Original subtitles

Chiar cred că exagerezi cu Scott.

Orice i-ai spus l-a speriat.

A zis că încă e îndrăgostit de mine şi-a încercat să mă sărute.

În episoadele anterioare...

Marc, te vreau înapoi.

Cariera asta în muzică o să-mi ia tot.

Sigur mai vrei să ne căsătorim?

Nu am încetat niciodată să-mi doresc asta.

Dar ar trebui să ştii în ce te bagi.

Azi mi-am distrus întreaga carieră.

Ăsta e răspunsul corect. Mulţumesc.

Ieşi naibii afară din casa mea.

Aveam nevoie de frumuseţea ta

ca cineva să-mi vorbească, căci înainte nu voia.

Ştii câte principii încalci?

Adam, am fost nesimţită mai devreme.

Nu ştiu cum ne-am cunoscut. Te rog, vino la mine.

Trebuie să fiu sincer.

Cred că devenim destul de buni la asta.

Aşa crezi?

Ştii ce se zice: “Repetiţia e mama învăţăturii.”

Ce s-a întâmplat?

E totul în regulă?

Da, e totul bine.

E de la Lydia.

Prima dată când dă un semn după ce-am concediat-o.

- Te ameninţă? - Nu. Îşi cere scuze.

Nu o să-i răspunzi, nu-i aşa?

Nu. Nu vreau să-i dau apă la moară.

Dacă o ignor, va înţelege că nu trebuie să comunicăm.

Aşa e cel mai bine.

Ar trebui să mă îmbrac.

Voiam să te întreb ceva.

Poate părea un pic ciudat, căci doar ce am început să ieşim

şi am vorbit să facem sex, deci poţi refuza.

Nu pot să zic nimic înainte să întrebi.

Părinţii mei vor fi în oraş câteva zile

şi vom lua prânzul pe plajă.

Ai vrea să-i întâlneşti?

Mi-ar face plăcere.

Bine. Minunat.

Pentru că mi-au urât toate iubitele,

inclusiv pe logodnica mea,

pe care s-a dovedit că aveau de ce,

aşa că vei fi o gură de aer proaspăt.

Sunt convinsă că a fost cel mai odihnitor somn din ultimul an.

Fără ajutorul medicamentelor.

Mă bucur pentru asta.

Şi eu.

- Mersi, iubitule. - Da.

Voiam să ştii

că o să merg să vorbesc cu cineva.

Te iubesc atât de mult, dar...

Nu poţi fi şi psiholog.

E bine.

Pentru că aş fi unul groaznic.

Şi acum?

Acum că psihiatria iese din discuţie, ce o să faci cu viaţa ta?

Ştii ceva? Sincer, n-am nicio idee.

De când m-am întors din Europa,

am avut un bistrou pe plajă, un hotel, un restaurant şi un show TV.

- A fost obositor. - Realizezi

că nu ai avut nimic din toate astea, nu?

- Zic şi eu. - Josslyn, epuizare mentală.

Bine. Da.

Auzi? Cred că ar trebui să ne luăm concediu.

Trăim clipa, nu avem griji. Putem să ne gândim la muncă mai încolo.

Din păcate, trebuie să mă gândesc la muncă acum.

Deşi nu vreau. Dar putem trăi clipa în câteva săptămâni.

- Serios? - Da.

Ne-ar face foarte bine dacă am pleca.

Da.

Ne-am putea folosi de timpul ăla să lucrăm la relaţie.

Nu e o idee rea deloc.

Vreau să-ţi recâştig încrederea.

- Fără secrete. - De acord. Fără secrete.

Trebuie să fac un duş.

- Serios? - Da.

Ştii ceva? Şi eu trebuie să fac.

- La ce te uitai? - La nimic, mamă.

Dacă nu era nimic, nu ţi-ai fi închis calculatorul aşa.

Te uitai la ceva nepotrivit?

Ştii că-ţi pot verifica istoricul.

Crede-mă. Nu e nepotrivit.

Şi nu e ceva ce ai vrea să vezi.

Bine. Da. Vreau să văd.

- Este... - Da.

Marc şi Sofia au încărcat un video

şi fac multe vizualizări.

Dar nu mă voi uita la el dacă nu vrei asta, bine?

Nu trebuie să-mi ascunzi asta.

Ştiu că-ţi pasă de Marc. Şi mie.

Încă vreau ca el să aibă succes.

Da? Vorbeşti serios?

