Original subtitles

Vrem să ne construim visul aici.

Propriul nostru bistro unde ne putem petrece restul vieţii.

Acum vă pronunţ soţ şi soţie.

Puteţi să vă sărutaţi pentru tot restul vieţii.

Din episoadele anterioare...

O duc pe Lucy să-l vadă pe Marc pe scenă diseară.

O să vă împăcaţi?

Nu, dar sunt însărcinată.

Reprezentantul casei de discuri vrea să facem un turneu!

Serios?

E de la Lydia. E prima dată când vorbim de când am concediat-o.

Îţi pasă de oameni. E unul din motivele pentru care te iubesc.

Doar ce ai zis că mă iubeşti?

Dacă suni la 112, jur că mă arunc.

Lydia, vorbeşte cu mine.

Nu mi-ar simţi nimeni lipsa.

Nu e adevărat.

Lydia! Nu!

Jacob?

- April. - Bună!

Îmi pare foarte rău.

Nu pot să cred...

Nici eu.

Am cunoscut-o pe Karen prin sora mea, Savi,

care nu a putut fi aici pentru că e însărcinată în opt luni jumate

şi nu a putut zbura în jurul lumii.

Dar voia să facă asta, şi ar fi făcut-o,

pentru că asta ar fi făcut şi Karen pentru ea.

Karen ar fi făcut orice pentru oricine din camera asta

dacă i-am fi cerut.

Ar fi riscat totul

pentru a-şi ajuta un prieten.

Era un supererou fără pelerină.

Peruci, poate, dar nu pelerine.

Era un arhetip, nu?

O persoană foarte curajoasă,

retrasă de o chemare de a ajuta oamenii,

de a salva literalmente vieţi.

Dar auzim că în aceste poveşti

se face mereu dreptate în final.

Şi...

Mi-e greu să văd dreptatea în asta.

Karen, eroina mea, sora mea, cea mai bună prietenă...

Deja mi-e dor de tine.

Dar îţi promit.

Vivian va creşte cunoscându-şi mama,

pentru că eu şi April o vom suna zilnic

şi-i vom reaminti cât de stilată erai,

cât de mult ai iubit-o

şi cât de iubită erai şi tu.

Joss.

Femeia chiar avea haine superbe.

Ia ce-ţi place. Nu ar deranja-o.

Mă simt ciudat că-i căutăm pe aici.

Dragă, nu, noi organizăm lucrurile.

- Să înţeleg că nu i-ai spus încă. - Încă nu.

Trebuia să plece în turneu acum două zile, dar a amânat.

O voi face. Curând.

Ce o să facem cu asta?

Arunc-o.

- Poftim? - Da.

Nu e Karen.

E doar o piesă de artă pe care Savi a trimis-o din Malaezia.

Nu-i plăcea deloc.

O voi dona la Goodwill.

Şi asta e pentru Goodwill sau pentru copil?

Ce ai spus?

E a lui Vivian sau...

Da.

Pune-o în cutia de acolo.

Bine, o s-o duc jos pe asta.

- Hei. - Nu ar trebui s-o ridici.

E destul de grea.

Ce s-a întâmplat?

Ar trebui să vorbim.

Eşti bolnavă sau ceva?

Dimineaţa şi seara.

Când nu mănânc.

Marc, sunt însărcinată.

Ce?

Când?

Ştiu de vreo două săptămâni.

De ce nu mi-ai zis?

Pentru că nu voiam să-ţi schimbi planurile

sau sentimentele pentru mine doar pentru că o să am un copil.

Pentru mine avea logică atunci.

Şi acum nimic nu mai are sens.

Noi avem.

Ce?

Noi avem sens.

Ce tot zici, Marc?

Spun că...

Dacă moartea lui Karen m-a învăţat ceva

e că nu trebuie să pierzi niciun moment departe de oamenii pe care îi iubeşti.

April, te iubesc.

Şi vreau să-mi petrec viaţa cu tine.

Şi turneul?

Taţii nu merg în turnee.

- Unii o fac. - Nu acest tată.

La naiba! O să fiu tătic.

O să avem un copil!

Vom avea un copil!

Pot să mă aşez?

Desigur.

Îmi pare rău de Karen, Joss.

M-am purtat urât cu tine în ultimul timp...

- Kate... - Şi eram supărată pe Scott,

dar acum ştiu că doar mă protejai.

Kate, serios, am trecut peste.

Sunt atât de uşurată.

Suntem prietene, atunci?

Ce zici de surori?

Da. Aproape.

- Stai, voi aţi... - Da, ne-am căsătorit.

- Restul ştiu? - Nu.

