Original subtitles

Din episoadele anterioare:

Credeam că nu mai vorbeşti cu Sam.

Merge prea departe cu sentimentele lui faţă de mine.

- Poate ai sedus-o. - Alex şi cu mine suntem prietene.

Dacă crezi asta, eşti mai naivă decât pari.

Felicitări. Savi mi-a spus... Pentru bebeluş.

Pentru prima dată de când mi-ai spus mă simt mai bine.

L-am văzut pe Paul. L-am văzut pe soţul meu.

Ba nu. Scumpo, trebuie să mergi mai departe.

Nu ştiu cine eşti, dar nu eşti amuzant.

- April, sunt eu. Paul. - Nu eşti Paul.

Nu poţi fi Paul. Paul e mort.

- Respiră. - Eşti mort de trei ani.

- Ai murit. Te-ai înecat. - Ba nu. Nu am murit.

Mi-am înscenat moartea.

Ce? Chiar acum?

Desigur. Da. Bine. Lucy a vomat în maşină.

Se întoarce acasă. Trebuie să pleci.

Trebuie să vorbesc cu tine. Trebuie să pleci!

Îţi voi trimite mesaj cu numărul meu. Sună-mă când poţi.

Arăţi bine.

- Serios? - Da.

Mulţumesc.

E aproape prânzul. N-ar trebui să fii la muncă?

Mă duc mai târziu. Am o programare la doctor.

Controlul de 6 săptămâni.

Nu eram sigură dacă să-ţi spun. Dar ai putea veni cu mine dacă vrei.

- Dar nu eşti obligat. - E cam târziu să-mi reprogramez ziua.

- Da. - Dar merg la următorul.

Bine.

Traducerea şi adaptarea: Giana Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Amantele - Sezonul 1 Episodul 8- Ultimatum

Credeam că vom cumpăra o pernă. O pernă.

Cum să-ţi spun asta?

Apartamentul tău îmi provoacă stări sinucigaşe.

Dacă voi sta la tine, măcar să fie primitor.

- Îmi place stilul minimalist. - Ba nu, cumperi lucruri ieftine.

Ştiu. Pentru că n-am bani. De-asta s-au inventat cărţile de credit.

Nu-ţi face griji. Îl înfrumuseţez eu. Care-i planul pentru diseară?

- Comandăm mâncare mexicană. - Bine.

Şi un maraton Golden Girls? Te rog.

Atunci fac mojito, ceea ce înseamnă că ne trebuie mentă.

Şi un covoraş. Clar, încă un covoraş.

- Doamne. - Ce e?

Rahat.

Asta e prima dată când v-aţi văzut de când...

- Da. - Arăţi uimitor.

- Sigur? - Superb.

- Ea e prietena mea Story (poveste). - Ca o poveste de adormit copiii.

Încântată de cunoştinţă.

- Ar trebui să... - Da, şi noi ne grăbim.

- Îmi pare bine că te-am văzut, Alex. - Şi mie.

N-a fost atât de rău. Eşti bine? Fiindcă eu mă simt ciudat.

- Sunt bine. - Sigur?

Da. Eu m-am despărţit de ea.

Ai dreptate.

Haide să cumpărăm menta aia.

- E o nebunie. - Ştiu. Intră.

13 cu 8. Mult mai bine ca data trecută.

Cred că Harry găteşte cu mai puţină sare.

Spune-i să o ţină tot aşa, şi că poate veni la programări.

Da. A vrut să vină, dar era ocupat.

- Va veni la următoarea. - Atunci, vrei să aştepţi?

- Ce să aştept? - Să-i auzi bătăile inimii.

- Deja? - E cam devreme, dar cu puţină precizie.

Nu se întâmplă mereu, dar vrei să încerci?

- Ar trebui să aşteptăm. - E un moment important şi pentru taţi.

Copilaşul prinde contur, nu?

Vrei să iei loc?

Ai pierdut trei ani de dureri de burtă. Unde naiba ai fost?

- Nu ştiu cum să încep. - Ţi-ai înscenat moartea. De aici.

