eşti un tată foarte bun.

Mulţumesc.

Alex, eu sunt. Vreau să-mi răspunzi, pentru că nu ştiu ce să iau,

şi nu ştiu ce vrei. Nu sunt arome normale de îngheţată.

Pe asta scrie "Martini cu măsline"? "Burbon deshidratat"?

"Sufleu de citronelă"? "Lapte de cocos"? Ce e asta?

Prinţul hreanului? E de-a dreptul... Ştii ce?

Ai nişte fulgi de ciocolată?

- Fulgi de ciocolată? Nu. - Poţi verifica?

Nu au fulgi de ciocolată într-o gelaterie. Ce fel de gelaterie e asta?

E vreun fel de glumă proastă?

Pentru că e un magazin de îngheţată cam la o stradă de apartamentul tău.

Şi eu mă uit la...

Ceva care se numeşte "şuncă acoperită cu ciocolată"?

- Îţi place şunca? - Da.

Sincer, nu cred că ar trebui să mă ocup de cumpărături.

Nu mă pricep. Mai bine aleg restaurante.

Mă sună de la muncă. Te rog să mă suni urgent.

- Alo. - Bună, Josslyn. Ce faci?

Foarte bine. Cu ce te pot ajuta, Olivier?

- Cunoşti proprietatea Clark Drive? - A lui Greg?

Da. Dar Greg este bolnav. Cred că a mâncat nişte crab stricat.

Poţi arăta casa unui cuplu care trebuia să vină la ora 7?

Poate eşti ocupată. Ştiu că nu lucrezi astăzi.

Nu-i nicio problemă.

- Nicio problemă. Voi veni. - Minunat. Mersi.

- Mă voi revanşa. - Bine, la revedere.

Anulează... şunca. Nici măcar nu-ţi pasă.

Mulţumesc.

Alex am veşti proaste.

Soţul meu era stâlpul comunităţii. Oamenii îl admirau.

Era prea mândru ca să-şi ia viaţa.

Cum vă explicaţi faptul că a cerut morfină?

Tom avea dureri mari.

Voia să-şi trăiască restul vieţii cât mai vesel posibil.

Dr Kim a minţit despre starea lui emoţională.

Obiecţie.

S-a notat. Continuaţi, dnă Grey.

Când am descoperit că dr Kim i-a prescris morfină,

am început să-mi pun întrebări.

- În baza a ce? - Intuiţia unei soţii.

Bănuiam, dar nu aveam dovezi legate de aventura lor.

Până când Tom mi-a mărturisit.

Clienta dvs va povesti şi ceva care se bazează pe fapte?

Răspunde la întrebări cât de bine poate.

- V-a spus despre aventură? - Mi-a mărturisit greşeala.

Era îngrijorat pentru că dr Kim a confundat o aventură cu ceva mai mult.

Ea devenise iraţională şi îi cerea anumite lucruri.

E o minciună.

Era supărată pentru că el nu simţea acelaşi lucru.

Dvs eraţi cea supărată, nu-i aşa, dnă Grey?

E de înţeles, dacă aţi crezut că cei doi au o aventură.

Soţul meu iubit era pe moarte. Îşi cerea scuze cu jale...

Şi îşi mărturisea iubirea pentru mine şi cei 20 de ani de căsătorie.

Nu puteam să fiu supărată. Nu pe el.

Ce legătură are asta cu acuzaţiile dvs nefondate?

Era prea slăbit să-şi administreze singur morfina.

Poate că dr Kim a venit în acea seară să-l ajute.

Minte.

Elizabeth, tu mi-ai spus că Tom ţi-a cerut morfina.

- Şi că i-ai dat-o. - E imposibil.

Nu eram acasă când Tom a murit.

- Eram în oraş. - Eraţi în oraş?

Cu fiul meu.

Următorul martor al clientei mele va fi Samuel Grey.

Sam, de câte ori l-ai văzut pe tatăl tău în ultimele lui zile?

Veneam în weekenduri şi îl vizitam cât de des puteam.

Mai ales în ultima lună.

Nimeni nu ştia când se va întâmpla, dar ştiam că se va întâmpla.

Unul dintre doctori i-a dat patru luni.

Altul i-a dat un an. Am încercat să-l vizitez cât mai des.

Şi în weekendul când a decedat?

Venisem acasă pentru tata dar şi pentru mama.

Era distrusă, nu dormise de săptămâni bune, abia mânca.