- Desigur. - Grozav.

Căci diseară vor cânta la un restaurant

şi vreau neapărat să merg.

Speram să ne duci pe mine şi Noel.

Câtă vreme nu ai nicio problemă cu asta.

Bine. Te duc.

Dar şi mama lui Noel trebuie să fie de acord.

Şi nu poţi sta până târziu.

Mulţumesc! Lasă-mă să duc gunoiul.

Nu! Mă descurc.

Nu ştii cât de mult şi-a dorit Bella să facă acest eveniment,

dar pneumonia se instalează pe nepregătite.

Bine, mersi, Sandy. Scuze, pa!

- Hei. - Salutare!

Mai consumi curent degeaba?

Chiar trebuie să fac cumpărături. Ce-a fost aia?

Noua mea clientă are tulburări de alimentaţie,

iar eu trebuie să mint şi să zic că e pneumonie,

în timp ce o bag la reabilitare pe furiş.

Cu cât creşte lista clienţilor, cu atât mai ridicol este ceea ce

trebuie să fac pentru ei.

Salutare!

M-am întors.

Da, vedem asta.

Cum a fost expediţia? Te-ai regăsit?

Cred că da, puţin.

Am petrecut ceva timp într-un ashram în Ojai

şi puteai simţi claritatea.

Sudoare şi vomă.

Dar cel mai mult claritate.

Deci, ai mintea limpede?

Da.

Aveam nevoie de timp departe de toată drama

şi energia asta negativă.

Kate, mă bucur că te simţi mai bine.

- Trebuie să merg la muncă, dragule. - Bine.

Cândva trebuie să vă rezolvaţi neînţelegerile.

Treci peste furie.

O voi face. Promit.

Vreau să mă asigur că suntem bine.

Da, suntem bine.

Nu pot locui cu sora şi logodnica mea dacă nu-şi vorbesc.

Ai dreptate. De-asta am găsit o altă casă.

Acolo am învăţat să-mi iau viaţa în propriile mâini,

să trăiesc fiecare zi ca pe ultima,

pentru că, într-o zi, va fi.

Şi cum îţi vei permite asta?

Am un coleg de cameră şi-mi reiau activitatea la April,

iar site-ul meu de fotografie e funcţional.

Simt că am o direcţie.

Bine.

Sunt total de acord cu asta, ştiu că şi Joss e.

Nu ştiu ce trebuie să faci să treci peste problemele tale,

dar să începi să faci asta, bine?

Desigur, amândoi trebuie să rezolvăm chestii

împreună, cât şi separat.

Dar se simte diferit.

Şi totuşi la fel.

Harry e din nou el,

şi eu sunt iar Joss. Înţelegi ce vreau să zic?

Da, aşa cred. E diferit şi totuşi la fel,

iar tu eşti Joss şi el e Harry?

Glumesc.

În fine. Nu oricine poate avea aventura perfectă,

- ... ca tine şi Adam. - Perfectă? Ce?

Puteţi încerca astea?

Mă gândesc să schimb un pic selecţia de mâncare.

Mi-am adus aminte.

Vrea careva să vină diseară la cină?

Harry găteşte ceva ce nu pot să pronunţ

şi are nevoie de degustători.

Mi-ar plăcea, dar am planuri cu Adam.

După ce luăm prânzul cu părinţii lui,

care se întâmplă să fie în oraş...

Ce? Părinţii lui? Glumeşti? Dragă, e ceva important!

Da. M-am panicat puţin.

Chiar îmi place de Adam. Serios.

Dar sunt o mamă singură

şi cine ştie cum vor vedea asta?

Şi dacă îmi vor citi cartea?

Asta ne va strica relaţia.

Sunt sigură că va fi bine.

Nu le spune cum v-aţi cunoscut.

Şi fii carismatică. Te vor plăcea.

Şi tu? Ce faci diseară?

Nu pot veni.

O duc pe Lucy să-l vadă pe Marc cântând.

Serios?

Vă împăcaţi?

Nu, dar sunt însărcinată.

- Însărcinată? - Da.

- Când ai aflat? - Ieri.

- Cum te simţi? - Bine.

Eşti complet sigură?

Cât am plătit pe teste de sarcină, da, sunt sigură.

- E al lui Marc? - Da!

- Şi-l păstrezi? - Normal că da!

Marc ştie?

Încă nu.

Sunt îngrijorată.

De ce? Că o să o ia razna?

Nu, opusul.

