Original subtitles

Hai să încercăm să avem o relaţie.

Din episoadele anterioare:

- De ce n-ai plecat, Paul? - Vreau s-o văd pe Lucy.

Ai fost exigentă cu mine pentru că aşa sunt toate mamele.

Se asigură că creşti bine.

Notiţele au fost aduse de psihologul soţului dvs.

Aici scrie că soţul dvs avea gânduri sinucigaşe.

E clar că această femeie minte.

Cred că sunt îndrăgostit de tine.

Poate i-ai putea spune că i-o trăgeai tatălui lui.

Asta o să rupă vraja.

Dacă mă trezeşti aşa devreme, o să mă mut în casa de oaspeţi,

şi jur că nu vom termina "The Wire".

Nu ştiu cum ai putut dormi cu zgomotul ăsta.

Nu ştii cât de tare sforăi. Picuratul e ca un cântec de leagăn.

Se întâmplă o dată la câteva luni.

Harry mi-a spus că e din cauza chestiei din gaura aia pe unde curge apa

Nu ştiu dacă pot... Trebuie să-l strâng.

Ai grijă.

Femeie, calmează-te. E doar o scurgere.

Nu e sfârşitul lumii.

Nu sunt încântată că toată casa se duce de râpă.

Eu sunt foarte încântată!

Când eram mică voiam să locuim într-un apartament prost din Manhattan.

Două surori care locuiesc în N.Y.C şi îşi beau cina,

pierd nopţile în oraş... Ar fi nemaipomenit.

Ar fi fost nemaipomenit când aveam 25 de ani şi eram singură,

dar acum am 37 de ani şi sunt însărcinată...

Nu prea am cum să mă distrez.

Totul s-a stricat, şi nu ştiu cum să repar nimic.

Practic sau metaforic?

- Practic. - E simplu.

Te subestimezi.

Sav, ai locuit singură în apartamentul din Venice timp de şapte ani.

Şi ţi-a fost bine.

Până când m-am căsătorit şi Harry nu mă lăsa să fac nimic.

- Nu aveam voie să deschid corespondenţa. - Serios?

Am uitat să achit o factură, şi am avut probeleme din cauza asta.

El se ocupă de corespondenţă, de scurgeri şi programează telecomanda.

- El schimbă filtrele de apă şi becurile. - Şi l-ai lăsat?

N-am avut de ales. Era de modă veche în felul ăsta.

Un fel de Ricky Ricardo cu accent diferit.

Nu contează prea mult.

Ştiu, dar nu-mi imaginez cum ai lăsat atât de la tine.

- Probabil ţi-a fost greu. - Foarte greu.

Dar m-am obişnuit.

Vezi? L-ai reparat.

Te descurci.

Glumeam.

Amantele - Sezonul 1 Episodul 10 - Propuneri indecente

Traducerea şi adaptarea: Giana Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sunt copii mai mici ca mine pe care mamele lor nu-i duc la şcoală.

- Îmi pare rău că te fac de râs. - Ba nu.

Ai dreptate. Să ai o zi bună la şcoală.

Mamă...

Comitetul părinţilor are nevoie de un membru care să se ocupe

de Ziua specială pentru bunici şi prieteni.

Are o semnificaţie importantă pentru copii şi cei vârstnici.

- Îmi pare rău, mă grăbesc. - Bine.

Porneşte maşina şi vino în parc.

Aţi sunat-o pe Savannah Davis.

Nu sunt disponibilă momentan, aşa că lăsaţi un mesaj.

Tot eu sunt.

Încă mă uit la citaţia de pe birou,

în care firma ta de avocatură mă acuză că l-am omorât pe Tom.

Nu vrei să-mi răspunzi la telefon?

- Iau prânzul mai devreme. - Unde mergem?

O să aştept aici.

- Ţi-ai pierdut minţile? - Vreau s-o văd pe Lucy.

