Original subtitles

Din episoadele anterioare:

Am găsit o pereche de ochelari de femeie în apartamentul tatei.

I-am înapoiat mamei. Se pare că nu erau ai ei.

- Nu se poate. - Practic, i-am spus că tata o înşela.

Ce vrei de la mine?

Vreau ca fiul meu să aibă ce are şi fiica ta. Vreau bani.

Ai multe probleme pe care trebuie să le rezolzi.

Ne mai vedem?

Sally aduce caşcavalul, şi ia decizii mai bune ca mine.

Da, dar tu eşti mai frumoasă.

- L-am înşelat pe Harry aseară. - Cum s-a întâmplat? Cu cine?

Un tip de la muncă... Dominic.

- Te-ai trezit devreme. - Şi nu sunt mahmură.

Bun venit în lumea normală a unei zile de miercuri.

Glumeşti?

Sincer, eu aş lua-o ca pe un compliment.

Ce-i cu îmbrăcămintea? Mai seduci un antrenor?

Merg la căţărări cu Alex.

- Ea m-a invitat. - Alex lesbiana?

- Ai insultat-o. - În ce fel?

- Îşi spune lesbiană, nu? - Da, dar nu e întreaga ei identitate.

Poate să-şi spună şi Alex, cea mai bună prietenă a lui Josslyn Carver.

- Da. - Ce?

- E interesant. Tu nu prea ai prieteni. - Şi Karen şi April?

Prietenele lui Savi.

Unde e sora mea? Trebuia să mergem la April.

A spus că are o întâlnire.

Felicitări, Savannah. Eşti oficial însărcinată.

- Îmi pare rău. Sunt copleşită. - Nu-i nimic.

Câteodată când un cuplu încearcă atât de mult, ca tine şi Harry,

când se întâmplă minunea, e greu de crezut.

Îţi scriu o reţetă pentru vitamine prenatale.

Începem cu 600 micrograme de acid folic.

Tu şi Harry trebuie să aflaţi istoricul medical al ambelor familii

pentru a stabili dacă există factori de risc ce pot fi moşteniţi.

Amantele - Sezonul 1 Episodul 4 - Un sărut şi doar atât

Eu "sunt cea mai uimitoare femeie", dar îi e frică de mine.

Din păcate, nu e un eufemism.

- Nu e interesat de problemele mele. - Atunci, e un idiot.

- Asta a spus şi Savi. - Pământul către Savi. Răspunde.

Îmi pare rău. Sunt epuizată.

- Te-ai descurcat de dimineaţă? - Ce?

Da. A fost bine.

Atunci, am băut suficientă cofeină pentru a mă urca pe Everest.

Sau pe Runyon. Pe mai târziu.

- Distracţie plăcută. - Pa.

Pa.

Sunt însărcinată.

- Da. - Cât de însărcinată?

E posibil să fie al lui Harry?

Sigur că e posibil, şi e clar că asta sper, dar...

Harry şi cu mine am încercat atât de mult.

Asta nu înseamnă nimic.

Doctorul nu a recomandat in vitro, deci problema lui Harry nu era aşa mare.

Cunosc cupluri care au încercat timp de ani buni,

au fost la sute de controale medicale,

şi într-o seară s-au îmbătat, s-au uitat la Skinemax şi au făcut un bebe.

- Am fost o singură dată cu Dom. - Exact. Doar o singură dată.

- Şansele să fie al lui Harry cresc. - De ce cresc?

Pentru că ar fi mult mai bine dacă ar fi al lui Harry.

Exact.

Atunci n-ar trebui să-i spui nimic.

Despre ce vorbeşti? Trebuie să-i spun.

Nu. Nu. Trebuie să-i spui acum.

Mi-e aşa de milă de voi. Îl iubesc pe Harry.

Şi eu.

Şi eu.

Te simţi bine? Mai ai nevoie de apă?

Sunt bine. Stai să-mi trag sufletul.

Îmi pare rău. N-am vrut să te forţez.

Dar ai un corp atletic.

E mai mult o chestie de metabolism.

- Ne putem opri? - Sigur.

Îmi place că tu te distrezi. Şi eu mor pe o piatră.