Odată ce va şti, va vrea să ne împăcăm.

- Deci? - Aşadar...

Vreau să se întoarcă că vrea asta,

nu pentru că se simte obligat.

Ştiu că trebuie să-i zic curând,

dar până mă gândesc cum,

o să-l evit.

Doar când mergi la concertul lui.

Nu o să mă vadă. O să stau în spate.

Nu trebuie să spuneţi nimănui.

Nu i-am zis nici lui Lucy.

Sigur. E minunat.

Copiii noştri o să fie cei mai buni prieteni!

Trebuie să sărbătorim! Ai şampanie?

Sau, scuze, cidru de mere.

Nu? Nimic? Felicitări, draga mea!

Bella se înregistrează la clinică

mâine, la ora 17:00, cu un nume fals.

E totul secret. Slujba asta e foarte distractivă.

Sper să se facă bine.

Desigur, asta e cel mai important.

Da.

Nu mi se mai pare atât de distractivă.

Serios? Dar ce zici de beneficii?

Ai invitaţie diseară la ziua de naştere a lui Marc Jacobs.

Diseară? Nu. Nu cred că pot ajunge. De ce nu te duci tu?

Serios? Îţi plăcea să mergi la astfel de evenimente,

chiar dacă doar ca să cunoşti lume.

Acum nu pare să-ţi mai pese.

Nu. E vorba de priorităţi, Kylie.

Avem atâţia clienţi, încât mersul la petreceri pare muncă.

În plus, seara asta e cu Harry, deci te vei simţi mai bine tu.

Acum trebuie să dau un telefon, deci pleacă.

Mona?

Bună! Sunt Josslyn Carver.

Mă bucur foarte mult că ne mutăm împreună.

Three's Company era serialul meu preferat.

Odată ce-mi încep activitatea de fotograf,

voi putea să ajut cu chiria.

Voi fi cea mai bună colegă de cameră. Vei vedea.

Doar că... Nu gătesc, nici nu fac curat.

Le fac eu pe amândouă. E combinaţia perfectă.

Şi Harry e de acord cu asta?

Da.

Vrea să mă împac cu Joss,

dar încă nu pot să fac asta. Ştiu că e meschin, dar...

Bine. Nu vreau să înţelegi greşit,

dar trebuie să treci peste. Nu e vina lui Joss.

Aminteşte-ţi că mi-a anulat orice şansă

de a avea o relaţie cu Scott.

Ar fi putut fi alesul.

Orice i-a zis, l-a convins să nu mă mai sune niciodată.

Dacă vrei să dai vina pe cineva,

nu mă implica şi pe mine.

Că tot veni vorba, joia e seară de jocuri.

- Te pricepi la Pictionary? - Nu pot desena nici bastonaşe.

Perfect. Vei fi în cealaltă echipă.

- Ce? - Ar trebui s-o ajutăm?

Nu.

A venit de multe ori în ultima perioadă.

Se uită în jur şi pleacă.

Am ceva mai bun de făcut decât să pierd vremea cu clienţi fără bani.

E adorabilă!

Mersi, Stephanie.

Ştiu că trebuia să o spuneţi, dar mulţumesc oricum.

Poate o să avem nepoţi într-o zi.

Ştiţi că aveţi deja doi, nu?

Copiii surorii tale?

Acei copii sunt o adevărată teroare.

Poţi să mai zici o dată.

Mă scuzaţi. Vin imediat.

Să trecem la subiect.

Nu l-am mai văzut niciodată pe Adam atât de fericit.

E plăcut să-l vedem atât de apropiat de cineva,

doctor, mamă, autor.

Doar ca să ştiţi,

cartea a apărut într-o perioadă dificilă din viaţa mea.

Nu am scris-o doar ca să...

Domnişoară, nu trebuie să te scuzi.

Nu. Ne-a plăcut.

Dar nu-i spune lui Adam. Nu.

Îl sperie când vorbim despre sex.

Ştiu că aţi fost nişte părinţi minunaţi,

pentru că e atât de drăgălaş.

Scuze. Cred că e bona.

E totul în ordine?

- Da. - E minunat.

Voiam să menţionez că ai fost arestat

pentru că ai înotat dezbrăcat.

În sfârşit!

Îmi pare rău! Traficul a fost groaznic.

Nu credeai că o să vin?

Nu, bineînţeles că nu.

Vreau să mă asigur că suntem bine.

Pentru că ţi-am returnat cheia

şi nu am vorbit despre asta.