- Îţi aminteşti ultimul Crăciun? - Te-ai întors acasă mai repede.

I-ai adus lui Lucy pijamale cu prinţesa Jasmine.

- Ce legătură are... - Fusesem concediat.

Şi te-ai gândit să-ţi înscenezi moartea?

Nu. Nu e vorba de asta.

Spune-mi adevărul, sau încheiem discuţia.

Nu voiam să-ţi spun. M-am gândit că-mi găsesc altceva.

Au trecut trei luni, şi scoteam bani din economii fără să ştii.

Nu ştiam multe lucruri. Continuă.

Nu fi timid. Spune-mi tot. Spune-mi despre Miranda.

Deja a venit la mine la uşă cu fiul tău.

Îmi pare rău, April. A fost o aventură prostească.

După ce mi-am pierdut slujba am încercat să ne despărţim, dar...

În primul rând, de ce m-ai înşelat? Eu nu-ţi eram de ajuns?

Ba da. Ai fost totul pentru mine.

M-am însurat cu regina balului, şi în fiecare zi...

Am aşteptat să cadă şi celălalt pantof.

Zi de zi m-am întrebat ce cauţi lângă mine.

Ne făcuserăm atâtea planuri în liceu, şi eu nu le-am îndeplinit.

Simţeam că ţi-am greşit. Ştiu că sună patetic.

- Poţi să mai spui o dată. - A fost o greşeală.

Am încercat s-o rup, dar a rămas însărcinată

şi mă ameninţa că-ţi va spune totul. M-am panicat.

Nu ştiam cum să ies din haosul din viaţa mea.

Şi ştiam că nu mă vei ierta. Voiam să-ţi las ceva.

Aşa că ai lăsat două femei să te plângă şi să-ţi crească copii?

- Nu. Doar una. - Cum adică?

Am locuit cu Miranda şi Scottie până acum.

Am întârziat la o conferinţă. Îi poţi da astea lui Dom?

- E vreo problemă? - Niciuna.

Minţi. Nu te cred. Nu te cred! Miranda crede că eşti mort!

- Ba nu. Suntem împreună de atunci. - De când ai "murit"?

- Şi dacă o sun acum? - Nu. Nu ştie că sunt aici, şi prefer...

Preferi?

Aţi sunat-o pe Miranda. Lăsaţi un mesaj.

Trebuie să plec de aici.

Acum o lună Miranda mi-a spus că-l duce pe Scottie la mama ei.

Acum două zile, n-am putut vorbi cu ea, şi am sunat-o pe maică-sa.

Atunci am aflat că nu a ajuns acolo. Mi-am dat seama că a venit aici.

- De unde ţi-ai dat seama? - Avem probleme cu banii şi e nervoasă.

Vorbeşte mult de asigurarea ta.

Şi ştiu că-ţi urmărea contul aşteptând să-ţi intre suma.

- Are contul meu? - Nu ţi-ai schimbat niciodată parola.

Totul a fost o înşelătorie. Amândoi m-aţi tras pe sfoară.

Nu eu. Eu nu m-am băgat. E mâna ei.

Şi ar trebui să te cred?

Nu-i da bani.

- Ai vrut să mă vezi? - Da, vino.

- Ce vezi? - E o întrebare capcană?

Pentru a diversifica oferta, construim un hotel în Strand Beach.

Şi mă întâlnesc cu un arhitect mâine, şi aş vrea să vii şi tu,

- pentru a reprezenta clientela ţintă. - Şi eu ce legătură am?

Vrem să deschidem un fel de club, chic, pentru tineret, foarte stilat,

şi dintre toţi cei de aici tu înţelegi estetica.

- Asta nu-mi spune prea multe. - Porţi brăţara prietenei tale.

- De unde ştii că nu e a mea? - Ce mai face... Alex?

De ce? Vrei numărul ei? Din păcate, nu eşti genul ei.

- Şi care e genul ei? - Cele cu sâni. E lesbiană.

Trebuie să ajung la o prezentare. Ţrimite-mi un mesaj cu detaliile.

- Ce faci aici? - Biroul meu e mai jos.