Îmi pare rău.

Sunt obişnuită să mă rog de Sally să meargă mai încet.

- Bine că Sally nu e aici. - Ea nu ne-ar lăsa să ne oprim.

- Cum adică nu ne-ar lăsa? - Nu mai contează.

- Cineva te place. - Nu e genul meu.

Serios? Era genul meu.

Nu mai spune. Te-ai culcat cu bărbaţi?

- Da. Cât am fost în liceu. - Şi ce s-a întâmplat?

Am cunoscut-o pe Emily, colega mea de cameră din facultate.

Şi ceva s-a schimbat. Şi tu?

Tu ai trecut de partea cealaltă?

Da. Dar doar când eram trei înghesuiţi într-o maşină.

Şi eram aşa beată încât nu ştiam care e schimbătorul şi care air bagurile.

Ce?

Doar menage a trois. Niciodată n-am avut o iubită.

Şi nici prea multe fete care să-mi fie prietene.

- Serios? Cum aşa? - Mă cam culcam cu iubiţii lor.

Fetelor v-aţi mişcat ca melcii.

- Bună, Sally. - Ţi-am primit mesajul.

Am luat prânzul mai devreme ca să vă prind din urmă.

Nu faci asta prea des, nu? Haideţi, doamnelor.

Trebuie să faceţi sport.

Să ne grăbim.

Mai repede.

Haide.

Îmi pare rău.

Îmi pare atât de rău, Dom.

E vina mea.

Dacă-mi ridici nişte hârtii de jos nu mă faci să mă simt mai bine.

Avem o întâlnire cu partea cealaltă înainte de procesul de mâine.

La mine în birou, în cinci minute.

Nu uita să aduci aminte de Aspen. Evaluarea. E în notiţele mele.

- Ce sunt culorile astea? - Asta e platină şi ăsta e oţel.

- Dar ambele sunt gri. - Ambele sunt în nuanţe de gri.

De ce nu le spui gri ambelor?

Spun că ai 20% reducere dacă le iei pe ambele.

Bun venit la Maison par la Mer. Cu ce vă pot ajuta?

- O caut pe dna April Malloy. - Eu sunt.

Numele meu este Bob Johnson. Sunt avocatul Mirandei Nickleby.

- Ce e asta? - Un test de paternitate.

- N-am cerut niciun test. - Nu, dar va trebui să-l furnizăm

când îl dăm în judecată pe Paul pentru pensie alimentară.

Cum să-l daţi în judecată? E mort.

Proprietatea lui încă există, şi trebuie să-i susţină urmaşul.

Dacă refuzaţi să plătiţi, dna Nickleby vă va vedea la tribunal.

Cred că glumeşti.

O să-mi pun nişte apă înainte să pornim iar.

Îţi mulţumesc că m-ai primit şi pe mine în grup.

Apreciez exerciţiul, deşi picioarele mele nu-s de acord.

Trebuie să fii în formă ca să ne tot arăţi case.

Nu-ţi face griji. Sunt hotărâtă să vă găsesc o casă.

Chiar dacă nu ne găseşti, nu-i nimic.

- Eşti mai mult decât un agent, Joss. - Cum adică?

Eşti prietena noastră. Mai mult a lui Alex decât a mea.

Dar, s-a simţit foarte bine cu tine.

Şi căutarea unei case o ajută să iasă din rutină.

- Îmi scapă ceva? - De obicei, e foarte plictisită.

Ea predă trei ore de yoga pe săptămână,

iar eu muncesc toată ziua. Nu e ceva ideal.

Dar fiindcă suntem amândouă ocupate, ne certăm mai puţin.

- Aşa că îţi mulţumesc. - Mă bucur că vă sunt de folos.

Mai ales pentru că tu chiar vrei să cumperi o casă, nu?

Da, dacă îmi găseşti una care să merite cumpărată.

- Ţi-am adus o sticlă cu apă. - Mulţumesc, Ali-pluş.

Mulţumesc.

- Ai vorbit cu avocatul meu. - Voiam să te sun.

- Te-am sunat de şase ori. - Încă sunt şocată.

Nu voiam să contactez un avocat, dar a trebuit.