Eşti prima căreia i-am spus.

- Vino aici. - Bine.

Asta pare să fie tot, nu?

Nu chiar.

O ştiu pe Karen, nu i-ar plăcea să se irosească asta.

Să începem?

Pentru Karen.

Dacă tot toastăm,

aş vrea să ţin unul pentru Joss şi Harry.

I-ai spus.

- Ce se întâmplă? - Păi...

Ne-am căsătorit!

V-aţi căsătorit?

Da.

Şi noi o să avem un copil.

- Da! - Nu!

Voi deja ştiaţi, nu?

- Încă sunt supărată pe tine. - De ce?

Îmi pare rău că vă întrerup. Uşa era deschisă.

- Nu-ţi face griji. - Da, bună!

O să scoatem restul lucrurilor.

E o idee bună. O să fac eu asta.

Nu ştiu de ce am venit.

Conduceam, iar maşina m-a adus aici.

Mă bucur că ai făcut-o,

pentru că am ceva pentru tine.

Am găsit-o pe noptiera lui Karen.

Mă gândeam că vrei s-o ai.

Mulţumesc pentru asta.

N-ai de ce.

Pa, doamnă!

Alege una. Una.

E toată lumea aici?

E fetiţă.

Ce face mama?

Se simte grozav.

Şi bebeluşul la fel.

Amândoi fac bine.

Asta e...

- Poţi să crezi asta? - Felicitări!

Ai un prieten pe cinste!

Cred că ar trebui să amânăm deschiderea.

De cât ai nevoie? Două, trei săptămâni?

Ce zici de şase?

Atunci o să am o şansă să încap într-o rochie decentă.

I-ai ruinat funduleţul perfect al lui mami, nu?

Bine, şase săptămâni.

Harry, glumesc. Nu, nu amânăm.

Ne-a luat un an să ajungem aici. Comunicatele de presă au ieşit deja.

- Rezervările au fost făcute. - O să le anulăm.

Vom lista altele noi. Joss, nu pot deschide fără tine.

E restaurantul nostru. Jumate-jumate, îţi aminteşti?

Nu ţipa la mine.

Vorbeşte cu Micuţa Domnişoară Albinuţa.

N-ai fi putut să mai rămâi în burta mamei

pentru încă o lună, după cum era programat?

Are două săptămâni şi deja încalcă regulile.

Ţi-am spus. Nu.

Te rog, nu. Glumeam.

Nu poate să-i fie iar foame, nu?

Nu ştiu. Când a mâncat ultima oară?

- La naiba! - Ce? Au trecut trei ore?

Nu, acum am realizat. Kate a început interviurile deja.

Aşa e.

Nu pot să cred că am pierdut doi chelneri în ultimul moment.

Te rog, nu începe. Am deja ulcer.

Uite, nu va lua o decizie definitivă.

Doar mai reduce din oameni pentru tine.

Dar nu am încredere în ea.

Uită-te cu cine s-a combinat în ultima perioadă.

- E o paradă a incompetenţei. - Bine.

- De ce nu mergi s-o verifici? - Nu.

Nu o să vă las aici singure.

- Suntem bine. Du-te. - Serios?

Da, du-te.

O să mă întorc cât de repede pot.

Bine, pa.

Scotty ar trebui să aterizeze acum.

A fost distractiv să-l avem din nou în oraş.

Da, verişorii sunt mereu bineveniţi.

Scrii o carte acolo?

Vreau să mă asigur că nu uit nicio întrebare.

Ştii cum e cu doctorii. Stai cinci secunde să te gândeşti,

iar ei ies pe uşă.

Nu. Nu vei pune toate aceste întrebări.

Da. Asta e programarea noastră. Timpul nostru să primim răspunsuri.

Stella are patru luni acum,

iar noi trebuie să ne asigurăm că percentilele

sunt în limite normale.

Trebuie s-o împiedicăm să aibă tulburare de procesare senzorială pe viitor.

- Glumeşti? - Nu, serios.

E ca un ambuteiaj în creier.

Trebuie să te relaxezi, bine? Stella e un copil fericit şi sănătos.

Asta e tot ce contează. Şi am mai făcut asta înainte.

Îţi aminteşti de Lucy, nu?

Ce mai face bebeluşul meu preferat?

Dr. Gomez, e foarte bine.

Putem vorbi de vaccinuri?

Eu chiar cred în ele.

Nu sunt nebun.

Dar ar trebui să ne gândim la un program. Pare lucrul cel mai responsabil.

Apoi putem continua cu mâncare solidă.

Vă amintiţi de Marc, nu?

Eşti din New York?