Am uitat.

- Ce mai faci? - Bine.

- Dacă vrei să vorbim... - Mulţumesc, Karen, dar...

Nu vreau să te simţi ciudat. Eşti prietena cea mai bună a lui Savi.

Ne cunoaştem de 15 ani. Şi tu eşti prietenul meu.

A trecut atâta timp?

Când am cunoscut-o pe Savi... Şi pe tine...

Eraţi pe valuri şi făceaţi surf. Am crezut că sunteţi hipiote.

Şi că vă place să fumaţi iarbă.

E ciudat cum te aştepţi ca cineva să fie într-un fel

şi când o cunoşti, nu e deloc aşa.

- Ce vrei să spui? - Am minţit-o pe Savi.

Am mers la o petrecere la biroul ei...

Şi i-ai tras un pumn celuilalt tip.

Chiar vorbiţi despre orice. Da, i-am tras un pumn.

Şi i-am spus lui Savi că m-am simţit mai bine.

- Şi n-a fost aşa? - Ba da, dar n-am rezolvat nimic.

Acum crede că ne merge mai bine, pentru că m-am prefăcut că e aşa...

Dar am minţit.

De dimineaţa m-a invitat să merg la ginecolog, şi mi-am spus...

- Dacă nu-i al meu, de ce să merg? - E din cauza copilului?

Nu sunt fericit că s-a culcat cu un alt bărbat...

Dar aş putea ierta asta.

Aş putea ierta asta, fiindcă îmi doresc un copil.

- Dar? - Dacă nu e al meu, voi putea face asta?

Încerci să plănuieşti totul şi nu poţi.

Aşteaptă puţin. Ia lucrurile pas cu pas.

Vei fi surprins de ce eşti capabil.

Ţi-am văzut vecinul care făcea spaghetti în pielea goală

şi să ştii că nu are "chifteluţe" foarte apetisante.

Ce-ai păţit?

Sally a şters toate pozele cu noi, ca şi cum n-am fost împreună.

Uită-te.

Ce s-a întâmplat cu: "eu m-am despărţit de ea"?

Nu e asta. Uită-te. Se întâlneşte cu Story.

Sunt într-o relaţie, şi nu ştiu cum e posibil.

Gata. Îi dai "unfriend" lui Sally.

Trebuie să mergi mai departe.

Sally nu te-a meritat, şi tipa aia nu se compară cu tine.

- Nu crezi că e drăguţă? - Era scârboasă.

Nu e scârboasă.

Ai văzut-o. Are nevoie de un sandwich.

Gata.

Aşa mai merge. Ce frumoasă eşti.

Aşteaptă.

- Ce? - Nimic.

L-am reprogramat pe Josh Haber pentru mâine după-amiază,

şi April Malloy a sunat cât ai avut pacienţi.

O s-o sun din maşină. Îţi mulţumesc că ai venit astăzi.

- Nu ştiam că eşti aici. - Ai terminat?

- Mai am un pacient. - O seară bună.

Karen, e ca şi cum suntem certaţi. Nu vreau asta.

- Ai tot dreptul să fii supărat pe mine. - Şi asta nu mă încălzeşte cu nimic.

Îmi faceam griji pentru tine, dar dacă eşti bine...

- Sunt bine. - Mă bucur.

Dr. Pollock. Îmi pare rău că am întârziat.

Nicio problemă. Intră.

L-aţi sunat pe Sam. Lăsaţi un mesaj.

Sam, sunt Karen. Am fost surprinsă să te văd astăzi.

Te rog, sună-mă cât poţi de repede.

Bună, April. Ce? Vin imediat.

- Ce naiba ai? - Vorbeşte mai încet.

Eram în mijlocul unei şedinţe şi primesc asta.

Ştii ce?

Nu avem nevoie de şi mai multă atenţie pe aici.

Vrei să renunţ la drepturile legale asupra copilului?

- Ţi-ai pierdut minţile? - Îmi pare rău.

Nu sunt în largul meu. N-am ştiut ce să fac.