Nu pot rămâne în California, şi nu plec fără nimic.

- Hai să ne întâlnim azi. - Sunt ocupată azi.

Vin în L.A. mâine. Te anunţ când pot să te văd.

Singura opţiune e să vând o parte din magazin.

Cred că aş putea vinde casa şi să-mi cumpăr ceva mai mic...

Nu mai vorbi prostii. Nu vinzi casa şi nu îi dai Mirandei nimic.

Nu cred că e ceva realist.

Avocatul ei mi-a spus că dacă nu...

Respiră înainte să leşini.

Bine. Încă o dată.

Fă-o.

Nu există dovada că acele teste de paternitate sunt reale.

Sunt reale. Am sunat la firmă. Paul e tatăl lui.

Nu e o înşelăciune, Savi.

Tot ce mi-a spus Miranda până acum se verifică.

Spune adevărul.

Poate că nu e o mincinoasă, dar e o curvă.

Sunt total de acord.

Din păcate, şi curvele au drepturi legale

şi pensia alimentară chiar există.

Poate o pot mulţumi pe Miranda cu o sumă fără să mă aducă la faliment.

Nu. Dacă nu se face asta în cadru legal vei scrie cecuri toată viaţa.

- E mai bine să faci asta la tribunal. - Nu pot.

- Nu pot să ascund asta de Lucy. - Atunci n-o face.

O să fie bine.

Ştiu că încerci să-ţi protejezi fiica, dar gândeşte-te cu ce preţ.

Nu vreau s-o prind pe Lucy într-un proces dacă nu pot câştiga

şi acel avocat mi s-a părut atât de încrezător.

E clar că nu-mi cunoşti abilităţile.

Dacă pot dovedi că a fost păcălit atunci ei nu mai pot construi cazul.

Miranda ştia că Paul e căsătorit înainte să se culce cu el?

Nu ştiu.

N-am discutat despre asta. N-am discutat despre nimic.

Poate ar trebui.

- Cum te descurci când îl vezi zilnic? - Încerc să-l ignor.

E cam greu când lucrezi într-un birou de sticlă.

- Te-ai decis ce-i spui lui Harry? - Nu încă.

- Lucy, când ai făcut-o? - La şcoală, ieri.

Nu aveai o ramă nouă, şi am crezut că te voi înveseli.

Nu sunt tristă. Am multe pe cap la magazin.

E mai mult de atât. E din cauza lui tati.

Ziua lui este săptămâna viitoare şi mereu te întristezi în perioada asta.

Cred că da.

De-asta nu vorbeşti atât despre el. Crezi că voi fi şi eu tristă.

- Şi vei fi? - Nu.

Îmi place să-mi amintesc cum suflam împreună în lumânări.

Împreună?

Bine. Mă lăsa să-i sting lumânările.

- Şi îţi dădea cadouri la ziua lui. - Şi îmi ura "la mulţi ani nu ţie".

- A fost un tată super, nu? - Cel mai bun.

Da. Şi ca să ştii şi tu, credea că eşti o fetiţă minunată.

Ţi-ai lăsat portofelul la mine în maşină.

Mulţumesc. Mi-am tot anulat cărţi de credit în dimineaţa asta.

Ar fi trebuit să mă suni. Aş fi venit să-l iau.

Apartamentul e în drumul meu. În plus, ai carnetul suspendat.

Îţi datorez o explicaţie.

- Ba nu. - Nu vreau să crezi

că petreceam ca un student dintr-o frăţie.

Adevărul este că eram în oraş şi sărbătoream şi am băut prea mult.

- Ce sărbătoreai? - M-am retras de la şcoală.

Am plecat oficial de la Brown.

Serios? Parcă abia aşteptai să te întorci.

Doar pentru că aveam ce face, nu pentru că mi-ar fi plăcut.

Dar probabil s-a întâmplat ceva care te-a făcut să renunţi brusc.

- Da. Mi-a spus tata. - Despre ce vorbeşti?

E mai uşor dacă-ţi arăt.

- Nu ştiam că-l aduci şi pe Scottie. - Sora mea e la muncă.

- Sper că nu e o problemă. - Mergem afară?