Mereu mi-am dorit să-l vizitez.

Ar trebui să mergi. Acolo simţi că trăieşti cu adevărat.

Plimbările pe străzi sunt energie pură.

Da? Pentru că şi eu sunt o persoană energică.

Kate.

Putem vorbi, te rog?

- Harry Davis. - Da.

El e fratele meu, dl Barosanu Îngâmfat.

Fratele tău?

E restaurantul lui, aşa că, dacă vrei să lucrezi aici,

va trebui să-l impresionezi.

- Mă bucur să te cunosc. - Mă numesc Gabe.

Gabe, ai un CV?

Da.

- Gabe e din New York. - Da. Am auzit.

Gabe, ai fost ospătar în Manhattan?

Ar putea fi un avantaj.

Nu chiar într-un restaurant, ci în baruri.

Scuze. E ciudat să te văd în realitate, pentru că ţi-am văzut emisiunea.

Eşti nemaipomenit acolo.

Foarte frumos din partea ta.

Gabriel, de ce nu-ţi laşi CV-ul,

- ... şi eu voi... - Gabe.

Gabe. Da. Şi o să te sun dacă avem nevoie de tine.

Mă bucur de cunoştinţă.

Bine.

Pa.

Îi faci ochi dulci unui copil.

Realizezi?

Pe CV-ul lui scrie că are 25. Perfect acceptabil.

Ce faci aici?

Am venit să văd ce faci

şi bine că am făcut-o

pentru că trebuie să angajezi ospătari,

nu să găseşti pretendenţi.

Înţeleg. Bine.

- Ce primeşti? - Nu e despre mine.

Te comporţi ca un tată.

Ce vrei să zici cu asta?

Câte scutece murdare ai schimbat

de când s-a născut Lorelei?

Îl iau eu pe ăsta.

Desigur.

Scuze, ştiu că am întârziat.

Magazinul tău, regulile tale.

Ce drăguţ din partea ta.

Vizita la doctor a Stellei a durat aproape două ore

pentru că, aparent, m-am măritat cu un nebun.

Ai pierdut?

Nu, încerc să descopăr cum să ajung în Veneţia.

A picat internetul.

Da?

De ce nu-l împrumuţi pe al meu?

Nu, e în ordine. Nu cred că o să am timp.

Şi pentru ce ai timp?

O cafea rapidă?

Chiar dacă e aproape ora 16:00.

Poate un cocktail merge mai bine.

Mi-ar plăcea să beau un cocktail cu tine,

dar cred că va fi un pic ciudat.

De ce? Ai prietenă?

Nu, nu am prietenă, dar...

Nu ştiu cum să-ţi spun asta.

Eşti mătuşa mea.

Ce sunt?

Eşti mătuşa mea.

Harry Davis e tatăl meu.

Şi ea purta rochia aia minunată.

Îţi aminteşti de cea purtată la logodna ta?

Aia a fost o rochie bună.

Da, îmi pare atât de rău.

Cred că a fost dificil pentru tine.

A fost ciudat. Nu pot să explic,

dar femeia asta seamănă întru totul cu Karen.

- De la spate? - Da.

Şi cu păr lung.

Şi Karen avea părul lung.

Ştiu, dragă. Nu te tachinez.

Ba da.

Bine, te tachinez puţin.

Dragă, cred că ne e dor de ea.

Bine. Eşti acasă.

Da, desigur că sunt. Mi s-a spus că nu voi părăsi

casa pentru alţi cinci sau şase ani, deci...

Marc vrea să-i mai trimit o poză cu Stella

pentru ultimele şase nu erau suficiente.

- Bine, mai bine plec. - Te iubesc.

Bine, sună-mă mai încolo.

Te iubesc. Da, o să pregătesc o sticlă.

Vino aici, micuţo. Bine.

Bună. Ce faci?

Joss, trebuie să vorbim.

Ce se întâmplă acum?

Ceva important, dar ar trebui să-ţi zică Harry,

aşa că nu mă întreba pe mine.

Te-aş putea pregăti emoţional pentru o conversaţie importantă,

dar nu moare nimeni, nici nu înşeală,

şi care sunt celelalte lucruri importante?

Kate, ori încep să plâng, ori îţi smulg faţa

cum i-a făcut maimuţa proprietarului.

Maimuţa i-a smuls faţa prietenului proprietarului, la fel de deranjat.

Spune-mi ce se întâmplă.

Harry are un fiu.

Cum adică eşti fiul meu?

Mama şi tu...

Acum 23 de ani să fiu mai exact.

CV-ul tău spune că aveai 25

Toată lumea minte în CV.