Şi ţi-am spus că nu te las. Dacă te vedea?

Ştii cât ar suferi? Îţi pasă măcar de ea?

- Normal că-mi pasă. - Eu cred că nu.

Îmi pare rău. A fost o idee proastă.

E mai mult decât o idee proastă.

Refuz să te las să-i strici viaţa fetei mai mult decât ai făcut-o deja.

Lucy a suferit mult când şi-a pierdut tatăl.

Ştiu.

Nu ştii pentru că n-ai fost aici timp de trei ani.

- De ce vrei s-o vezi acum? - Mereu am vrut s-o văd.

Acum că sunt aici... E atât de aproape.

Îmi pare rău, April. Am stricat totul...

Viaţa mea, viaţa ta, viaţa lui Lucy.

Te rog.

Nu o pot pierde pe Lucy.

Nu poţi pierde ceea ce nu ai.

Întoarce-te la familia din Florida, aici nu mai ai pe nimeni.

Trebuie să vorbim.

Ce faci aici?

Nu e un moment bun. Nu putem vorbi aici.

- Nu-mi răspunzi la telefon. - Nu pot vorbi despre asta.

Bine, dar le-ai spus şefilor tăi că Elizabeth Grey e o mincinoasă?

Nu pot face nici asta.

Dar ştii că este. Acuzaţia e ridicolă.

Elizabeth l-a omorât pe Tom, şi dă vina pe mine?

- De ce nu m-ai avertizat? - Am renunţat la caz.

N-am mai primit niciun e-mail.

Karen, deja ţi-am spus prea multe, şi dacă ştiam că ancheta

se îndreaptă asupra ta, nu ţi-aş fi spus nimic.

Mă faci să mă simt foarte bine.

Karen, îmi pare rău, nu vreau să-mi risc slujba.

Eu îmi risc viaţa.

Nu poţi vorbi despre asta? Bine. Înţeleg.

Dar nu mai sunt drăguţă cu femeia asta.

Spune-i că nu mă duc la fund fără să lupt.

Ai nevoie de un avocat? Îţi pot recomanda pe cineva.

Cred că ar fi tot un conflict de interese.

Îţi mulţumesc oricum.

- Da, Olivier? - De unde ştiai că sunt eu?

Ţi-am mirosit parfumul de la două poşte.

Doi posibili clienţi din New York vin aici în seara asta.

Vreau să-i conving că Los Angeles... Cum să-ţi spun...

Nu e naşpa pentru că restaurantele se închid la miezul nopţii.

Stau în Beverly Hills?

- Da. - Restaurantele se închid la 10 acolo,

deci îţi sugerez să-i muţi la un hotel în centru.

Bună idee. Mai e ceva.

Cuplul este cosmopolit. Cred că viaţa e o aventură.

Atunci de ce se mută în L.A.?

- Soţul este dirimag. - Dirimag?

Nu, nu, nu.

- Un dir. imag? - Da. Aşa.

Înseamnă director de imagine. Probabil lucrează în cinematografie.

Oricum, am nevoie de o seară de neuitat, de aceea am apelat la tine.

- Deci, crezi că ştiu să mă distrez. - Mă vei însoţi diseară.

Îmi pare rău. Nu pot.

Sunt ocupată. Am o rezervare la Ink,

şi îmi scot iubita în oraş pentru o seară de neuitat.

Interesant.

Tu şi domnişoara cu mărgele mala aţi devenit iubite?

Nu mi-a mai spus nimeni asta, dar oui oui. Aşa este.

- Te-am deranjat. - Am aţipit cinci minute.

- Mai degrabă 35 de minute. - Du-te acasă şi odihneşte-te.

Nu pot. Deja am întârziat cu documentaţia în cazul Lieberman.

Lucrează de acasă. Partenerii sunt în concendiu. Nu vor afla.

Trebuie să ai grijă de tine.

Du-te acasă.

Bine.

La naiba. Îmi pare rău.