- Sigur. Mă serveşti cu o cafea? - Desigur.

Un capucino, te rog. Cu spumă multă.

Pot să vin astăzi? E urgent. Voi ajunge.

Minunat. Voi fi acolo. Mulţumesc.

Am o întrebare pentru sora mea care ştie cum să impresioneze un juriu.

Iar ai primit o amendă?

Nu. Vreau s-o conving pe Alex să-şi părăsească iubita manipulatoare.

Doar că trebuie să-i spun asta mai frumos.

Te-a rugat să-ţi dai cu părerea?

Nu. Dar trebuie să-i spun ceva. E toxică.

Dacă nu ţi-a cerut sfatul, ţine-ţi părerile pentru tine.

Nu e o părere. E un fapt. Alex e nefericită cu Sally.

- De aceea, ar trebui să se despartă. - Simplifici situaţia.

E foarte simplu. Când o relaţie nu mai merge, o închei.

Nu, nu faci asta. Multe relaţii au momente dificile,

şi oamenii pot să le depăşească.

De ce te superi?

Pentru că-i vei da un sfat devastator, şi de aceea nimeni nu-ţi spune nimic.

Despre ce vorbeşti? Cine-mi ascunde lucruri?

- Las-o baltă. - Eşti supărată pe mine?

Îţi servesc prânzul înainte să te duci la tribunal?

Mi-ar plăcea, dar am o întâlnire mai întâi, şi o să întârzii.

- Bine. - Bine.

- Am întrerupt ceva? - Doar ne certam.

Asta se întâmplă când două femei care locuiesc împreună

nu au ciclurile sincronizate.

Să fie ultima dată când îmi spui despre ciclul tău.

S-a făcut. În schimbul unui espresso?

Dă-te la o parte.

Poftim.

Scumpule, ia-o pe aceea.

Nu-l pierde pe Mater. E preferatul tău.

Mulţumesc, mami.

Cum vrei să procedăm?

Vreau să-mi răspunzi la câteva întrebări.

Spune.

Ştiai că Paul e căsătorit?

Când i-am făcut cazarea la hotelul la care munceam

am observat că purta verighetă.

Dar am observat şi că nu o purta când m-a invitat la cină în acea seară.

De când aveaţi o aventură?

La început, ne întâlneam când venea el în oraş.

- Nu ştiu dacă i-aş spune aventură. - Eu i-aş spune.

După un an, am început să luăm totul în serios.

Când am rămas însărcinată mi-a spus că s-a hotărât.

- Ce s-a hotărât? - Să te părăsească.

- Le pun în frigider. - Sigur.

Ce face mama ta?

De când i-am spus involuntar că tata avea o aventură?

Nu prea rău.

Acum e furioasă. Poate e un lucru bun.

Am vrut să-ţi arăt asta.

Un aparat foto?

Nu orice aparat. Un Kodak Eastman din 1923.

Tata l-a găsit pentru mine.

Secretara lui mi l-a trimis acum o săptămână.

Cred că îl căuta înainte să moară.

Şi nu ştiam că ştie că îmi place fotografia

până când nu m-am mutat aici şi mi-am văzut fotografiile pe pereţi.

Tu le-ai făcut?

Le ador.

Dar nu înţeleg ce legătură are asta cu faptul că ai renunţat la facultate.

Aşa a încercat tata să-mi spună să nu mai studiez economie

şi să mă concentrez pe ceea ce-mi place.

Poate. Sau poate îţi spune să îţi faci un hobby.

Nu prea cred.

Citeşte-l.

Doar pasiunea face ca viaţa să merite trăită.

Eu mi-am găsit pasiunea prea târziu în viaţă, dar atunci,

am urmat-o cu toată fiinţa mea.

Când îţi vei găsi pasiunea, trebuie să faci la fel.

Nu face nimic din ce nu îţi aduce bucurie.

Te simţi bine?

Îţi pot folosi baia?

Da.

Nu vă supăraţi. Aţi spus că doctorul vine imediat?

- Da. - Au trecut 30 de minute.

Pacienţii programaţi în aceeaşi zi trebuie să aştepte câteodată.

Până la a doua venire?