Bine. Şi mama ta e...

Serena Thompson.

Am înţeles.

Cine naiba e Serena Thompson?

Ce? Trebuie să mă aşez.

Nici eu n-am auzit de ea.

Aparent, Harry a întâlnit-o când trăia în New York.

Când a făcut Harry asta?

În anii '90. Cred. Şi-a petrecut vara acolo.

Făcea un curs la un institut culinar.

Acolo cred că s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit.

Şi ea era o femeie bătrână.

Râde ciob de oală spartă.

- Ciob, ce? - Am bătut câmpii.

- Unde rămăsesem. - La Serena Thompson.

Normal că-mi aduc aminte de Serena.

Ne-am despărţit, desigur. Bine, ea mi-a dat papucii.

De fapt, prima dată m-a minţit, apoi mi-a dat papucii.

- Pentru că era măritată. - Da.

- Cu tata. - Credeam că eu sunt.

Da, dar eu doar ce am aflat.

Mereu l-am considerat pe Carl tată.

Carl.

Da, aşa îl chema. Carl.

A murit.

Îmi pare rău pentru pierderea suferită.

Nu eram atât de apropiaţi.

După ce a murit, avocatul mi-a trimis scrisoarea asta.

Şi preusupun că zice că sunt tatăl tău.

E un pic mai elegant de atât, dar da.

Când mama a aflat că e însărcinată,

a decis să nu-ţi spună, aparent.

- Da, aparent. - Dar i-a spus tatălui meu,

a recunoscut aventura cu tine, totul.

Şi cred că el a fost de acord să stea cu ea

cât timp nu afla nimeni că nu sunt copilul lui.

E incredibil.

Adică, e de-a dreptul incredibil.

Cum a aflat că e băiatul lui Harry?

Mama lui a decis să-i spună la cea de-a 21-a aniversare

sau o tâmpenie din asta?

Are 25 şi n-am nicio idee. Nu m-am dus atât de departe.

Cum de nu ai aflat?

Încercam să-mi revin după ce mi-a zis că sunt mătuşa.

Cine se dă la nepot? Eu, aparent.

Bine, Kate, să revenim.

- Unde e acum? - Gabe? Nu ştiu.

Presupun că e cu Harry.

Serena e şi ea aici?

Mama? Nu.

Nu, ea nici nu ştie că-s aici.

M-ar omorî dacă ar afla.

Dar odată ce am dat de tine...

Stai. Cum ai făcut asta?

Tata îţi ştia numele, ştia că eşti australian,

aşa că, odată ce am realizat asta,

a fost destul de uşor pentru că eşti foarte faimos.

- Serios? - Cu siguranţă.

E un lucru bun. Altfel nu te-aş fi găsit.

Dar odată ce am aflat,

nu putea să mai treacă o zi fără să-mi cunosc adevăratul tată.

Dacă o trezeşti, te omor.

Nu cred că respiră. Nu se mişcă.

Exact. Pentru că doarme.

Am citit despre un caz unde scutecul era foarte strâns

şi copilul aproape s-a sufocat.

Marc, te iubesc,

dar dacă atingi scutecul, o să te sufoc eu.

Ce? Nu l-am atins.

Trebuie să te controlezi.

Sunt doar un tată îngrijorat.

Nu! Eşti un tată nebun.

Nu mai intra pe internet

şi nu-ţi mai face griji despre orice lucru mărunt

care s-ar putea transforma în ceva teribil,

pentru că-i dai copilului tulburări de anxietate.

Poate sunt prea protector,

dar pentru tine e mai uşor să fii calmă.

E al doilea copil.

Crede-mă, n-am fost niciodată aşa cu Lucy.

Calmează-te, bine?

Nu mai pune atâta presiune pe tot.

Vreau să fie măcar la liceu înainte să înceapă terapia.

La naiba. Ce s-a întâmplat? Iar am dormit prea mult?

- Cât e ceasul? - 05:45.

E prea devreme să-mi zici de celălalt copil

sau vrei o cafea înainte?

Chiar plănuiai să nu-mi spui, Harry?

Joss, desigur că urma să-ţi zic.

Voiam s-o fac aseară, dar dormeai când am ajuns.

Era după 19:30! Normal că dormeam.

Îmi pare rău. Nu sunt pe orele tale de somn.

De ce ai fi?

Nu tu hrăneşti copilul la miezul nopţii

- ... şi la 03:00 dimineaţa. - Bine, da, nu.

Sigur. Îmi pare rău. Vrei s-o hrănesc?

Ce? Nu. Vreau mai multe informaţii despre Gabe.

Harry, chiar e fiul tău?