Nu. Suntem bine, Marc. Sincer, e mai bine aşa.

Trebuie să ne concentrăm pe muzică,

nu pe relaţia nesănătoasă avută.

Directorii casei de discuri vin diseară?

Da. Dar sunt o casă de discuri mică, la început

şi aleg doar cinci artişti pentru a funcţiona.

Trebuie să începi de undeva.

Vreau să mă asigur că ţi-e gândul aici.

De ce nu ar fi?

Care e situaţia dintre tine şi April?

Totul e la fel. Nu s-a schimbat nimic.

Sunt bine.

- Da? - Da.

Hai să facem un show pe cinste.

Bine.

Mersi, dnă Malloy.

Mama nu e la fel de mişto ca tine.

Nu vei sta cu noi tot timpul, nu?

Vreau să vă mulţumesc că aţi venit în seara asta.

Ştii ce? O să aştept afară.

Ţine-ţi telefonul deschis.

Unu, doi, trei.

Costiţele alea erau atât de bune,

simt că şi vaca te-ar ierta.

Le-am fiert timp de trei ore.

Acum că sunt fără loc de muncă,

pot încerca tot timpul noi reţete.

Voiam să vorbim despre asta.

Da.

Îţi aminteşti de Mona?

Am lucrat cu ea la agenţia imobiliară.

- Mona. - Da.

- Uşor enervantă, foarte sexuală. - Da, Mona.

Ce e cu ea?

Am sunat-o şi am rugat-o să vadă

dacă e ceva de vânzare

aproape de plajă pentru ideea ta de bistrou

şi... Locaţia iniţială e disponibilă.

Bine.

Da. Nu ştiu.

Cine l-a luat o fi rămas fără bani

sau a pierdut investitori, aşa că...

- Aşa că? - Aşa că, dragule...

Poţi uita de toată problema cu Jonathan.

Putem face o ofertă şi te poţi întoarce

la a face ce ţi-ai dorit de la început.

Treaba cu Jonathan mi-a luat jumătate din economii şi slujba.

Nu mi se pare momentul oportun să încep ceva nou.

Haide! Voi munci dublu să-l punem pe picioare.

- O să fie bine. - Josslyn.

- Harry. - Serios.

În primul rând, ai zis de dimineaţă cât te enervează slujba ta.

Nu vreau să munceşti dublu.

Ar trebui să petrecem mai mult timp împreună, nu invers.

Şi, în al doilea rând,

s-ar repeta povestea cu Savannah.

Nu iau bani de la tine.

Bine. Harry, eu nu sunt Savi.

Nu ar fi deloc la fel.

Joss, te iubesc că mi-ai oferit asta.

Te iubesc. Dar nu m-aş simţi în largul meu.

Ştii rezultatul când banii au intervenit

în relaţia dintre April şi Marc.

April încă are probleme cu asta.

April are destule pe cap acum.

De ce? Ce probleme are April?

Ştii, magazinul, Lucy, chestiile obişnuite.

Nu aveam o înţelegere

să nu mai avem secrete?

Fără secrete, da?

Haide!

Bine.

April e însărcinată.

Dar nu poţi spune nimănui. Ascultă-mă.

Mai ales lui Marc. Ea nu i-a spus

şi nu ştie când o s-o facă.

O să fie complicat, nu?

Însărcinată!

Scuze. Însărcinată.

Buzele-mi sunt pecetluite.

Mulţumesc că aţi venit. O seară minunată.

Mulţumesc mult.

- Ce zici? Îmbrăţişează-mă. - A fost uimitor!

- Mă bucur să te văd. - Cum merge?

Şi eu mă bucur. Ţi-a plăcut show-ul?

- Da. Foarte mult. - Aţi fost minunaţi.

- Mă bucur să vă revăd. - Bine.

Nu ştiam că eşti şi tu aici.

I-am văzut pe Lucy şi Noel,

dar mă gândeam că doar i-ai adus.

Adevărul e că...

Aţi fost atât de buni, că n-am putut pleca. Serios.

Vă stă bine împreună. Asta e sigur.

Doar ca să ştii, nu suntem împreună,

doar pe plan muzical.

Muzica voastră e grozavă.

Un pic prea grozavă,

pentru că i-am văzut pe Noel şi pe Lucy sărutându-se la sfârşit.

Şi nu i-ai sugrumat?

Te-ai maturizat.

Foarte amuzant.

Cred că ar trebui să vorbim.