- Voiam să vorbim. E al meu? - Nu ştiu.

Mi-ai dat foile doar dacă e cazul?

Şi dacă e al tău? Ce-ai vrea?

Custodie parţială? Dreptul la vizită?

Ai vrut asta când ne-am culcat împreună?

- Sigur că nu. Dar s-a întâmplat. - Vrei să ai un copil acum?

Fiindcă eu şi Harry vrem.

Eu şi Harry suntem un cuplu. Asta nu se va schimba.

Încerc să-mi dau seama ce e mai bine pentru toată lumea.

- Inclusiv pentru copil. - Nu.

Faci ce e mai bine pentru tine.

Controlezi situaţia şi decizi care e direcţia lucrurilor,

şi ştii ce? S-a terminat. Nu semnez nimic.

Spune-mi când primeşti rezultatele testului de paternitate.

April, nu pot vorbi. Te sun eu... Ce?

Ce vrei... Mâncare chinezească sau indiană?

Ce vrei şi tu. Chinezească.

- Vrei să răspund eu? - Cine este?

Sora ta.

Minunat.

Las-o să transpire puţin.

Nu pot vorbi acum. Sunt ocupată.

Glumeşti? Sigur. Vin imediat.

- Nu par a fi veşti bune. - Îmi pare rău.

Prietena mea April are o urgenţă.

- Ce s-a întâmplat? - Nu înţeleg încă, dar trebuie să plec.

- Tu eşti bine? - Da.

Mă întorc cât de repede pot.

Mai bine ar fi mort, fiindcă-l omor cu mâinile mele.

- Lucy doarme. - Îmi pare rău. O să-l omor, April.

Nu îmi pot imagina situaţia. Arată la fel?

Scumpo, îmi pare rău. Nu-mi pot imagina situaţia.

- Cum te simţi? - Mă apucă valuri de nervi.

- În mare parte, îmi vine să vărs. - Când l-ai văzut, ai plâns?

N-am avut timp.

Eram prea ocupată să-i ascult prostiile de motive

şi să aflu că Miranda mă trage pe sfoară.

Ştiam că e o înşelătorie. Nu ştiam că Paul trăieşte,

dar ştiam că tipa aia pune ceva la cale.

Da, dar a fost doar ea, sau a fost şi el implicat?

Nu are logică. Dacă erau împreună,

de ce ţi-ar spune să nu-i dai bani?

Nu ştiu.

Având în vedere că Paul a minţit, poate Miranda spune adevărul.

Poate că nu ştie că Paul trăieşte.

Exact. Şi dacă e aşa, nu-i pot spune eu. Sau să-i spun eu?

Respiră, maica Teresa.

Şi dacă Paul şi Miranda au fost în cârdăşie de la început

şi acum Paul s-a întors împotriva ei şi plănuieşte să o omoare

şi să păstreze banii? Se mai întâmplă şi asta.

Sau Miranda te-a tras pe sfoară şi Paul spune adevărul.

Dar a angajat un avocat. Şi dacă ştia că trăieşte, de ce...

Aşa este. Am uitat asta.

Dar avocatul ar putea fi o cacealma ca să te facă să-i dai banii.

Şi dacă e aşa, ai de-a face cu doi mitomani.

Vei trece peste asta. Te vom sprijini, April.

Cu orice ai nevoie.

Trebuie să aflu adevărul.

- Nu arăţi bine. - Exact aşa mă simt.

Ce s-a întâmplat?

Prietena mea trece prin ceva îngrozitor.

- În cazul ăsta, e o prietenă. - Îmi pare rău.

Spune-mi dacă te pot ajuta.

- Jacob, Sam Grey e pacientul tău? - Aseară a fost prima şedinţă.

- Ştii că este fiul lui Thomas Grey? - Mi-am dat seama.

- Nu crezi că e un conflict de interese? - Nu văd de ce.

S-ar fi putut duce la orice cabinet, dar a venit unde s-a tratat tatăl lui?

- Mi se pare ciudat. - Îmi scapă ceva? L-ai tratat pe Sam?

Eu? Nu.