Joss, sincer, cu cât mă gândesc mai mult,

cu atât sunt mai convins că e o înşelătorie.

Serena şi cu mine am avut mereu grijă.

Eram foarte precaut pe atunci.

N-am făcut-o niciodată fără prezervativ.

Am înţeles, fan al prezervativelor, dar ştim că...

Se rup, da, dar Serena nu mi-ar fi ascuns

niciodată ceva atât de important. Nu e aşa.

Poate n-o cunoşteai pe cât credeai.

Nu, n-a fost aşa.

N-a fost doar aventură de-o vară. Eram îndrăgostiţi.

Da.

Ştii, femeia poate minte

din moment ce se culca cu tine

în timp ce era căsătorită cu altcineva.

Da. Dar mi-a zis adevărul,

şi dacă ar fi rămas însărcinată cu copilul meu,

ar fi avut toate motivele să-l lase pe Carl.

Poate nu voia să-l părăsească.

- Poate-l iubea pe Carl. - Nu-l iubea.

Bine. Eu îl urăsc pe Carl. Sincer... pe toţi.

E ultimul lucru de care trebuie să ne ocupăm.

Ştiu, sunt de acord,

de aia voi pune capăt acestui lucru.

- Presupunând că minte? - Dovedind că minte.

Crede că sunt bogat.

Că sunt bogat şi faimos

şi crede că poate face bani rapid, nenorocitul.

- Dar cum... - Poate Serena i-a zis de noi.

Poate se uitau la emisiunea aia cretină

şi i-a zis: "Uite, mi-o trăgeam cu tipul ăla,"

şi copilului i-a venit o idee.

Poate au plănuit asta împreună.

Cine ştie? Ideea e că...

Am paiul lui.

- Ai ce? - Paiul de la sucul lui.

Înoată în ADN. Are din abundenţă.

Bine.

Da. Probabil trebuie schimbată.

- Vrei s-o faci tu? - Da, sigur.

Trebuie să sun contractorul.

- Contractorul? - Da.

Jumate din ferestre nu se mai deschid.

Trebuie să-l aduc azi.

Harry, stai.

Mersi.

Următorul?

April?

Îmi pare rău.

Lucrez după patru ore de somn.

- Ca de obicei. - Sigur. Cum e Stella?

Adorabilă. Obositoare, dar adorabilă.

Prietena ta doar ce a plecat.

A venit mai devreme.

N-am mai văzut-o de mult, credeam că s-a mutat.

- Care prietenă? - Karen?

Cea care scrie despre sex?

Nu puteai s-o vezi pe Karen.

Ceai cu lapte de soia,

Nu era Karen.

Nu vreau să fiu enervantă, dar...

... ea e, nu?

Nu ştiu de ce am aşteptat atât să văd Downton Abbey!

Dar maratonul a început, plânsul e iminent,

şi totul e bine în lume.

Bine, şterge asta. Totul e bine în lumea mea.

Parcă lumea ta e dată peste cap.

- M-am dat la nepotul meu ieri. - Aşteaptă.

- De când ai nepot? - De ieri.

Bine. Şi ai încercat să faci sex cu el

înainte sau după ce ai aflat că sunteţi rude?

Nu e amuzant.

Cred că e ceva în neregulă cu mine.

Bine, săruţi multe broaşte.

- Nu e nicio ruşine. - Nu ştiu.

A fost distractiv pentru o perioadă,

să-mi iau gândul de la Scott şi Brian.

Să fiu în centrul atenţiei m-a făcut să mă simt puternică.

Cum ar trebui.

Te-ai comportat precum Carrie Bradshaw.

Arăţi mai bine,

ţi-ai luat un apartament fabulos,

şi un prieten şi mai fabulos.

Şi chiar simt că mi-am venit în fire.

- Dar... - În ultima perioadă mă simt goală.

Vreau mai mult.

- Eşti pregătită. - Pregătită pentru ce?

Să-ţi întâlneşti marea dragoste.

Nu ştiu despre ce naiba vorbeşti.

Îţi aminteşti când Harry ne-a făcut cunoştinţă,

iar eu eram amărât şi deprimat

după despărţirea de Peter?

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ies cu o mie de tipi

ca să încerc să trec peste el.

Dar după aia, m-am dus acasă.

Am stat trei săptămâni

în casa părinţilor, în Minnesota,

şi m-am redescoperit.

Şi când m-am întors în LA, gata!

Alan mă aştepta

la sectorul de lenjerie din Target.

O poveste minunată,

dar nu-mi permit să mă-ntorc în Australia acum.

Nu am spus să te întorci literalmente acolo.