Nu acum, desigur,

dar poate ne putem vedea mâine la cafea?

Sigur. Ar fi grozav. Mi-ar plăcea.

Marc! Cei de la casa de discuri vor să vorbim acum. Hai!

Bine.

Cum a fost?

Bine.

I-ai spus?

Nu! Sofia era acolo.

- Şi ce? Mai sunt împreună? - Frumos.

El zice că nu, dar nu pot să-mi dau seama.

Se simt foarte confortabil unul cu celălalt.

Ea îl mângâia pe braţ.

Îl mân... Nu sună prea confortabil.

Sună ciudat.

Mai bine îi spui cât de curând

pentru că nu ştiu cât se poate abţine Harry.

I-ai spus lui Harry?

Scuze. Am început de la zero relaţia

şi avem o înţelegere: fără secrete.

Secretele tale, nu ale mele.

Mersi.

În fine... Ne întâlnim mai încolo la cafea.

Dacă totul merge bine, poate îi spun atunci.

Te sun mai încolo.

Pa.

Mulţumim că ne-ai dus aseară.

Sigur.

Ar trebui să vorbim despre sărut?

Mamă.

Cred că ăsta e ultimul lucru de care ar trebui să vorbim.

Dacă nu vrei să te simţi foarte stânjenitor.

Anunţă-mă dacă te răzgândeşti.

Când te simţi confortabil,

poţi începe.

Aşa le spui şi pacienţilor?

De parcă ai începe un masaj?

Într-un fel, terapia e un masaj al minţii.

Despre ce vorbeşti?

- Nimic. - Nu.

Că tot vorbeam de masaj al minţii,

pot primi lisa cu terapeuţii recomandaţi de tine?

Desigur.

Dr. Kim, am o întrebare pentru dvs.

Cum v-aţi simţit

când aţi decis să nu mai lucraţi anul trecut?

Te gândeşti să-ţi abandonezi afacerea?

Nu ştiu la ce mă gândesc. Doar...

Ştiu că nu e lucrul pe care mi-l imaginam

de când eram mică şi aveam codiţe, ştii?

Sigur.

Ai regretat? Îţi lipseşte?

Da şi nu.

A fost un sentiment ciudat, să nu ştiu ce urmează.

Dar n-am privit în spate.

Şi adevărul e că era lucrul corect

pentru că acum am un copil, o carte şi un cabinet nou.

Nu ştiu cât de serios vorbeşti,

dar nu vei fi niciodată complet sigură.

De asta mă tem.

Câteodată trebuie doar să închizi ochii, să sari

şi să ai încredere că va apărea şi plasa de salvare.

Şi dacă nu apare?

Poate aterizezi pe un camion plin cu puf.

Oamenii chiar te plătesc pentru asta?

Cei care mă plătesc primesc sfaturi mai bune.

Bine.

Cred că trebuie să mai cumpăr una.

Să nu ţi-o iei în cap.

Nu vrei să te umfli pentru întâlnirea cu April, nu?

În fine...

Care e planul tău, în ceea ce priveşte gătitul?

Cred că “gastronomie” e cuvântul căutat,

şi n-am nicio idee.

Aş fi fericit cu hot-dogi

într-un loc ca ăsta, probabil.

Nu! Poate vechiul Harry Davis,

dar varianta nouă urma să-şi deschidă un magazin,

să-şi impună punctul de vedere, gastronomic vorbind.

- Şi încă poţi face asta. - Acum parcă eşti Joss.

Vrea să ne susţină pe amândoi

ca eu să încerc să fac ce sugerezi.

Nu vreau să te sprijin,

cel puţin nu financiar, dar care e problema?

Nu mai suntem în 1950.

Femeile au poziţii de conducere.

Nu ştiu despre ce vorbeşti,

dar orice ar fi, e o idee proastă. Crede-mă.

Bine. Încăpăţânează-te.

Ca toţi australienii.

Zic doar că aştepţi prea mult,

iar după aceea... Cine ştie?

E April?

Nu, Sofia.

Voi doi încă sunteţi...

Nu.

Asta e...

E bine pentru că,

după ce April a venit să te vadă aseară,

cine ştie ce-ar putea fi diseară?

Da. Trebuie să plec.

Am nişte treburi de rezolvat.

Cum ar trebui să faci şi tu, nu să te comporţi ciudat.

Succes.

Karen?

Te rog, nu te supăraă. Trebuia să-ţi vorbesc,

şi nu-mi răspunzi la telefon.