Poftiţi. Imediat şterg. E din partea casei. Îmi pare rău.

Cafea gratis? Vreau şi eu.

- N-ar trebui să fii la muncă? - Am vrut să văd ce faci.

Te-am văzut de dimineaţă, am vrut să te salut, dar ai plecat.

Eşti bine?

- Te-a mai sunat Paul? - Mai rău.

- A apărut la şcoală astăzi. - Ce-a făcut?

Voia să o vadă pe Lucy fără ca Lucy să-l vadă.

Asta ţi-a spus?

I-am spus că nu se va întâmpla şi trebuie să se întoarcă în Florida.

- Şi? - Şi a început să plângă.

- Aproape că mi-e milă de el. - Asta şi vrea.

- Ţi-a spus că pleacă? - Nu, dar...

Se joacă cu tine, April.

Încearcă să-şi croiască drum înapoi în viaţa ta.

- Nu cred. - E un mincinos şi un infractor.

- Trebuie să anunţi poliţia. - Nu pot.

M-am gândit la asta, dar nu ştiu cum să fac fără să o implic pe Lucy.

Atunci implic-o. Poate că e vremea.

Asta e ultima soluţie, şi nu cred că am ajuns la ea.

Decât dacă am ajuns. Nu ştiu.

Bine, bine. Îmi pare rău.

N-am vrut să te supăr mai tare. Am făcut tot ce pot, dar...

Nu-l pot face să mă asculte.

Nu-i nimic. Totul va fi bine.

O să găsim noi o soluţie.

Intră.

Îţi aminteşti de cărţile cu alege-ţi singur aventura?

Sigur că nu. N-au fost traduse şi în franceză.

- Ce sunt astea? - Trei itinerarii diferite.

Cuplul nostru îşi poate alege cât de aventuroasă

să fie seara în frumosul noastru oraş.

Am crezut că eşti ocupată.

Sunt. Dar am închiriat limuzina, am făcut rezervările,

şi ţi-am adăugat numele pe listele de V.I.P. din oraş.

Am planificat totul.

Trebuie să alegi un itinerariu... Cu personalitatea ta încântătoare.

Puţin sarcasm?

Şi când credeam că nu mă vei înţelege.

Mulţumesc, Josslyn. Îmi vei lipsi în seara asta.

Recunoaşte... M-ai subestimat când ne-am cunoscut.

Poate. Sau poate te-ai schimbat.

Poate că da.

Distracţie plăcută.

S-a întâmplat ceva?

- Ce mai faci? - De-asta m-ai sunat?

- Nu. Duşul picură iar. - Ai strâns garnitura?

Da, dar nu cred că am suficientă forţă.

- Vrei să-l repar eu? - Dacă nu te deranjez.

Nu pot azi, Savi. Sunt ocupat.

Bine. Nu-ţi face griji. Mă descurc eu.

Pune nişte câlţi în jurul capului.

Orice magazin de sanitare are.

O să caut. Mersi.

Va trebui să te descurci singură, Sav.

Ai dreptate.

Am treabă. Mersi.

80 de dolari pentru o estimare?

Dar v-am spus care e problema! 500 de dolari?

Nu, mulţumesc. E o scurgere, nu o inundaţie.

Mă gândeam că-ţi va face bine.

Sora mea a luat împotriva oboselii când era însărcinată.

Îţi dă energie, fără efecte secundare.

Drăguţ din partea ta.

Şi nu vreau să par nerecunoscătoare,

dar ai făcut mult pe drum pentru o cutie de ceai.

Ţi-ai uitat şi geanta.

Nu vreau să te pun la muncă,

dar nu vrei ca fam Lieberman să vină să te caute.

Ceaiul ăsta îţi trezeşte şi neuronii? Fiindcă ai mei sunt în vacanţă.

- Putem bea câte o ceaşcă. - Bine.

Vreau să mai cauţi câteva firme de avocatură.