Şi-a petrecut timpul având grijă de el.

Dar tata era treaz în acea seară. A fost ideea lui.

- Care a fost ideea lui? - Să o duc pe mama în oraş.

- Deşi a trimis-o acasă pe asistentă? - Da.

Tata se odihnea destul de bine...

Şi a crezut că ar fi bine să o scot din casă pentru o oră.

Se simţea mai bine.

Dacă am fi ştiut...

Am ieşit timp de o oră, şi când ne-am întors...

Nu mai era.

Îmi pare rău. Dar aşa s-au întâmplat lucrurile.

Eşti un ninja francez?

N-am vrut să te sperii. Am vrut să văd cum a mers.

Se pare că au plecat clienţii.

Da, au plecat acum zece minute.

Ce păcat.

Mereu îţi verifici agenţii după prezentarea caselor?

Nu e o regulă.

Dar sunt anumite persoane pentru care încalc regulile.

Crezi că o vor cumpăra?

Sunt destul de sigură că da.

Eşti?

Sigură?

- Să-ţi arăt casa? - Îmi place cum sună.

Aşteaptă.

Te simţi mai bine?

Nu ştiu de ce le şi răsuceşte. E suficient că merg repede.

Crezi că ne-am putea împăca?

Şi eu mă gândeam la acelaşi lucru.

Serios?

Şi cred că ar trebui să-i spui lui Lucy despre Paul.

Ce?

Ştiu că e o schimbare de decizie, şi că ne-am împăcat acum 5 secunde,

şi poate că exagerez.

- Nu-l mai urăşti? - Îl urăsc foarte mult.

Dar nu faci asta pentru el.

Nu e nici pentru Lucy un lucru bun, dar e cel mai bine pentru tine.

Nu înţeleg.

Ai o relaţie minunată cu Lucy. E un dar de la Dumnezeu.

Cred că n-ar trebui să-i ascunzi ceva atât de important.

Şi chiar dacă ar trebui, nu ştiu dacă ai putea.

Nu văd cum să o minţi în faţă tot restul vieţii.

Tu nu eşti aşa, April.

Chiar dacă încerc să o protejez?

O să se sperie când îi vei spune.

Dar dacă Paul apare în faţa ei într-o zi...

Nu te va ierta.

Şi îşi va pierde încrederea în tine.

Chiar vrei să rişti asta?

- Nu a fost o zi prea bună. - N-a fost prea bună?

Am fost acuzată că l-am ucis pe Tom.

Pot să dezmint tot ce au spus ei.

Trebuie să-ţi găseşti un alibi pentru acea noapte până mâine.

- Şi nu pot dovedi nimic. - Vreau să spun adevărul.

Ai cel mai prost alibi din lume.

Ştiu că nu-ţi place, dar trebuie să faci asta.

Întreabă-ţi partenerul. E îndrăgostit de tine.

- O să depună mărturie mâine. - Jacob nu e îndrăgostit de mine.

Şi nu-i pot cere să mintă sub jurământ.

Urmează-mi sfatul şi într-o săptămână totul va fi o amintire urâtă.

- Bine jucat. - Karen, aşteaptă.

- Pleacă. - Te rog, ascultă-mă.

Ăsta a fost planul tău, să te culci cu mine şi să mă trădezi?

Desigur că nu. Am încercat să te sun să-ţi spun.

Să-mi spui că îmi vei strica viaţa?

Voiam să-ţi fiu alibi Karen, dar apoi m-a rugat şi ea...

Ce voiai să-i spun? E mama mea.

Dar ai venit la mine gata să vorbeşti împotriva ei.

Ea nu-mi cere niciodată nimic, Karen.

Acum m-a implorat. A plâns.

- N-am putut s-o refuz. - Nu-mi vine să cred.

Înţeleg că eşti supărată, dar nu te-am trădat.

Ne-am culcat împreună o dată şi n-ai putut să-mi răspunzi la telefon.

Ştiai că relaţia asta nu va ajunge nicăieri.

Am făcut ce a trebuit. Îmi pare rău că s-a terminat aşa.

A ajuns cu bine în pat.

- Nici nu şi-a deschis ochii. - Ar trebui să facem asta mai des.

Nu-mi amintesc ultima dată când Madi a adormit în maşină.

Îţi mulţumesc pentru ziua de azi... Şi pentru sfatul nesolicitat.

- Îmi pare rău, dar... - Cred că ai dreptate.