Cum ai intrat aici?

Nu era nimeni afară.

Trebuie să-ţi explic că nu sunt o persoană îngrozitoare.

Toată treaba asta, mi-a scăpat din mâini

şi n-am crezut niciodată că tu şi Adam veţi...

Nu vorbi de Adam.

Îmi pare foarte rău, Karen.

Trebuie să ştiu că mă vei ierta vreodată.

- N-am dormit deloc. - Relaţia noastră s-a terminat.

Trebuie să înţelegi asta, Lydia.

Şi dacă mă mai contactezi, voi lua măsuri.

Hai, Joss. Serios.

Te-ai decis?

Da.

Chinezesc. Am nevoie de găluşti.

Bine.

Şi m-am decis să vând compania.

Ce să faci?

Da, îmi vând compania.

Troy Baker îmi vrea clienţii şi căutăm o înţelegere.

De unde ţi-a venit?

Prin tot ce am trecut în ultimul an,

nu vreau să mai pierd timpul

făcând ceva ce nu-mi place.

Ce rost are? Mâine am putea fi morţi.

Da, sigur. Dar e o decizie importantă, Joss.

Eşti sigură?

Da, sunt.

Pare o decizie bună. Cum ziceai şi tu, trăieşte clipa.

Şi mi-am dat seama ce mă pasionează.

Tu.

Uite care e planul.

- Există un plan. - Da.

Cumpărăm terenul şi facem restaurantul visurilor noastre.

Tu eşti partea creativă, eu cea de afaceri.

Ascultă! Înainte să refuzi, aminteşte-ţi

că mi-ai finanţat jumătate

din afacere, deci jumătate din câştig e al tău.

Programez o întâlnire cu proprietarul. Fără discuţii..

Bine.

Discursul meu a fost atât de bun?

Da. Sunt de acord.

- Minţi? - Nu, vorbesc serios.

Joss! E foarte periculos!

- E palpitant! - Atenţie la...

Cu sigurnaţă nu voia să vorbească despre asta.

Are sens. Eşti mama ei.

Chiar trebuie să-ţi zică de sărutul cu un băiat?

Ai dreptate.

Era atât de dulce şi inocentă.

Dacă mai dura încă două secunde,

i-aş fi despărţit.

Mă simt onorat că a fost inspirat de muzica mea.

După cum ziceam, sunteţi foarte buni.

Că veni vorba. Am nişte veşti pentru tine.

Casa de discuri vrea să facem un turneu!

- Serios? E grozav. - Da.

Timp de o lună.

Mai mult colaje şi chestii,

dar dacă merge bine, pot mereu să-l extindă.

E un turneu pe bune.

Sunt atât de mândră de tine.

Simt că lucrurile încep în sfârşit să se aşeze.

Mulţumesc.

Dar nu trebuie să vorbim de asta acum.

Tu ce faci?

Glumeşti?

Vreau să aud totul despre acest turneu.

MESAJ NOU CRED CĂ EŞTI FOARTE SEXY!

Cred că ofertele de fotografie nu prea curg.

Încă nu, dar în curând.

Promit.

Aseară a fost distractiv, nu?

Sigur! Parcă aş fi ieşit cu sora mea geamănă australiană.

Randy, chiar vreau să-ţi mulţumesc.

Mutarea m-a făcut să merg mai departe.

E ca o nouă şansă la viaţă.

Pari că în final ţi-ai pus lucrurile la punct.

Fără supărare.

Vă pot ajuta?

Cred că da. Sunt Jen Feldman, soţia lui Scott.

Îl cunoşti pe Scott,

bărbatul însurat cu care te-ai culcat?

Nu ştiu ce crezi că ştii.

Voiam să văd ce femeie mi-a distrus căsnicia.

Nu ţi-am distrus-o eu.

Când mi-a zis că s-a îndrăgostit de altcineva

şi că nu mă mai iubea, nu a fost vina ta?

Nu l-am mai văzut pe Scott demult.

Nu mai minţi! Mi-a zis săptămâna trecută,

apoi am găsit poze cu tine în telefonul lui.

Succes! Sper că sunteţi fericiţi împreună.

E doar al tău.

Nu vei lăsa ca asta să-ţi afecteze noua şansă la viaţă, nu?

Părinţii mei te-au adorat.

Cred că mai mult decât pe mine.

Simt că zici asta din complezenţă.

Te înşeli.