Primele mele opţiuni nu sunt disponibile,

şi nu sunt mulţumită cu restul.

- Sigur. Când ai nevoie de ele? - Ieri.

Îmi pare rău. Nu ştiu ce să-ţi spun.

- Nu mă aşteptam să te văd. - Ştiu.

Ar trebui să-ţi explic ce s-a întâmplat, şi am vrut să te sun...

Nu-i nimic.

Nu am venit pentru asta.

Ştiu despre proces.

- Nu pot discuta asta cu tine. - Ştiu.

Voiam să-mi cer scuze. Nu e corect ce-ţi face mama.

Am încercat să vorbesc cu ea, dar fără rost.

Vrea să se răzbune. Am vrut să te previn.

Mulţumesc. Mi-am dat seama şi eu.

- Ai un plan? - Nici măcar nu am un avocat.

Nu e bine.

Să ştii că înţeleg.

- Ce înţelegi? - Totul.

Când am aflat despre tine şi tata, totul a început să aibă sens.

Îmi pare rău că ai aflat aşa.

- Ar fi trebuit să-ţi spun adevărul. - Mă bucur că n-ai făcut-o.

Nu te-aş fi cunoscut cu adevărat dacă mi-ai fi spus.

Mi-aş fi dorit ca lucrurile să fie altfel.

Şi eu.

Vreau s-o iau pe Alex la un cocktail înainte de meci.

Ce nasol.

Vrei să-ţi aduc ceva? Supă? Ibuprofen?

Trimite-mi mesaj dacă ai nevoie de ceva.

Olivier, sunt Joss. Ce aventură au ales?

Vin imediat.

Ce?

Ţi-e foame?

Nu la fel de foame ca ţie, dar aş mânca ceva.

- Stai să văd ce am. - Mă duc eu, nicio problemă.

- Ce faci aici? - Tu eşti Joss, nu?

Nu am făcut cunoştinţă. Eu sunt Dominic Taylor.

Ştiu cine eşti. Nu mi-ai răspuns la întrebare.

Sora ta a adormit la muncă,

şi am trecut pe aici să văd dacă are nevoie de ceva.

Savi nu are voie de nimic cât rezolvă problema cu soţul ei.

Bine, atunci.

Ca să ştii şi tu, nu voi fi niciodată de partea ta.

- Sunt în echipa lui Harry. - Bravo ţie.

Nici nu încerci să negi că ai sentimente pentru sora mea.

E o prietenă bună.

Mă laşi? Ştiu ce s-a întâmplat. Nu e o relaţie platonică.

Probabil ai dreptate.

Uite cum stau lucrurile. Savi îl iubeşte pe Harry.

- Tu nu vei câştiga. - Mai vedem.

Viaţa e o negociere, şi eu sunt un avocat foarte bun.

Sigur că eşti.

Paul Malloy?

- Prietenul lui April. - Iubitul. Richard.

Pot intra?

V-am văzut împreună la magazinul ei.

Deci nu ai urmărit-o doar pe Lucy?

- Ai copii, Richard? - Da.

Atunci ştii că nu e bine să vorbeşti despre copilul altuia.

April te-a trimis?

Am venit singur ca să te conving să faci ce te-a rugat...

Să pleci.

Chiar ţii la ea, nu? Înţeleg.

April e o femeie deosebită.

Şi asta te face un prost fiindcă ai părăsit-o.

Încă sunt soţul ei.

Tu eşti doar tipul care-mi ţine locul cald.

- Nu te apropia de April şi Lucy. - Sau ce?

Sau mă voi duce la poliţie, chiar dacă April nu vrea.

- Pentru biletul de autobuz. - N-am nevoie de mila ta.

Serios? Fiindcă am auzit că ai avut probleme cu banii.

Sunt Natalie Wade.

Asistenta mea a făcut o greşeală.

Nu aveam nicio programare la ora asta.