N-ar trebui să fii în drum spre tribunal?

Eşti la curent cu cazul Sullivan?

Mi-am petrecut un an întreg pregătindu-l pentru tine.

Ştiu asta. Asta înseamnă da.

- Da. - Du-te în oraş.

Nu poţi ajunge la începutul celui mai mare proces

la care vei lua parte?

A intervenit ceva, şi nu pot ajunge.

- Mitchell ştie? - O să afle. Poţi să te duci?

- Voi fi acolo. - Mulţumesc.

Scottie, dă-te jos. N-o face pe mama să-ţi spună iar.

Ce spuneam? Da.

Spuneam că mersesem în Keys în acel weekend.

Paul plănuise o escapadă romantică din cauza copilului.

A plecat devreme pentru o excursie la pescuit

dar nu s-a mai întors la hotel.

Întârziase pentru cină cu două ore.

Şi m-am gândit că petrece în oraş, şi nu răspundea la telefon,

şi eu eram îmbrăcată şi nu aveam unde să merg,

şi voiam să merg în fiecare bar din vechiul oraş

până când îl găsesc şi îl strâng de gât.

Şi apoi am văzut ştirile.

Cineva dispăruse într-o excursie la pescuit.

Căzuse peste bord şi... Acela era Paul.

Ai ştiut înaintea mea.

Eu am fost sunată la ora 6 dimineaţa de şeful poliţiei din Key West.

Nu am ştiut ce să fac după aceea.

Eram însărcinată în cinci luni şi singură şi apoi...

Când a venit Scottie pe lume,

şi l-am ţinut în braţe m-am decis să fac totul să meargă.

- Şi am reuşit, dar... - E greu.

- Nu ştii ce înseamnă să fie greu. - Şi eu sunt o mamă singură.

- Suntem în aceeaşi situaţie. - Serios?

Acum şase luni mi-am pierdut slujba şi datorită acestei economii

nu pot obţine o alta.

Prietenii mei, familia, le-am cerut ajutorul dar nu au cu ce.

- Toţi în afara mea? - Crezi că vreau să fiu aici?

E o umilinţă. Dar nu e vorba de mine. E vorba de Scottie.

Are nevoie de ajutorul tău.

Mami!

Doamne. Scumpule, ce-ai păţit? Te simţi bine?

Unde te doare? Unde te doare?

Mă puteţi ajuta, vă rog? Fiul meu a căzut.

Cred că şi-a rupt mâna.

Am nevoie de asistente. Aduceţi targa pentru copil.

Doamnă, am nevoie de nişte date, începând cu buletinul şi asigurarea.

Nu am asigurare. Atunci buletinul.

- Şi multe formulare de completat. - Vreau să fiu lângă fiul meu.

Mă ocup eu de plată. Du-te lângă Scottie.

- Eşti sigură? - Da. Du-te.

- Găteşti? - Nu la fel de bine ca tata.

Încerc una din reţetele lui.

Poftim.

- Ia loc. - Mulţumesc, dar nu pot.

- Ai o întâlnire. - De fapt, nu.

Atunci rămâi.

- Vrei să vorbeşti despre asta? - Sunt bine.

Nu am vrut să mă copleşească emoţiile. Îmi pare rău.

Nu-i nimic. Ţi-a fost pacient multă vreme.

Am uitat că aţi avut propria relaţie.

Într-adevăr.

Haide. Ştii că-ţi place Young Jeezy.

Nu.

Ce-ai pregătit la cină?

E ceva sofisticat. Mă bucur că port sutien.

Îţi mulţumesc că ai venit. Sally m-a lăsat baltă din nou,

şi urăsc să merg singură.

- Te lasă baltă de multe ori? - A fost vina mea.

N-ar trebui să accept o invitaţie în cursul săptămânii.

Cine e artistul? Vreo prietenă de-a ta?

Prietena unei prietene.

Sincer, nu prea cunosc pe nimeni. Dar îmi plac bijuteriile Lizei.

- Care e Liza? - Cea de acolo.

Şi blonda de lângă ea este iubita, muza şi sponsorul.

- E o petrecere de lesbiene. - Nu chiar, dar în mare parte, da.

Ce super.