Ziceam doar să-ţi găseşti un loc fericit,

rădăcinile, lucrul care te caracterizează.

Faci asta şi s-ar putea să-l întâlneşti pe el.

Haide. Vreau să te văd în costum de baie.

Salutare. Eşti ocupat?

Da. Chiar sunt.

Încerc să mă pregătesc pentru marea deschidere.

Aşa e.

Credeam că ţi-am spus că te sun eu dacă...

Da, aşa ai zis.

Treceam prin lucrurile astea, m-am entuziasmat

şi voiam să ţi le arăt, aşa că...

- Dar mă pot întoarce la masa de prânz. - Nu mâncăm atunci.

Bine. O s-o las aici.

Sunt doar nişte poze de când eram mic...

Ştii ceva? Nu am timp de asta... Gabe.

Aşa e. Scuze.

- Vorbim mai târziu. - Bine.

Poate dacă-mi dai numărul de telefon rezolvăm cumva.

Nu-ţi dau numărul meu.

- Serios? - Da, serios.

Nu-ţi pot face timp pentru băiatul tău?

Nu eşti băiatul meu.

Eşti un escroc care încearcă să facă un ban rapid,

dar tu pici de fraier pentru că sunt falit.

Continuă dacă vrei,

dar ţi se testează ADN-ul chiar în acest moment.

Dacă nu vrei să te dau în judecată,

ai face bine să te întorci acasă.

April, nu înţelege greşit,

dar asta faci mereu.

Crezi că oamenii morţi nu sunt morţi. Aşa eşti tu.

Da, bine, aşa sunt eu.

Pentru că data trecută când am crezut asta,

s-a dovedit că nu era mort.

Dar Karen e. Dragă, am mers la înmormântare.

- Unde nu era niciun corp. - Pentru că a fost incinerată.

Bine, doar pentru că o femeie care arăta ca şi Karen,

a comandat aceeaşi băutură ca ea...

Al cărui nume se întâmplă a fi Karen Kim.

Kim e un nume corean destul de comun.

April, e ca Greenberg pentru evrei.

Ştiam că aşa vei spune, de aia i-am făcut o poză.

Ai făcut o poză la ce? La evrei?

Spune-mi că nu e semnătura ei.

Bine. Da, asta cam...

- Cred că seamănă cu scrisul ei. - Crezi?

Nu ştiu! Cum o să ştiu cu siguranţă?

Nu e ca şi când ne-am fi scris scrisori.

Da, bine, e scrisul ei,

- ... ceea ce e ciudat. - Foarte ciudat.

De-a dreptul ciudat.

Să zicem că...

Să ne imaginăm pentru o secundă...

- De ce şi-ar înscena moartea? - Exact!

Bine, nu ştiu.

Poate că era mai nefericită decât ştiam.

Ciudat că niciunul dintre noi nu i-a identificat corpul.

- Cine a făcut-o? - Nu ştiu.

Casa mortuară trebuia să-i trimită rămăşiţele

fratelui ei, în Coreea.

Ce oră e în Coreea acum?

E distractiv, nu?

Un moment liniştit, fără stres.

Poate ar trebui să-mi iau chitara. Ce zici?

Bine. E în regulă. Era doar o sugestie.

Primul pas în relaxare...

Ce zici de un somnic?

Vrei?

Bine.

Ce zice?

Bine. Nu, mulţumesc că mi-ai spus

şi o să văd dacă pot face ceva să ajut.

Da.

Bine. Pa.

Cu ce să ajuţi? Ce a zis?

Nu a primit cenuşa,

iar casa mortuară nu are nicio înregistrare că ar fi trimis-o.

Dumnezeule! Iar am pielea de găină.

- Dar asta nu înseamnă... - Joss, ştiu că nu,

- ... dar înseamnă că... - Orice e posibil.

Nu am zis că nu te cred.

Doar cred că e imposibil

ca tu şi April să suferiţi de...

Cum se numea? Marc a citit un articol.

E "mamnezie."

O versiune a creierului de gravidă unde...

Alo?

Joss. Josslyn!

Doamne!

Bine, îmi pare rău că am zis mamnezie.

Scuze, cine e?

Desigur. Bună. Da.

Nu mă aşteptam să le ai aşa repede.

Nu, apreciez graba. Deci ai rezultatele?

Sigur, bine.

Mulţumesc foarte mult.

Salutare.

Auzi?

Unde ţi-e pălărioara?

Nu. Unde s-a dus?

Nu.

La naiba!

Rahat!

Ce faceţi aici?

A arso soarele pe Stella în cap.

A adormit şi i-a căzut pălărioara.