Nu doar că le-ai plăcut,

dar vor să mergem cu ei în vacanţă.

Desigur, i-am refuzat. Sună groaznic.

Slavă Domnului.

Pare un pic cam mult.

E Lydia.

Nu m-am făcut înţeleasă.

La un moment dat va trebui să-ţi schimbi numărul.

Probabil.

Ştiu că n-ar trebui să sun, Karen,

dar îmi pare rău că am venit la tine la birou.

A fost o prostie.

Dar nu trebuie să-ţi mai faci griji.

Promit că nu o să mai auzi de mine.

Sper ca tu şi Adam sunteţi fericiţi împreună.

Meriţi.

Cine te crezi, tipul din ”O minte sclipitoare”?

Probabil.

Am vorbit cu Frank,

proprietarul terenului,

şi nu cred că ni-l permitem, scumpule.

Fac calcule şi nu-mi dă nimic.

Am bănuit eu.

Dar...

M-am gândit la ceva.

Ce zici dacă vindem casa?

Ce? De ce am face asta? Doar ce am cumpărat-o.

Ştiu, dar dacă tot o luăm de la zero, să fie ca lumea.

De ce ne trebuie un spaţiu atât de mare?

Îl vindem, ne luăm ceva mai mic,

folosim banii şi profitul de la compania de PR pentru bistrou.

- Serios? - Da.

Oricum ne vom petrece majoritatea timpului la noul restaurant.

E o nebunie...

Bine.

- Dar e un plan, iubitule. - Da, este.

- O să-l sun pe Frank. - Bine.

Serios, dragule. Nu ţi-a plăcut planul meu O minte sclipitoare?

- E bun. - E grozav.

Nu de mintea ta sunt interesat.

Chiar aşa?

Cred că-l pot suna pe Frank mai încolo.

Bine.

Ar trebui să merg acasă să mă schimb.

Doar dacă nu vrei să-mi împrumuţi ceva.

Scuze.

E totul în ordine?

Îţi dau cea mai bună replică a mea.

Şi nu primesc nimic niciun răspuns.

Ce este?

Mă tem că am fost prea dură cu Lydia.

E clar că are probleme

şi cred că are nevoie de ajutorul meu.

Adică...

Şi, în ciuda sentimentelor faţă de ea,

asta mi-e meseria.

Merg să vorbesc cu ea.

Crezi că e o idee foarte proastă, nu?

De fapt, cred c-ar trebui să mergi.

Îţi pasă de oameni. E unul din motivele pentru care te iubesc.

Tocmai mi-ai zis că mă iubeşti?

Da.

Bine. Pentru că şi eu te iubesc.

Bine. Nu ştiu cât timp voi fi plecată.

O să trec s-o las pe Vivian cu Alec.

Salutare!

Karen, nu fi prostuţă. Am eu grijă de ea.

- Suntem prieteni deja. - Sigur?

Da, nicio problemă.

Să te porţi frumos cu Adam.

Să nu-l sperii. Bine?

Aminteşte-ţi că mami te iubeşte.

Kate?

S-a întâmplat ceva?

Bine.

Ştiu că n-ar trebui să-ţi asta,

dar fosta lui Scott a trecut pe aici.

Mi-a spus că el încă mă iubeşte. Poţi să crezi?

Calmează-te şi spune-mi despre ce vorbeşti mai exact.

Credeam că ai terminat-o cu Scott.

Şi eu. Până când s-a întâmplat asta.

A venit s-o cunoască pe cea de care Scott e încă îndrăgostit.

Şi a zis că tu eşti acea femeie?

Mi-a zis că încă are poze cu mine în telefon,

aşa că pare destul de evident.

Bine.

Nu ştiu cum să-ţi zic, aşa că o voi face pur şi simplu.

Scott nu e îndrăgostit de tine.

Chiar dacă ar fi fost adevărat, ceea ce nu e cazul,

de unde ştii?

Vorbeşti mult tu cu Scott ?

Ţi-a zis el asta?

Nu, ci Joss.

Şi m-ar omorî dacă ar şti că-ţi zic asta.

Ce treabă are Joss cu asta?

Când Scott a văzut-o pe Joss,

i-a zis că o iubeşte şi că ar vrea să încerce din nou.

Apoi a încercat s-o sărute.

Poftim?

Dar l-a dat afară, şi de asta i-a spus să te lase în pace.

Doar se folosea de tine.

Îmi pare atât de rău, Kate. Am considerat că trebuie să ştii.