N-am mai fost niciodată singura hetero din cameră.

Simt că am un secret murdar.

Din câte mi-ai spus se pare că ai mai multe.

Îmi pare rău pentru întârziere.

Văd că trebuie să vă felicit.

- Căutaţi un nou ginecolog? - Poate.

Sunt interesată de nişte informaţii despre testele de paternitate.

Bine.

Confirmarea paternităţii se face prin aminocenteză în al doilea trimestru.

Pentru făt perioada ideală este 16-20 de săptămâni.

16 săptămâni? O să se vadă până atunci.

Nu neapărat. Fiecare corp reacţionează diferit.

Nu se poate testa mai repede?

Există un test nou descoperit

în care este nevoie de două probe de ADN, de la mamă şi de la tată.

Pentru că nu e invaziv poate fi făcut imediat,

dar este destul de scump, şi asigurarea nu-l acoperă.

Şi în cât timp se pot afla rezultatele?

Două sau trei săptămâni de la colectarea probelor.

- Adică probe de sânge? - Ar fi ideal.

Dar există moduri diferite de a stabili ADNul.

Dacă potenţialul tată nu vrea să ofere o mostră.

- O perie de păr? - Păr, piele, unghii.

Câteodată şi o periuţă de dinţi e suficientă.

- Mulţi oameni fac asta? - Aţi fi surprinsă.

Eşti Alex? Eu sunt Cassandra. Te-am mai văzut undeva.

- La o altă petrecere a Lizei. - Poate.

- Nu ştiu. Nu-mi amintesc. - Eu îmi amintesc.

Nu aş putea uita acei ochi căprui frumoşi.

Poftim.

Nu cred că mai pot bea încă un martini.

Îl termin eu dacă tu nu poţi.

Îţi mulţumesc că i-ai ţinut de urât iubitei mele.

Iubitei? Mă îndoiesc.

Vezi? Te las singură o secundă? Îţi place să flirtezi, Ali-pluş.

Vino aici.

- Nu face asta. - Îmi pare rău.

Alex, aşteaptă.

- Cum se simte? - Are o fractură.

Nu trebuia să ne aştepţi.

- Voiam să văd dacă vă trebuie ceva. - Suntem bine.

Îl las să se odihnească aici şi apoi îl duc la sora mea.

- Eşti sigură? - Da.

Mulţumesc.

Nu eşti persoana la care mă aşteptam.

- La ce te aşteptai? - Nu ştiu.

Totul ar fi mai uşor dacă n-ai fi atât de drăguţă...

Dar eşti.

Ai grijă de micuţul tău.

- Cred că ţi se pare ciudat. - Cum aşa?

Iei cina cu cineva despre care ştii multe lucruri

din perspectiva altcuiva.

- Nu ştiu atât de multe despre tine. - Atunci de ce ai fost drăguţă cu mine?

- Simt că ai nevoie de cineva. - Aş putea spune acelaşi lucru.

- Avem nevoie de pahare de apă. - Le iau eu.

- Unde sunt? - La stânga ta.

Îl iau eu.

Poftim.

Gata.

Aveai dreptate. N-am avut nicio prietenă pentru mai mult de o săptămână

de când am cunoscut-o pe Lindsay Warner în gimnaziu.

Ce e asta?

Un mic sandwich pentru că ţi-ai pierdut prietena.

E cel mai trist sandwich.

Ce fel de brânză ai pus?

Vrei să vorbim?

E o prostie. M-am prefăcut c-o sărut pe Alex fiindcă am crezut că asta vrea

şi m-am înşelat, şi s-a supărat.

- Ce înseamnă "prefăcut"? - Am sărutat-o, dar nu am vrut.

- Cum săruţi din greşeală o lesbiană? - Nu mă face să mă simt mai prost.

- Dacă te-ai gândi înainte să acţionezi... - N-aş mai fi eu.

Ai pus prosciutto? E foarte delicios.

- Ea este... - Da.

M-am despărţit de Sally.

Ne-am certat foarte tare, şi nu aveam unde să mă duc.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Scumpo, nu-i nimic.

O altă problemă personală te-a ţinut departe de proces azi?