Uite.

E în regulă.

Nu plânge sau ceva.

Bebeluşii nu plâng de la cancerul de piele!

Nu face nimeni cancer de piele de la dormitul în curte.

Ai făcut Medicina dintr-o dată?

O ţii puţin? Trebuie să dau un telefon.

- O să suni doctorul din cauza asta? - Nu.

Da.

Lucy, pielea ei e nou-nouţă,

şi am oameni în familie cu piele delicată.

Bună, Sylvia. Sunt Marc.

Da, din nou.

Dr. Gomez e disponibilă pentru o întrebare rapidă?

Sigur, aştept.

Ce ai zis?

L-am făcut mincinos nenorocit

- ... şi l-am ameninţat cu un proces. - Proces? Pentru ce?

Extorsiune? Nu ştiu. Blufam.

Desigur, dacă ştiam că zice adevărul...

Nu pot să cred că am un fiu.

- Ştiu. - Da, dar

nu părea atât de exagerată toată escrocheria.

După cele petrecute cu April şi Miranda,

părea imposibil. Cât de greu e

să falsifici o scrisoare de la un necunoscut?

- Stai. Ce scrisoare? - Dar mereu se întâmplă lucruri.

Poate că nu tot timpul,

dar cu siguranţă se întâmplă.

- Nu-i aşa? - Îmi pare rău.

- Sunt inclusă în conversaţie? - Joss.

Harry, nu ştiu ce să spun.

Dacă vrei să-l suni, fă-o.

Dacă vrea să te ierte, o va face.

Ştii, e adult.

Poate face propriile alegeri,

dar, între timp, aici e un bebeluş care are nevoie de tine, Harry.

De abia ai ţinut-o în braţe de când s-a născut.

Şi chiar şi atunci când stai în faţa noastră

nu ştiu de ce, dar ne simţim singure.

Joss, te rog, nu plânge!

- Îmi pare rău. - Nu.

Harry, nu vreau să-ţi ceri scuze.

Vreau să ştiu cu ce mă lupt.

Vreau să ştiu că vei fi aici.

Sigur că voi fi.

Doar că e o perioadă nebună.

Mereu va fi aşa, Harry. Mereu se va întâmpla ceva.

Un fiu pierdut pe care nu ştiai că-l ai

sau ferestre blocate la restaurant,

sau un bucătar şef care nu e bun,

mereu va fi ceva care va fi mai interesant

decât ce se întâmplă între aceşti patru pereţi

pentru că, ştii, bebeluşii sunt plictisitori.

Îmi pare rău. Sunt foarte plictisitori.

Şi dificili şi m-am săturat.

Nu mă aşteptam să fac asta singură,

dar pot s-o fac dacă trebuie.

Nu e ce speram, dar pot s-o fac.

Încerc să-mi dau seama ce fel de tată vrei să fii.

Nu ştiu.

Nu ştiu ce fel de tată vreau să fiu, Joss,

pentru că nu ştiu cum să fiu unul.

Harry.

Nu am avut un model adecvat.

Apoi când am încercat mult timp cu Savi

şi nu a mers, m-am gândit că e modul universului

de a proteja un copil inocent

de a mă avea ca tată.

Dar uite că a venit ea.

E aici şi e perfectă.

Uite cât de perfectă e.

Vino aici.

E în regulă.

Ce să fac?

Doar ţine-o în braţe.

Te rog, nu-mi spune c-o duci pe Stella la spital.

Nu, doarme.

Dr. Gomez a zis că probabil e bine.

- Probabil? - Bine, a zis că e foarte bine.

Ţi-am zis că nu ai de ce să-ţi faci griji.

Stella e pe jumătate negresă, îţi aminteşti?

Să fii părinte e foarte greu.

Şi mama ta mă face să mă simt ca unul din Three Stooges.

- Ca cine? - Nu contează.

Ideea e că mama ta e atât de calmă

că mă agită şi mai tare.

Ascultă, singurul motiv pentru care mama e atât de calmă

pentru că tu trebuie să fii nebunul.

Îi faci o favoare.

Nu prea pare.

Tot spune că nu a fost niciodată aşa cu tine,

ce relaxată era când erai bebeluş.

Relaxată?

Da, desigur.

Trebuie să-ţi arăt ceva.

- Ce ai acolo? - Vei vedea.

Haide.

Asta e albumul meu de bebeluş.

Întoarce-l pe spate.

"Notiţe treaba mare a lui Lucy"? Ce naiba e asta?

Ăsta e jurnalul meu treaba mare.

Scria de fiecare dată când mergeam la baie

- ... până la 18 luni. - Poftim?