Joss încerca să-ţi protejeze sentimentele,

de-aia nu ţi-a zis nimic.

Chiar îi pasă de tine.

Lydia? Eşti acolo?

Lydia!

Lydia?

Lydia.

Ce ai făcut, Lydia?

E în regulă. O să chem ajutoare.

Pleacă. Nu vreau niciun ajutor.

Îţi aduc un pahar cu apă.

Dacă suni la urgenţe, jur că mă arunc de la etaj.

Ştiu că e din scurt, dar vor să începem imediat.

- E şansa mea. - Desigur.

Succes.

Distracţie plăcută. Ştiu că o să fiţi grozavi.

Mersi, Luce. Să nu te săruţi cu nimeni cât sunt plecat.

Dumnezeule!

Eşti bine? Ce este?

Sunt foarte fericită pentru tine.

Ştiu cât ai muncit să ajungi aici.

Poate asta e expunerea de care ai nevoie.

Mersi.

Bine.

În regulă.

- Pa. - Bine.

- Eu sunt Josslyn. - Ce faci?

- Iar el e Harry Davis. - Încântat.

Şi eu. Mersi că aţi venit.

Un lucru pe care vreau să-l menţionez,

au avut loc nişte lucrări de dezvoltare.

Ce fel de lucrări?

Mai multe oferte, două din ele peste preţul cerut.

Da. Frank, pot să-ţi spun de pe acum,

nu putem depăşi celelalte oferte.

Nu putem trece de suma cerută, dar ajungem la ea.

Nu ştiu ce plănuiesc alţii pentru locul ăsta,

dar, Frank, vrem să ne construim visul aici.

Propriul bistrou micuţ

unde ne putem petrece restul vieţii împreună.

E un loc special pentru noi pentru că ne-am logodit aici.

- Serios? - Da. Chiar acolo.

Îmi plac poveştile bune.

De cât timp sunteţi căsătoriţi?

Încă nu suntem.

Charo aproape că ne-a căsătorit în Vegas.

Suntem încă logodiţi.

Atunci dacă ajungeţi la preţul cerut,

cred că putem rezolva ceva.

Luaţi un loc.

Şi când vă hotărâţi să vă căsătoriţi,

dacă vă trebuie cineva să oficializeze,

mă puteţi suna.

Nu sunt Charo, dar am fost judecător.

Te gândeşti la ce mă gândesc şi eu?

Cred că da.

Dar parcă ne grăbim, sau...

Nu. Nu e grabă.

Pare că universul

ne spune că ăsta e momentul perfect.

Ai dreptate. Ce aşteptăm?

Prieteni, familie, turişti...

Lydia, vorbeşte cu mine.

Pot să stau aici cât de mult vreau.

Nici n-ar conta, nu?

Nimeni nu mi-ar simţi lipsa.

Nu e adevărat.

Familia ta?

Au renunţat la mine.

Aveţi inel?

Ai? Nu.

Nu suntem pregătiţi. E bine.

Ştii ceva? Stai aşa.

Mi-aş putea folosi inelul de logodnă.

- Nu. Aşteaptă. - Ce faci?

E nebun.

- Nu! - Da, vreau.

Ce vrei să spui?

Au încercat să mă ajute.

M-au tot trimis la doctori de când aveam opt ani.

Dar când m-am mutat aici, au terminat-o cu mine.

I-am făcut de ruşine.

Vrei să spui câteva cuvinte?

Sigur.

- Da. Joss. - Da.

Să fiu din nou în acest loc

unde ţi-am cerut mâna, acum câteva luni,

pot să spun că te iubesc mai mult ca oricând.

Şi îţi promit că voi fi mereu acolo pentru tine,

oricând şi oriunde ai nevoie de mine. Bine?

Pentru că suntem meniţi să fim împreună.

Ce zici de degetul mic? Orice deget.

Perfect.

Sunt doar cineva care s-a lăsat de facultate, fără viitor.

Acum zi tu ceva nemaipomenit.

Bine.

Ştii că eu cred

că totul se întâmplă cu un motiv,

şi cred că ultimul an

ne-a făcut mai puternici.

După toate provocările înfruntate

şi obstacolele din calea noastră,

singurul lucru de care eram sigură

era că suntem destinaţi să fim împreună.

Te iubesc.

Lydia! Nu!

Vă declar soţ şi soţie.

Vă puteţi săruta pentru tot restul vieţii.