Atunci nu văd problema, decât dacă îmi ascunzi ceva.

- Nu. Nimic altceva. - Atunci, nu-ţi face griji.

Ştiam că ai plecat la căţărat. De ce nu m-ai trezit?

Ai venit târziu aseară şi n-am vrut să te trezesc.

Alex, dacă e vorba de aseară, îmi pare foarte rău.

- Chiar n-am vrut să plec aşa. - Nu-i nimic.

Era o urgenţă.

Ştiu că ceea ce se întâmplă între noi e important şi trebuie să vorbim...

Nu-mi datorezi nimic. Nu eşti tu problema.

- E o problemă? - Da.

- Îmi placi. - Şi tu mie.

Nu, nu e acelaşi lucru. Am sentimente pentru tine.

- Se întâmplă de ceva vreme. - Bine.

Ştiam că aşa va fi şi...

Sunt supărată pentru că...

- Baţi câmpii şi mă sperii, aşa că... - Nu mai putem fi prietene.

- Nu, nu, nu. - Te rog. Nu...

E aiurea, Alex.

Crezi că vrei mai mult de la mine fiindcă eşti tristă şi suferi.

Nu e aiurea. Are logică.

Eşti genul meu. Chiar eşti.

Eşti deşteaptă, puternică, agresivă, amuzantă...

- Semeni cu Sally, de fapt. - Sally care controla tot?

Nu la modul ăsta. Felul în care mă simt lângă tine.

Mă simt în siguranţă.

Nu ştii cât eşti de incredibilă, nu?

Aţi sunat-o pe Miranda. Lăsaţi un mesaj.

Bună, Miranda. Sunt April.

Voiam să-ţi spun că cecul e gata. Vii pe la magazin mâine la 9?

Ţi-l pot da acolo. Ne vedem atunci.

Bună, Paul. Vreau să ne vedem.

- Aici erai. - Ce faci aici?

- Poţi vorbi? - E vorba de April?

Am sunat-o azi, dar nu mi-a răspuns.

Şi eu am sunat-o de dimineaţă. Nimic.

Nu am venit pentru asta. Pot să te întreb ceva?

- E ceva personal şi important. - Sigur. Ce s-a întâmplat?

- E vorba de prietena mea Alex. - E bolnavă?

Doamne fereşte. Ar fi groaznic. Ce sinistră eşti.

- Ai spus că e important. - Şi este.

- Nu vrea să mai fim prietene. - Asta e marea criză?

Hai să vorbim în birou.

Am făcut sex ieri, şi am stricat totul.

Poate c-ar trebui să nu mai faci sex cu ea.

- Nu pot vorbi acum. - Nu mai contează.

Îmi pare rău. Şeful meu e supărat pe mine.

Nu-i nimic. Las-o baltă. Mă descurc singură.

- Ai spus că vrei să vorbim. - Da, dar să mă suni.

Voiam să te văd.

Te temi de mine?

E ultimul lucru pe care-l vreau şi trebuie să-mi cer scuze.

Ai intrat la mine în birou. Cum să nu-mi fie teamă?

Nu am crezut că se va declanşa alarma. A fost o prostie.

- Voiam să-ţi las fotografia. - Să mă provoci?

Cred că da. Voiam o reacţie din partea ta.

Te-am tot sunat, dar îmi răspunde robotul.

De-asta ţi-ai făcut programarea la Jacob? Ca să mă vezi?

La început, da.

- Apoi am început să vorbim... - I-ai povestit despre mine?

Doamne, nu. Totul a fost ipotetic...

M-am purtat oribil. Te rog, nu mă urî.

Îmi pare rău pentru tot.

Cred că sunt îndrăgostit de tine.

Ce surpriză plăcută. Am crezut că eşti la restaurant.

Vreau să vorbim.

- Pare a fi serios. - Aşa este.

Te iubesc, Savi.

Ascultă-mă.

- Te iubesc... - Te rog.

Şi vreau să fiu cu tine, şi m-am uitat în adâncul inimii,

şi am văzut că putem creşte un copil împreună...