E o nebunie!

- "Răhăţel mare. Mic la ora 10:00." - Da.

Cea mai nevrotică mamă din lume.

Nu m-a scos afară din casă n primele patru luni

să nu iau gripă aviară.

Eu n-aş face asta.

Cel puţin aşa cred.

Asta era ideea.

Acum că eşti tu aici, se poate relaxa.

Ştie că partea de nebunie e a ta.

Crede-mă, dacă nu erai aici,

Stella ar fi fost într-o bulă de plastic.

Luce, mulţumesc.

Alo?

Unde e toată lumea?

- Bună. - Salutare!

Bună.

Eşti bine?

Da, doar o zi ciudată.

Mi se pare mie,

sau fetiţa mea are capul roşu?

O să pregătesc cina.

- Ai nevoie de ajutor? - Da, Luce.

Scuze.

Salut.

De unde ştiai unde stau?

Ai zis că ai luat micul dejun la 101 Coffee Shop,

aşa că am sunat la toate hotelurile din zonă până te-am găsit.

N-a fost prea rău.

Da. Eşti un adevărat detectiv.

Gabe, stai. Putem vorbi, te rog?

Presupun că ai primit rezultatele?

Da. Scuze pentru asta. A fost urât.

Nu, înţeleg.

Nu ştiu de ce a trebuit să fii atât de diabolic.

Dacă-mi cereai să scuip într-o cană, aş fi făcut-o.

Nu m-am gândit să întreb.

Cred că eşti o persoană cinică.

Cred că da.

Uite, nu ştiu ce sperai

atunci când ai venit, dar sigur era mai bine decât te-am primit,

şi mă pot descurca mai bine.

Mi-ar plăcea să te cunosc.

Voi merge la o cafea cu un prieten,

iar mâine mă întorc în New York, deci...

Dar dacă îmi dai numărul,

- ... te pot suna câteodată. - Ştii ce?

De ce nu rămâi în LA să lucrezi la restaurant pentru mine?

Frumos din partea ta să-mi oferi asta, dar...

Nu am unde să stau

şi oricât m-ai plăti ca ospătar

nu va acoperit chiria, aşa că...

Poţi sta cu mine şi Joss, soţia mea. Şi bebeluşul.

Doar ce s-a născut.

- Felicitări! - Da, mulţumesc.

- Două săptămâni importante. - Aşa se pare.

Nu trebuie să te decizi.

Nu cred că e o idee bună.

Sigur. Era doar un gând.

Dar apreciez.

Vino la deschidere, diseară, dacă ai ocazia.

Ar trebui să fie distractiv.

Ne mai auzim, Harry.

Crezi că oamenilor le place mâncarea?

- Nu. - Serios?

Cred că o adoră.

Cred că adoră băuturile şi pe tine.

Cred că eu te iubesc.

Asta ar trebui să o afacere de familie.

Stai aşa, adică fără dansuri lascive pe ringul de dans?

Pentru că am venit cu intenţia asta.

Şi eu!

Nu eram neapărat pregătit pentru asta, dar puteam fi convins.

Nimeni nu trebuie să vadă asta.

Sunt bine!

Mami îşi dorea să danseze lasciv.

A venit.

Cine?

- El e Gabe? - Da.

- Cine e Gabe? - Fiul lui Harry.

- Stai. Ce? - Ce al lui Harry?

Acum înţeleg de ce te-ai dat la el.

Trebuie să beau ceva.

Bine.

- E în regulă, dragule. Fii tu însuţi. - Da.

Dar mai drăguţ.

- Salutare! - Felicitări! Locul ăsta pare plin.

E deschiderea. Vom vedea mâine cum va arăta.

Cinic şi pesimist. Sper că nu e genetic.

E cu siguranţă hrănit, nu natural.

Bună. Eu sunt Joss.

- Bună. - Şi ea, Lorelei, surioara ta.

Am o surioară. N-am mai avut până acum.

Vrei s-o ţii?

Nu ştiu dacă pot.

Nu sunt atât de fragili pe cât par.

- Vino aici. Bine. - Ţine-i capul. Aşa.

Doar nu o scăpa. Da.

Vino aici. Vino la mine, dulceaţă.

Te ţin eu.

Mă gândeam la ce ai spus,

la ofertă şi am decis să o accept, dacă ai vorbit serios.

Da, desigur. E minunat. Grozav.

Ce ofertă, dragule?

Da. Eu...

Trebuie să te întreb ceva.

Îmi pare rău. N-am deschis încă.

Pot să vă ajut?

Aşa sper.

Sunt Karen Kim.