- Vrei să devii partener? - Normal.

Îmi pare rău.

Îi iau cazul şi ţi-l dau ţie pentru restul procesului.

N-o da în bară.

N-a mers prea bine.

Te asigur că nu e chiar atât de rău pe cât pare.

- Îţi mulţumesc. - Pentru ce?

Pentru că mi-ai dat cazul înapoi.

Îmi pare rău că a trebui să inventezi o dispariţie pentru asta.

Da. Cu plăcere.

Îmi scapă ceva?

N-am ratat şedinţa ca să-ţi fac ţie o favoare,

cum nu te-am înlăturat voit de la caz.

Atunci îmi cer scuze.

Am crezut că după tot ce s-a întâmplat, nu vrei să mă mai vezi.

- Nu vreau să te văd. - Savi, vorbeşte cu mine.

Nu.

Îmi pare rău, dar a apărut o urgenţă la birou.

- Trebuie să plec. - Serios?

Un pacient are probleme. Riscul meseriei.

Da. Sigur. Altă dată.

- Noapte bună, Sam. - Noapte bună.

Sacoul tău.

Mulţumesc.

- Ce faci? - Îmi pare rău. Am crezut...

Nu.

Ai adus portofelul când ai fi putut să-l trimiţi aici.

Voiai să rămâi la cină.

Îmi pare rău că ţi-am creat impresia greşită.

- Am avut moment. - Nu, Sam, nu am avut niciun moment.

La revedere.

- Ale cui sunt, mami? - Un băieţel le-a uitat la magazin.

- Mi le dai mie? - Nu.

Bună dimineaţa!

Mulţumesc.

Mulţumeşte-le lui Savi şi Harry.

Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să dorm aici.

Nicio problemă. Poţi sta cât vrei.

Ai grijă. Vei regreta faptul că sunt aici timp de o lună

fiindcă nu îmi pot găsi un apartament.

Scumpo, sunt agent imobiliar.

Dacă vrei un apartament la ultimul etaj, cu vedere asupra dealurilor,

şi cu chiria mică, ţi-l voi găsi.

N-ar trebui să întreb, dar v-aţi certat din cauza mea?

- Sigur că din cauza ta. - A fost doar un sărut.

Trebuie să-i explic lui Sally că...

Nu a fost sărutul. A fost totul. Totul.

Stând mai mult cu tine, am început să-mi văd relaţia prin ochii tăi.

Nu. Ochii mei sunt înşelători. Nu trebuie să-mi asculţi ochii.

Crezi că am lăsat-o pe Sally să mă calce în picioare,

şi ai dreptate şi nu mai vreau să fiu o astfel de persoană.

- Poate ar trebui să vorbeşti cu ea. - Sunt sigură că vom vorbi.

Eşti o prietenă bună, Joss.

- Serios? - Da.

Îmi pare rău că nu ţi i-am dat ieri.

- Nu-i nimic. - Îţi mulţumesc pentru servicii.

Mă îndoiesc că voi mai avea nevoie de tine.

- Totul a ieşit? Te-a crezut? - Te-ai descurcat de minune.

Spune-i asta agentului meu.

Tot nu înţeleg de ce n-ai folosit un avocat adevărat.

- Dacă fiul tău chiar este... - Avocaţii pun prea multe întrebări,

de aceea tu ar trebui să taci acum.

Bine. Ne mai vedem.

- Ce e? - Crezi că mă vei iubi mereu?

- Aşa ne-am înţeles. - Vorbesc serios, Harry.

Normal că te voi iubi mereu. De ce?

Pentru că eu te iubesc enorm.

Toate greşelile pe care le fac, chiar şi cele mici,

ca atunci când îţi ard cafeaua, sau cele mari,

cum ar fi comportamentul meu de după ceartă...

Le fac pentru că te iubesc enorm.

- Am trecut peste asta. - Aşa e.

Dar mă cunoşti. Câteodată mi-e greu să renunţ.

Îmi place asta la tine.

Înseamnă că nu vei renunţa niciodată la mine.

Ce început de zi minunat.

Sfârşitul episodului 4 Nifty Subtitles Team www.niftyteam.ro

Sync by Blackbird subs.ro