- Putem trece peste ce-a fost şi... - Să devenim o familie?

Da.

Dar asta e valabil... Doar dacă copilul este al meu.

- Şi există şanse să nu fie. - Nu spune asta.

Încercăm de ani buni, Sav. Şansele nu sunt de partea noastră.

- Nu-mi pasă de şanse. - Mie da.

- Ce vrei să spui? - Nu văd altă soluţie.

Vom aştepta testul de paternitate, dar dacă nu este al meu,

atunci ai de ales.

- Ce fel de alegere? - Eu sau copilul.

Mai vrei cafea?

Nu. Mă duc să-l iau pe Scottie şi ne întoarcem în Florida.

Probabil e fericit că merge acasă.

E obsedat de Pink's Hot Dogs şi nu vrea să mai plece de aici.

Cumpărăm câţiva pentru drum. Ar trebui să plec.

- Cecul? - Desigur.

- Cecul. - Îţi mulţumesc enorm, April.

Înseamnă foarte mult pentru Scottie şi pentru mine.

Mă bucur să las trecutul în urmă.

- Ce cauţi aici? - Eu am fost mult mai surprinsă.

De-asta prefer să fac afaceri cu germanii. Sunt punctuali.

Nu ai vorbit de trei minute. Ceva nu e bine.

Sunt bine.

Vrei să vorbim?

Serios?

Mereu sunt serios. Tu ai o problemă cu asta.

- Ai dreptate. Aşa este. - Ceva s-a schimbat.

- În ultima vreme, pari altfel. - Nu ştiu. Poate că sunt.

- Nu ştiu. Sunt derutată. - În privinţa?

O să ţi se pară o prostie.

Prietena mea nu mai vrea să fim prietene.

Înţeleg. Şi prietenia asta e importantă?

Cred că e cel mai important lucru din viaţa mea acum.

Atunci nu văd care e problema. Nu-mi pari genul care renunţă uşor.

Poate că eşti vulgară şi foarte încrezătoare...

- Îmi faci un compliment? - Dar nu eşti laşă.

Dacă relaţia asta contează,

atunci sunt sigur că spiritul tău îndrăzneţ american

va găsi o cale de a o păstra.

- Deranjez? - Deloc. Intră.

Sam Grey şi-a anulat programarea. Nu mai vine aici.

- Ţi-a spus de ce? - A vorbit cu Lila.

L-am sunat, dar nu mi-a răspuns.

Îl cunoşti bine?

- Pe Sam? Nu prea. - Nu contează.

N-ar fi trebuit să te întreb. Dar îmi fac griji pentru el.

Părea foarte instabil când am vorbit ieri.

Dacă nu vorbeşte cu mine... Sper că vorbeşte cu cineva.

- O cunoşti pe mama lui? - Puţin.

Poate ar fi mai bine s-o suni.

Nu te supăra pe mine. Pot explica. N-ai ce să-mi explici.

Ţi-am spus să nu vii după bani şi totuşi ai venit.

Dar n-am făcut-o pentru mine... Am făcut-o pentru noi,

ca să nu mai munceşti atât de mult

şi ca să pun nişte bani pentru fondul de facultate al lui Scottie.

Dacă-ţi lipsesc banii, ar fi trebuit să te întorci la muncă.

- Îl cresc pe Scottie. - April a făcut şi una şi alta.

Nu mă amestecaţi.

Văd ce viaţă ai dus cu ea.

Ea are de toate, şi eu n-am nimic. Nu e cinstit.

- Cred că glumeşti. - Mă ai pe mine. Aşa ne-am înţeles.

Şi viaţa asta "minunată" pe care crezi că o aveam...

Era o minciună fiindcă soţul meu mă înşela cu tine.

Ajunge. Am terminat.

Întoarceţi-vă în mlaştina din Florida de unde aţi ieşit.

Vă meritaţi. Tu eşti mort şi tu du-te dracu.

Eşti tot aici.

Mai ştii când am văzut casa pentru prima dată?

Am căutat toată ziua şi aproape că renunţasem.

Şi am virat greşit şi am văzut-o pe asta.