- Îi voi spune lui Lucy. - Acum sunt speriat.

Ţi-am dat un sfat, tu-l vei urma, o să fie un dezastru.

Mi-ai dat un sfat. Eu m-am decis să-l urmez. Dezastrul va fi vina mea.

- Cum vei face asta? - Nu ştiu sigur.

O să o iau mâine de la şcoală, o duc la o îngheţată şi...

O să mă rog ca o îngheţată de mentă să îndulcească conversaţia.

Atunci sugerez să-i iei două.

- Am încercat să te sun. - Da?

Mereu îmi închid telefonul când sunt la muncă.

Ai fost la prezentare în tot acest timp?

Ştiu. E nasol. Ce-ai făcut cu Stacey?

Am mers la un restaurant, şi atât.

- Ar fi fost bine să vii şi tu. - Şi eu. Poate mâine?

Nu cred că poate. Trebuie să-şi vadă mama, şi...

Vor pleca mâine-seară.

Ce e aia?

E o muşcătură?

Poate că am urmat conversaţia noastră ipotetică.

Văd şi eu asta.

Când s-a întâmplat?

- Chiar trebuie să vorbim? - Nu.

Nu vreau să port conversaţia asta.

Noapte bună.

L-ai rugat?

Nu.

- Arăt bine? - Foarte bine.

- Îţi mulţumesc că ai venit. - E plăcerea mea.

Ştiu că e o întrebare prostească,

dar tu şi Karen lucraţi de obicei seara târziu?

Termină.

Doar pentru că ea îşi aminteşte că a muncit în seara decesului lui Thomas,

şi mă întrebam dacă...

Da, desigur.

Karen... pot răspunde? E foarte posibil să fi fost cu Karen.

- Bună ziua. - Numele?

Nu am nicio programare. Harry Davis.

N-ar trebui să fiu în fişe. Soţia mea...

Ea ar trebui să fie. Savannah Davis.

A făcut un test de paternitate cam acum şase săptămâni.

Numele dvs nu e trecut.

Nu e trecut ca... Tată?

Nu, nu sunteţi trecut în formular.

- Nu vă pot spune diagnosticul. - Am înţeles.

Dar aveţi informaţia în faţa ochilor?

- Da. - Mi-aţi putea spune.

Nu pot.

Ce trist, dvs, o drăguţă ştiţi ce scrie acolo,

şi eu potenţialul tată, nu ştiu absolut nimic.

- Dle Davis, nu pot. - Serios?

- E vreo problemă, Melanie? - Chiar nu pot.

Vă puteţi spune numele?

- Jacob Pollack. - O cunoaşteţi bine pe dr Kim?

Am fost la facultate împreună.

Desigur, ea a terminat în primii 1%. Eu, nu chiar.

Ne-am regăsit în 2007 la o ceremonie de decernare a unor premii.

La care ea era cea premiată.

Pentru munca ei cu minorităţile, cred.

Înţelegem. Are o carieră frumoasă.

E un martor cheie.

Continuaţi, dle Pollack.

Ne-am format cabinetul în 2008.

Aş vrea să vorbim despre seara în care Thomas Grey a murit.

Sigur.

- Vă amintiţi unde eraţi? - Da.

- Eram la birou. - Eraţi singur?

- Nu. - Lila era acolo cu el.

Recepţionera noastră.

Îi dădusem câteva cazuri de pus la dosar înainte să plec.

Karen, te rog.

E rândul meu să vorbesc. Dle Taylor, prima întrebare?

Să începem cu notiţele de la şedinţele cu Thomas Grey.

De ce nu mă întrebaţi ceea ce vreţi să ştiţi?

- Ce vreau să ştiu? - Unde eram când a decedat Thomas.

Bine. Unde eraţi?

Acasă. Singură.

Îmi amintesc pentru că vorbisem cu Tom în acea dimineaţă.

Nu se simţea prea bine. Voiam să fiu lângă el.

Dar, eu mereu voiam asta.

Ne iubeam. Pentru mine, a fost dragostea vieţii mele.

- Vreau să vorbesc cu clienta mea. - Nu e nevoie.

M-am îndrăgostit de un bărbat căsătorit. Asta e singura mea vină.

Şi i-am prescris morfină ca să-şi poată lua viaţa...

Pentru că l-am iubit atât de mult, încât nu voiam să sufere.

Şi când m-a întrebat dacă l-aş ajuta să-şi ia viaţa... I-am spus că da.