Nu sunt un pacient. Sunt noul dvs avocat.

- Asta e tot ce mănânci? - Asta e tot ce ai.

Îmi pare rău. Am uitat să cumpăr mâncare în ultimii şase ani.

Aşa e.

- E bucătar. - Da.

Nu-mi e chiar atât de foame. Nu-i nimic.

E un dezastru.

Nu am mâncare în casă, mi s-a stricat instalaţia sanitară,

- dorm la locul de muncă. - Aţipeşti.

Pot să fiu un dezastru de una singură,

dar cum pot aduce o fiinţă pe lume în haosul ăsta?

Mamele trebuie să fie responsabile.

Copilul va vrea să mănânce altceva decât muştar.

Nu au nevoie de condimente până la cel puţin şase săptămâni.

Hai să luăm o pauză. Haide.

Poate că nu e o idee atât de bună.

- Conduc eu. - Bine.

De unde începem?

- Cine v-a trimis? - Aveţi prieteni sus-puşi.

Asta e tot ce am de spus.

Am vorbit cu cei de la Huxley Insurance.

Au descoperit două reţete pentru morfină eliberate de dvs,

ceea ce e cam ciudat, fiindcă nu sunteţi oncolog.

- Pot explica asta. - Va fi nevoie.

Cred că avocaţii ei vor sugera că nu numai aţi prescris morfina,

dar aţi administrat doza fatală în noaptea morţii lui Thomas.

- Vor spune că dvs aţi fost. - Ce? Dar n-am fost eu.

Vă cred.

Dră Wade, trebuie să înţelegeţi. Elizabeth vrea să se răzbune.

Vă cred. Este un proces civil,

care îi va aduce doar venitul pierdut în urma morţii lui Thomas.

Fiindcă mai avea doar câteva săptămâni, n-ar cântări prea mult.

- Deci nu vrea bani. - Nu.

Vrea să-ţi târască reputaţia prin noroi.

Vrea să te distrugă, Karen.

De unde începem?

Începem cu cea mai importantă întrebare:

Îţi aminteşti unde erai în seara în care a murit Thomas?

Îmi amintesc foarte bine. Eram singură acasă.

- Deci, nu-ţi aminteşti. - Tocmai am spus că...

Că nu-ţi aminteşti.

Desigur, mi-ar plăcea să-ţi aminteşti cu cine ai fost.

Dar dacă nu-ţi aminteşti, nu-i nimic.

Ai o viaţă socială activă, multe prietene.

- Sigur nu erai cu una din ele? - Nu.

- Nu voi face asta. - Mai gândeşte-te.

- Cum vi se pare L.A.? - E atât de colorat.

N-am mai văzut nicăieri atâţia oameni în tricouri roz fluorescent.

Trafic la 2 dimineaţa? Cum suportaţi asta?

Eu am scurtături prin canion în decapotabila mea

pe care o conduc cu acoperişul lăsat tot anul.

Încearcă să faci asta iarna pe coasta de est.

Un lucru foarte bun am remarcat.

Fetele care vor să fie actriţe sunt mai frumoase aici.

Gustaţi martiniurile astea. Sunt incredibile.

Cina a fost minunată, şi martiniurile sunt foarte bune,

dar ce e kinky la itinerariul ăsta?

Cinci, patru, trei, doi...

Cabaretul a fost creat în Paris, dar perfecţionat la Hollywood.

Ţi-am spus.

Ce s-a întâmplat?

M-am bătut. Nu e chiar aşa de rău.

- Sângerezi. - Serios? Încă?

Ce fel de bătaie?

Cine ţi-a făcut asta? Ar trebui să suni la poliţie.

Da, ţi-am mai spus asta, dar ai refuzat.

Ce? Spune-mi că n-ai fost la el.

Voiam să vorbesc cu el.

Te-ai dus la Paul? Eşti nebun?

- Să ştii că n-am dat eu primul. - De ce ai făcut asta?