- Şi am ştiut amândoi. - Eu am ştiut.

Pe tine a trebuit să te forţez să intri.

- Mă dureau picioarele. - Da.

Şi ai mers pe aici în dresuri.

Şi apoi ţi-ai schimbat expresia şi ţi-ai imaginat toată mobila.

Ne-am imaginat că vom creşte copii aici

şi că vom da petreceri de Ziua Recunoştinţei.

Şi că vom pune un leagăn la pomul din faţă.

Şi am intrat în camera aceea, şi am spus că va fi a copilului.

Încă vreau să mi se împlinească visul.

- Nu ştiu ce vrei să spui. - Nu trebuie să aşteptăm testul.

Păstrez copilul.

Şi am vrut să-ţi spun în cazul în care va fi al tău,

dar m-am gândit că te voi minţi, şi...

Nu vreau să te mai mint.

Te iubesc...

Foarte mult.

Şi chiar dacă nu e al tău, cred că putem trece peste asta.

- Ţi-am spus că nu pot. - Îţi cer să lupţi pentru noi.

Te rog. Luptă pentru noi.

Îmi pare rău, scumpo... Nu mai pot să lupt.

Am făcut micul-dejun.

Nu l-am făcut eu, dar aşa ştim că are gust bun.

- Ştiu ce încerci să faci. - Să te îmbăt înainte de prânz?

Şi e foarte drăguţ, dar nu poţi schimba ceea ce simt.

Nu sunt de acord cu ce mi-ai spus.

Nu putem să nu mai fim prietene. Nu te las să închei relaţia.

- Pico de gallo? - Nu poţi decide asta aşa.

Nu, dar pot lupta pentru asta,

şi dacă trebuie să redefinim graniţele relaţiei noastre, pot face asta.

Încearcă guac. E foarte bun.

Cum poţi face asta? Cum adică...

Nu ştiu.

Hai să vedem unde ne va duce relaţia asta.

- Ce vrei să spui? - Hai să vedem.

Să ne aventurăm.

Să fim într-o relaţie. Cine ştie. Poate ai dreptate.

Poate sunt cea mai minunată iubită din lume.

Poate că da.

Poate că da.

Bună, April. Voiam să văd ce faci. Sună-mă.

Trăieşti? Sună-mă. Sunt îngrijorată.

Salutare. Sunt aici dacă vrei să omor pe cineva.

Sună-mă.

- Camera 236. - Plecaţi?

De fapt, mai rămân.

- Bună, Elizabeth. - Scuză-mă, nu aşteptam musafiri.

Cum a fost în Italia? Menajera ta mi-a spus.

- Am încercat să te contactez. - Am plecat pe neaşteptate.

N-am vrut să te îngrijorez.

Ai făcut-o, dar nu am venit pentru asta.

- Trebuie să vorbim despre Sam. - Ce-a păţit?

Nu sunt sigură, dar îmi fac griji pentru starea lui emoţională.

De la moartea lui Thomas, se chinuie să...

Îşi redobândească stabilitatea.

Şi-a pierdut tatăl. Cred că e perfect normal.

Da, dar părerea mea profesională este că are nevoie de sprijin

din partea celor care îl iubesc, poate un terapeut specializat...

Părerea ta profesională? Sam e pacientul tău?

- Nu. - Atunci, nu înţeleg.

- De unde ştii ce se întâmplă cu Sam? - M-a tot contactat.

De ce ar face asta?

Cred că l-a liniştit faptul că am fost terapeutul tatălui lui.

Voia să vorbească cu cineva, am crezut că-l pot ajuta,

dar lucrurile au scăpat de sub control.

Cum?

Sam s-a ataşat de mine.

Cred că exagerezi. Crede că e îndrăgostit de mine.

- El ţi-a spus asta? - Ieri.

Poate i-ai putea spune că ţi-ai tras-o cu taică-su.

Asta ar trebui să rupă vraja.

Doar n-o să încerci să negi, nu?

Te-ai face de ruşine.

Sfârşitul episodului 8 Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sync by Blackbird subs.ro