Dar nu m-a chemat. Cred că Elizabeth Grey i-a curmat viaţa.

E o nebunie.

Care au fost circumstanţele, nu voi şti niciodată.

Dar ştiu ce am făcut. Ştiu ce greşeli am comis.

Şi ştiu că am conştiinţa curată.

Mă îndoiesc că poţi spune acelaşi lucru.

M-am răzgândit, vreau să vorbim.

Alex, te rog, nu exagera.

Când persoana cu care am o relaţie are o muşcătură pe corp,

cred că am dreptul să ştiu ai cui dinţi au fost.

Mai contează? A fost un tip. Şi ai spus...

Am spus că ar trebui să discutăm, şi tu te-ai dus şi te-ai culcat

cu cineva fără să-mi spui, şi mi se pare foarte ciudat.

Doar pentru că tu exagerezi.

Dacă nu e chiar aşa important, atunci spune-mi cine este.

- Vrei să ştii cine? - Da.

- Cu Olivier. - Olivier? Şeful tău?

- Tipul de care eşti obsedată? - N-aş spune obsedată.

Eşti incredibilă!

Tu eşti cea care a adus vorba de sexul cu bărbaţi.

- Tu ai deschis uşa. - Ipotetic.

Nu e nimic ipotetic la Olivier.

Dacă m-ai fi întrebat dacă ai voie să faci sex cu el, aş fi spus nu.

Îmi pare rău.

Nu sunt obişnuită să cer voie ca să fac sex cu oamenii.

În plus, mi-ai spus că nu contează.

Ba contează.

Asta s-a întâmplat aseară?

Ai anulat planurile cu prietena mea ca să faci sex cu şeful tău?

Alex, a fost ceva spontan.

Am prezentat o casă, şi apoi...

Ce fel de persoană face asta?

Asta e problema cu femeile. Ţin prea mult la sex.

Da. Unele da.

Înainte să continui, putem vorbi despre Karen?

Ai vorbit cu ea, ţi-a spus ceva despre declaraţii?

- Nu ştiu nimic. - Bine. Ne întoarcem la tine.

Alex mă va alunga pentru că m-am culcat cu un tip?

Şi ea mi-a spus de dinainte că nu e chiar aşa mare scofală.

Acum că s-a întâmplat, şi-a schimbat părerea, nu?

Una e să fie ceva ipotetic.

Dacă mai aud cuvântul ăsta o să omor pe cineva.

Poate ar trebui să coborâm şi să mâncăm nişte îngheţată.

Asta fac oamenii când se ceartă cu cineva.

Nu-mi aduce aminte de "îngheţată".

Te las pe tine să vorbeşti.

Care-i problema? Alex şi cu mine suntem...

Ne potrivim foarte bine şi cu Olivier am făcut doar sex.

Nu a însemnat nimic.

Nu te supăra, şi tu te-ai culcat cu Dominic, şi tot pe Harry îl iubeşti.

- Relaţiile sunt complicate. - Ai spus cuvântul "relaţie".

- Şi uite-o că începe. - Sunt mândră de tine.

Ştiu cât de greu îţi este să spui asta.

Te maturizezi.

Putem schimba subiectul? Cum a fost la New York?

Minunat.

Dom m-a cazat la hotelul Four Seasons.

Mi-a rezervat un masaj prenatal.

- Omul ăsta chiar se agită. - Da.

Chiar îi pasă. Şi să ştii că-mi prinde bine.

Adică, începi să simţi ceva pentru el?

Joss, mereu am simţit ceva pentru el. De-asta am şi ajuns aici.

Doar că mă lupt cu acele sentimente de foarte mult timp...

Şi nu văd de ce să mai fac asta.

- Tu? - Sincer, nu ştiu.

Să-i refuz şansa asta lui Dom,

doar din cauza felului în care a început totul?

Am întârziat. Sunt April, mama lui Lucy Malloy.

Desigur. Lucy a fost la ora mea de muzică după-amiază.

Deci aţi văzut-o.

Da, a ieşit cu toţi copiii, sunt foarte sigură.

Poate s-a dus acasă cu o prietenă?

Ştia că vin după ea. Urma să mergem la îngheţată.

Mă duc să anunţ directorul.

Aţi văzut un bărbat cu ea? Ar fi avut o maşină închiriată.

Păstraţi-vă calmul, dnă Malloy. Vin imediat. O vom găsi.

Sfârşitul episodului 11 Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sync by Blackbird subs.ro