- Mi-ai spus că nu te ascultă. - Ai crezut că te ascultă pe tine?

Încercam să te ajut.

Nu vreau să mă ajuţi. Nu ţi-am cerut asta.

Acum situaţia s-a înrăutăţit.

E problema mea.

Am crezut că suntem împreună şi nu rezolvăm nimic singuri.

Ai întrecut măsura, şi dacă nu poţi vedea asta...

Bine.

Nu-mi poţi cere să fiu umărul pe care plângi,

dar să te superi dacă vreau să te ajut.

Fie sunt şi eu implicat fie nu.

Deci, ce alegi?

Da. Mi-am închipuit eu.

Nu-mi amintesc când am ieşit în blugi la mall în timpul săptămânii.

Te simţi bine, nu?

Da, n-am mai fost nici la Happy Hour, sau la un film...

Sau să mănânc mâncare semipreparată.

Ai pierdut destule,

fiindcă mie nu-mi place caşcavalul decât dacă e portocaliu.

- În câte săptămâni eşti? - Aproape nouă.

Ai emoţii?

Cred că sunt mai mult speriată.

- Tu? Speriată? Nu-mi vine să cred. - Crede-mă.

Care parte?

De fiecare dacă când încerc să-mi imaginez cum va fi,

nu-mi dau seama, cum voi avea timp

să-mi duc copilul în parc?

N-am cumpărat nici măcar căruciorul şi pătuţul.

N-ai cumpărat pătuţul?

Las-o baltă. Nu poţi face asta.

Vorbesc serios.

Mama mea a muncit tot timpul.

Să ştii că m-a dus şi în parc. Chestiile astea se întâmplă.

Ba nu.

Ai dreptate. Mama mea a avut grijă de toate.

A pus mâncare pe masă, m-a îmbrăcat,

şi când am făcut 4 ani mi-a luat o bicicletă mişto verde.

- Îmi plăcea mult verdele. - Şi a fost singură?

Da. O mamă singură.

Nu mi-am imaginat că mi se va întâmpla mie.

Nimic nu e aşa cum mi-am imaginat.

Şi?

Fiindcă nu e cum ţi-ai imaginat nu înseamnă că nu va merge.

Renunţă la aşteptările tale.

Fii fericită pentru surprizele pe care ţi le oferă viaţa.

Ca atunci când te bucuri de o limonadă într-o vineri seară în Gendale.

Te vei descurca, Savannah.

Şi copilaşul tău va fi umitor.

- Dacă e al tău? - Nu. Pentru că e al tău.

Am analizat situaţia. Cifrele nu arată bine.

Dacă nu facem ceva...

Să servim şi prânzul, să reducem personalul...

S-a zis cu Savannah's.

- Ce-i cu Savi? - Nu vorbesc despre soţia ta.

Vorbesc despre restaurant.

S-a terminat dacă nu facem nişte schimbări.

Sigur.

Nici nu cunoşti regulile baseballului, Harry.

Ai auzit ceva din ce ţi-am spus?

Mai mulţi clienţi, mai multe venituri.

E mai mult decât atât.

Te-am scos în oraş ca să fii atent la mine.

Jeff, tu te descurci la cifre, amice. Şi mereu trecem cu bine peste orice.

Relaxează-te şi comandă o bere.

- Vii cu mine? - Nu, amice.

Savi, eu sunt.

Îţi mulţumesc pentru ajutor şi îmi pare rău pentru dimineaţa asta.

Te sun mâine.

- Nu te distrezi. - Ba da.

Nu mă minţi doar pentru că sunt şeful tău, Josslyn.

Te-ai descurcat uimitor în seara asta.

Asta e tot ce contează.

Am fost aici de prea multe ori. Dispare efectul.

- Ai fost expusă prea mult timp. - E puţin spus.

Sincer, aş vrea să fiu cu Alex acum.

Mă simt prost. N-am sunat-o să văd cum se simte.

Te superi dacă plec puţin ca să o sun?

Desigur.

Îţi stă bine într-o relaţie, Josslyn.

Vrei să le pun undeva?

- Pune-le acolo momentan. - Bine.

Am reparat duşul.

Deja?

Fă-ţi de cap.

Mereu nimeresc cele mai proaste momente.

Te simţi bine?

Mi-a spus să-l repar singură. N-ar fi trebuit să fie aici.

După ce se calmează, îi poţi explica ce s-a întâmplat.

Nu o să mă creadă.

- Vrei să rămân? - Nu.

- Nu sunt supărată pe tine. - Înţeleg.

Au cerut să vadă proprietăţile mâine.

După-amiază, desigur.

Se pare că vor avea o noapte lungă.

Mă bucur că te-am ajutat.

Bine. Pentru că tu le vei face turul.

Sunt clienţii tău.

Şi iată-mi şi maşina.

Bună seara, doamnă.

Olivier, aveai nevoie de o maşină în L.A. şi ai ales un Delorean?

Îmi place "Înapoi în viitor".

- Ce? - Vorbeşti serios?

Michael J. Fox e o încântare.

Olivier, eşti plin de surprize. E foarte marfă.

- Arată exact ca cea din film. - Ăsta era şi scopul.

- Dar te duci înapoi în timp? - Vrei să afli?

Pot?

- Pot intra? - Sigur.

Voiai s-o vezi pe Lucy. Asta e tot ce primeşti.

Când am terminat, ai terminat.

Cea de-a 7-a zi de naştere.

S-a lovit la genunchi jucând prinsea şi a mâncat două felii de tort.

Excursia la Big Bear în clasa a 2a.

Prima dată când a văzut zăpada. N-am putut s-o dau jos de pe sanie.

Crăciunul de acum doi ani, ştia că Moş Crăciun nu e adevărat,

dar s-a prefăcut că mă crede.

- Mi-aţi pus ciorapul? - Şi coşul de Paşti.

Şi îţi facem o prăjitură de ziua ta.

Îi spun lui Lucy că o însoţeşti pretutindeni.

Mulţumesc.

Voiam să văd cum a fost cu Natalie.

Tu ai trimis-o?

- M-am gândit că ţi-a spus. - Nu. Am crezut...

Nu mai contează.

Îţi mulţumesc. E nemaipomenită.

Da. Tatei nu-i plăcea să se confrunte cu ea la tribunal,

aşa că m-am gândit că e bună.

De ce nu mi-ai spus?

Dacă ţi-aş fi spus, m-ai fi refuzat.

Eşti obişnuită să-i ajuţi pe ceilalţi,

şi nu ştii să ceri ceea ce ai nevoie.

Vrei să intri?

- Crede că poţi câştiga? - Nu ştiu.

E complicat.

E ciudat să discut asta cu tine, Sam.

De ce?

Sunt singura persoană care ştie că mama minte.

Da, şi asta e problema.

Cum adică?

Eram singură în seara când tatăl tău a murit,

şi asta îngreunează situaţia.

Ai nevoie de un alibi.

Găsesc eu ceva.

- Foloseşte-mă pe mine. - Nu, Sam.

De ce nu? Ai putea spune...

Că eram supărat din cauza stării tatălui meu.

Voiam să vorbesc cu cineva. O să fie uşor.

Nu te-aş ruga niciodată să minţi pentru mine, Sam.

Nu m-ai rugat. M-am oferit eu.

Cum am ajuns aici?

Nu-mi vine să cred ce se întâmplă.

Totul va fi bine.

- Îmi pare foarte rău. - Să nu-ţi pară.

Lasă-mă să te ajut.

Vreau să te ajut.

Aş face orice pentru tine, Karen.

Mulţumesc.

- Putem continua în timpul nopţii? - Non. Merci.

Sfârşitul episodului 10 Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sync by Blackbird subs.ro